L-am cunoscut pe Gabriel Andreescu la sfarsitul lunii decembrie 1989, cand Mihnea Berindei ne-a reunit pe cativa in jurul proiectului de constituire al Grupului pentru Dialog Social. Avea in ochii nostri aura disidentei sale din ultimii ani ai comunismului si mi s-a parut, cunoscandu-l, ca o purta frumos. Vorbea fara emfaza, iar cuvintele, usor leganate, pareau ca accepta sa se lase rostite abia dupa o atenta cumpanire. Atat exprimarea lui, cat si aspectul lui fizic, fibros si uscat, lasau sa se ghiceasca un personaj tenace, sigur pe ce spune si pe ce are de facut.
Apoi au trecut anii.
Publicitate
Banuiesc ca toti, dupa 1990, am plecat la drum cu cateva planuri si cu cateva sperante. Unele priveau lumea in care intraseram, altele pe noi in aceasta lume. Sigur este ca am pasit in ea cu cateva iluzii despre noi insine. Pesemne ca fiecare a visat atunci in secret ceva pentru sine: un rol social anume, o dregatorie, o decoratie pentru ce facuse in trecut, o ctitorie care sa-i poarte numele... Dintre disidenti, trei stiu sigur ca nu au asteptat, pentru ei, nimic de la ceilalti: Doina Cornea, Dorin Tudoran si Radu Filipescu.
Ceilalti cativa au asteptat o vreme. Iar cand distanta dintre imaginea de sine si realitate n-a mai putut fi acoperita, chipul interior, chinuit de-o asteptare vana, a inceput sa li se urateasca. Inainte excelasera prin curaj. In noile conditii n-au reusit sa-i dea acestuia o noua intrebuintare, dar nici nu s-au resemnat cu faptul ca nu o pot face. Nestralucind in nici o alta directie, au inceput sa semene cu combatantii lasati la vatra, inapti pentru cultivarea ogorului primit.
Lucrul cu care s-au impacat cel mai greu a fost propria lor mediocritate. Au descoperit-o peste noapte. Lumea dinainte le-o ascunsese. Abia acum, cand excelenta capatase o sansa de manifestare, mediocritatea proprie le-a aparut in toata vastitatea ei. Nu le mai ramanea de facut decat sa-i urasca pe cei ce isi cladisera intre timp un destin public care lor le era refuzat. Mediocritatii devenite dintr-odata manifeste i s-au adaugat deindata, ca un corolar firesc, resentimentul mocnit si rautatea. Pe aceasta poarta schimonosita a sufletului sau a reintrat in scena, la cativa ani dupa ce il cunoscusem, Gabriel Andreescu.
Cu totii visam o clipa, cand stam in fotoliu si ne uitam la televizor, ca am fi putut fi Federer, Pavarotti sau Vargas Llosa. Desigur, neevoluand pe terenul lor, nu ajungem sa-i uram. Dimpotriva, ii pastram in suflet pentru momentele noastre de maxima tandrete cu noi insine, cand ne aducem in dar un destin de exceptie. Dar i-am uri, sa nu ne indoim de asta, daca ar face parte din fasia de viata in care ne miscam. Ce drept au ei, cu stralucirea lor, sa ne arate noua insine in putinatatea noastra? Neputand fi admirati, ar avea toate sansele sa devina detestabili.
Drama lui Gabriel Andreescu este ca s-a uitat prea mult la televizor la Andrei Plesu. Si l-a urat. In nesabuinta lui, a crezut ca ar fi putut face tot ce a facut intre timp Andrei Plesu. Privindu-l, si-a imaginat pe rand ca este orator, scriitor, ca ar putea fi ministru al Culturii, ministru de Externe, consilier prezidential si - poate, poate -, intr-un ungher ascuns al sufletului lui, mai stii?, chiar presedinte de republica. Si pentru ca Plesu a fost (sau ar fi putut fi) toate astea in mod stralucit - l-a urat.
N-ar fi grav daca Andreescu, cu mediocritatea si cu rautatea stranse ghem in sufletelul lui, l-ar uri pe Plesu in tacere. Grav e ca se duce la gazeta si il improasca. Grav e ca incearca sa-l compromita. Avem multi, nu-i asa?, de calibrul lui Plesu in Romania de azi, asa ca ce conteaza daca, pe parcursul rafuielii cu dosarele trecutului, il taram putin prin noroi si pe el? Dar ce se poate spune mai urat in privinta lui? Potrivit articolului semnat de Gabriel Andreescu in ziarul Ziua din 31 august Cazul Andrei Plesu si tema colaborationismului , Plesu a colaborat cu regimul comunist. Cum anume?
E straniu sa vezi la cata rea-credinta il imping pe Andreescu resentimentele adunate la adresa lui Plesu in anii din urma. Ca unul care si-a trait maturitatea in deceniile 8-9 ale istoriei noastre, el stie prea bine si ce a fost "meditatia transcendentala", si ce insemna un memoriu adresat lui Ceausescu, si ce insemna o discutie (la care erai convocat) cu un ofiter de Securitate, si stie si cum anume a plecat Plesu in Germania cu o bursa. Cum stie exact si ce rasplata a primit Plesu (pierderea locului de munca, supraveghere continua din partea Securitatii, indepartarea din Bucuresti) pentru "colaborationismul" lui.
Banuiesc ca cei 38 de ani de prietenie care ma leaga de Plesu imi dau o oarecare competenta intr-un subiect precum acela pe care il redeschide acum Andreescu. Daca limbajul nostru s-ar reduce la cateva exclamatii, m-as multumi sa spun: "Ce marsavie!" Din pacate, e o marsavie ce trebuie demontata pas cu pas.
In 1982, in urma afacerii "meditatia transcendentala", Plesu a fost dat afara din Institutul de istoria artei, la care era cercetator stiintific. Sedinta de excludere, instrumentata si condusa in stil "tero" de celebra activista Olivia Clatici, a fost "tinuta" in plenul Academiei de arte plastice. Plesu a fost atunci "analizat", batjocorit, amenintat. S-au facut speculatii de tip lombrozian despre forma capului sau. Colegi mai varstnici "l-au infierat" si l-au denuntat ideologic. Inainte si dupa sedinta, a fost convocat in repetate randuri la discutii cu ofiterul de Securitate care raspundea de Institut si Academie, Malureanu. Dupa o vreme, celor cu "meditatia transcendentala" li s-a sugerat ca urmeaza sa fie implicati intr-un proces de complot si de subminare a ordinii de stat.
In aceste conditii a survenit memoriul lui Andrei Plesu catre Ceausescu. In el, Plesu isi pleda cauza mentionand contributiile sale la cultura romana si exprimandu-si intentia sa o slujeasca mai departe. (Colaborationism!, striga Andreescu.) Printre aceste contributii, sunt pomenite trei colocvii internationale. Faptul ca cel mai talentat critic roman de arta ajunge in trei orase ale lumii in decurs de 15 ani e, pentru Andreescu, o alta proba de "colaborationism".
La o vreme dupa ce a fost trimis, impreuna cu sotia lui, la o fabrica de sticla ca muncitor necalificat (traiesc, in toata aceasta perioada, vanzand lucruri din casa), Plesu reuseste sa plece cu o bursa Humboldt in Germania. Cochetare cu regimul!, striga din nou Andreescu, mizand pe ignoranta noastra de azi si pe absurdul intrinsec al situatiei. Cum vine asta? Pe de o parte, il alungi pe om din invatamantul superior si, pe de alta, il lasi sa profite de o bursa pe termen lung! Insa Andreescu omite sa spuna ca cererea de pasaport i-a fost mai intai respinsa lui Plesu si ca, abia dupa cateva emisiuni dezlantuite facute de Monica Lovinescu la Europa Libera, a fost chemat la Directia Pasapoarte, unde i s-a spus: "Luati-va pasaportul. Iar daca e dupa noi, puteti sa nici nu va mai intoarceti!".
In anii 50, episodul amintit ar fi sfarsit la inchisoare. Acum, dar tot pe un model sovietic, cel al expulzarii disidentilor, "aparatul" era fericit sa scape de tine, cand deveneai incomod, prin plecarea din tara. O iesire in strainatate sau o bursa nu insemna acelasi lucru pentru toti care beneficiau de ele. Pentru unii, ele erau rasplata pentru serviciile aduse, pentru altii, pentru cei care provocau scandal in jurul lor, o invitatie de a parasi tara. S-au catapultat, de pilda, in felul acesta din Romania multi dintre cei care, in 1977, au apucat sa semneze Apelul lui Paul Goma.
