Login Inregistrare ca membru
Vin, 25 Mai 2012, 16:15
Actualizat: 11:35, 2010 Mai 22
Actualizat: 11:35, 2010 Mai 22
Marcel Iureş: “Nu avem nevoie de autostrăzi. Turismul nu e o prioritate”
Guvernul e neajutorat. Criza economică a fost indusă, încălzirea planetei este o falsă problemă. O cursă dialogată cu Marcel Iureş care a pornit de la dragostea pentru maşinile mari şi a ajuns la Guvern, Europa sau la prietenii săi din politică.
Am dat peste un tip megarelaxat într-un colţişor de Teatru Act. Indiciul naturaleţii era felul în care trăgea din ţigară. Ardea cam un sfert din ea la un singur fum, fără să afişeze nici cel mai mic efort. Am început să vorbim despre maşini. Marcel Iureş îmi vorbea despre o Honda ca despre cel mai bun prieten, despre o Dacie ca despre o rudă dragă şi în vârstă, iar despre BMW ca despre amicul Patapievici. Când am ajuns la politică am găsit teorii închegate ale unui om chiar preocupat de subiect. Rândurile despre mistica statului ar trebui puse pe perete de partidele politice româneşti.
Am plecat de la interviu hipnotizat. Deja credeam că, din când în când, merită accelerată încălzirea globală cu un SUV puternic. Forţa de convingere a lui Marcel Iureş întrece caii putere ai maşinii pe care o conduce. Şi, după cum spune la un moment dat, nimic nu-i mai plăcut decât să conduci încet o maşină puternică. Cam asta a făcut actorul expert în persuasiune cu un biet jurnalist ca mine. Distraţi-vă.
Să vorbim puţin despre relaţia maşină-intelectual. Pe Manolescu l-am văzut în faţa unei librării într-un BMW, Liiceanu scrie eseuri despre Alfa Romeo. Ce se întâmplă cu intelectualii, cum au sărit dintr-o imagine boemă direct într-un BMW, ce s-a întâmplat?
Păi... orice om, şi dacă-i intelectual, n-are şi el dreptul să guste dintr-o bezea, un peşte proaspăt, icre de Manciuria sau icre negre? Totul e să nu vrea numai asta. Nu trebuie să rămâi pur şi simplu într-un Rolls Royce. Trebuie să şi călătoreşti cu el, trebuie să ai o relaţie de cunoaştere de plăcere cu o astfel de maşină. BMW-ul pentru segmentul intelectual reprezintă o tentaţie şi chiar o experienţă de viaţă.
E şocant pentru că în România şi în tot blocul estic, BMW, Mercedes sunt simbolurile lui Dinu Păturică. Cocalarul este văzut ca principalul ocupant al limuzinelor de lux...
E din cauza ţării, nu din cauza firmei. BMW nu poate fi pus în dreptul acestui tipar.
Da, dar bănuiesc că BMW nu se supără când un cocalar vine cu o pungă de bani să cumpere maşina.
Nu, nu se supără. Dar un BMW e ca o idee, nu o poate fura nimeni. E adevărat, e un obiect până la urmă, dar conţine atât de multă inteligenţă. Ca orice mare lucru, brandul a început să se concureze pe sine. Cum mai filozofez eu cu domnul Dabija şi cu domnul Patapievici, problemele grele încep nu de acolo unde trebuie să faci diferenţa între bine şi rău, ci de atunci când trebuie să discerni în sânul binelui. Într-o maşină de genul ăsta te apucă metafizica uneori. (râde)
Există o mare diferenţă între cariera dvs. de actor de teatru şi aceea de actor la Hollywood. Eu zic că BMW=Hollywood. Teatrul cu ce maşină ar fi egal?
Nu, nu cred că BMW-ul e acolo. E adevărat că are o înălţime la care multă lume de la Hollywood se uită în sus. Şi e chiar o mândrie. Cam cum e Porsche Carrera, mai vechi, în Italia. El este peste Alfa, peste orice. Am văzut un director de imagine, cu care am lucrat patru luni la Roma, la Rai Uno, într-un Porsche galben decapotabil. S-a dat jos ca un vero uomo şi a arătat spre maşină: vedeţi asta? E a mea! A urmat juma’ de oră de urcat în ea, de încercat. Când mergem în America, un 525 Turbo sau un TDS, mărci precum Mercedes sau BMW provoacă valuri de admiraţie. Serios, am văzut un tip care-şi luase o maşină mai veche care arăta impecabil, adusă din Europa, ziceai că tocmai o despachetaseră. A închis uşa cu mare grijă, cum nici un american nu închide o maşină...
