Mircea Mihaies, scriitorul, tocmai a publicat o derutanta "Metafizica a detectivului Marlowe", celebrul personaj al lui Chandler. Mihaies gazetarul se considera un tip ultrapoliticos.
Ce ti-a venit cu ultima ta carte?
Mi-a venit sa-mi platesc datoriile de tinerete! Eram, in adolescenta, un mare fan al lui Raymond Chandler. Tin minte ca ne bateam, cu prietenii de atunci, pe numele detectivului Philip Marlowe. Port cu mine aceasta carte - "Metafizica detectivului Marlowe" - de multa vreme. O port intr-un mod ciudat, pentru ca, de fapt, eu nu sint un cititor de literatura politista.
Publicitate
Ce mi-a ramas din acele lecturi si din acele timpuri e o alchimie sufleteasca, un anumit fel de a infrunta realul. Exista in cartile lui Chandler, exceptional scrise, un exotism greu de definit, o directete tulburator-inselatoare, un miraj pe care le-am regasit intacte atunci cind am facut o lectura "profesionista". Amestecul de anarhism si compasiune m-a atins intotdeauna. Ba chiar pot spune ca m-au format.
Recomanda-mi o carte care ti-a placut peste 80% in ultima vreme.
Iti recomand chiar mai multe. Am citit, si-mi parea rau ca se termina, noua editie a cartii lui Gh. Jurgea-Negrilesti, "Troica amintirilor. Sub patru regi" (Editura Cartea Romaneasca). De la "Memoriile" lui Argetoianu si "Jurnalele" aceluiasi nu tin minte o carte romaneasca de factura memorialistica pe care s-o fi sorbit cu asemenea placere. Ba da, imi mai amintesc una: "Timpul ce ni s-a dat", de Annie Bentoiu.
Nu vreau sa scap prilejul de a mentiona debutul Alexandrei Tomita, cu o necesara carte despre protocronismul romanesc, "O istorie glorioasa". Excelent documentata, scrisa cu o salutara detasare, ea pune sub lupa critica unul dintre cele mai grave fenomene de derapaj ideologic din anii 70 si 80, care ne-a transformat intr-un fel de salbatici ce supravietuiau miraculos intr-o Europa ce naviga in cu totul alte directii.
In fine, nu cumva sa nu citesti "Franta pe care uitam s-o iubim", a lui Andre Makine. E povestea rascolitoare a felului in care, in ultimele decenii, am devenit agentii inconstienti ai batjocoririi marilor valori etice si politice. Spalati pe creier de ideologiile stingiste, prizonieri ai lenei de-a gindi, nesimtiti si odiosi, am uitam sa ne ridicam la demnitatea de a fi macar constienti de ceea ce ni s-a dat.
Din motive lesne de banuit, n-am sa spun nimic despre una dintre cele mai profunde carti scrise in Romania de multa vreme incoace: "Despre idei&blocaje", de H.-R. Patapievici. Stiu c-ai citit-o deja, asa ca trecem la intrebarea urmatoare...
Cu cine te-ai racit in ultimii ani din cauza comentariilor tale?
Oho, sint legiune! Inainte de a vorbi de prea multele despartiri, ar trebui sa vedem in ce constau apropierile intre noi. Nu de alta, dar de adevaratii prieteni nu m-am despartit! Ce pot sa spun e ca pe cit de firave erau acele apropieri, pe atit de solide sint despartirile. Inainte de 1989 ne uneau mai ales gusturile artistice comune si preocuparile similare. Astazi ne despart conceptiile despre existenta. Pot, de pilda, sa-mi placa si acum povestile cu matusi ale lui Radu Cosasu, dar cu siguranta omul nu-mi va mai placea in veci!
In alte cazuri, imi repugna carierismul, lacomia, nesimtirea de a ramine in functii publice pina la adinci si incompetente batrineti. Si am suparat oameni scriind despre aceste lucruri. Or, unii dintre cei cu care am rupt orice legatura ilustreaza una sau alta - sau toate la un loc - din aceste ipostaze.
Prietenii de care m-am indepartat sint, totusi, putini. Exista, desigur, si cazuri dureroase. Ma gindesc, de pilda, la un prieten caruia, pe vremuri, ii admiram pofta pantagruelica de lectura si placerea de a trai literatura ca pe o viata mai buna. Astazi, a devenit ideologul inacrit de resentimente al unui stingism decerebrat, respingator in toate articulatiile sale.
