Home » Home » Features » Migraţia românească: sate emancipate, dar fără tineri

Migraţia românească: sate emancipate, dar fără tineri

23 Apr 2009 Ionut Dulamita | 0 comentarii | 3685 vizualizari
Rating:
9 voturi
Marime text a A  Trimite pe email   Comenteaza
 
Doi sociologi români au strâns într-un volum colectiv o serie de studii pe tema migraţiei care încearcă să fixeze traseul migranţilor români din ’90 încoace şi efectele plecării lor.
 
Migraţia românească, alături de cea poloneză, a fost cea mai importantă ca volum înspre Occidentul european şi una în permanentă schimbare. Ea a reprezentat accesul la o viaţă mai bună, o schimbare a comportamentelor de consum, un bun prilej pentru tinerii de la sate, treziţi după comunism pe o piaţă aleatorie a muncii, de a-şi asigura o casă şi o familie, investiţii locale, dar şi o scădere demografică cu puţine şanse de regenerare.
 
Acestea sunt efectele pe care sociologii Remus Anghel şi Istvan Horvath, de la Institutul pentru Studiul Problemelor Minorităţilor Naţionale, le-au avut în vedere când au adunat o serie de studii pe tema migraţiei româneşti, scrise de cercetători români şi de la instituţii de peste hotare, în volumul “Sociologia migraţiei. Teorii şi studii de caz româneşti”. Cartea a fost lansată joi la Muzeul Ţăranului Român, sub egida Editurii Polirom.
 
Volumul fixează, printre altele, un traseu amănunţit al migraţiei româneşti şi al efectelor sale. Începuturile au fost fixate imediat după ’90, când românii au încercat să se apropie de un Occident mitizat şi interzis până atunci. Salariaţii au intrat într-un circuit migratoriu pentru a-şi completa veniturile, alegând drept ţări de destinaţie pieţele ţărilor vecine, la care s-au adăugat cele ale Turciei şi Poloniei, deplasările în străinătate presupunând o zi de călătorie şi rar depăşind trei luni.
 
Structura sociologică a migranţilor români s-a modificat de-a lungul timpului. Dacă la început era vorba în mare parte de persoane cu diplomă, înalt calificaţi sau specialişti din zonele urbane, între 1994 şi 2000 a intrat în scenă o migraţie de muncă, azil politic şi de clandestinitate. Treptat, cea mai mare parte a migranţilor români au început să înglobeze oameni tineri, slab sau insuficient calificaţi, din mediul rural.
 
În această perioadă, migraţia românească creşte, se stabilizează şi scade în ţările din centrul şi nordul Europei (Germania, Franţa), începând cu 1998. În schimb, se orientează masiv spre ţările mediteraneene, mai ales spre Italia, dar şi spre Spania, Grecia, Portugalia, Turcia şi Israel. Iar februarie 2000 - când România a fost invitată să adere la UE - instituie o normalizare a circulaţiei migranţilor.
 
Momentul 1 ianuarie 2002 este unul şi mai important, vizele fiind eliminate şi românii putând călători fără constrângeri în spaţiul Schengen, mişcarea de du-te-vino fiind amplificată odată cu 1 ianuarie 2007, când România devine membră UE. Mai multe state europene renunţă la rigiditatea cu care-i priveau pe cetăţenii români şi încheie acorduri cu România care le permit acestora munca sezonieră în statele respective. Este cazul Germaniei, al Spaniei, al Portugaliei, al Elveţiei, al Luxemburgului şi al Ungariei.
 
“Momentul 2002 a generat o migraţie foarte importantă către diverse ţări din UE. Deci aproape o mişcare în masă, să spun aşa. Iar interesant este faptul că aceşti migranţi se duc în contexte politico-administrative absolut diferite. Deci migraţia şi analiza migraţiei româneşti sunt de fapt destul de complicate dacă este să luăm în serios şi politicile statelor de recepţie. Este o migraţie complexă”, spune Remus Anghel pentru Cotidianul. Nu este doar o migraţie pentru muncă, ci şi una pentru căsătorie, a creierelor, cu migranţi care ajung în contexte iregulare sau legale.
 