Eo marsavie sa sugerezi, asa cum face acum Andreescu, ca Plesu a plecat cu un Humboldt, rasplatit fiind tocmai de cei care ii facusera viata un iad. I s-a dat drumul pentru ca incepuse sa se faca tapaj in jurul lui. Iar Plesu s-a intors. S-a intors asa cum s-au intors si altii care socoteau ca Romania este si tara lor. Patru ani mai tarziu i se publica Minima Moralia. Din nou, pentru Andreescu, ceva nu este in regula. Toate aceste lucruri, remarca el, "erau cu totul inaccesibile omului obisnuit" si, cu atat mai putin, "unei victime".
Trecand peste faptul ca omul obisnuit nu scria Minima Moralia si ca bursele Humboldt nu se acordau de catre nemti cu una, cu doua, trebuie stiut ca tocmai victimele aveau in comunism un "regim privilegiat". Tratamentul de care "se bucurau" ele era diferit de la o perioada la alta, in functie de "linia" pe care partidul o adopta, in functie de presiunile din afara, in functie de gradul de notorietate al victimei. Plesu nu era, oricum, "un om obisnuit" si nici tratamentul aplicat lui nu era al unui om obisnuit. "Un om obisnuit" nu primea din Germania o bursa Humboldt si nici nu primea pasaport dupa un scandal initiat de Europa Libera. "Un om obisnuit" nu primea "cetateni straini" acasa incalcand legile statului comunist, nu facea vizite la ambasade fara "sa ceara voie" sau nu punea la cale, impreuna cu alti scriitori, o scrisoare catre Europa Libera despre dezastrul in care ajunsese Romania. Unui "om obisnuit" nu i se retragea dreptul de semnatura, nu i se punea la poarta supraveghere continua si nu era, in cele din urma, scos din Bucuresti si trimis la Tescani.
Mi-aduc perfect aminte scena in care Plesu a fost chemat (s-a intamplat sa patesc acelasi lucru) de "tovarasul Aurelian Bondrea", seful de cadre al Ministerului Invatamantului, cel care ii fabricase toate diplomele universitare si doctorale Elenei Ceausescu. Actualmente, domnul Bondrea este rectorul celei mai mari universitati particulare din tara, Universitatea "Spiru Haret". Bondrea l-a amenintat atunci pe Plesu ca va fi smuls "ca o buruiana" din "gradina culturii romane".
Acum, Gabriel Andreescu duce mai departe munca activistului Bondrea si pliveste noua societate romana de buruiana Plesu. In timpul acesta, mii de tineri cumpara scump cea mai ieftina diploma universitara din Romania, de la scoala condusa de omul care ne urechea la adapostul activului de partid si al Securitatii.
Din ziarul Ziua, ei afla de la profesorul de moralitate publica Gabriel Andreescu in ce fel arata un colaborationist. Nu rectorul lor, fireste, ci Andrei Plesu, buruiana eterna.
De acord, dar : 1. Plesu ar fi trebuit sa scrie lui Ceausescu in numele tuturor celor infierati de secu. di cauza Imbecilei Transcedentale . Ego'ul sau este insa incomensurabil . 2. Eurpa Libera a vorbit de Plesu, ( el ne dorind asta ) : acest post era insultat de Plesu in Str. Paris n.3 . Uite ca i s-a facut bine cu forta ! 3. In scrisoarea specialistului in INGERI catre dictator el spune " ca s-a delimitat de Transcedentali din cauza caracterului religios al sedintelor " ! Putea sa faca economie de acest pasaj, el, Plesu, prietenul intru-ortodoxie a lui Galeriu , Sorin Dumitrescu , Paul Gherasim etc. Rezolvati intai contradictiile voastre, dragi intelectuali Romani , inainte de a intra in spatiul public cu cate un cadavru in dulap !
Din ziarul Cotidianul, ei afla de la profesorul de moralitate publica Gabriel Liiceanu in ce fel arata un colaborationist. Nu rectorul lor, fireste, ci Mona Musca, buruiana eterna.
Andrei Plesu a fost si membru de partid.
Tare as vrea sa aflu ce facea Andrei Plesu la sedinte.
Sau de ce a intrat in partid ?
La sedintele de partid se manca rahat la greu si din aceasta perspectiva poate ne povesteste din trairile lui .
Dl. Liiceanu spune mai sus ca o i-a pas cu pas. A sarit din pacate peste episodul "membru de partid".
In toata aceasta dosariada s-a inceput exact pe dos. Decapitarea micilor turnatori (deocamdata aflam de cele mai nevinovate note info.) iar despre ofiteri aproape ca nu se vorbeste. Conducatorii partidului care dirija securitatea nu indrazneste nimeni sa vorbeasca. Cei care tin lectii de morala poate ne povesteste cat de confortabil se simteau atunci.
Macar cateva lucruri mi se par incontestabile:
- Dizidenta lui Gabriel Andreescu inainte de 1989;
- Caracterul voit denigrator al afirmatiilor acestuia despre Andrei Plesu in ultimii ani;
- Calitatile reale si dizidenta lui Andrei Plesu (care n-au nevoie de Gabriel Liiceanu ca avocat);
- Prietenia lui Gabriel Liiceanu pentru Andrei Plesu.
Per ansamblu, mi se pare insa un articol, iarasi, exagerat, si desi porneste de la o idee buna, sa apere onoarea prietenului sau, este, totusi, nedrept fata de celalalt.
RAUTATE si MEDIOCRITATE
"Mediocriatea" dlui Andreescu nu l-a impiedicat pe acesta sa fie un dizident autentic. Avea calitati recunoscute. Si le-a pierdut in libertate? Inseamna ca in cazul domniei sale comunismul totalitar a facut ceva bun! A scos din el un erou si un om de caracter. Si se vede treaba ca nu au fost prea multi pe vremea aceea.
INTREBARI
Cum s-a dovedit mediocu dl Andreescu dupa 1989? A avut misiuni de care s-a achitat fara stralucire? A fost lenes? Ori daca nu esti ministrul culturii, ministru de externe sau nu ai alte functii, esti un ratat? I s-a dat Editura Politica pe mana si nu s-a descurcat? Nu, ca nici nu i s-a oferit. De ce nu a primit-o pe aceasta Gabriel Andreescu si a primit-o Gabriel Liiceanu? Si generalizand, cum si-au impartit functiile in stat dupa "revolutie" dizidentii? Poate ca de acolo incep frustrarile si ofticile.
Apoi, in succesiune logica, cum si-au pastrat "stralucitii" calitatile in guvernari care n-au excelat prin desteptaciune, eficienta politica si stralucire?
Prin ce mijloace de brand unii au monopolizat prima scena si altii au ajuns sa se oftice? Doar rautatea nu explica, dle Liiceanu, aceste evolutii?
DE CE E BUN PR-ul LA CASA OMULUI
Poate ca i-a ranit faptul ca Andrei Plesu a fost numit ministru de un baiat din Primaverii, dl. Petre Roman. Intrebarea este de ce tocmai ei si nu altii. De ce nu, sa zicem, Petru Cretia? De ce grupul de la Paltinis? De ce tocmai grupul de la Paltinis?
Poate ca succesul si "lipsa de mediocritate" a grupului de la Paltinis s-a datorat nu atat calitatilor intrinseci ale acestora, de necontestat (dar poate ca mai erau si altii!), ci mai ales efortului mediatic al Editurii Humanitas in recuperarea in folos propriu al unor nume. S-au autolegitimat prin Noica-Cioran-Eliade, monopolizandu-i pe acestia in folosul stralucirii proprii. Nu ca nu am fi fost dornici de Noica, Cioran, Eliade, dar a fost si o buna lovitura de PR.
Cu ce sa se fi alimentat si prestatia publica a celorlalti dizidenti? Dizidenta nu mai faceau iar calitatile proprii nu erau valorificate la justa valoare. Cu ce sa le fi fost asociat si lor numele, ca prea multa turta de tras pe vreo spuza nu exista? Nu oare din trufie si nedreptate se naste ura?
De unde se vede treaba, dle Liiceanu, ca desi am jumatatea varstei dumneavoastra, trebuie sa va indem spre o mai justa apreciere a amicilor si inamicilor.
Si va rog, nu mai jucati scena simplului cetatean care se oripileaza si protesteaza ca orice "om simplu". NU sunteti un simplu cetatean, aveti in spate industria cartii, reclama si ziare intregi in care sa va faceti publicitate. Manifestati o ipocrizie care nu cadreaza bine cu aerul dumneavoastra justitiar.
