Home » Media » Cotidianul 5.000 » Moartea ţăranilor

Moartea ţăranilor

22 Mai 2008 | 1 comentarii | 3075 vizualizari
Rating:
13 voturi
Marime text a A  Trimite pe email   Comenteaza
 
Globalizarea economiei va reinventa ţăranii sub o variantă de piaţă, îi va face fermieri. În plus, ţărănimea se va muta la oraş, iar generaţiile viitoare urbane nu-şi vor mai face vacanţele la ţară, ci în alte state, afirmă antropologul Vintilă Mihăilescu, directorul Muzeului Ţăranului Român.
 
Moartea ţăranilor
Moartea ţăranilor Sursa: Mircea Reştea
Transilvania a cunoscut o tradiţie urbană şi, în consecinţă, o adevărată opoziţie sat-oraş. Muntenia şi Moldova nu, aici oraşul fiind mai degrabă o prelungire a satului. Apoi a venit comunismul, care a încercat să urbanizeze satele şi a reuşit să ruralizeze (într-o anumită măsură) oraşele. Rezultatul este că, adesea, ţăranul nu e tocmai ţăran, iar orăşeanul nu e totdeauna foarte urban, între sat şi oraş fiind mai degrabă un soi de continuu decât o opoziţie clară între două categorii distincte.

Această situaţie se schimbă sub ochii noştri, prin ceea ce am putea numi „moartea ţăranului“. Căci ţăranii sunt pe cale de dispariţie: fie că vin în continuare la oraş, devenind muncitori sau altceva, fie că pleacă în alte oraşe, devenind o forţă de muncă migratorie, fie că se transformă în agricultori, cum o cer noile condiţii economice, fie că pur şi simplu mor fizic, ţăranii şi societatea lor ţărănească nu au cum să mai supravieţuiască „integrării europene“ şi generalizării sistemului economiei de piaţă. Ceea ce urmează, ceea ce suntem pe cale să trăim cu toţii, este astfel societatea postţărănească.

Ce se va întâmpla deci cu satul şi oraşul în această perioadă a societăţii postţărăneşti? Anumite sate, nu puţine, se vor scufunda tot mai departe în izolare, mărind diversitatea şi inegalităţile societăţii noastre, înainte de a pieri, rând pe rând. Alte sate totuşi sau, în orice caz, alţi săteni din diferite alte sate se vor transforma în agricultori, în mici producători, în ceea ce filmele americane ne-au obişnuit să numim fermieri. Dar şi în ceea ce turismul de pretutindeni prezintă (şi vinde!) drept băştinaşi autentici cu tradiţiile lor milenare. Pe scurt, ţăranul va fi reinventat sub o variantă de piaţă. Iubitorii de Coşbuc şi de Grigorescu să nu se bucure însă: acesta nu va avea, şi deja nu mai are (aproape) nici o legătură cu ceea ce ştiu ei!

Pe de altă parte, nu trebuie să ne iluzionăm: caracterul „ţărănesc“ dăinuieşte, şi va mai dăinui ceva vreme, chiar şi în lipsa ţăranilor, chiar şi după dispariţia socială a acestora. O anumită mentalitate, un anumit tip de relaţii, anumite valori şi ambiţii vor continua să existe şi să se manifeste prin aceste personaje hibride, ţărano-muncitoreşti şi ruralo-urbane, care împânzesc de mai multă vreme întreaga ţară. „Ţărănescul“ va dăinui astfel, poate, cel mai mult la oraş.

Dar oraşul se va despărţi dramatic, prin noile sale generaţii, de ceea ce a fost şi a însemnat ruralul, probabil chiar şi de ceea ce este pe cale să fie în viitor acest rural. Noile sale contingente nu vor mai avea bunici la ţară, la care să meargă vara în vacanţă, şi, în general, nu vor mai avea bunici, ci calculatoare, Internet şi „tehno-relaţii“. În aceste condiţii, nu îşi vor mai aduce aminte cu duioşie de copilăria lor în satul natal şi, în general, nu vor visa să-şi facă vacanţa la ţară, ci, mai probabil, în altă ţară. Bunicii se vor simţi astfel o vreme trişti, depăşiţi de evenimente sau inutili, după care se vor despărţi, cu tot mai puţine regrete, de această lume care, în mod categoric, nu mai e ca pe vremuri...