Ii recomanzi lui Basescu sa tina un jurnal de presedinte?
Recomand oricui practica tinerii unui jurnal. Dar pentru asta trebuie sa ai vocatie. Or, nu prea vad cum un personaj ce pare sa traiasca fara rest fiecare clipa a existentei sale ar fi capabil de notatia si analiza jurnaliere. Oricum, la cite comunicate de presa si la cite discursuri televizate sau netelevizate tine, se aduna un munte de documente din care viitorii biografi vor sti sa decupeze o biografie spectaculara. Si asta chiar daca ne va ramine ascunsa poate partea cea mai senzationala: aceea petrecuta behind the closed doors. Dar asta nu mai tine de practica jurnalului, ci de practica istoriei! Fie ea si o istorie secreta.
Ai o carte numarul 1 intre preferintele tale?
Da. Se numeste "Zgomotul si furia", de William Faulkner. Nu mult in spatele ei se afla "Ghepardul" lui Lampedusa. Si, mereu de veghe (mai ales c-am aflat ca tocmai a aparut o editie radical revizuita, cu nenumarate completari, in Pliade, pe care musai am sa mi-o procur!), "Eseurile" lui Montaigne. Dar as reciti oricind si "Cei trei muschetari", si "Momen-tele" lui Caragiale.
Cind citeste criticul literar Mircea Mihaies din simpla placere a lecturii?
Seara tirziu, noaptea, in weekend, in tren, in avion. Citesc, de fapt, mereu. Dar asta nu inseamna ca citesc ceea ce as vrea sau ar trebui. Uite, de pilda, acum as avea chef de Thomas Pynchon, al carui ultim roman, "Against the Day", mi-a scos peri albi in vara. Din pacate, nu-mi pot permite luxul unei saptamini de lectura trudnica, de care simt ca acum as fi in stare. Trist paradox, nu?! In loc de asta, corectez lucrarile studentilor, ma lupt cu birocratia sistemului finantarii proiectelor culturale si fac interviuri pentru amuzamentul grupului de amici!
Da-mi repede doi, hai trei, scriitori contemporani romani pe care ai miza si in anul 2050.
Mircea Cartarescu, H.-R. Patapievici, Stefan Agopian, Mircea Ivanescu, Nicolae Breban. Asta, desigur, daca va mai exista literatura. Dea Domnul sa fim sanatosi pina atunci si sa apucam sa vedem numerele cistigatoare ale acestei loterii cu visele altora!
Cum se explica deosebirea dintre omul ultrapoliticos care esti si comentariile tale afurisite de unii?
Eu cred ca sint "ultrapoliticos", cum spui, si in scris. Pentru ca, in opinia mea, politetea inseamna sa spui mereu adevarul. Or, lumea de care ma ocup in scrisul de la gazeta (cel care mi-a adus, intr-adevar, o sumedenie de blesteme!) e una murdara pina in cele mai intime fibre. Politicienii, intelectualii ce se cred mintuitori ai omenirii, vedetele din presa si televiziune ma scot din minti prin simplul fapt ca "ne vor binele". Scriu despre "inginerii sufletului" al caror singur talent invidiabil e cel de croitori ce poseda arta de a-si face costume cu buzunare secrete, in care dispar mormane de bani la fel de secrete... Asa se explica ruptura intre impresia pe care-o fac celor care ma intilnesc in carne si oase si celor care doar ma citesc. Din pacate, n-am cum sa-i ajut: ma recunosc in ambele imagini...
Ce parere ai despre cazul Cezar Ivanescu - a fost sau n-a fost? Iar daca a fost, ce facem?
