Home » Arte & Popcult » Teatru » „Ne aducea zâmbetul pe buze“

„Ne aducea zâmbetul pe buze“

11 Noi 2009 | 0 comentarii | 1168 vizualizari
Rating:
9 voturi
Marime text a A  Trimite pe email   Comenteaza
 
Oana Pellea: „E cel mai mare. Vorbesc la prezent. Această pierdere ne afectează mai mult pe noi pentru că am rămas fără el, care ne aducea zâmbetul pe buze. Abia când pleacă cineva ne dăm seama că n-am făcut tot ce puteam pentru el. Ar trebui să-i ridicăm rugăciuni.“
 
Sergiu Nicolaescu: „Replicile din filmele lui au rămas celebre pentru că felul în care le interpreta era inconfundabil. Trecea cu uşurinţă de la un rol la altul, calculându-şi jocul. Degaja ferocitate, dar şi un cinism aspru, un umor dement. Avea har şi ştia să dea fiori. A iubit filmul cu patimă, a iubit viaţa cu patimă. De multe ori eram supărat pentru că îşi trăia viaţa la alţi parametri. Astăzi cred că judecata mea a fost subiectivă, pentru că el este un actor uriaş, care a jucat într-o viaţă mai mult decât toţi actorii. Succesul şi gloria nu l-au schimbat.“
 
George Banu: „Dinică, pentru oamenii din generaţia mea, e omul unui singur rol, un rol decisiv pentru teatrul românesc, ca şi prinţul Konstant pentru teatrul polonez: rolul lui Rameau, care a reprezentat o perfecţie a expresiei teatrale şi o incarnare a teribilei dureri de a gândi neproductiv. Nepotul lui Rameau, în interpretarea lui Dinică, rămâne incarnarea filozofului care şi-a ratat viaţa fiind genial. Din păcate, marile roluri ale lui Dinică în cinematograf nu le-am văzut, dar recent la televiziune i-am descoperit fizionomia, mereu alta, mereu derizorie, mereu cinică şi de aceea am regretat încă o dată că nu l-am cunoscut ca actor de film.“
 
Marin Moraru: „Sunt împietrit. A murit fratele meu de suflet.“
 
George Ivaşcu: „Am avut marea şansă de a juca la Teatrul Naţional, în comedia «Tehnica raiului», de Mihai Ispirescu, alături de maestrul Gheorghe Dinică, cât şi în filmul regizat de Andrei Blaier, «Terente». El face parte, cu siguranţă, din categoria actorilor de geniu. Despre domnia sa, ca om, pot să spun că este o persoană în al cărei univers pătrunzi cu greu. Dar în momentul în care te acceptă este cel mai cald şi loial prieten. De aici marile lui prietenii de lungă durată cu Marin Moraru. Îi port o veşnică recunoştinţă pentru faptul că m-a «înfiat» şi mi-a permis să stau în preajma lui.“
 
Monica Davidescu: „Cuvintele sunt de prisos. Am avut şansa, ca tânăr actor, să joc lângă acest imens artist, în faţa căruia trebuie să te înclini pentru că el a venit din Olimp. E dintre acei mari «profesori» de teatru, alături de Radu Beligan şi Marin Moraru, lângă care am trăit şapte ani în «Take, Ianke şi Cadîr». Astăzi a murit pentru mine o lume. Sunt împietrită şi mi-e foarte greu să mai spun ceva.“
 
 
 
Abonare Newsletter
 
 
 

0 comentarii

 
 
Pentru a comenta acest articol va puteti loga aici.
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.

 
Întrucât dorim ca site-ul cotidianul.ro să rămână un spaţiu al al discuţiilor civilizate, îi invităm pe cei care postează comentarii la articole să respecte următoarele reguli:



1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste

2. Să se refere doar la articolul la care postează

3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor


Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
 
 
Locuri de munca disponibile in jobs.Cotidianul.ro
 
 
TEATRU
 
CELE MAI