De ce se îndrăgostesc bărbaţii atât de tare de maşinile lor? Dragostea pentru o maşină de lux o pot înţelege, dar am văzut oameni care iubeau Skoda, Renault, Matiz…
Cred că e o problemă interioară. (râde) Găsesc acolo estrogenul.
Bărbatul român în anii ’80 era o specie care stătea jumătate în casă, jumătate lângă Dacie, spălând-o, frecând-o, ridicându-i capota...
Da, cu orice maşină se întâmplă asta. Maşina împrumută din spiritul omului, colaborează. Nu e doar dorinţa noastră de a personifica obiectele. Maşina însăşi împrumută din tot fiorul ăsta al omului. Eu pot povesti nenumărate astfel de întâmplări. Am mers cu o Dacie care avea un ciorap de damă în loc de curea de transmisie. Nu e o glumă. Şi maşina m-a dus acasă, o fi zis că “trebuie, dacă omul ăsta are nevoie de mine trebuie să încerc să-l duc până acasă”. Şi m-a dus!
Ce maşini aţi mai condus? Prima maşină?
Prima mea maşină - pe care mi-am luat-o înainte de a mă însura, ca să fac o bună impresie - era o Dacia 1310 care avea o tapiserie dintr-o muşama cafenie care se potrivea frumos cu verde închis, culoarea maşinii...
Ce maşini aţi mai avut?
Imediat după Revoluţie - mă rog, Revoluţie..., după cacialmaua aia - am avut un Ford Escort roşu. Am dat o grămadă de bani, era o pasiune mare, voiam şi eu să am o maşină. Cu servodirecţie, să intre în viteză din prima, să frâneze, să aibă aer condiţionat. Am stat pe Ford o vreme, am mai avut un Mondeo. Acum maşinile s-au schimbat mult. În mai toate, cu excepţia poate a unui segment de elită, a năvălit plasticul, imitaţia de lemn, totul e semisablat, e lipit, fibră de carbon, aluminiu. După Ford, am dat în damblaua Mazda, un camion. Cred că a fost primu’ exemplar vândut în România... E formidabilă, am 160.000 de kilometri cu ea. E indestructibilă, cred că merge şi cu un singur şurub, şi cu o singură bujie. N-am schimbat încă saboţii pe spate! La 124.000 i-am schimbat plăcuţele pe faţă. Am mai avut o Mazda excelentă pe care i-am dat-o fiului meu.
Dar de ce maşini atât de mari? Şi acum, la BMW, înţeleg că aţi cerut un X5.
Îmi plac maşinile mari, foarte mari. Doar locul de parcare e o mare problemă. Dar cum eu nu mai stau în Bucureşti, stau undeva la 100 de kilometri..., nu am problema asta.
Şi ce o să le spuneţi celor care spun că s-au săturat de SUV-uri şi care cred că în oraş ar trebui conduse maşini care să consume puţin. Ce aveţi să le spuneţi ecologiştilor?
Nu am nimic să le spun pentru că nu e vorba despre asta, e o temă falsă. E ca şi cu “salvaţi Planeta”. E falsă tema pentru că s-a dovedit că nu se poate să dărâmi un sistem care rezistă de milioane de ani taman acum, cu SUV-urile. E ca atunci când aud că trebuie să ne lăsăm de fumat pentru că poluăm. Când aud asta mă ia nostalgia. (râde) Da, de acord, în oraş e o problemă cu poluarea, dar nu cred că maşinile sunt principala sursă, ci faptul că se toarnă beton într-un ritm demenţial. Oraşele se transformă în nişte cuptoare în care moare tot. Evident că numărul de maşini contribuie la asta.
Aţi avut accidente?
Am avut, fără să omor oameni, Doamne fereşte. înainte de ’89, pe celebra noastră autostradă Bucureşti-Piteşti pe care era dat în folosinţă doar un fir. Aveam o Dacie 1100, era noapte şi am văzut de la distanţă un cârd de căprioare. Am frânat, dar ele s-au îndreptat spre mine din cauza luminii farurilor. Am reuşit să evit în utlima clipă, dar m-am ales cu o stricăciune la farul din dreapta. În rest, am suferit accidente prin tamponări din spate. Au intrat în mine oameni care fie se uitau la Biserica Colţea, fie la o femeie frumoasă, au fost mai multe...
