Home » Divertisment » Versus » În căutarea dreptăţii medicale

În căutarea dreptăţii medicale

28 Aug 2008 Steluta Voica | 1 comentarii | 2191 vizualizari
Rating:
7 voturi
Marime text a A  Trimite pe email   Comenteaza
 
Noutăţile în materie de malpraxis pe care ministrul Sănătăţii le-a adus printr-un proiect de lege aflat în dezbatere publică au făcut Colegiul Medicilor din România să se sesizeze din oficiu. Preşedintele acestuia acuză legea că lasă reputaţia medicului neprotejată de confidenţialitate până la obţinerea unui verdict, dar un avocat implicat în cazuri de malpraxis cere dreptul de a vorbi despre dramă.
 
PRO • Vasile Astărăstoaie, profesor doctor
Despăgubiri înainte de tribunal

Comisia de Malpraxis spune: “Medicul X a greşit”. Care e urmarea? Pacientul merge în instanţă, unde procesul durează 2-7 ani. Malpraxisul înseamnă răspundere civilă, acoperirea prejudiciului creat unui pacient. Recomandarea Consiliului Europei e să fie folosită calea extrajudiciară, medierea între medic şi pacient, astfel încât să i se acopere acestuia prejudiciul în timp foarte scurt.

În Suedia, 97% din cazuri se rezolvă pe cale extrajudiciară, se înţelege societatea de asigurări a medicului cu pacientul. În ceea ce priveşte răspunderea penală, vătămarea corporală sau omorul din culpă, nu se poate pronunţa decât o instanţă de judecată, care ţine cont doar de expertiza medico-legală. Rolul Colegiului Medicilor e de răspundere disciplinară, dacă a încălcat codul deontologic, nu dacă a încălcat legea.

În nici o ţară nu se suspendă medicul pe perioada cercetării unei acuzaţii de malpraxis, Comisia Europeană spunând că nu se respectă prezumţia de nevinovăţie, iar până la luarea unei decizii nu se face publică acuzaţia. Pe durata desfăşurării medierii între medic şi pacient trebuie să existe confidenţialitate şi pentru că dacă pacientul îl face în media pe medic criminal, medicul îl face psihopat, cum ne mai înţelegem?

CONTRA • Iulian Urban, avocat
Trebuie să ştii situaţia sistemului

O acuzaţie de malpraxis trebuie făcută publică. Latitudinea de a se face publice aceste cazuri de malpraxis trebuie lăsată tocmai la aprecierea celor care au suferit vătămări sau au pierdut fiinţe dragi din cauza incompetenţei crase a unor medici. Ca atare, dacă aceştia aleg să vorbească despre dramele lor, nimeni, prin nici o lege, nu le poate interzice să facă publice aceste cazuri, orice ar spune sau ar scrie în viitoarea lege a sănătăţii. Nu înţeleg în ce sens mass-media presează medicii? Că le dezvăluie cazurile de malpraxis?

Păi, această dezvăluire este făcută în baza interesului general al consumatorului român de servicii medicale şi în egală măsură de plătitor de contribuţii la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, de a şti care este situaţia sistemului naţional de sănătate. Este absurd! Ar trebui ca şi judecătorii să spună că presa nu ar trebui să mai popularizeze erorile judiciare pentru că se aduce atingere imaginii Justiţiei din România, nu?

Cum este însă posibil ca în unele judeţe tot victima malpraxisului medical să fie obligată de Comisiile de Disciplină ale Colegiilor Medicilor să plătească 600 de lei, o sumă pe care mulţi nu o câştigă într-o lună, taxă pentru analizarea unei sesizări de malpraxis, care descurajează pe majoritatea victimelor să se adreseze acestor colegii?

60 de permise de liberă practică ridicate

• Principala cauză a neanalizării cazurilor suspectate de malpraxis medical e, conform unui membru din Comisia de Sănătate Publică a Camerei Deputaţilor, Sorin Paveliu, imposibilitatea familiei de a accede la actele medicale ale rudelor decedate. Potrivit regulamentului emis de Ministerul Sănătăţii, pentru a depune o plângere este obligatoriu să fie anexate documente justificative. Însă familia sau cei care vor să facă plângerea nu pot avea acces la astfel de acte decât cu acordul scris al pacientului exprimat înainte de a muri, iar dacă familia nu-l are şi anexează copii după acte medicale este răspunzătoare penal în faţa legii.

• Consecinţa acestor prevederi este numărul extrem de mic de plângeri acceptate spre analiză de comisiile de competenţă profesională şi monitorizare a cazurilor de malpraxis. Conform ministrului Eugen Nicolăescu, după doi ani de funcţionare a acestor comisii s-au înregistrat numai 57 de plângeri în 2 ani în întreaga ţară. De când a fost reînfiinţat, în 1995, Colegiul Medicilor a ridicat 60 de permise de liberă practică.
 
 
 
Abonare Newsletter
 
 
 

1 comentarii

 
1
gigipreda30 29-Aug-2008 10:28
asigurare medicala
In orice sistem de asigurare (auto, pt casa, de viata...) in cayul producerii unui eveniment asiguratul se adreseaza asiguratorului pt recuperarea daunelor. De ce in asigurarea de sanatate, asiguratul trebuie sa recupereze daunele provocate de un doctor de la acel doctor. orice bolnav se duce la spital si nu are nici o putere de a decide care doctor sa-l trateze. Deci in caz de eroare medicala bolnavul trebuie desbagubit de spital (sau de casa de asigurare de sanatate fata de care avem obligatii de plata). Este apoi problema spitalului sau a casei de asigurare de sanatate sa recupeze prejudiciul de la doctorul respectiv.
 
Pentru a comenta acest articol va puteti loga aici.
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.

 
Întrucât dorim ca site-ul cotidianul.ro să rămână un spaţiu al al discuţiilor civilizate, îi invităm pe cei care postează comentarii la articole să respecte următoarele reguli:



1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste

2. Să se refere doar la articolul la care postează

3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor


Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
 
 
Locuri de munca disponibile in jobs.Cotidianul.ro
 
 
VERSUS