Despre respectivul caz n-am multe de spus. Iar ce-am avut, am scris. Da-mi, te rog, voie sa ma autocitez: "Zilele trecute, poetul Cezar Ivanescu a amenintat ca intra in greva foamei (n-a mai intrat!) pentru ca jurnalistii i-au terfelit reputatia, acuzindu-l c-ar fi fost turnator la Securitate. Ma lasa rece daca individul cu pricina a turnat sau nu. Mi-a atras, insa, atentia un fapt care arata cu cine avem de-a face. In 2005, Cezar Ivanescu s-a aflat (alaturi de Carolina Ilica si raposatii, intre timp, Victor Frunza si Grisa Gherghei) la originea cererii adresate CNSAS-ului, inregistrata cu numarul P 1419/05/20.07.2005, prin care solicita verificarea membrilor Consiliului Uniunii Scriitorilor. Cu alte cuvinte, Ivanescu vedea acum doi ani si jumatate in CNSAS o institutie demna de incredere in procesul de curatire morala a vietii publice din Romania. Pe 30 ianuarie 2008, cind i s-a aplicat lui insusi un epitet infamant, declara crincen ca CNSAS "nu e o institutie demna de incredere". Ca sa vezi! Cind e vorba de altii, Cezar Ivanescu ia in mina torta purificarii etice, iar cind e vorba de sine ameninta cu greva foamei. Pai, mai are importanta dac-a fost sau nu turnator?!".
Puteti citi interviul online pe www.clubliteratura.ro
Misto interviu" ! Citesc Romania Literara numai pentru voi !
Domnu' Cristian, imi cer scuze, dar cind deschid Romania Literara pe internet, citesc intii si intii articolul domnului Mihaes, si d-abia dupa aia pe'a-l dumneavoastra. Ma identifc cu articolele domnului Mihaes 100% ! Le iubesc, pentru ca sint INTOTDEAUNA la obiect !!! Bravo !!!
nu inteleg cum poate sa-i placa patapievici cuiva - ma refer, in calitate de scriitor. e intr-o societate in care erorile de stil s-ar pedepsi, h-r ar face ani grei de puscarie. o fi fiind cum o fi fiind continutul ideatic, dar stilul, exprimarea, astea sunt foarte departe de alt om numit intre scriitori, de pilda agopian. in fine, fiecare cu interesele lui.
I:[1]Ce s-ar intimpla daca pisica lui Schrdinger este fugarita de demonul lui Maxwell? Raspuns:[2]Probabil ca s-ar refugia in liftul lui Einstein , sau s-ar catara pe catargul vasului imaginat de Galilei...
@hangman
Si de ce ar fi trebuit ca lui Mircea Mihaies sa-i placa scriitori numai de un anumit stil?? Apoi, nu e obligatoriu sa va placa aceiasi scriitori care ii plac domnului MM dar faptul ca ganditi in termenii astia (ani de puscarie) spune ceva si despre stilul si gusturile dumneavoastra; mie personal nu-mi place deloc cum va exprimati ("o fi fiind cum o fi fiind") si ma intreb si eu cum ar putea sa va placa HRP cand va exprimati in halul asta
la cele 4 comentarii adaug si eu un citat din JN/Politic/12 februarie. Care va clarifica impostura in care va aflati si dvs. si domnul Teodorescu. Dar adevarul iese intotdeauna la suprafata ca uleiul, oricat ati dori dvs sa-l ascundeti.
Cazul Ivănescu: O nebuloasă pentru CNSAS
12/02/2008 de Carmen Vintila , Gabriela Antoniu
La 1 februarie, n emisiunea lui Stelian Tănase de la Realitatea TV, Mircea Dinescu, membru n Colegiul CNSAS, a declarat despre poetul Cezar Ivănescu că ?a fost securist şi a semnat angajament n 1961 cu Securitatea?. 10 din cei 11 membri ai Colegiului CNSAS nu-şi amintesc exact cnd a avut loc şedinţa n care s-a discutat cazul poetului Cezar Ivănescu.