Ce ascultaţi în maşină...
Acum e plăcere, de când cu bluetooth-ul ăsta e o mare plăcere. E adevărat că uneori o mai ia razna. În loc să sune la fii-miu, sună la soră-mea. Sau în loc să sune la soră-mea, sună la nevastă-mea... Se zăpăceşte singur. Dar de ascultat ascult multe comentarii pe sărite, e o plăcere să sar din Guerrilla, pe 21, pe Cultural, pe Realitatea.
Muzică?
Zeppelin, Cat Stevens, Beatles, Aretha Franklin. Am şi Mozart, mă rog, din astea. Ascult în BMW şi în Honda.
Aveţi şi Honda?
Da, Honda Accord. E o frumuseţe, e dulce, ca japonezii aşa. E şi perfidă, politicoasă, suavă...
Unde vă place să conduceţi în România?
Va fi frumos cred dacă vor termina centura Ploieştiului. Eu merg de trei ori pe săptămână la Comarnic şi ştiu. Mai nou, toată zona Moldovei, Bucovina, Gura Humorului. E superb! Un peisaj care-ţi taie răsuflarea. E plăcut şi doar să traversezi zona.
Ce viteză maximă aţi avut?
Merg destul de repede... Am mers odată cu 220. Noaptea! M-am dus să testez. Am mers doar câteva secunde şi am încetinit.
Ce imagini vă vin în minte cu actori şi maşini în filme?
Roger Moore în Volvoul ăla decapotabil care apoi a devenit Aston Martin. Eram turbaţi. Se dădea “Sfântul” la televizor; când începea lăsam tot şi fugeam să-l vedem...
Ce vă enervează în trafic?
În maşină, omul e singur. Eşti însingurat, eşti blindat. Şi înăuntru, de fapt, stă un om înfricoşat că o loveşte, că nu-i asigurată, că nu are bani de rată. Înăuntru e un om tremurând de spaimă. Ar trebui să fie mai bună vietatea asta înăuntru. Eu iau claxoane tot timpul pentru că le dau voie începătorilor să treacă, mai colaborez şi cu taximetriştii care sunt ca un soi de porumbei voiajori, zbor de rândunică pe şine de tramvai, peste tot. Eu am o înfrăţire cu toţi.
Asta lipseşte în Bucureşti?
Lipseşte colaborarea, în general, îngăduinţa! Trebuie să fii idiot să crezi că poţi scoate o medie mai mare de 29 km/h când traversezi un oraş, indiferent ce maşină ai avea. Eu cred că maşinile puternice trebuie conduse încet, asta e maxima plăcere. Senzaţia de putere este să controlezi perfect 300 de cai-putere, să faci ce vrei tu, nu ce vrea maşina. Trebuie s-o ţii în zăbală. Maşina se poate duce şi la 250 pe oră. Şi? Ce înseamnă asta? Nu înseamnă nimic să mergi cu 250km/h.
În care virăm brusc în politică...
Voiam să vă aduc puţin în zona politică. Dar interviul nostru e despre maşini. Aşa că fac un artificiu. Traian Băsescu e singurul preşedinte care apare în multe imagini la volan, Iliescu sau Constantinescu, niciodată. Credeţi că e o diferenţă între politicienii care conduc şi cei care nu conduc?
(râde) A conduce o maşină nu e acelaşi lucru cu a conduce o ţară, e limpede. E puţin mai complicat... Majoritatea politicienilor se califică la locul de muncă. Guvernul e o nenorocire, o nenorocire. Diplomaţii par să fie mai coerenţi. În Guvern însă sunt... (ezită câteva secunde). Trebuie să-mi aleg bine cuvintele. Dacă zici că sunt nişte lăutari care cântă după ureche e prea puţin... E o improvizaţie şi o hărmălaie continuă când Guvernul ar trebui să fie clar.
Vi se pare că Guvernul ăsta, cu o criză financiară în faţă, este neajutorat?
Da, da. Ei trebuie să facă faţă unei situaţii care a făcut şi America să scârţâie. După mine, criza e indusă. O să vedem peste 20-30 de ani care a fost scopul acestei chestii. Dar cred că au zgâlţâit de corcoduşul ăsta ca să se mai schimbe ceva, ca să se mai facă loc pentru miliardari. Era prea puţin loc pentru ei. În loc de cursa înarmărilor, avem acum o cursă a îmbogăţirii.
