Home » Arte & Popcult » “Încă o ecuaţie în atractorul Lorenz” la Conservator

“Încă o ecuaţie în atractorul Lorenz” la Conservator

02 Iul 2008 Andra Matzal | 0 comentarii | 2022 vizualizari
Rating:
16 voturi
Marime text a A  Trimite pe email   Comenteaza
 
Luni seară, Universitatea de Muzică din Bucureşti a avut parte de o compoziţie atipică: partiturile pentru vioară, harpă, trompetă şi alte instrumente clasice au intrat într-o ecuaţie foarte bine soluţionată cu cele pentru instrumente electronice.
 
La începutul săptămânii, o parte din studenţii de la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti - mai precis cei de la secţiile instrumental, dirijat orchestră şi compoziţie - şi-au susţinut concertele de finalizare a perioadei de practică. Dacă în general la aceste concerte publicul “din afară” nu este tocmai numeros, de această dată a fost o mică excepţie de la regulă, Sala “George Enescu” primind ceva mai mulţi spectatori, veniţi să asculte, în premieră, o compoziţie proprie a lui Constantin Băsică (Costin), unul dintre cei doi membri ai grupului Rezistenţa Materialelor, una dintre cele mai noi şi inovatoare prezenţe din muzica electronică made in Romania.

Proaspăt absolvent al specializărilor compoziţie - la clasa lui Dan Dediu - şi dirijat orchestră - la clasa lui Cristian Brâncuşi -, Constantin Băsică n-a mai apărut din prima la sintetizator, ci la pupitrul de dirijor, de unde şi-a folosit bagheta pentru prima parte a Simfoniei a V-a de Beethoven, interpretată de orchestra “Universitaria” de la Conservator. După o sesiune de Rossini, Schubert şi Ney Rosauro şi încă o porţie serioasă de Beethoven - sub conducerea mai multor studenţi de la clasele de dirijori -, a venit rândul celor patru piese ale absolvenţilor de la secţia compoziţie.

Ultimul care a urcat pe scenă a fost din nou Costin, de data aceasta lăsând bagheta dirijorală în seama lui Alexandru Solonaru şi trecând la sintetizator, pentru “Încă o ecuaţie din atractorul Lorenz”, compoziţia proprie în care pe lângă partiturile pentru orchestră şi-au făcut loc şi instrumentele electronice, şi proiecţiile video, realizate de VJ Tom. Compoziţia, inspirată de celebra teorie a haosului ilustrată prin “the butterfly effect”, care spune că bătaia unei aripi de fluture poate fi cauză pentru consecinţe de proporţii, provocând, sau dimpotrivă, împiedicând formarea unei tornade de pe alte coordonate, îşi ia numele de la graficul pe care meteorologul Lorenz îl foloseşte pentru a-şi demonstra teoria.

Scrisă pentru o orchestră în toată regula - flaut, oboi, clarinet, fagot, trompetă, trombon, tubă, vibrafon, tam-tam, timpan, harpă, orchestră de coarde şi corn, solistul fiind chiar fratele lui Costin, Teodor Băsică -, compoziţia include şi elemente străine, de regulă, genului clasic: synth-uri virtuale şi live electronics. Pe lângă toate acestea, proiectul de licenţă al lui Costin, realizat în trei luni, mai face un pas inovator, folosind proiecţile video. Visual-urile, semnate de VJ Tom, proiectate pe un ecran, dar şi pe tavanul sălii aflate sub dictonul “Ars longa vita brevis”, înscris pe fundal, dublează vizual conţinutul auditiv: imagini cu un fluture ieşind din crisalidă, procesate şi folosite pentru a ilustra teoria haosului în varianta lui Constantin Băsică.
 
Genul de experiment pe care l-a făcut, în calitate de compozitor, unul dintre membrii Rezistenţei Materialelor, care, în doar câteva luni de la înfiinţarea trupei, au reuşit să aibă concerte în mai toate locaţiile acestei nişe, i-a convins atât pe amatorii clasicului, cât şi pe cei interesaţi mai degrabă de partea hibridă. “Noutatea piesei faţă de ce s-a făcut până acum la Conservator au constituit-o integrarea instrumentelor electronice şi a efectelor în timp real în sonoritatea orchestrei, precum şi folosirea unui sunet care se învârtea între cele 4 boxe plasate în colţurile sălii. La sfârşit am cântat eu prin vocoder pe nişte versuri ale fratelui meu”, povesteşte Costin.
 
Coincidenţa face ca la numai o zi înainte să se anunţe concertul de la Bucureşti al lui Jean Michel Jarre, primul care a folosit, la Opera Franceză, sintetizatoare şi efecte străine speciilor clasice, să se deruleze la Conservator un astfel de eveniment în premieră. Şi “Încă o ecuaţie din atractorul Lorenz” aduce laolaltă o mulţime de elemente care, de regulă, rămân disparate, mai ales în zona experimentală românească: orchestra clasică, alb-negru, sunete sintetice, proiecţii şi pasaje vocale, cu referinţe explicite la noile media, ultimul fragment din compoziţie fiind desprins din argoul construit în jurul computerelor: “Pentru ajutor apasă F1”.

Experimente cu sens invers

Rezistenţa Materialelor, grupul din care face parte Costin, foloseşte, la rândul lui, o mulţime de strategii în care combină soundul electro cu “mutări clasice”, piesele lor fiind un soi de remixări complexe. Dacă la concertul de la Muzeul Ţăranului, celebrul hit al anilor ’90 “Coco Jambo” a avut parte de o reinterpretare originală, refrenul fiind cântat, după partituri, de un cor, la performance-ul de la Orange Concept Store, la un remix în care foloseau tema din “Dallas” au fost invitaţi câţiva suflători, printre care şi Teodor Băsică, la corn. 

Sfârşitul compoziţiei lui Costin: "Pentru ajutor apasă F1"
 
 
 
Abonare Newsletter
 
 
 

0 comentarii

 
 
Pentru a comenta acest articol va puteti loga aici.
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.

 
Întrucât dorim ca site-ul cotidianul.ro să rămână un spaţiu al al discuţiilor civilizate, îi invităm pe cei care postează comentarii la articole să respecte următoarele reguli:



1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste

2. Să se refere doar la articolul la care postează

3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor


Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
 
 
Locuri de munca disponibile in jobs.Cotidianul.ro
 
 
ARTE & POPCULT
 
CELE MAI