Bine spus, Tomashek! Scenariul asta recent al dosariadei intelectualilor pare sa fie scris dupa o reteta prestabilita: imi apar micul cerc de prieteni si lovesc in cei care ma (il) ataca (in fel si chip). Nu pot sa nu leg aceasta situatie de o teza care circula in literatura stiintifica despre tranzitia in Romania, potrivit careia una din trasaturile marcante ale intelectualilor romani pre- si post- decembristi a fost si este "lupta pentru resurse" (cu cit mai limitate resursele, cu atit mai acerba lupta). Una din strategiile puterii a fost aceea de a-i controla pe intelectuali prin antrenarea lor in lupta pentru resurse (economice, cel mai adesea, dar si simbolice, de prestigiu, ambele strins corelate). Cine era publicat, cine avea acces la privilegii in calitate de membru/membra al/a Uniunii Scriitorilor, al/a Academiei, sau de "poet(a) de curte", era un om ...realizat. Nu asa s-a intimplat, spre exemplu, cu Goma, care a tinjit toata viata sa fie publicat.
Ulterior, Revolutia a deschis noi posibilitati pentru "intelectuali" (ma refer, prin acest cuvint, strict la cei precum Liiceanu, Andreescu, Dinescu, Manolescu, etc, oameni care au un cuvint greu de spus, intr-un fel sau altul, in cultura romana). Aceste posibilitati, precum preluarea sau infiintarea de edituri, de ziare, accesul la fonduri guvernamentale sau fonduri externe - adevarate mijloace de fabricat bunuri simbolice - au devenit noua pricina de rivalitate. In joc era si este prestigiul simbolic, care este corelat cu accesul la resurse financiare.
Aceasta teorie explica toate aceste gesturi recente, precum intentia lui Manolescu, afirmata raspicat, de a nu-l mai publica pe Goma (citeste: ii blocheaza accesul la resurse, la prestigiu simbolic), perceptia pe care o are Liiceanu despre Andreescu; la Liiceanu e evidenta o vointa de interpretare, ce il face sa "citeasca" o critica a lui Andreescu la Plesu in termeni de "frustrare" legata de neputinta primului de a accede la resurse. Cum sa "interpretam" altfel fraza: "Privindu-l [pe Plesu], [Andreescu] si-a imaginat pe rand ca este orator, scriitor, ca ar putea fi ministru al Culturii, ministru de Externe, consilier prezidential si - poate, poate -, intr-un ungher ascuns al sufletului lui, mai stii?, chiar presedinte de republica"? Cum altfel sa produci o asemenea judecata, decit daca esti tu insuti prins in logica luptei pentru resurse, in care, sa fim sinceri, Liiceanu a cam reusit (director de editura, de la pupitrul careia dirijeaza fluxul de carte ... in trecat fie spus, este evidenta vointa de excludere din planurile editoriale ale acestei edituri a autorilor de orientare leftista precum Charles Taylor, Jurgen Habermas, Antonio Negri si atitia altii... plus prestigiul de a fi un discipol al lui Noica, prestigiu construit pe promovarea agresiva a mitului paideutic al Scolii de la Paltinis, monument sinistru al dezangajarii civice, al retragerii lase in turnurile de fildes ale "culturii" sub pretextul "salvarii culturii"). In fine, daca privim acest peisaj recent in lumina teoriei "luptei pentru resurse" (a se vedea K. Verdery), devin parca mai clare intentiile ascunse ale domnilor "intelectuali".
Ciudata aceasta brusca iesire la rampa, in Cotidianul, a d-lui Liiceanu, dar ..sa fie intr-un ceas bun si Porvu que cela dure! -vorba mamei lui Napoleon. Din cele 3 scrisori-articole, dl Liiceanu dovedeste o f extremista paleta de interpretari si evaluari morale.
Pentru Mona Musca totul, dar absolut totul a fost negru;mincinoasa, pute-pute..MM fiind iadul si pucioasa. Evident nici o calitate, nimic bun sau pozitiv. Nici o nuanta.
Pentru Parintele Macris, tonul se imblanzeste , a facut si bune, multe, dar deh! ar fi si doua intrebari,(nu mai multe)... Per ansamblu, articolul e nici alb imaculat nici negru ci gri.Deci cu nuante.
Si vine articolul pentru prietenul Plesu. Cine se atinge de "Plesu al meu", pazea! Oricine ar fi el/ea..pica rau. Pentru ca Plesu (al meu) este doar lumina, doar calitati, zero defecte.(asa cum, dar invers, MMusca era zero calitati si doar defecte) Iar nici o nuanta , A Plesu e ca in basme de perfect.
Si tot astept(am) articole adanci, apasate si documentate despre Bondrea, Merce, Plesita, etc.. Ma tot intreb de ce pana acum , dar nici acum G Liiceanu nu scrie articole si nu comenteaza pe cei "grei"??? Nu poate? Ii e frica?Sau cei despre care scrie sunt (d) in sfera personala a dlui Liiceanu si deci articolele sunt rabufniri (sau polite) strict subiective?!
Vitejia si barbatia"adevarului" se rezuma doar la o femeie deja cazuta si la Gabriel Andreescu?
Ma astept(am) ca filozofii, mai ales ajunsi la anumita varsta, zisa a Intelepciunii, sa fie mai putin subiectiv-impulsivi.
Dar poate ca " the best is yet to come" deci articolele" grele" despre "grei" vor veni curand. Asteptam si vom vedea.
Atena:
Domnul Liiceanu, manat de avant revolutionar, dupa ce s-a autonumit profesor la Universitate, a luat cu asalt palatul Casa Scanteii ,l-a detronat pe Dumitru Popescu-dumnezeu, i-a luat locul, si de atunci judeca vii si mortii. Urand comunismul si securitatea, pentru ca ura e dominanta lui spirituala, a facut praf o femeie, Mona Musca. Dar de exemplu de Silviu Brucan si de alti detinatori ai puterii, nu s-a atins ; de barbati se teme.
Domnule Liiceanu, ati fost luat ca model de alti carturari de moralitatea dumneavoastra, si intr-o catedra universitara din Iasi sunt 15 profesori, un lector si un asistent. Pofesorii au salar lunar50 milioane desi nivelul de pregatire a asa zisilor studenti a scazut sub exigentele unei scoli profesionale. Sunteti unul dintre edilii haosului postrevolutionar, de care profitati.
Domnule Liiceanu nu lumineaza , ci scoate fum a voastra minte.
Imi plac comentariile Kabasilas si Tomasek, altfel il citam pe Iisus care ne indeamna sa ne ferim de carturari care cauta locurile dintai la ospete si mananca casele saracilor, de ochii lumii rugandu-se indelung.
La intalnirea de pe un post TV ,fata in fata cu Parintele Marches, domnul Liiceanu a incercat sa o scalde. Ba ca nu a zis ca, ci a zis ca, ba ca n-a vrut sa spuna chiar asa...
Acum vad ca se osteneste sa-l apere pe Andrei Plesu si sa-i gaseasca scuze si explicatii pentru tot ceea ce este indoilenic sau culpabil din trecutul sau. Lucru in sine laudabil, dar facut cu prea multa ravna si implicare personala trece in acelasi registru cu denigrarea.
Era bine daca manifesta aceeasi intelegere si pentru Parintele Marchis, dar mai ales pentru Mona Musca.
Oricum, una peste alta, este bine ca domnul Liiceanu a scrie in Cotidianul. Pana acum il stiam de scriitor si filozof. Acum ni se dezvaluie si caracterul sau si asta e bine, tot suntem la timpul dezvaluirilor si desconspirarilor.
Intr-un comentariu la articolul"Presedinte forumist...etc de Dan Tapalaga, din prezentul numar al Cotidianului, se spune:
Cine sint Anca Oroveanu si Andrei Oisteanu? Veri primari:
Anca Oroveanu este fiica faimosului Leonte Rautu marele distrugator si gropar al culturii ROMANE, iar Andrei Oisteanu este fiul fratelui lui Leonte Rautu.
Sa completam ca persoanele de mai sus sunt tovarasi de dezbateri cu domnul Liiceanu in GDS, de la infiintarea acestuia.Cred ca doamna Oroveanu si domnul Oisteanu sunt niste intelectuali demni de tot respectul, dar domnul Liiceanu ,care face spume la gura condamnand edilii comunismului, colaboreaza foarte bine cu nepotii unui mare demnitar al PCR.si in acelasi timp o ia in suturi justitiare pe Mona.
Incet, incet vom afla cine esti domnule Liiceanu, si cred ca ai sa ai soarta statuii lui Lenin.
Z_ESCU : a fost Andrei Plesu colaborator al Securitatii? De unde ai inteles asta? De ce ar trebui sa manifeste Gabriel Liiceanu aceeasi intelegere (fata de o victima a regimului) si pentru anumiti colaboratori ai Securitatii?