Singurul dintre membrii Colegiului CNSAS care şi aminteşte exact şi cnd a avut loc şedinţa şi dacă s-a dat vreun verdict este Mircea Dinescu. Corneliu Turianu nu-şi aduce aminte nsă cnd s-a discutat cazul Cezar Ivănescu n cadrul CNSAS, dar crede că discuţiile au avut loc ?marţea sau joia trecută?. ?Am fost prezent la şedinţa respectivă, dar nu-mi mai aduc aminte cnd s-a discutat... la una dintre şedinţe am lipsit, dar la cea n care s-a discutat despre Ivănescu am fost, dar nu mai ştiu dacă asta a fost marţi sau joi?, a spus Turianu. ntrebat cine a mai participat la acea şedinţă, Turianu a rămas pe gnduri. ?Ei, eu nu mai ştiu de mine darămite de alţii... Nu ştiu, nu i-am numărat... a fost cvorum de şedinţă sigur, dar cine a intrat nu ştiu?, a răspuns Turianu. Am insistat să-şi aducă aminte. ?Păi, au fost, cred, Cazimir, Dinescu, Dumitrescu... cam toată formaţia a fost?, a spus, n cele din urmă, Turianu. ntrebat dacă s-a dat şi un verdict n acea şedinţă, a urmat o altă la
?CAZ INCHIS?. ?Nu vreau sa discut de cazul Ivanescu. Sa le fie de bine la aia care discuta si apar in presa, eu nu discut despre cazul Ivanescu. Este un caz pe care aceasta interventie a Curtii Constitutionale l-a prins pe rol fara decizie, deci e un caz inchis. Daca cineva vrea sa-l reia, n-are dect sa-l redeschida. E un caz care s-a intrerupt pe parcursul lui, n-a fost finalizat, deci e inchis?, ne-a declarat la rndul sau Cazimir Ionescu. Nici Ticu Dumitrescu nu a fost dispus sa discute despre acest caz. Intrebat daca isi aduce aminte cnd anume s-a discutat, Ticu Dumitrescu ne-a raspuns ca ?nu-i posibil. Am avut sute de cazuri?. Rugat sa faca totusi un efort de memorie, Ticu Dumitrescu a replicat: ?Nu-mi aduc aminte si nici nu vreau pentru ca mi se pare aberant ce spune dnsul (n.r. ? Cezar Ivanescu)?. Un alt membru al Colegiului, Florin Chiritescu, ne-a declarat ca acest caz ?s-a discutat acum 2-3 saptamni si din cte stiu nu s-a votat, nu s-a dat vreun verdict?. Si Dragos Petrescu isi aminteste ca discutarea cazului Ivanescu a avut loc acum ?vreo doua saptamni, in ultima saptamna din ianuarie?. ?Nu pot sa va spun exact daca s-a dat un verdict. Trebuie ve?rificat. Dl Dinescu a lipsit daca asta va intereseaza?, ne-a mai declarat Petrescu.
Ca si majoritatea colegilor sai, vicepresedintele Colegiului CNSAS, Virgiliu Leon Trau, nu-si aminteste cnd s-a discutat cazul Ivanescu. ?Nu mai retin exact. Nu va pot confirma asa ceva (n.r. ? daca s-a dat un verdict) pentru simplu motiv ca nu exista o decizie definitiva?, a mai spus Trau.
Precizie
?Sedinta s-a tinut la 22 ianuarie, dar eu am lipsit pentru ca eram la Paris. S-a votat cu o abtinere, iar restul au fost ?pentru??
Mircea Dinescu, despre cazul Ivanescu
La randul sau, Constantin Buchet spune ca in cazul Cezar Ivanescu nu a fost luata o decizie, nefiind indeplinite toate chestiunile procedurale, acesta fiind si motivul pentru care acestuia nu i-a fost tri?misa decizia scrisa luata de Colegiu. Buchet a spus insa ca despre Ivanescu s-a discutat intr-una dintre sedintele trecute, dar nu si-a mai adus aminte care dintre colegii sai a fost prezent si care nu. Nici presedintele CNSAS, Ladislau Csendes, nu-si aminteste exact cand a avut loc sedinta in care s-a discutat cazul lui Cezar Ivanescu. ?Exact, nu mai stiu. Acum 2-3 saptamani?. Cat priveste verdictul dat, Csendes ne-a declarat ca potrivit legii nu ne poate da aceasta informatie. Ca si Ladislau Csendes, si Claudiu Secasiu a invocat prevederile legii atunci cand a venit vorba de pronuntarea unui verdict in cazul Ivanescu. ?Dupa cum bine stiti, nu va pot vorbi decat despre decizii ramase definitive, si pe legea veche, si pe legea noua. Imi pare rau, nu avem ce comenta. Nu am ce sa va comunic, regret. Imi pare rau, nu cunosc?, a spus Secasiu. Un punct de vedere similar in ceea priveste existenta unui verdict a avut si Laurentiu Tanase care ne-a mai spus ca discutarea cazului Ivanescu a avut loc acum doua saptamani, ca la sedinta au fost prezenti 10 din cei 11 membri ai Colegiului, singurul absent fiind Mircea Dinescu.