Totodată, fiind cetăţeni europeni, migranţii români au primit şi o serie de drepturi. În Italia, de exemplu, se pot duce direct la spital pentru a primi asistenţă sanitară gratuită. Sau la oficiul financiar pentru a lua Codul fiscal şi a lucra legal. Totodată, au dreptul de a merge la alegeri locale ca orice cetăţean european şi pot avea şi asociaţii de lobby mai puternice. “Înainte, migraţia românească în Peninsulă a fost extrem de precară. Dar condiţiile s-au îmbunătăţit, nu mai sunt migranţi iregulari, practic”, spune sociologul.
 
Migraţia este important de studiat mai ales prin prisma efectelor sale, tratate în ultima parte a volumului. Ea a reprezentat pentru mare parte din populaţia din România un fel de emancipare, accesul la o viaţă mai bună, o anumită schimbare a comportamentelor de consum. Au apărut investiţii în localităţile de origine din partea migranţilor, care au început să devină mult mai critici cu autorităţile. “Ei spun: «Trăiesc din banii noştri, de ce nu fac drumuri? De ce nu oferă servicii?». Încep să compare serviciile din România cu cele din afară.”
 
Totodată, într-o oarecare măsură, s-au schimbat şi relaţiile de gen. Femeile au început să-şi renegocieze relaţiile cu bărbaţii. “În Italia sunt femei care au slujba mai sigură decât bărbaţii şi ele devin breadwinner. Iar în Madrid femeile încep să nu mai accepte violenţa domestică, în Spania aceasta fiind pedepsită.”
 
“În aceeaşi măsură sunt zone care au fost afectate extrem de mult de migraţie. Dacă mergi în Moldova sau în Maramureş, există zone rurale aproape fără populaţie tânără. Deci cred că sunt efecte imediate - îmbunătăţirea vieţii oamenilor - şi pe termen lung cred că vor fi zone cu mult mai puţină populaţie”, adaugă Remus Anghel. Asta în condiţiile în care în Spania sunt 725.000 de români, conform datelor de la Ministerul Muncii, şi în jur de 1.000.000 în Italia, după datele Caritas.
 
“Mare parte dintre aceştia au plecat după 2002, dată la care România avea 21.800.000 de locuitori. Gândiţi-vă că mare parte dintre aceştia sunt tineri, deci efectele demografice trebuie dublate. Căci ei o să aibă copii în Italia şi în Spania, mai puţin în România. În fine, mai sunt şi tinerii români care merg să studieze în străinătate, care sunt şi ei mulţi. Este posibil ca o parte dintre migranţi să se întoarcă, dar nu cred că trebuie uitat că migraţia încă continuă. Şi, din punctul meu de vedere, dacă România va dori realmente să mai recupereze ceva din această populaţie, va trebui să ofere mult mai mult”, spune Remus Anghel.
 
Potrivit sociologului, volumul “Sociologia migraţiei. Teorii şi studii de caz româneşti” este structurat pe mai multe direcţii: migraţia etnică, fiind tratate migraţia germanilor şi cea a maghiarilor din România; migraţia creierelor; un studiu despre cultura migraţiei pentru tinerii din mediul rural, cărora migraţia le-a reorganizat viaţa, înlocuind munca în agricultură; un altul tratează relaţia dintre migraţie şi turism în Maramureş, în timp ce altele tratează politicile de migraţie sau reţelele româneşti de migraţie în Spania.
 
 
 
 
 
 
Abonare Newsletter
 
 
 

0 comentarii

 
 
Pentru a comenta acest articol va puteti loga aici.
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.

 
Întrucât dorim ca site-ul cotidianul.ro să rămână un spaţiu al al discuţiilor civilizate, îi invităm pe cei care postează comentarii la articole să respecte următoarele reguli:



1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste

2. Să se refere doar la articolul la care postează

3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor


Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
 
 
Locuri de munca disponibile in jobs.Cotidianul.ro
 
 
FEATURES
 
CELE MAI