PENTRU TOMASHEK: randurile Dvs. imi amintesc de sintagma "boierii mintii" si de ideea absurda conform careia o mana de intelectuali impiedica pe altii sa fie publicati, recunoscuti. Ce vina are Andrei Plesu ca e mai talentat, are mai multa carisma si are ispravi culturale mai de seama decat Gabriel Andreescu? Cand Liiceanu spune de mediocritatea d-lui Andreescu are in vedere calibrul cultural al acestuia si nu curajul acestuia (Si Dan Iosif a dovedit curaj la revolutie, dar asta nu-l face un om valoros, el tot un ins mediocru ramane). Ce realizari culturale il recomandau in 1990 pe d-ul Andreescu in preluarea acelei edituri?
Cineva a afirmat mai devreme ca Plesu a fost membru de partid...pai multi dizidenti au facut parte din Partidul Comunist, de altfel asta inseamna dizidenta, o revolta din interior.
Vad ca multi ii atribuie lui Liiceanu o culpa in administrarea unei edituri, tonul folosit fiind ca si cum acesta ar detine o fabrica de armament. Chiar asa de vinovat se face acela care a publicat la Humanitas atatea si atatea carti valoroase? Ce e rau in a crea (sau a transforma) o editura si a o duce pe primul loc?
Majoritatea mesajelor de pana acum sunt critice fata de Liiceanu si Plesu si asta ma face sa ma intreb (iar si iar) ce fel de popor e asta.. Unde mai exista in lume o asemenea ura impotriva elitei (adica a celor mai buni dintr-un domeniu)si a valorilor ? (Chiar, care or fi preferintele culturale ale acestui gen de oameni?..) Uneori cred ca nici nu e vorba de ura, de fapt...ci de o simpla lipsa de discernamant si de gandire logica..
Davix, cred ca trebuie sa distingem:
- pe de o parte, meritele lui Liiceanu ca peratolog si editor de multe carti de valoare, precum si cele ale lui Plesu ca istoric si critic de arta
- pe de alta parte, atitudinea partinitoare a lui Liiceanu-editorul in privinta a ce este "valoare" si merita publicat (Goma, desigur, nu e suficient de valoros, la fel o buna parte a filosofiei sociale si politice americane si europene); ori atitudinea Grupului pentru Dialog Social, din care cei doi fac parte si care, in ciuda numelui foarte pretentios, este un for cu totul elitist si vag eficient in viata publica (s-ar putea numi la fel de bine Grupul pentru Monolog Social). Desi cred ca e bine sa existe ceva de acest fel, CHIAR si in aceasta formula ineficienta. Din acest motiv consider ca tonul agresiv-justitiar recent al lui Liiceanu impotriva lui Marchis ori Andreescu e cu totul nepotrivit si nu face decit sa indeparteze niste oameni cu care puteai construi ceva. Liiceanu va ramine astfel Curat (prin gestul simbolic-ritual de purgare a elementelor contamina(n)te din GDS), dar Singur. Fara indoiala, e mai bine pentru amorul propriu, dar e dezastruos pentru societatea civila.
Legat de Monologul Social, este evident, spre exemplu, in discursul lui Liiceanu un dispret profund fata de capacitatea oamenilor "de rind" din Romania de a judeca si de a alege (a se vedea, spre exemplu, asertiunea din scrisoarea catre Mona Musca; potrivit lui Liiceanu, romanii saracii uita degraba si voteaza prost, indiferent ce ar afla despre candidati). Aceasta convingere nu e de natura sa te faca sa vezi in omul de rind un partener de Dialog Social. Acesta e, cel mult, omul prost pe care tu, Luminatorul, ai misiunea sacra de a-l scoate din pestera ignorantei. Inca o data, daca ar fi adevarat ca romanii sunt prosti, atunci Liiceanu s-ar putea instala confortabil in postura de "calauza", de "reper" pentru aceasta massa informa de romani. El are nevoie ca aceasta stare de fapt sa existe, ca sa existe si rolul de Salvator al neamului. Daca nu exista romanii prosti, nu poate exista nici Salvatorul Liiceanu. Oricum, dialogul cu "prostii" este inexistent.
Ce supara la oameni precum Liiceanu nu sunt calitatile intelectuale certe, cit aura cvasi-mistica pe care a creat-o in jurul propriei figuri si a Scolii de la Paltinis si pe care o alimenteaza constant printr-o politica editoriala partinitoare. Desigur, omul are dreptul sa publice ce doreste (si mai toate sunt de valoare), numai ca in momentul in care sugereaza ca ASTA e CALEA si ASTA e ADEVARUL, poti suspecta ceva mai mult decit modestie si dorinta de a "face cultura".
Poti aprecia peratologia liiceniana si sa fii in acelasi timp critic(a) fata de condescendenta cu care priveste el pe "bietii" romani, fata de jocul editorial ambiguu (a se vedea cel putin cazul Goma), fata de lipsa de intelepciune practica in judecarea recentelor cazuri de securita. Cei mai buni dintr-un "domeniu", cum spui, Davix, nu sunt si cei mai competenti din punct de vedere etic. Dupa cum bine scrie chiar Plesu, cind vine vorba de competenta morala, nimeni nu ar accepta ca duce lipsa de asa ceva. Chiar ne revoltam daca ni se contesta competenta de acest fel.
Unde incape aici ura? Si ce legatura au preferintele culturale in toata povestea asta? Iar cit priveste gindirea logica, cine a produs sofisme aici? Oricum, ma bucur ca avem ocazia sa discutam; e poate mai important decit sa inghitim pastilele de intelepciune livrate de Liderii de opinie.
DAVIX: N-am afirmat ca Andrei Plesu ar fi colaborat cu securitatea si de fapt nu am afirmat nimic in legatura cu el, nici de bine, nici de rau. Iar majoritatea forumistilor nu discuta despre Andrei Plesu, ci despre articolul lui Gabriel Liiceanu. Observ ca tu imparti omenirea in doua parti: cei care au colaborat cu securitate si cei care nu au colaborat cu securitatea. Cred ca e un punct de vedere tare ingust.
Intr-o tara in care majoritatea grupurilor integreaza indivizi pe criterii fanariote, de rudenie, de interese si de obedienta, cei care isi fac "turn de fildes" si procedeaza altfel vor fi in cele din urma urati si contestati vehement. O fi GDS-ul grup de monolog social, dar eu unul prefer varianta asta "elitista" gastilor din universitati si institute de cercetare si tuturor veleitarilor care practica "mesajul social" accesibil "publicului larg" doar de dragul propriei cariere publice. Si care au tupeul sa-si ascunda ambitiiile in spatele unor lozinci prafuite despre "educarea poporului", despre legitimitatea contactului cu "masele".
1. gata, am inteles! turnatorii si colaboratorii cu securitatea au fost plesu, marchis, sebastian, antohi, musca, paleologu, quintus si altii ca ei... punct. nimic despre cei despre care stim aproape 100% ca au turnat sau colaborat. aceste confirmari intarzie sa apara. avem, in schimb, surpize. e clar, cei care au colaborat, acum formeaza societatea civila si sunt principalul pericol.
2. prea multi dintre noi ne dam cu parearea despre utc, pcr si alte organizatii asemanatoare. ati pariticipat vreodata la o sedinta de partid sa vedeti cum a fost, intr-adevar? sau ati citit despre ele... ne place sa latram imediat ce prindem ocazia. nu e de mirare, la cata priza au cainii vagabonzi in romania.
3. poate ati observat reclama indecenta din rom. libera de acum doua zile la univ. spiru haret. cata ipocrizie si prostitutie din partea acelui ziar sa dea toata pagina 3 acelui specimen de rector cretin cu ochelari. nu-mi spuneti, e vorba despre economia de piata... sictir!
Domnule Liiceanu, daca taceai, filosof ramaneai.
Asa, dovedind de la o zi la alta un caracter partinitor si patimas, prin care ii infierezi cu un aer justitiar-securistic pe cei cazuti si ii aperi furibund si cu aer de gasca pe prieteni, uitand ce este impartialitatea, ne-ai lasat un gust amar. E trist ca am descoperit si acest amar adevar, dar tot e bine: adevarul trebuie gustat pana la capat.