Nu mai agitati varza din Jurnalul National, fiindca va voi aduce aminte de ea. In privinta lui Cezar Ivanescu exista un proces verbal, semnat, cu 8 bucati de la CNSAS care considera ca a facut politie politica si cu o abtinere.
Domnule se pare ca numai dvs nu mintiti in tara asta... si sunteti si foarte interactiv... dati la gioale cu o energie demna de cauza nobile cum ar fi miscarea ecologica... Chiar sunteti omului CNSASului sau cine sunteti dvs in Romania? V-a setat cineva? Cu ce drept amenintati va amenintati dvs cititorii, doriti sa ne speriati, sa scuipam in san si sa fugim sau ce intentionati cu aceste aparitii ale dvs. la lima legii, bunului-simt si conduitei oneste de care ar trebui sa dea dovada un ziarist onest cum va pretindenti a fi? Suntenti antena vigilenta a CNSASULUI, stiti mai bine decat cei de acolo ce se intampla in interiorul CNSASULUI? Eu fac un apel publi la autoritatile din Romania sa ia atitudine pentru respectarea legii, suntem si ne pretindem a fi o tara de drept, justitia se face cu probe, in instanta si nu in presa cum credeti dvs. Loviturile sub centura sunt dureroase, dar jalnice si sunt un atribut al oamenilor slabi. Olecuta de caracter nu v-ar prisosi...
Si nu ne mai tot amintiti dvs. una si alta, inca mai avem si creier propriu, putem procesa fiecare dintre noi si singuri cate un articol din presa, putem si noi intelege care sunt masiunatiunile murdare care va mana in lupta, nu suntem cretini asa cum, in mod complet eronat, ne considerati dvs.
De ce nu umblati cu o pancarda atarnata de gat, pe strada in care alaturi de prezumtia de nevinovatie sa va inscriptionati si textul marca DINESCU - 8 bucati din CNSAS - ce-s alea 8 bucati, 8 fatuci, sau ce? La ce va referiti cand afirmati 8 bucati, ca Basescu... sa intelegem 8 pasarici, 4 mari si 4 mici? Domnule draga, oamenii au nume, pozitii sociale, functii oficiale pentru care sunt platiti, nu opereaza in clandestinitate, pe surse, pe filiere si daca ei cu nume si sub semnatura data in clar au declarat ceea ce au declarat si dvs. fara nume, fara data, fara o pozitie oficiala declarati ce declarati inseamna ca sunteti fie lovit de trasnet, fie duplicitar, fie impostor si as putea continua la infinit.
Oare orgoliile pe care le detin scriitorii romani si acest spirit de "detestare" a colegilor de breasla vine din nocivitatea comunismului ? Exista foarte multa ura , dispret si necivilitate si nu numai in aceasta sfera, a scriitorilor. Pacatul cel mare este dat de faptul ca prea multi neaveniti sunt acceptati ? Nu imi dau seama de unde atata infatuare , persiflare si vanzare de colegi...Practic , daca ar fi mai multa inteligenta, cunoastere, rafinament, meschinariile nu ar avea loc, dar asa ?Arivismul si datul la gioale se practica cu mult succes si aici. Oare de ce aceasta breasla nu poate sa fie unita ? Poate ca ar fi mai respectati si de celelalte categorii sociale si vor fi intradevar o forta. Din pozitiile administrative nici unul dintre cei aflati la conducere nu a facut mare lucru pentru a salta scriitorimea romana pe o treapta normala de supravietuire materiale , ca spirituala au grija singuri. Generozitatea omului inseamna negresit o mare cunostere si dezvoltare spirituala. Numai ca multi pozeaza in aceasta "bogatie spirituala, ei fiind in realitate niste meschini si suficienti"- faptele tradeaza .
Nimeni nu intreaba ce e cu Chevroletul24-Feb-2008 05:50
"Si pentru ca totul sa ramina la fel mai intii trebuie ca totul trebuie sa se schimbe"
Citat aproximativ din Giuseppe Tomaso di Lampedusa
Eu sunt inginer si deci citesc alte lucruri dar cartulia asta (Ghepardul)am luat-o cu mine cind am plecat.
Dumneavoastra ati citit multe alte sute de carti. De unde pina unde un inginer si un scriitor au o asa preferinta comuna?
Sa fie Timisoara de vina?
Un extras din legea de functionare a CNSAS.
