Lucruri care mă scot din sărite (1)

Poliţia

Vă mai amintiţi Bucureştiul din zilele imediat următoare „loviluţiei” din decembrie 1989, când miliţia s-a retras o bucată bună de vreme din faţa furiei populare, zilele acelea când apăruseră „gărzile patriotice” formate din cetăţeni înarmaţi, mulţi dintre ei duşi cu pluta, care trăgeau fără somaţie imediat ce li se părea lor ceva suspect. Miliţia a făcut câţiva paşi în spate din viaţa publică ştiindu-se vinovată de reprimarea demonstranţilor din noaptea de 21 spre 22 decembrie, când aproape 1.000 de oameni au fost arestaţi şi bătuţi în dube sau în incinta secţiilor de poliţie. În primele luni de după „nici acum nu se ştie ce a fost”, nu mai vedeai picior de miliţian pe stradă. Nici măcar de la „rutieră”. Puteai să circuli şi cu „soţ” şi fără „soţ” duminica, sau să depăşeşti căruţele pe linia continuă, că nu te mai oprea nimeni. Pe urmă, uşor, uşor au început să scoată capul. De fapt chipiul. Aveau uniformă nouă şi se numeau poliţişti. Erau tineri, mâncau cumpătat şi foloseau loţiuni împotriva căderii părului. Cu alte cuvinte, nu mai aveau burtă şi chelie. Dispăruseră până şi bancurile pe seama lor. (Remember: „De ce merg pe stradă trei poliţişti şi un câine? Ca să aibă 12 clase şi o limbă străină”, sau „Un individ trece pe lângă un gard de după care se auzea: -Cu verdele în sus, cu verdele în sus... Curios, trecătorul se suie pe gard să vadă ce se întâmplă acolo şi ce să vezi, poliţiştii plantau brazi”).

 

Zilele trecute mă opreşte un poliţist de la „rutieră”. Îmi desfac centura, las geamul jos şi-l aştept cuminte în maşină. Zice: „Bună ziua, agentul X de la Poliţia Rutieră. Vă rog să-mi prezentaţi actele. Ştiaţi că n-aveţi voie să claxonaţi în oraş şi mai ales o maşină a poliţiei aflată în misiune?”.

 

“Păi, dacă era oprită neregulamentar. Am claxonat pentru că îmi patinau roţile şi mi-a fost teamă să nu vă buşesc aşa cum eraţi staţionat neregulamentar în intersecţie.” „Nu dumneavoastră hotărâţi ce este regulamentar şi ce nu. Deci n-aveţi cauciucuri de iarnă, de-aia patinaţi. Rovignetă aveţi?”. „N-am, dar nici n-am nevoie, că nu plec din Bucureşti pe vremea asta. Şi e adevărat că n-am cauciucuri de iarnă, dar am All Season noi.” „N-am auzit de marca asta. Ale mele sunt Michelin. Aţi consumat băuturi alcoolice?” „De ce, credeţi că numai un beţivan poate claxona o maşină de poliţie oprită neregulamentar în intersecţie?” „Nu era oprită neregulamentar. Am rămas fără benzină şi s-a dus colegu’ să umple o sticlă de 2 litri de la cea mai apropiată benzinărie. Pe dumneavoastră o să vă amendez pentru că nu purtaţi centura de siguranţă.” N-am mai spus nimic. După ce-am semnat procesul-verbal l-am întrebat dacă ştie de ce au poliţiştii cap. Mi-a zis că nu e obligat să răspundă la toate întrebările participanţilor la trafic.

 

Ieri priveam de pe fereastra apartamentului cum o „pisi” se chinuia să-şi scoată ditamai BMW-ul din parcarea plină de zăpadă. Îl „forja” de ieşea fum din roţi. Hâţ în faţă, hâţ în spate, nimic. S-au strâns vecinii de la parter ca să dea o mână de ajutor, nu atât din mărinimie, cât mai ales din dorinţa de a scăpa mai repede de zgomotul infernal şi de fumul înecăcios. N-au reuşit. BMW-ul se târa pe burtă prin zăpadă, ca o balenă eşuată la ţărm. La un moment dat şi-a făcut apariţia o maşină de poliţie din care s-a dat jos, aţi ghicit, agentul X, cel care mă amendase cu câteva zile mai înainte. Zic: Hait, te pomeneşti c-o amendează pe „pisi” că n-are cauciucuri corespunzătoare. Aş, omul a devenit dintr-o dată „bunul samaritean”. Şi-a abandonat maşina în intersecţie şi s-a urcat la volan alături de „pisi”, i-a scos bolidul din zăpadă şi a dispărut cu el pe alee. În timpul ăsta, colegul lui a rămas să facă 13-14 pe lângă maşina poliţiei, pentru că în graba de a ajuta o femeie neajutorată, aflată la ananghie, agentul X plecase cu cheia de contact.