Home » Arte & Popcult » Muzica » Massive Attack: lecţii de muzică şi activism politic

Massive Attack: lecţii de muzică şi activism politic

03 Aug 2008 Andra Matzal | 0 comentarii | 1740 vizualizari
Rating:
12 voturi
Marime text a A  Trimite pe email   Comenteaza
 
Concertul Massive Attack a adus sâmbătă la Bucureşti o oră de muzică mai degrabă "simfonică", mesaje politico-sociale şi o atmosferă greu de egalat în zona evenimentelor muzicale de pe scena bucureşteană.
 
Grupul bristolez a functionat pe scena ca un mecanism perfect sincronizat
Grupul bristolez a funcţionat pe scenă ca un mecanism perfect sincronizat. Sursa: Mediafax
Nu numai că britanicii al căror nume este invariabil asociat cu primele rădăcini ale trip-hopului au încălcat deja tradiţionala regulă prin care mulţi artişti veniţi la Bucureşti ajung să confunde România cu alte ţări sud-est europene, dar şi-au şi făcut riguros temele. Prin spectacolul vizual care a dublat concertul propriu-zis, Massive Attack şi-a provocat publicul şi şi-a adaptat mesajele activiste la context, proiectând pe panourile din spatele scenei mesaje în limba română, printre care şi fragmente de ştiri legate de conflictul romilor din Italia. Dincolo de efectele speciale care au delectat ochii şi creierul, grupul bristolez a funcţionat ca un mecanism perfect sincronizat, oferind celor câteva mii de oameni veniţi pe Stadionul „Iolanda Balaş-Sötter“ o mostră din ceea ce înseamnă să fii muzician ca la carte, numai bine susţinută şi de sonorizarea impecabilă.

Dacă la ora 20.00 publicul fie aştepta să intre, fie îşi făcea cura de socializare de dinaintea concertului, o jumătate de oră mai târziu pe scenă au urcat Martina Topley Bird şi multi-instrumentistul său. Vocea multor piese de pe albumele lui Tricky, alt bristolez care a revenit anul acesta în industria muzicală, s-a ocupat mult timp de coloana sonoră a preludiului pentru Massive Attack cu melodii de pe „Blue God“, ultimul ei album. Un intro simplu, eficient, în care vocea artistei a făcut casă foarte bună cu cele câteva instrumente aflate pe mâna însoţitorului său. Înaintea tăcerii de aproape o oră de dinaintea mult aşteptatului Massive Attack, solista britanică a făcut o întoarcere în 2003, când şi-a lansat primul album solo, de pe care a ales una dintre cele mai cunoscute piese ale sale: „Too Tough to Die“.

După ce s-a întunecat, luminile de pe scenă s-au aprins, la fel şi panourile de leduri pe care trupa le aduce la mai toate concertele, iar pe scenă au urcat Robert Del Naja şi Grantley Marshall, cele două „creiere“ Massive Attack, împreună cu şase instrumentişti şi două vocaliste: o afroamericană gata să electrizeze mulţimea şi Stephanie Dosen, o apariţie senzuală, îmbrăcată în dantelă şi „înarmată“ cu o chitară albă. Aflaţi în plin turneu de promovare a mult anunţatului lor album ce urmează să apară în 2009, Massive Attack au cântat, după cum era de aşteptat, mai multe piese de pe misteriosul disc, alternându-le cu „evergreen“-urile de pe primele lor albume, cum ar fi „Mezzanine“ şi „Unfinished Sympathy“. Deşi stilul lor este fără îndoială în schimbare, fiind pe alocuri orientat spre pop, nucleul trupei nu şi-a lăsat deoparte experienţa pasajelor lirice lungi, în care muzica electronică devine de-a dreptul „clasică“, propunând un sound de ascultat, nu de dansat. Nu au lipsit nici basul devenit marcă înregistrată Massive Attack, cu implicitele sale efecte hipnotice, nici vocile lor „dark“, joase, care au recitat versurile de multe ori impregnate cu mesaje politice, dar nici contraponderea lor senină, asigurată de cele două soliste. După o sesiune de muzică intensivă, fără dialoguri comerciale cu publicul, dar cu senzaţii tari din plin, generate de show-ul de lumini şi de incredibila fidelitate a sunetului, comandoul de muzicieni s-a întors la bis, ba chiar de două ori, dând Cezarului ce e al Cezarului. Respectiv halucinanta „Karmacoma“, care a încheiat concertul, făcând un salt înapoi la rădăcinile curentului pe care Massive Attack l-au lansat împreună cu alte câteva nume.

Printre numeroasele cireşe de pe tortul oferit de One Event şi Livada s-au numărat textele cu conţinut politic şi social derulate pe panourile de pe scenă, unde s-au întâlnit Nelson Mandela, George Bush, Pinochet şi Stalin. Ba mai mult, mesajele nu au fost scrise în universala limbă engleză, ci în română, ale cărei diacritice au jucat câteva feste greu sesizabile tehnologiei. Comunicarea cu miile de oameni veniţi să-i asculte a mers un pas mai departe, pe aceleaşi panouri apărând decupaje din ştiri locale, orientate în aceeaşi zonă a criticii socio-politice. De această dată, sonorizarea nu a mai pus „clasicele“ beţe în roate, ba dimpotrivă. Cineva din public exclama: „Cred că ăştia fac playback, prea se aude bine“.

 
 
 
Abonare Newsletter
 
 
 

0 comentarii

 
 
Pentru a comenta acest articol va puteti loga aici.
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.

 
Întrucât dorim ca site-ul cotidianul.ro să rămână un spaţiu al al discuţiilor civilizate, îi invităm pe cei care postează comentarii la articole să respecte următoarele reguli:



1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste

2. Să se refere doar la articolul la care postează

3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor


Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
 
 
Locuri de munca disponibile in jobs.Cotidianul.ro
 
 
MUZICA
 
CELE MAI