Nimic spectaculos, deci, nimic profund diferit de ceea s-a petrecut sau este pe cale să se petreacă în atâtea alte ţări. Ce ne distinge atunci de acestea?

Probabil exact acest element „ţărănesc“, faptul că am fost, şi încă mai suntem într-un fel şi în prezent, cea mai mare şi mai longevivă societate ţărănească din Europa. Că ne-am construit întreaga identitate naţională în jurul acestui „ţăran“ şi al culturii sale „populare“ şi că acum, dacă acceptăm că „ţăranul a murit“, nu prea mai ştim nici cine suntem şi nici încotro să ne îndreptăm.

Că ceva din acest „ţăran“ se transmite totuşi mai departe, se reproduce şi în absenţa „adevăraţilor ţărani“ şi că această „ţărănie moştenită“ colorează în mod specific caracterul nostru naţional, făcîndu-ne uşor de recunoscut, după vorbă, după port.

Ne distingem deci, probabil, tocmai prin acest caracter „postţărănesc“, de ţăran neisprăvit, ca să spun aşa, care nu mai vrea şi nu mai poate să fie ţăran, dar care se scoală duminica, îşi pune hainele de sărbătoare şi se duce la biserică mândru că este neam de ţărani.

Vintilă Mihăilescu este directorul Muzeului Ţăranului Român şi şeful catedrei de sociologie a Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative, unde predă cursuri precum Comunităţi sociale, Familie şi rudenie şi Antropologie politică. A fost, de asemenea, profesor invitat la universităţile Lyon II, Bordeaux II, Neuchatel, Montreal, Paris VII, Şcoala de Înalte Studii în Ştiinţele Sociale din Paris. Este membru al Asociaţiei Europene a Antropologilor Sociali şi a Asociaţiei Sociologilor de limba franceză. Este editorialist la „Dilema Veche“, responsabil al colecţiei de antropologie a Editurii Paideia şi al colecţiei de antropologie-sociologie a Editurii Zeta. Este autorul a numeroase volume şi studii în diferite domenii ale antropologiei.
 
 
 
Abonare Newsletter
 
 
 

1 comentarii

 
1
Cepeca 26-Mai-2008 07:05
Corect
Nu poti s nu ii dai dreptate. Asa s-a intamplat si se intampla acum. Dar maine ? Maine, cand factura energiei va fi scumpa, enorm de scumpa, ne vom mai permite sa avem o agricultura industrializata cand metodele si procedeele taranesti vor fi mai ieftine ? Nu cred. Motorina pentru tractoare si utilajele agricole vor face ca industrializarea agriculturii sa isi reduca ritmul. Transformand gospodariile in ferme acum vom asista la procesul invers al redescoperirii gospodariilor maine.

Taranul roman se va reinventa. La fel ca taranii francezi, germani sau din alte state care au uitat de agricultura avand la dispozitie produsele petroliere ieftine. Maine, fara gluma, calul si boul vor redeveni marile investitii. Doar daca nu vor inventa inginerii masina care sa consume iarba.
 
Pentru a comenta acest articol va puteti loga aici.
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.

 
Întrucât dorim ca site-ul cotidianul.ro să rămână un spaţiu al al discuţiilor civilizate, îi invităm pe cei care postează comentarii la articole să respecte următoarele reguli:



1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste

2. Să se refere doar la articolul la care postează

3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor


Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
 
 
Locuri de munca disponibile in jobs.Cotidianul.ro
 
 
COTIDIANUL 5.000
 
CELE MAI