La noi, oameni care au stat în pământ până acum sau cu un ţucal în cap s-au trezit peste noapte oameni importanţi. Unii, de bună credinţă, s-au apucat să mai citească, au prietenii, contacte, ştiu să-şi mânuiască instinctele sau bunul-simţ. Sub toată pătura asta de criptocomunişti, cu Iliescu în frunte, cu KGB-ul lor, a apucat să crească un strat de iarbă. Doar că a venit apoi valul de consumism şi a distrus şi bruma asta de verde de la baza aparatului. Sistemul, statul, are şi el o mistică. Mistica asta nu o citeşti în cărţi, e ca la preoţie: biserica e o clădire, misterul vine din învestirea preotului care pretinde că e unsul lui Dumnezeu pe pământ, după o ierarhie, de la preot la patriarh. La noi, primul-ministru nu e patriarh, îmi pare rău, piramida nu funcţionează. Am tot vorbit cu politicieni, la o palincă, la o urzică, la o ceva... Şi m-au întrebat ce cred. Domnule, eu cred că e falsă toată politica asta şi, mai nou, toată Europa asta care creează o devălmăşie şi mai mare. Priorităţile sunt false în România. Nu cred că autostrăzile sunt o prioritate. Nu cred că turismul e o prioritate! Sunt altele, trei la număr: agricultură, educaţie, sănătate, punct! Avem destule drumuri şi, dacă în 25 de ani vom avea 1.000 km de autostradă, va fi prea destul, nu avem nevoie de mai mult. Pâine, dacă ai pâine, ai tot!
Un traseu clasic al intelectualului român în ultimii ani a fost cam aşa: a fost antipesedist, a sperat la început în Traian Băsescu, apoi a venit şocul PSD-PDL şi mulţi au dat înapoi. Dumneavoastră nu aţi arătat făţiş vreo simpatie...
Cum de n-am sărit în nici o barcă? Păi n-am cum! Am simpatii pentru oameni, da! Îmi plac câţiva din PDL, îmi place Cristian Diaconescu din PSD, ei ca oameni îmi plac. Îmi place de Vasile Blaga, am o relaţie superbă de prietenie cu Liviu Negoiţă, oameni capabili. Sunt oameni care gândesc în timp real.
Deci vă întâlniţi regulat cu ei, vorbiţi cu ei?
Da, vorbim des. Sunt oameni care au ştiinţa dialogului.
Totuşi, nu aţi ieşit niciodată să-i susţineţi “pe faţă”, în campanie sau în alte momente.
Nu, niciodată nu voi face asta. Nu sufăr de iluzia că aş putea fi folositor în zona puterii. Cred în cu totul alt tip de putere. Eu nu pot trăi fără ideea de persoană aşa cum e ea zi de zi. Puterea politică exclude toate lucrurile astea.
Articol scris in colaborare cu Dragos Stanca
-
Cotidianul.ro iti recomanda stirea de business a momentului: Aici sunt banii dvs: Elena Udrea a dat 40 de mil. euro pe săli de sport
24 comentarii
|
||
|
||
|
||
|
||
|
||
|
|
||
|
||
|
||
|
||
|
||
|
||
|
||
|
||
|
||
|
||
|
||
|
||
|
||
|
||
|
||
|
||
|
||
|
||
|
Vezi primele comentarii
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.
1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste
2. Să se refere doar la articolul la care postează
3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor
Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
Locuri de munca disponibile in jobs.Cotidianul.ro
- SECRETARA - VEL SERVICE
- INGINER OFERTARE - VEL SERVICE
- INGINER OFERTARE - VEL SERVICE
- Assistant Manager - BCL Group
- consultant financiar - DIASING Agent de Asigurare SRL
INTERVIU
Recomandări de weekend
14 Mai 2010 0 comentarii
“Egoistul”, un spectacol în care Jean Anouilh se pare că şi-a ascuns biografia sub chipul maestrului Radu Beligan. Îl secundează Marin Moraru, Mihai Fotino, Carmen Stănescu, Lamia Beligan, Medeea Marinescu, Sanda Toma, Ileana Olteanu, Cesonia Postelnicu, Silviu Biriş. Sâmbătă, la Sala Amfiteatru a TNB.
