Llosa:"Nu m-as intoarce in politica"

Cind Mario Vargas Llosa a fost in Romania in urma cu zece ani, mi-a promis ca, atunci cind va reveni, imi va acorda un interviu. In acea zi am fost sigur ca Don Mario nu uita. Don Mario nu a uitat.

Aproape toate romanele dvs. par sa fie scrise impotriva a ceva. Cariera dvs. literara a inceput cu impotrivirea la opinia cuiva, a tatalui dvs. Este acesta destinul dvs.?

Nu stiu daca destinul exista sau e ceea ce faci tu cu viata ta. Dar, in multe cazuri, cred ca e adevarat, scrii impotriva nefericirii, impotriva brutalitatii, impotriva nedreptatii.

Si autorul este, pina la urma, un cititor al cartilor sale.

Apropo, care este cartea dvs. de care va simtiti cel mai apropiat?

E o intrebare delicata. In general, cred ca o astfel de carte e cea pe care o scrii cel mai greu, la care muncesti cel mai mult. Astfel este "Conversatia la Catedrala", povestea unei dictaturi din anii �50, si "Razboiul sfirsitului lumii", un roman istoric inspirat din razboiul civil brazilian de la sfirsitul secolului 19. Dintre toate cartile mele, daca ar fi vorba, cu astea as vrea sa ramin.

Autorii preferati

Care sint autorii de care va simtiti cel mai apropiat la aceasta ora?

As putea sa va dau o lista intreaga cu scriitorii mei preferati, dar am sa-i citez numai pe citiva. Un autor care m-a marcat mult in tinerete a fost Jean-Paule Sartre, foarte influent in toata America Latina cind eram eu student. Ideile sale despre literatura, despre functia sociala a scriitorului m-au influentat mult, desi apoi m-am distantat de unele dintre ele. Un alt scriitor de la care am invatat multe a fost William Faulkner. Probabil el este scriitorul care a influentat cel mai mult romanul sud-american. Faulkner a inventat o suma de mijloace de personalizare a acestei lumi inventate a romanului modern, de aceea el este scriitorul modern pe care-l voi citi mereu cu placere. As mai vrea sa numesc un scriitor francez care m-a ajutat foarte mult - Flaubert, a carui corespondenta o recitesc si acum in momentele mele de indoiala.

Sa zicem ca Dumnezeu va spune sa va incercati din nou norocul in politica. Ati accepta?

Nu, nu as face-o din nou. Am fa-cut-o o data, din cauza unor circumstantespeciale, cind am crezut ca puteam sa-mi ajut tara sa reziste amenintarilor impotriva democratiei noastre. Dar, cu toate ca intotdeauna particip in dezbaterile civice si politice, ca scriitor, ca intelectual, nu voi participa din nou la politica profesionista.

Cum a ajuns liberal

Tinarul Mario Vargas Llosa credea in revolutie, in Fidel Castro. In anii �80 ati devenit liberal. Cum vi s-a intimplat asta, a fost un proces sau ati descoperit, intr-o zi, ca nu mai sinteti un om de stinga?

Ei bine, a fost un proces care a durat citiva ani, dar probabil esentiala a fost descoperirea ca socialismul, comunismul real nu meritau sa li se acorde incredere. Am descoperit ca tarile socialiste erau locuri in care nedreptatile nu au disparut, dimpotriva, noi nedreptati le-au inlocuit pe cele vechi. Sistemul de privilegii era inca foarte viu si exista o reprimare a tot felul de libertati, astfel incit minciuna a devenit ceva absolut sufocant. Deci a fost acest proces care m-a impins, incetul cu incetul, spre respingerea socialismului, a comunismului si sa revendic liberal cultura democratica. Dar nu s-a intimplat intr-o singura zi, a fost un proces.

In 1995 l-ati comparat pe dl Ion Iliescu, presedintele Romaniei in perioada aceea, cu Balaguer. Ce spuneti despre dl Traian Basescu, actualul presedinte?

Nu pot sa-l judec, nu stiu destule pentru a face o astfel de apreciere. Deci ar fi iresponsabil sa vorbesc despre un lucru pe care nu-l prea cunosc.

Malraux a fost absolut sigur ca secolul 21 va fi religios sau nu va fi deloc. Dvs. cum credeti ca va fi acest secol?

Stiti, eu nu sint un profet. Dar cred ca e adevarat ca religia are un loc important in zilele noastre. Este ceva care, pentru mine, a fost neasteptat, dar nimeni nu poate nega ca religia are, in zilele noastre, un rol foarte, foarte important in viata politica, mai ales in anumite regiuni ale lumii. Se intimpla in tari din lumea intii si din lumea a treia, se intimpla in tarile occidentale, dar mult mai mult in cele din Orientul Apropiat si in cel Indepartat. Deci este un fapt cu care trebuie sa ne descurcam in viata contemporana.

Fericirea si frustrarea

In opinia dvs., Academia Suedeza evita sa va acorde Premiul Nobel?

Nu stiu (ride), aceasta e o intrebare pe care ar trebui sa o puneti Academiei Suedeze si nu mie.

Sinteti un om fericit, Don Mario? Sinteti un scriitor fericit?

Sint un scriitor si ma bucur de scris, deci am multe perioade sau momente de fericire cind scriu. Dar nu cred ca poti fi fericit tot timpul. Probabil numai idiotii, oamenii care sint resemnati cu lumea asa cum este, pot avea aceasta stare de fericire permanenta.

Deci nu credeti in ideea ca o viata de succese literare poate face dintr-un scriitor un om fericit?

Cred ca a avea succes e foarte incurajator si iti da mai ales mijloacele necesare pentru a-ti dedica viata scrisului si cititului, lucru care e, desigur, extraordinar si nu foarte obisnuit pentru scriitori. Dar nu cred ca aceasta este acea fericire pe care o cauti cind scrii. Cred ca atunci incerci sa realizezi ceva, un fel de perfectiune care e complet de neatins. Din cauza aceasta, cred ca in orice activitate creatoare exista intotdeauna amenintarea frustrarii. �

Decorat cu Legiunea de onoare

Mario Vargas Llosa se naste in 1936, in localitatea peruana Arequipa. La 14 ani, este trimis la Academia Militara din Lima, care ii lasa amintiri sinistre. Pe aceasta experienta se bazeaza unul dintre romanele sale de mai tirziu, "Orasul si ciinii" (1963), pentru care primeste premiile "Biblioteca Breve" si "Cr�tica". Pina in 1958, studiaza la Universitatea San Marcos din capitala peruana, colaboreaza la reviste literare si se inscrie in organizatia studenteasca a Partidului Comunist din Peru, pe care insa o paraseste, protestind fata de linia stalinista adoptata de comunisti in privinta literaturii si artei. Isi continua studiile literare la Madrid, apoi traieste in mai multe orase europene, intre care Paris si Barcelona. Printre romanele sale se numara "Casa verde" (1966), "Conversatie in Catedrala" (1969), "Matusa Julia si condeierul" (1977), "Razboiul sfirsitului lumii" (1982). In 1990, candideaza fara succes la presedintia tarii sale de origine, din partea unei miscari politice liberale, numite "Liberdad". Preda sau conferentiaza la cele mai prestigioase universitati din lume, iar opera sa este tradusa in peste 20 de limbi. A primit premiile "Pr�ncipe de Asturias", "Cervantes" si a fost decorat cu "Legiunea de onoare" a Frantei.