Pentru purtatorii de cuvant 'din oficiu' ai Insitutiei CNSAS. Ar mai cadea sub incidenta legii si atribuirea de falsa autoritarea /fals in declaratii, uz de fals, vehicularea unui zvon calomnios etc./ juristii stiu exact ce afirm eu acum.
Sec si la obiect.
"Prevederi stipulate de Legea 187 si de Regulamentul CNSAS: darea spre publicitate a unor date sau informatii din dosare, necorespunzatoare adevarului, de natura sa lezeze viata, demnitatea, onoarea sau reputatia unei persoane constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 3 ani, iar prezentarea denaturata a datelor din dosarul de Securitate, in scopul discreditarii sau al nedeconspirarii, constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani si interzicerea dreptului de a mai lucra in domeniul arhivelor. sustragerea, tainuirea, falsificarea, contrafacerea, deteriorarea sau distrugerea dosarelor, registrelor si a oricaror documente ale Securitatii se pedepsesc potrivit legii penale, maximul pedepsei majorandu-se cu 2 ani si ca eliberarea de informatii din dosare constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani. Asa ca legea prevede si sanctiuni si puscarie pentru asemenea infractiuni."
Pentru a comenta acest articol va puteti loga aici.
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.
Întrucât dorim ca site-ul cotidianul.ro să rămână un spaţiu al al discuţiilor civilizate, îi invităm pe cei care postează comentarii la articole să respecte următoarele reguli:
1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste
2. Să se refere doar la articolul la care postează
3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor
Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
“Egoistul”, un spectacol în care Jean Anouilh se pare că şi-a ascuns biografia sub chipul maestrului Radu Beligan. Îl secundează Marin Moraru, Mihai Fotino, Carmen Stănescu, Lamia Beligan, Medeea Marinescu, Sanda Toma, Ileana Olteanu, Cesonia Postelnicu, Silviu Biriş. Sâmbătă, la Sala Amfiteatru a TNB.
Astăzi s-a deschis cea de-a 23-a ediţie a “Salonului Internaţional al Cărţii” de la Torino, care va dura până pe 17 mai. Sunt prezente peste 1.400 de standuri. O noutate a actualei ediţii este şi extinderea manifestării dincolo de hotarele regiunii: la Roma, Milano, Florenţa, Bologna şi Napoli. Pe lângă lansările de carte, publicul entuziast va putea asista la mese rotunde, conferinţe, dar şi la numeroasele concerte ce se vor derula în Salonul Galben de la Lingotto, precum şi în librăriile şi cafenelele din centrul oraşului.
Ploaie de bliţuri, numeroase personalităţi, în seara inaugurală. Cu “maximus, maximus” a fost primit Russell Crowe la premiera filmului “Robin Hood”, o ecranizare a legendei haiducului medieval englez, în viziunea regizorului Ridley Scott. Îi dă replica celebra Cate Blanchett în rolul Lady Marian.
Cu numai două zile înainte de deschiderea festivalului, în competiţia oficială a mai intrat o peliculă. E drept, autorul ei nu este un necunoscut. Organizatorii au admis înscrierea filmului „Route Irish” al lui Ken Loach.
Acesta a fost invitaţia clubului Fire pentru şapte tineri talentaţi care s-au duelat într-o confruntare artistică, miza fiind îndeplinirea visului oricărui folkist: o chitară electro-acustică Ibanez.
Între 21 şi 23 mai se dă adunarea amatorilor de rock, folk, funk, techno, raggae, hip-hop, house şi electro la Urziceni, într-un loc pitoresc, o pădure de 27 de hectare, la Iarmaroc Fest, eveniment ce-şi doreşte să recreeze întâlnirile duminicale de bâlci.
Noaptea europeană a muzeelor este patronată pentru a doua oară consecutiv de UNESCO. Anul acesta, sediul organizaţiei de la Paris îşi va deschide porţile în noaptea de sâmbătă spre duminică marelui public.
În 14 mai, la Festivalul Filmului de la Cannes, în secţiunea Cannes Classics, va fi prezentată capodopera lui Luchino Visconti, “Ghepardul”. Pelicula, realizată în 1963, după romanul omonim al lui Giuseppe Tomasi di Lampedusa, a fost distinsă cu Palme d’Or pentru cel mai bun film, la cea de-a 16-a ediţie de pe Croisette. Filmul va fi prezentat în avanpremieră mondială într-o versiune restaurată digital în 4K.