Macar daca ai fi fost consecvent si curajos, dar iata: pus fata in fata cu parintele Marchis, ai dat inapoi. Unde este dreptatea, domnule Liiceanu? Cand ai spus adevarul?
elitismul si puritanismul lui liiceanu care ca personalitate si realizari nu este contestat deocamdata deranjaza o mare parte a persoanelor care mai gandesc pe la noi (in romania )
de ce trateaza omul de rand care are doar un liceu sau nici pe acela ca pe un idiot care nu are harul gandirii
in contextul in care ii este prieten de aproape 30 de ani cu Plesu ii inteleg partinirea si inversunarea , dar iesind din context si prins de val cateodata il ia gura pe dinainte
romania este formata din cele citeva milioane de romani care au mai ramas pe aici si spera la o tara mai buna dar care nu au toti 2-3 facultati , 3-4 masterate si alte studii si nu pot intotdeauna sa il inteleaga cand vorbeste in termeni cateodata ermetici
nu suntem prosti toti
domnia sa pierde din vedere un lucru , fiecare individ este unic si foarte greu de manevrat dar in momentul in care face parte dintr-o masa de oameni mai mare acestia sunt manevrabili si influentabli
este mult mai usor sa pacalesti si manevrezi mase mari de oameni decat unul singur
poate am iesit din context dar ca orice om am fost deranjat de elitismul domnului liiceanu
...nici vorba si nici scrisul nu zboara ...odata spuse sau scrise, cuvintele pateaza ...aproape niciodata nu se vor sterge petele pe deplin, indiferent de aparare, de dovezi sau probe, de constiinte, de adevar ...
...cum sa mai distingi intre mincinosi si cei care spun adevarul, cum, oare, sa mai intelegi sau sa mai crezi ceva in tara asta? ...ajungi sa te detasezi (caz fericit totusi), sa iti "vezi" de ale tale, sa vrei sa pleci, sa ii lasi pe "ei" sa se lupte si sa se sfasie ...ajungi sa nu mai suporti ...
...o fi existand vreo romanie decenta si simpla pe undeva? ...
imi place cum persoane care se simt mult sub "plesu si liiceanu" critica de jos, fiind poate impliniti ca, macar o data, au avut si ei ocazia sa-i spuna "doua, de la obraz" lui "liiceanu".
sintagme ca "boieri ai mintii" sau "disidente post-decembriste" suna stupid pentru oricine. in primul rand, cine ii opreste pe acei talentati, geniali, superbi intelectuali sa apara pe la talk-showuri, sa-si dea cu parerea, sa-si editeze carti la edituri mai mici ( poate chiar faptul ca ei au plecat la o viata mai buna, ceea ce este foarte bine, dar care nu le permite sa fie prezenti in romania cu frecventa necesara. ca doar "plesu si liiceanu" nu au ocupat cu fortza TOATE institutiile de cultura si fac liste cu cine intra si cine nu. cand te simti neputincios in fata cuiva mai bine scrii o carte in care il faci asa si pe dincolo ca nu te lasa sa te desfasori si zici ca e doar un grup de oameni in elita culturii. pai ce inseamna elita? multi? toti? honestly. iar despre domnul paul goma, nu cred ca are interdictie sa paseasca pe pamant romanesc, nu cred ca il opreste cineva sa publice. si acum sa fim seriosi, e chair greu sa stai la paris, adica nu e nicio priveliste, niciun loc unde sa stai o cafea, mai e si razboi pe malul stang, ce mai, o oroare parisu asta. pentru ce a facut inainte de 89, foarte bine, merita laude, dar for the love of god, sa-i spuna cineva ca a cazut comunismul.
in aceeasi nota ( adica, cu aceeasi lipsa de logica ) este criticata acum a doua parte a lu' "plesu si liiceanu" pentru ca o apara pe prima. in primul rand, stimati opiniatori ( ca asta nu e forum, sa fim seriosi ) prietenia e, dupa scrierile multor ganditori o "chestie" necesara, in orice situatie. pana si anarhistii pretuiesc prietenia ( intr-un grad redus ). chiar si asa prietenia nu trebuie sa ne umbreasca maniera de a gandi si de a scrie. insa, dragii mei, prietenia domnului ( caci asa se vorbeste totusi despre aceste persoane, mai avem scapari dar totusi, daca avem respect pentru domnul goma dinainte de 89, sa avem respect si pentru cei doi dupa 89 ) liiceanu cu domnul plesu nu ii umbreste nici macar masina parcata in soare, pentru ca domnul liiceanu il apara pe domnul plesu de niste 'acuze', nu de un dosar de turnator, de un angajament la securitate. si acum sincer, daca si Andrei Plesu a facut marsavii in timpul comunismului...... :|
nu pot sa imi dau seama cum multi nu si-au dat seama de diferenta dintre doamna Musca, parintel Marchis si domnul Plesu, macar in ceea ce priveste articolele din cotidianul..
d. adam
A devenit cam obositor deja sa urmaresc atacurile Dlui. Gabriel Andreescu.
Cred, poate si datorita formatiei mele ingineresti, ca problemele tb. tratate in ordinea importantei. Brodand la nesfarsit pe tema vinovatiei Dlui. Plesu, in timp ce de peste tot, dar mai ales din fruntea marilor companii comerciale si din Parlament, ne sfideaza nu posibili colaborationisti ci chiar persoane cheie ale vechiului sistem, instalati comod in noile lor roluri, este echivalent cu a ingriji un pacient de gripa, in timp ce organismul ii e distrus de cancer.
Altfel, in curand, GDS ar putea deveni din Grupul de Dialog Social, Grupul care se Denigreaza pe Sine.
Iti inchipui ca daca pozezi in "telectual" prostiile pe care le debitezi au si valoare de adevar?
Liiceanu, pentru ca de la acest articol, am incetat sa-i mai spun domn nu face altceva decat sa confirme ce spunea o coada de topor a comunismului: Mihai Pelin, care spunea ca avem o intelectualitate vai de mama ei!
Dl. Liiceanu a desfiintat-o pe Mona Musca fara drept de apel si fara sa-i acorde nici o circumstanta atenuanta (ca sa nu mai zic ca nici macar nu a citit, ca nu avea cum inca, vreo nota de a MM ca sa traga concluzia ca ar fi "securista securistilor"!).
In schimb incepe prin a-l pupa in fund pe Marchis iar de prietenul sau fereasca sfantu' sa se atinga cineva! Si asta cine o face: cel mai aprig judecator, de la inaltimea Olimpului-ala de pe Marte de care neamul romensc putea avea parte: Gabriel Liiceanu sau omul cu doua unitati de masura! Halal!!!! si mai ales RUSINEEEE!!!!
Avem prea multi precum Mona Musac dle. Liiceanu ca sa ne batem joc de ea(iata argumentul suprem de doi bani al unui filosof de doi bani)?
Domnule Liiceanu nu mi-ati raspuns la intrebarea de acum cateva zile (cand inca va stimam): ATI FOST MEMBRU PCR dle. Liiceanu? Daca da, de ce dle. Liiceanu?
In privinta dlui. Plesu domnia sa este o persoana care merita respectul nostru indiferent daca a colaborat sub o forma sau alta cu securitatea (sunt convins ca nu din placere) DAR MAI ALES PENTRU CA DOMNIA SA A AVUT SI ARE BUN SIMTZ IN TOATA CHESTIUNEA DOSARIADEI SI NU FACE PE JUDECATORUL MORAL AL NATIUNII!
Tot nu ai inteles "nervul" lui Liiceanu? Diferenta masiva dintre Mona Musca si parintele Marchis este ca prima dorea sa conduca aceasta tara, iar al doilea nu. Legea lustratiei si deconspirarea securistilor sunt facute cu scopul precis de a elimina oamenii dictaturii din viata politica romaneasca. In rest, totul e relativ. Preoti, sportivi, scriitori, fiecare cu pacatele si meritele sale, insa Mona Musca facea legi si visa in secret sa devina Presedinte al Romaniei, sau Prim-Mnistru, sau membru al Comisiei Europene, si sa conduca destinele Europei. Nu comentez mai mult, pentru ca s-au spus deja toate cate trebuiau spuse pe acest subiect.
Sa fim insa cu totii cu bagare de seama. Daca ne tot certam unii cu altii, ne vom trezi ca ne complesesc manelele si cartieristii, iar cei cu carte si cei cu sclipirea geniului se vor rari tot mai mult. Lupta pe acest taram trebuie dusa cu armele mintii, nu cu atacuri sub centura.
Andreescu a continuat o traditie nenorocita a intelectualilor romani de a se casapi unii pe altii, si Liiceanu i-a raspuns, insa raspunsul lui va genera din nou valuri si valuri de atentate... Opriti-va pana nu e prea tarziu. Noua generatie de tineri nu mai vrea sa se bage in aceasta lume a intelectualilor canibali, si ne vom trezi la un moment dat ca vorbim despre disparitia intelectualitatii romanesti... Si nu stim daca va mai fi cineva care sa stie sa vorbeasca despre Liiceanu, Plesu, Andreescu...
