Home » Arte & Popcult » Medeea maxima

Medeea maxima

05 Iun 2009 Gabriela Lupu | 0 comentarii | 1093 vizualizari
Rating:
7 voturi
Marime text a A  Trimite pe email   Comenteaza
 
Cel mai controversat, dar poate şi cel mai emoţionant şi mai puternic spectacol prezentat până acum în Festivalul de la Sibiu a fost “Studiu asupra Medeei”, producţie a Teatro Stabile dell’Umbria, în regia lui Antonia Latella.
 
Pentru că actorii joacă în cea mai mare parte în pielea goală, iar scenele de sex au fost destul de abundente în prima parte, la prima pauză, foarte mulţi spectatori au plecat. Ai spune că în 2009, după ce spectatorul de teatru a văzut cam tot ce se putea vedea pe o scenă, “opinia publică” nu ar mai trebui să se scandalizeze atât la vederea corpurilor goale ale unor actori. În definitiv şi acesta este un “costum” perfect valabil, dacă montarea o cere. Cei care au părăsit sala au avut apoi ce regreta pentru că spectacolul a fost unul excepţional.

Regizorul şi-a făcut cunoscută intenţia încă din titlu. Aceasta nu este o montare clasică după “Medeea”, ci un eseu, o analiză din perspectiva omului secolului XXI, omul trecut prin două războaie mondiale, prin lagăre de concentrare şi prin comunism, a mitului femeii care şi-a ucis copiii pentru a-şi pedepsi bărbatul adulter.

Spectacolul are trei părţi, prima dedicată cuplului Medeea-Iason, cea de-a doua - maternităţii Medeei, şi ultima - uciderii fiilor. Spectacolul se deschide cu marşul nupţial şi cu Medeea (Nicole Kehrberger) aducându-l pe Iason (Michele Andrei) la altar trăgându-l de penis. Cei doi sunt complet goi, precum Adam şi Eva înainte de păcat. Ei apar ca nişte adolescenţi îndrăgostiţi nebuneşte, fac sex ca iepurii, îşi montează şi demontează patul conjugal pentru ca apoi să realizeze că nu au nevoie de el pentru a face dragoste în draci. Chiote, icnete şi râsete le însoţesc acuplările. Între două “numere”, cei doi au şi preocupări “intelectuale”. Spun alfabetul, de la A la Z, exemplificând fiecare literă, în funcţie de “preocupări”. “A de la Armani”, spune femeia, “A de la Auschwitz”, zice bărbatul. “B de la Bulgari”, chicoteşte ea. “B de la Birkenau”, răspunde el sobru. În timp ce femeia face o trecere vioaie în revistă prin istoria modei, argonautul Iason, mult mai angajat “politic”, recapitulează atrocităţile secolului XX, trecând de la lagărele naziste la Siberia, Vietnam, Kosovo şi Rwanda. Aceasta nu este singura lor divergenţă. Iason părăseşte treptat patul nupţial preferând sexul solitar folosind deja ca “întăritor” numele altei femei. Medeea simte şi începe să sufere ca un animal hăituit.

Partea a doua şi cea mai bună dintre cele trei se deschide cu Medeea pe post de mamă. Ea apare ca o căţea (la fel de bine poate fi o lupoaică sau o leoaică) care-şi hrăneşte puii la piept, alungându-l pe cel mai lacom şi concentrându-se asupra celui mai mic şi mai slab. Scena este de o emoţie profundă, cu atât mai mult cu cât jocul de-a animalele continuă. “Puii” încep să meargă în patru labe, se hârjonesc unul cu altul, în timp ce părinţii, ca nişte animale adulte devenite brusc responsabile, patrulează în cerc, tot în patru labe, şi supraveghează jocul copiilor. Ridicarea băieţilor (Giuseppe Lanino şi Emilio Vacca) în poziţie bipedă, joaca lor de preferinţă cu tata, care-i antrenează ca pe soldaţi şi-i căleşte în întreceri dure, de bărbaţi, nu e pe placul Medeei. Ea îi învaţă să danseze, să fie drăguţi şi educaţi. Lui Iason i se pare însă că “şcoala” mamei îi transformă pe băieţi în doi homosexuali pămpălăi şi se opune din răsputeri influenţei Medeei. Băieţii rostesc şi ei alfabetul, de data aceasta în greacă, repetându-l în jocurile lor la nesfârşit, luându-se la întrecere cine poate spune mai repede şi mai bine “Alfa, beta, gama” şi tot aşa până la omega.

“Omega” îi întristează şi îi pune pe gânduri. Sunt prea tineri pentru a ajunge atât de repede la “omega”, dar îşi intuiesc, cu durere, apropiatul sfârşit. Până atunci însă, ca doi adolescenţi cruzi ce sunt, încep să-şi terorizeze părinţii cărora le aruncă cuvinte grele, cu aceeaşi uşurinţă cu care spun alfabetul. Medeea, captivă şantajului sentimental al fiilor ei, începe să spună, ca pentru a-i calma, cele zece porunci. Ei o îngână şi repetă decalogul, multiplicându-l la nesfârşit. Cele zece porunci sunt rostite pe diferite tonalităţi în nu mai puţin de zece limbi, de la greacă veche la Swahili, trecând prin latină, franceză, german, italiană, română, chienză şi altele. În afară de rostirea alfabetului şi a legilor lui Moise, până în actul trei, actorii nu au texte propriu-zise. Totul este “spus” prin mişcare. Trupurile lor exprimă însă nu numai toate mesajele pe care le-ar putea transmite prin cuvinte, ci şi toată gama de emoţii umane, de la dragoste în toate variantele ei, eros, philos şi agape, la frica crâncenă de moarte, trecând prin bucurie, disperare, durere, extaz.

Actul trei vine, sumbru, cu monoloage complexe în care fiecare personaj îşi spune, de data aceasta prin viu grai, istoria. Medeea cară în spate cadavrele celor doi fii ai ei, ajunşi deja bărbaţi, şi-şi spune povestea. Cei doi fii morţi se ridică în lumea de dincolo, având două marionete în mână ce reprezintă sufletul lor regăsit după moarte. Păpuşile fac exact aceleaşi mişcări pe care le fac şi băieţii. Urcată în ceruri, plângându-şi soarta, Medeea duce cu ea în înalturi cele două păpuşi, în timp ce trupurile goale, carcasele sufletelor fiilor ei, rămân pe pământ. Medeea se urcă până sus de tot pe o pânză (actriţa a lucrat câţiva ani la circ ca acrobat), făcându-şi sălaş în cer. Iason apare pentru prima dată îmbrăcat complet, în uniformă de general, şi vine să culeagă roadele inconştienţei şi ale păcatelor sale. Sfârşit. Omega.

Cei aproximativ 50 de spectatori care au rămas până la capăt, deşi spectacolul s-a terminat pe la unu jumate noaptea, au aplaudat în delir, cu lacrimile-n barbă, copleşiţi de nebunia superbă a spectacolului şi de uluitoarele performanţe corporale şi actoriceşti ale celor patru interpreţi.
 
 
 
 
Abonare Newsletter
 
 
 

0 comentarii

 
 
Pentru a comenta acest articol va puteti loga aici.
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.

 
Întrucât dorim ca site-ul cotidianul.ro să rămână un spaţiu al al discuţiilor civilizate, îi invităm pe cei care postează comentarii la articole să respecte următoarele reguli:



1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste

2. Să se refere doar la articolul la care postează

3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor


Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
 
 
Locuri de munca disponibile in jobs.Cotidianul.ro
 
 
ARTE & POPCULT
 
CELE MAI