Celebra construcţie de 167 de metri (masa construcţiei are 113 metri, iar cupola, 47 de metri), al doilea edificiu ca înălţime din Italia, “La Molle Antonelliana”, situată în centrul istoric, simbol arhitectonic al oraşului Torino. Această construcţie, în forma cea mai paradoxală din câte pot exista, are o sală de proiecţie în care vizitatorii se pot întinde pe şezlonguri comode pentru a urmări filmele şi unde, la anumite intervale, proiecţiile se întrerup, cupola se deschide lăsându-te să urmăreşti stelele şi norii, care fug cu aceeaşi viteză ca şi imaginile fantastice ale lanternelor magice.
Protestele pensionarilor şi posibilele mari mişcări sindicale se pare că au generat unele frisoane. Drept urmare, presa “oficială” a luat atitudine. B1 şi EVZ au fost din nou în prima linie.
Ambasada Rusiei şi Centrul de Afaceri al CSI încearcă să aducă aminte că Rusia nu înseamnă doar gaze naturale, ci şi Cehov sau Mihalkov. Un prim pas este spectacolul de pe 16 mai, ora 18.00, de la Sala Tinerimea Română al ansamblului muzical căzăcesc “Jivaia Rus”. Urmează zilele culturii ruse în oraşele româneşti şi retrospective de filme după piesele lui Cehov, la 150 de ani de la naşterea autorului.
Sistemul sanitar românesc este fără îndoială şubrezit sau mai degrabă sabotat de perpetua confuzie birocratică în privinţa surselor de finanţare. Situaţia s-ar îmbunătăţi foarte simplu.
Pictoriţa Elisabeth Vigée-Le Brun, portretista Mariei Antoaneta, spunea despre Torino, în 1789, că este unul dintre cele mai spectaculoase oraşe ale Europei, unde “străzile, pieţele au o regularitate a ţesutului urban”.
Angajaţi punctuali şi un serviciu organizat după modelul nemţesc. În maximum o oră de la efectuarea apelului telefonic, orice fel de problemă legată de sistemul de electricitate este rezolvată. Aceasta este noutatea, în materie de servicii, oferită de electricienii care lucrează pentru serviciul IntervEL, un serviciu nou apărut pe piaţă.
În timp ce Mihaela Bucur de la Chemoform vorbea despre proporţia obligatorie a substanţelor chimice în apa de piscină mi-am adus aminte cum, prin 1993, unul dintre cei mai bogaţi oameni de afaceri români se căina pe marginea unui bazin. Ce dracu' are, că schimb apa tot la două-trei zile şi tot se înverzeşte. Nici omul nostru şi nici românii în general nu prea au habar ce maşinărie complicată este o piscină.
Lansat în premieră mondială toamna trecută, la Festivalul de la Roma, “Concertul” regizorului francez de origine română Radu Mihăileanu a primit cel mai mare premiu decernat în Italia, “David di Donatello”, pentru cel mai bun film european.
Îndrăgostită de scenă şi de universul provocator al personajelor pe care le interpretează, Mirela Zeţa este printre puţinii artişti care preferă în egală măsură să trăiască în lumina reflectoarelor dar şi în spatele acesteia.
Nicicând Viena nu este mai frumoasă decât primăvara, când este scăldată de mirosul pomilor în floare. Este unul dintre cele mai înverzite oraşe ale Europei.
Muzeul Liechtenstein din Viena, complet renovat, el însuşi un univers baroc, găzduieşte una dintre cele mai importante colecţii private din lume, aparţinând Prinţului Hans Adam al II-lea de Liechtenstein. Colecţia cuprinde peste 1.500 de picturi, sculpturi şi piese de mobilier, de la Renaşterea timpurie până la Romantismul austriac.
Vrem sa alcatuim un ghid cultural pe baza povestilor voastre despre ce spatii culturale ati vizitat sau la ce evenimente ati participat, asa ca va invitam sa trimiteti amintirile voastre aici. Noi le vom publica pe blogul turistilor de elita: travel.blog.cotidianul.ro, iar cele mai bune dintre ele vor aparea in editiile tiparite ale ziarului Cotidianul si vor putea castiga intreaga colectie de carti "Cele mai iubite orase".
Ce ti-a venit cu ultima ta carte?
Vezi primele comentarii