Deci, se poate. Cam tirziu scapa domnul Liiceanu de daltonismul ce l-a posedat atunci cind a privit-o pe Mona Musca prin polarizorul hodorogit. (Sa fi fost chiar atit de levogira?)
Dl. Liiceanu a descoperit de curind cuvintul "context" si derivatul sau gramatical, "contextualizare". Brusc, dl. Liiceanu face referire la documente. Documente pe care nu le-a avut vreodata in mina, atunci cind a facut-o praf pe Mona Musca cu filipica sa. Dar, ce conteaza? Mona Musca nu e Andrei Plesu, asa cum dextroza nu e levuloza.
Pentru a face dintr-un om politic, un colaborationist, n-ai nevoie de toate documentele. Nici de analize de context. E destul sa spui ca acela nu a muncit intr-o glajarie, ca nu si-a vindut obiectele din casa, ca nu s-a pomenit de el la Europa Libera, ca-i put trandafirii, sau ca n-are basca pe cap, si gata, l-ai bagat in malaxor.
Nu traiesc in Romania de f multi ani, nu doresc sa fiu orator sau ministrul de externe al Romaniei, nu stiu cine este dl. Andreescu, de dl Liiceanu am auzit numai, il cunosc insa bine pe dl Plesu - din carti si de la cursuri, de aceea voi face citeva precizari pt a caror obiectivitate garantez:
1. La vremea scandalului Medit. Trans. Plesu ocupa functia de lector la Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigoresu din Bucuresti. "Institulul de Istoria Artei", nu stiu ce este astazi, era atunci sediul bibliotecii si functiona un Institul intr-adevar dar mai mult fictiv, avea angajati dar nu producea studii decit sporadic, pt acoperire, la minima rezistenta; dl Plesu daca cumva ar fi figurat cumva in lista "cercetatorilor" in orice caz nu aceasta ii era ocupatia in acea perioada ci aceea de cadru didactic la Inst Grigorescu.
2. "Cursurile" dlui Plesu se remarcau prin incredibila inconsistenta, de informatie elementara sau ideatica, lipsa oricarei logici interne oarecare, mai curind divagatii cu nume de artisti accidental aruncate apropo sau fara legatura, citeva poze, discursurile bine sustinute prin vocea de superba de tenor, talentul de declamator, nu de putine ori pe fondul muzicii de pe pe pickup. Cei care ieseam la sfirsit ne intrebam cu stupoare daca regele este gol, daca regele poate fi intr-adevar chiar atit de gol.
3. Cartile dlui Plesu NU CONTIN NICAIERI NIMIC DIN CEEA CE FACE OBIECTUL DISCIPLINEI ISTORIA ARTEI, NIMIC DIN CEEA CE FACE OBIECTUL TEORIEI ARTEI/FILOZOFIEI ARTEI/ESTETICII/FILOZOFIEI. Spun asta strict la obiect numai si numai in apararea disciplinelor pt care a fost creditat ca specialist. Dl Plesu nu este nici specialist nici diletant in domeniile de mai sus ci este pur si simplu in afara acestora. Incercarea a si le revendica ar tine numai de IMPOSTURA. Pt orice obiectie la cele de mai sus sint dispus sa aduc argumente profesionale daca ar fi nevoie.
4. Piedestalul pe care a fost ridicat dl Plesu - din punct de vedere profesional si politic - este imensul capital politic furnizat de accidentul condamnarii sale pt participarea la M.T in amurgul senil al erei comuniste care nu mai deosebea intre disidenti si cei care doreau sa i se integreze. Dl Plesu este membru PCR din 1968 (dupa cum singur recunoaste in raspunsul dat imediat dupa Revolutie unei interpelari in presa la care si raspunde iritat "multumesc pt vigilenta"). In 1968 dl Plesu avea numai 18 ani ! Pacatele tineretilor sau orientarea clara spre parvenire ? Imediat dupa crucificarea din 1982 Europa libera il declara pe dl Plesu "cel mai mare filozof al artei din Romania". Ce scrisese pina atunci ? "Pitoresc si melancolie" - dupa parerea mea un monument al "betiei de cuvinte", al "formei fara fond" - zguduitoare exemplificare a parametrilor lui Maiorescu deveniti clasici, dar ale carei adevarate semnificatii - ca SIMPTOM al decrepitudinii culturale si al dezintegrarii unei epoci intregi, vorbaria in loc de idee, vidul de gindire in loc de filozofie, aclamarea imposturii- isi MERITA doctoranzii si doctoratele.
Ca si Forrest Gump dl Plesu a fost purtat ca o frunza in vint de la Pitoresc si Melancolie la functia de Ministru al Culturii si de la membru PCR pina la aura de dizident, intelectual nedreptatit si Ministru de Externe al Romaniei.
"Iti inchipui ca daca pozezi in "telectual" prostiile pe care le debitezi au si valoare de adevar?" cum de ti-ai dat seama? nu, nu-imi imaginez asta, doar prostiile spuse de prosti au si valoare de adevar.
N-am cum sa inteleg "nervul" dlui. Liiceanu, mai ales ca dintr-o data, e cam selectiv de unde pana mai alaltaieri chiar "tzipa in gura mare" ca nu e cazul sa fie selectiv! Dar asa e viata, iti da peste gura exact cand ti-e lumea mai draga!
S-apoi daca Plesu si Marchis sunt valori in domeniile lor, Mona Musca n-a dovedit ca e o valoare in domeniul ei (politica)? A facut ceva DUPA revolutie (caci e printre putinii care au facut ceva si au fost constanti in atitudine) care sa sugereze ca nu ar fi un om politic de valoare (printre putinii de altfel) de ne putem permite sa ne batem joc de ea asa.... de "telectuali" ce suntem in timp ce adevaratele jigodii isi rad in barba acum?
Scuza-ma, dar eu nu vad chiar nici o diferenta intre Mona Musca si Marchis iar diferenta pe care o vezi tu (las la o parte ca tu stii ce viseaza MM in secret- sa conduca destinele Europei) nu exista din moment ce amandoi se adreseaza societatii romanesti si reprezinta repere ( fiecare in domeniul lui) ! Ca atare logica si "nervul" lui Liiceanu nu au justificare (cel putin prin aceasta diferenta)!
Logica e perfect valabila si in cazul dlui. Plesu!
de 16 ani nimic nu m-a facut sa ma simt asa de rau in propria mea tara ca scrisoarea lui liiceanu. doar in noimbrie '89 m-am mai simtit asa (din cauza unor tovarasi ...) si atunci m-am hotarat s-o tai din tara ...
dar a venit revolutia si nici chiar barbaria lui Iliescu n-a putut sa ma mai faca sa ma dezlipesc de Romania
acum vine alt barbar - cu "carte" - care vrea sa recupereze anii '90 si se suie pe un soclu al "moralitatii" si arunca dusmanie, ura si schizma printre PUTINII romani care AU LUPTAT IMPOTRIVA COMUNISMULUI DUPA 1989
si face acest lucru intr-un mod chiar mai urat, mai rau si mai adanc decat a facut-o Iliescu
n-am turnat pe nimeni la securitate, nici n-am avut de suferit (prea rau) - dar nu ma mandresc cu asta si nici nu pot sa judec pe altii, pentru ca stiu ca n-am facut-o pentru CA SA MA OPUN COMUNISMULUI
- nu m-am opus comunismului nici inainte de 1989, dar mai ales - si CEL MAI IMPORTANT - nici DUPA 1989, cand a fost libertate dar stiam cu totii ca SECURITATEA ESTE LA PUTERE.
- n-am FACUT nimic notabil care sa scurteze cei 60 de ani al comunismului nici macar cu o zi, nici inainte, nici acum, in libertate.
Mona Musca insa, DA.
Mona Musca a facut acest lucru. Iar asta este un FAPT - enorm ca importanta - care o situeaza deasupra barbarului liiceanu, care judeca omul si faptele lui de acum 30 de ani, in timp ce face "uitate" faptele lui din ultimii 16 ani.
si mai face acest lucru "acoperindu-si" prietenii filozofi situati la o altitudine care nu le permite sa FACA ceva, dar care, cred ei, le da indreptatirea sa-i judece pe cei - PUTINI - care FAC
... stiu, stiu, nenorocita de mine, eu nu sunt nici filozof, n-am nici 1000 de mastere, asa ca ce dracu am pazit de nu m-am opus comunismului DUPA 1989 CAND ERA LIBERTATE ...? care e treaba unui om de rand ...?!!