Salonul Cărţii de la Torino
Fantasmele memoriei
13 Mai 2010 0 comentarii
Astăzi s-a deschis cea de-a 23-a ediţie a “Salonului Internaţional al Cărţii” de la Torino, care va dura până pe 17 mai. Sunt prezente peste 1.400 de standuri. O noutate a actualei ediţii este şi extinderea manifestării dincolo de hotarele regiunii: la Roma, Milano, Florenţa, Bologna şi Napoli. Pe lângă lansările de carte, publicul entuziast va putea asista la mese rotunde, conferinţe, dar şi la numeroasele concerte ce se vor derula în Salonul Galben de la Lingotto, precum şi în librăriile şi cafenelele din centrul oraşului.
Drame, politică şi “dezmăţ” la Cannes
14 Mai 2010 2 comentarii
Ploaie de bliţuri, numeroase personalităţi, în seara inaugurală. Cu “maximus, maximus” a fost primit Russell Crowe la premiera filmului “Robin Hood”, o ecranizare a legendei haiducului medieval englez, în viziunea regizorului Ridley Scott. Îi dă replica celebra Cate Blanchett în rolul Lady Marian.
Surprize şi nostalgii la Cannes
12 Mai 2010 0 comentarii
Cu numai două zile înainte de deschiderea festivalului, în competiţia oficială a mai intrat o peliculă. E drept, autorul ei nu este un necunoscut. Organizatorii au admis înscrierea filmului „Route Irish” al lui Ken Loach. O chitară pentru tine
15 Mai 2010 0 comentarii
Acesta a fost invitaţia clubului Fire pentru şapte tineri talentaţi care s-au duelat într-o confruntare artistică, miza fiind îndeplinirea visului oricărui folkist: o chitară electro-acustică Ibanez.
Iarmaroc Fest, muzică şi bâlci în pădure
14 Mai 2010 0 comentarii
Între 21 şi 23 mai se dă adunarea amatorilor de rock, folk, funk, techno, raggae, hip-hop, house şi electro la Urziceni, într-un loc pitoresc, o pădure de 27 de hectare, la Iarmaroc Fest, eveniment ce-şi doreşte să recreeze întâlnirile duminicale de bâlci. La Arte, Cetăţeni!
15 Mai 2010 0 comentarii
Noaptea europeană a muzeelor este patronată pentru a doua oară consecutiv de UNESCO. Anul acesta, sediul organizaţiei de la Paris îşi va deschide porţile în noaptea de sâmbătă spre duminică marelui public. „Ghepardul” revine la Cannes
11 Mai 2010 2 comentarii
În 14 mai, la Festivalul Filmului de la Cannes, în secţiunea Cannes Classics, va fi prezentată capodopera lui Luchino Visconti, “Ghepardul”. Pelicula, realizată în 1963, după romanul omonim al lui Giuseppe Tomasi di Lampedusa, a fost distinsă cu Palme d’Or pentru cel mai bun film, la cea de-a 16-a ediţie de pe Croisette. Filmul va fi prezentat în avanpremieră mondială într-o versiune restaurată digital în 4K. Incertitudini, proteste şi speranţe pe Croisette
11 Mai 2010 0 comentarii
S-ar părea că anul acesta împotriva Festivalului de Film de la Cannes s-au unit şi cerul, şi pământul, şi apele mării.
Un templu al cinematografului
14 Mai 2010 0 comentarii
Celebra construcţie de 167 de metri (masa construcţiei are 113 metri, iar cupola, 47 de metri), al doilea edificiu ca înălţime din Italia, “La Molle Antonelliana”, situată în centrul istoric, simbol arhitectonic al oraşului Torino. Această construcţie, în forma cea mai paradoxală din câte pot exista, are o sală de proiecţie în care vizitatorii se pot întinde pe şezlonguri comode pentru a urmări filmele şi unde, la anumite intervale, proiecţiile se întrerup, cupola se deschide lăsându-te să urmăreşti stelele şi norii, care fug cu aceeaşi viteză ca şi imaginile fantastice ale lanternelor magice.
Cu foarfeca prin ziare şi emisiuni
Oamenii mogulului cel bun spun lucruri trăsnite
13 Mai 2010 0 comentarii
Protestele pensionarilor şi posibilele mari mişcări sindicale se pare că au generat unele frisoane. Drept urmare, presa “oficială” a luat atitudine. B1 şi EVZ au fost din nou în prima linie.