Asa e, domnu liiceanu, stiu, rolul meu de "om de rand" era sa lupt SI PENTRU DUMNEAVOASTRA. iar in acest timp dumneavoastra, tolanit in fotoliu si cu un trabuc gros in gura - m-ati fi privit cu lupa ca la insectar, m-ati fi cantarit si ati fi scris apoi - moralizator - despre mine ...
Dar pentru nici eu, nici "oameni de rand" - si nici multi - nu fuseram cei care sa lupte impotriva comunismului, iata ca in insectar nu pica decat Musca -
Apel catre moralisti.
Acum,cand domnul Iliescu cel sarac si cinstit s-a dus, noi, indreptatitii mostenitori ai resurselor si puterii precum si devotatele noastre slugi, avem nevoie de sprijin.De aceea facem un apel calduros la d-tra, moralistii(oricum, bolsevicul nu ne mai era de folos, era depasit, desi chestia cu capitalismul de cumetrie, geniala, trebuie sa recunoastem, ne-a mai acoperit catva timp)
Fara proiectele d-tra incremenite in iluzii, nu putem fi siguri ca organizarea lichelismului(hai sa recunoastem, ca asta ne framanta) ca regula a tarii si a sistemului ei de valori va avea succesul programat! Nu putem fi siguri ca personaje imorale, care au avut tupeul sa ne infrunte, nu vor fi pe veci rapuse. Niste prosti! Nu mai bine le-ar fi fost daca taceau ori ne serveau, asa cum fac atatia? Si-au imaginat ca, daca atunci au servit partidul, securitatea, mai pot, acum, sa intoarca armele? Sa ne mai si priveasca de sus, de la inaltimea celebritatii si a sondajelor? Tradarea se plateste, mai devreme sau mai tarziu. Societatea are nevoie de sustinere morala. Noi va suntem recunoscatori pentru ajutorul d-tra in asanarea morala a societatii, pentru initiativele eroic-cetatenesti de a-i scuipa pe dusmanii poporului si va sustinem ca stalpi ai moralitatii.
Noi dintotdeauna am luptat pentru consens si pentru morala. Uite ca am ajuns la consens.
Consensul! Ce cuvant magic! Inainte de cainta, inainte de regret, inainte de orice, consensul! Ia ganditi-va: ar fi crezut cineva ca si Iliescu si Patriciu, vor vorbi aceeasi limba??
Resursele d-tra purificatoare sunt, insfarsit, pe mainile cui trebuie!
pentru costelmarius... de unde stie Andreevici_Viorel ca doamna mona musca vrea sa conduca romania? pentru ca e in POLITICA. si daca nu stiti, sociologic vorbind, "lupta pentru putere" e unul dintre cele mai importante aspecte ale politicii ( cat de multe nu stiti , vai ). Si daca parintele marchis ar fi vrut sa conduca romania nu intra in preotime, caci conducatorii nu mai sunt de mult ierarhic vorbind sub preoti. nu mai vorbiti de logica domnului liiceanu, cand a dumneavoastra scartie.
De mult n-am mai citit ceva atat de abject. Loialitatea fata de clan este intrecuta doar de narcisismul autorului.
Ce "marsavie" demontati pas cu pas? Nu produceti nici o dovada in apararea acuzatului, ci doar verdicte.
Dvs., impreuna bunii prieteni AP si HRP, sinteti marii dregatori ai culturii romane. Si va aparati dregatoria cu dintii. Murder Inc. Sinteti plin de otrava, domnule Liiceanu. V-ati achitat bine fata de AP.
iata unu dintre cei care se simt nedrepatatiti si sar cu boierii mintii : doamnelor si domnilor : winston smith ( nu cred ca collage-artistul ar fi impresionat de alegerea de nume, ptr necunoscatori, google him )
Am impresia...nu stiu cum sa spun...ca...nu pricepi pur si simplu!
Ce spun eu si ce intelegi tu! Mi-e greu sa cred ca esti chiar asa "nevinovat", cred ca pur si simplu te faci ca nu auzi si nu intelegi numai ca sa-ti iasa bine la socoteala; o tot dai pe a ta in continuare, exact ca un nebun care face o constructie logica buna dar numai premisa de la care pleaca e eronata!
"Vreau sa sper ca punindu-se in cumpana bunele mele intentii (...) si lipsa de vigilenta de care am dat dovada, Conducerea de Partid si de Stat va socoti ca imi poate acorda sansa sa ma reabilitez."
...
"Apelez, tovarase Secretar General, la dreapta dumneavoastra judecata si la intelegerea dumneavoastra omeneasca, rugindu-va sa dispuneti rediscutarea cazului meu?
Vai, domnule Plesu! Nu stiu cine a fost o victima mai mare: dvs. sau Sorin Antohi?
Se pare ca nici acum nu stati bine cu vigilenta, din moment ce Gabriel Liiceanu va face "the dirty work".
Cu umilinta, cer si eu un singur lucru: de ce nu publicati integral scrisorile lui Plesu catre Ceausescu? As dori ca noi prostimea sa ne dam cu parerea si sa nu mai inghitim parerile (chiar daca in mare parte avizate) ale dlui Liiceanu. Si indraznind mai mult, de ce nu se publica integral pe internet toate dosarele aflate in grija CNSAS? Sa ne facem noi o parere despre turnatori sau victime, nu sa asteptam o "judecata" uneori pripita sau influentata politic de catre Colegiu.
Sunt mandra ca-i avem pe un Liiceanu , pe un Plesu, pe un Patapievici.
Ma incanta fervoarea temperata cu care Liiceanu il apara pe prietenul sau Plesu, dar si pe omul de cultura si public Plesu. Interesul lui Liiceanu pentru viata cetatii manifesta in luarile sale de pozitie, il gasesc admirabil.
Si ce fin psihologic ! Decalajul intre imaginea pe care o avem despre noi si cea pe care ne-o comunica ceilalti ne poate intr-adevar deforma sufleteste. Decalajul in cauza provine insa din modul gresit in care ne reperam social, astfel incat ceea ce ne deformeaza de fapt e propria noastra insuficienta, ?mediocritate?.
Sunt pe de alta parte intru totul de acord cu Kabasilas. Trebuie reconsiderat potentialul omului de rand. Transformarea acestuia in partener social, nu e numai o misiune nobila , ci si una imperativa. Cred de altfel ca modul de comunicare favorizat de publicarea on line a articolelor de presa e promitator in acest sens.
Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu, Horia Roman Patapievici, iata trei dinte putinii romani ganditori ai zilelor noastre care se incapataneaza sa lupte cu balaurii Romaniei de azi. Acesti oameni de cultura au ceva comun pe langa eruditie, un imens bun simt.
In mediocritatea pe care o tarai cu mine zi de zi simt cum pulseaza inca patriotismul. As vrea ca neamul nostru sa se lepede de naparcile care ne-au invadat viata, ne-au corupt constiintele, ne-au umilit.
Ce trebuie facut, pentru bunul Dumnezu pentru asanarea identitatii noastre ca popor?
In 1989, la "Revolutie", in timp ce vedeam la televizor ce se intampla in piata Comitetului Central al PCR, am cazut in genunchi si am plans de fericire ca am scapat de comunism. Ce stiam eu despre comunism? Mai nimic. Totusi, intuiam ca acel regim ne-a "decapitat". Mi se parea atat de ridicol sa canti la scoala dimineata, la pranz si seara "trei culori cunosc pe lume, amintind de-un brav popor"... cuvinte cu tenta cinica. Amintind? De ce amintind? Unde era poporul roman? Nu eram chiar noi aceia?
Noi am fost, suntem si vom fi aici mereu dar pentru asta avem nevoie de oamenii adevarati, de romanii ganditori cu coloana vertebrala dreapta. Avem mare nevoie ca in final bunul simt sa triumfe. Cumva...
La revolutie, desi copil, stiam ca toate au un sfarsit. Comunismul lua sfarsit printr-un miracol. Asa am simtit atunci. Acum simt din nou ca avem nevoie iarasi de un miracol. Miracolul ar fi ca toti oamenii din Romania cu bun simt sa realizeze ca trebuie sa facem ceva atat timp cat mai avem o tara si o umbra de demnitate. Trebuie sa conspiram cu totii impotriva imposturii care se manifesta in toate nivelele societatii noastre.
Astept sa se intample ceva. Ce poate face un om simplu ca mine? Spuneti-mi, va rog!
Dpa 16 ani, ne-am plictisit de politicieni, nu mai merita atentia noastra. Si brusc, au aparut in spectacol altii: "intelectualii". Sa vedem ce mai face Andrei Plesu, ce mai scrie Liiceanu, despre ce isi mai da cu parerea Andreescu,etc.