Nu doar Gazprom, ci şi „Rusia Vie”
România devine şi piaţă culturală pentru Rusia
14 Mai 2010 0 comentarii
Ambasada Rusiei şi Centrul de Afaceri al CSI încearcă să aducă aminte că Rusia nu înseamnă doar gaze naturale, ci şi Cehov sau Mihalkov. Un prim pas este spectacolul de pe 16 mai, ora 18.00, de la Sala Tinerimea Română al ansamblului muzical căzăcesc “Jivaia Rus”. Urmează zilele culturii ruse în oraşele româneşti şi retrospective de filme după piesele lui Cehov, la 150 de ani de la naşterea autorului.
Dosarele de presă cotidianul.ro
Eforia Spitalelor Civile
O restituire necesară
10 Mai 2010 1 comentarii
Sistemul sanitar românesc este fără îndoială şubrezit sau mai degrabă sabotat de perpetua confuzie birocratică în privinţa surselor de finanţare. Situaţia s-ar îmbunătăţi foarte simplu. Torino. Allegro con gusto
12 Mai 2010 2 comentarii
Pictoriţa Elisabeth Vigée-Le Brun, portretista Mariei Antoaneta, spunea despre Torino, în 1789, că este unul dintre cele mai spectaculoase oraşe ale Europei, unde “străzile, pieţele au o regularitate a ţesutului urban”.
Interviu cu Florin Marcu - director general Sindserv
Primul serviciu de urgenţe electrice (2)
12 Mai 2010 1 comentarii
Angajaţi punctuali şi un serviciu organizat după modelul nemţesc. În maximum o oră de la efectuarea apelului telefonic, orice fel de problemă legată de sistemul de electricitate este rezolvată. Aceasta este noutatea, în materie de servicii, oferită de electricienii care lucrează pentru serviciul IntervEL, un serviciu nou apărut pe piaţă.
Advertorial:
Piscina, ca o rachetă de apă
(Sau poveşti din prostiile amatorilor şi din universul profesioniştilor)
12 Mai 2010 0 comentarii
În timp ce Mihaela Bucur de la Chemoform vorbea despre proporţia obligatorie a substanţelor chimice în apa de piscină mi-am adus aminte cum, prin 1993, unul dintre cei mai bogaţi oameni de afaceri români se căina pe marginea unui bazin. Ce dracu' are, că schimb apa tot la două-trei zile şi tot se înverzeşte. Nici omul nostru şi nici românii în general nu prea au habar ce maşinărie complicată este o piscină.
Oscarul italian pentru “Concertul”
10 Mai 2010 0 comentarii
Lansat în premieră mondială toamna trecută, la Festivalul de la Roma, “Concertul” regizorului francez de origine română Radu Mihăileanu a primit cel mai mare premiu decernat în Italia, “David di Donatello”, pentru cel mai bun film european. Văduva neagră cucereşte Parisul
09 Mai 2010 2 comentarii
Musée d’Orsay prezintă o şocantă expoziţie, „Crimă şi pedeapsă”, ce va fi deschisă până la 17 iunie.
Mirela Zeţa (Mondenii) despre parodierea vedetelor: “Suntem actori, nu judecători”
08 Mai 2010 2 comentarii
Îndrăgostită de scenă şi de universul provocator al personajelor pe care le interpretează, Mirela Zeţa este printre puţinii artişti care preferă în egală măsură să trăiască în lumina reflectoarelor dar şi în spatele acesteia. Jurnal pe portativ, la Viena
09 Mai 2010 0 comentarii
Nicicând Viena nu este mai frumoasă decât primăvara, când este scăldată de mirosul pomilor în floare. Este unul dintre cele mai înverzite oraşe ale Europei.
Shoppingul Principelui
08 Mai 2010 1 comentarii
Muzeul Liechtenstein din Viena, complet renovat, el însuşi un univers baroc, găzduieşte una dintre cele mai importante colecţii private din lume, aparţinând Prinţului Hans Adam al II-lea de Liechtenstein. Colecţia cuprinde peste 1.500 de picturi, sculpturi şi piese de mobilier, de la Renaşterea timpurie până la Romantismul austriac.
Publicitate
GHID CULTURAL DE CALATORIE
Vrem sa alcatuim un ghid cultural pe baza povestilor voastre despre ce spatii culturale ati vizitat sau la ce evenimente ati participat, asa ca va invitam sa trimiteti amintirile voastre aici. Noi le vom publica pe blogul turistilor de elita: travel.blog.cotidianul.ro, iar cele mai bune dintre ele vor aparea in editiile tiparite ale ziarului Cotidianul si vor putea castiga intreaga colectie de carti "Cele mai iubite orase".