Imi lipseste Zouki si intrebarea lui retorica: "Cine este Liiceanu"? Si as continua: ce inseamna GSD? Cine sunt toti cei despre care se vorbeste aici? De ce m-ar interesa fitzele lor?
Ca politician, MM mi-ar fi putut influenta intr-un fel sau altul viata, prin legi, activitatea de lobby, etc. Chiar legea promovata de de ea a produs aceasta bulversare si ii sunt recunoscatoare pentru ca, in sfirsit, se intimpla ceva - incep sa se spele rufele.
Dar ce treaba am eu cu acesti "reprezentanti" ai culturii din Romania? De ce as tine partea unuia sau altuia daca au de gind sa se sfisiie intre ei? Doar sfisiatul e sport national. A, poate pentru ca ei au aprobat caricatura de DOOM? Nu ii vad discutind despre aberatiile "culturale", ci despre fotolii.
Daca e ceva important pentru mine, este ce face guvernul, ce legi controversate au fost sau nu votate, ce drepturi am si cine mi le garanteaza si mai ales ce noi obligatii vom avea. Restul, baletul si cintecul de lebada al celor care cred ca daca nu esti pe sticla sau nu scrii la ziar nu existi, nu ma privesc.
Am citit articolul doar pentru ca am primit mail pe adresa cu care m-am inscris pe forum.
Legat de scrisoarea lui Plesu catre Ceausescu:
Eu am o vorba:
Cu nebunii si cu ciinii turbati trebuie sa manevrezi cu prudenta.
Ca sa nu fii muscat, zgiriiat, mutilat rau de tot.
Tot asa am perceput eu scrisoarea lui Plesu catre Ceausescu/marele ciine nebun, il manevra cu "grija", cu prudenta, ca fiara sa nu sara la gitul lui Plesu.
Numai cine nu a trait in "iepoca" aceea ca simplu muritor, atentie simplu muritor, nu va intelege cum era sa te pui cu partidul, ceausescu, romaniaaaaaaa, cintarea romaniei....grrrrrrrrrrrrrr.
SI PENTRU MINE LIICEANU SI PLESU RAMIN OAMENI DE CULTURA EXTRAORDINARI si abia astept sa ii ascult la postul Realitatea TV, dar sper ca nu la orele 23, cum se anunta in urma cu citeva zile.
Ma bucur ca Liiceanu nu are dreptate, cel putin intr-una din ideile sale memorabile, aceea ca oamenii deosebiti, de valoare, nu se gasesc pe strada. Ba exact acolo se gasesc multi oameni care gandesc si care-si pun probleme, cum se vede de pe forumuri. In Romania chiar sunt oameni cu potential, dar de ce asa putini sunt consacrati?
Pai dl. Liiceanu ar trebuie sa stie din experimentele simple pe care le face zi de zi, desi nu cred ca gandirea stiintifica ii e la indemana. Asta se vede din felul in care speculeaza ieftin despre motivatia din spatele acuzelor lui Andreescu:invidie profesionala si mediocritate. De unde si pana unde? Ar putea fi o mie si una de cauze, de exemplu intoleranta fata de grasi. La asta nu s-a gandit? Probabil ar fi adus la fel de multe si pertinente argumente si in acest sens.
Dar lasand asta la o parte, nu sunt de formatie umanista, si nu sunt in masura sa le critic opera nici lui Liiceanu, nici lui Plesu, iar despre comportamentul de lichea adevarata al primului au spus deja destule colegii forumisti. Ceea ce ei nu stiu este ca atitudinea subiectiva, partinitoare la modul oribil din acest articol, se manifesta si in alte activitati ale dlui Liiceanu-moralistul. Va rog, daca aveti timp, sa accesati site-ul editurii dsale. Acolo spune clar, "daca sunteti Cartarescu, aveti alt regim decat un scriitor obisnuit". Deci star sistemul, criticat oribil in stiinta si arta, este lege la Humanitas. Daca te duci acolo, cu un manuscris (ma rog, print) vei vedea din atitudinea secretarelor ca nu ai nici o sansa daca nu esti cunoscut. Un prieten de-al meu a facut-o, a incercat sa publice la ei. I s-a returnat manuscriscul fara sa i se spuna nici un cuvant, probabil nici nu a fost deschis. De ce? Era ceva stiintific, desi al dracului de original, plin de idei. Se pare ca stiinta nu intereseaza la Humanitas, mai ales de la un autor necunoscut. Nici macar nu era ceva plicticos, obositor, era chiar un subiect chiar superinteresant, accesibil. Oricum , respectivului autor i-a facut un serviciu. Dar altora, care nu au posibilitati materiale?
Dar, in acelasi timp, dl. Liiceanu iesea de mana cu Coelho, o jena de scriitor care foloseste 100 de cuvinte in toata opera sa, ca Iliescu cu Michael Jackson. Mai mult, desi nu gusta stiinta, lucru de inteles de altfel, la un targ de carte isi imbracase angajatii in tricouri cu anunturi aniversare ale Teoriei relativitatii. Politically and economically correct. Asta e Liiceanu, astea ne sunt elitele. Poate ca are dreptate, chiar suntem prosti.
Vanitatea si o trista miopie, in luarea de pozitii publice intr-un anumit context politic, ii face rau insusi autorului dar si celor pe care ii duce in maruntul sau razboi, ca mai apoi sa sara sa-i apere. De altfel nu cred ca scrierile domnului Andrei Plesu nu vor fi mai putin importante pentru noi.
Cand iti descarci bunatate de munitie pe niscaiva insecte de pe spinarea balaurilor, le-ai luat grija dihaniilor de a se mai scarpina. Ce nesperat si binevenit serviciu!
De unde Liiceanu gorila lui Plesu?! nici pomeneala.
Doar prietenia dintre cei doi este de vina
Eu il citesc pe Plesu in Dilema/apoi Dilema veche de cind a aparut.
Iar pe Liiceanu separat.
Imi plac amindoi foarte mult.
De fapt Gabriel Andreescu a inceput "asaltul" asupra lui Plesu si vad ca continua si in numarul de azi din Ziua.
Concluzia din acest mini-razboi al intelectualilor (cind oare s-a vazut ca intelectualii sa fie uniti? jamais! never!) este vulgar spus: daca te bagi in troaca de porci, te maninca porcii.. si cam asta se intimpla in aceste zile.
In Nietzsche am gasit o intrebare interesanta, pe care sunt sigura ca d-nul G. Andreescu a citit-o, dar nu a raspuns la ea..."<<Nu-mi place! De ce? Pentru ca e mai bun ca mine.>> Raspuns-a cineva vreodata astfel?"
Iar D-rei Cristina_Stefania i-as spune sa se mai up-gradeze, altfel risca sa aiba o privire inteligenta, dar sa nu se poata exprima... Daca o sa ai macar curiozitatea sa citesti Minima Moralia o sa-ti dai seama cate chestii ai scapat in viata, interesandu-te numai de sedinte de guvern, si ignorand cantecele de lebada.
"Mi-aduc perfect aminte scena in care Plesu a fost chemat (s-a intamplat sa patesc acelasi lucru) de ?tovarasul Aurelian Bondrea?, seful de cadre al Ministerului Invatamantului, cel care ii fabricase toate diplomele universitare si doctorale Elenei Ceausescu. Actualmente, domnul Bondrea este rectorul celei mai mari universitati particulare din tara, Universitatea ?Spiru Haret?. Bondrea l-a amenintat atunci pe Plesu ca va fi smuls ?ca o buruiana? din ?gradina culturii romane?.
deoarece "Spiru Haret" (cred ca se rasuceste in mormint saracul cind vede cine a ajuns sa-i poarte numele) nu e doar cea mai mare universitate PRIVATA din Ro. "Spiru Haret" a cadristului Bondrea este cea mai mare univeristate dintre toate universitatile (inclusiv cele de stat) din tara!
Daca universitatile mari ale lumii (Harvard, Cambridge, Princeton, Oxford, etc -- luati-le pe toate din primele 50 de universitati) au de regula intre 20 000 si 30 000 de studenti, unele chiar mai putin ei bine tovarasul Bodrea a gasit piata si mega-afacerea de tip Caritas: "DHA" peste 100 000/4 de diplome pe an.
MEdC si cei ce ar trebui sa supravegheze excrocheriile nici macar nu le pasa ca Bondrea e ILEGAL rector avind peste 70 de ani (cred ca are 75) aitat timp cit la acea "afacere" sunt implicati profesori din toate partidele si toate serviciile.
Nu e vorba de"gorila", Kalino. Domnul Plesu are, spre deosebire de foarte multi din breasla, gena rara a prieteniei si o deosebita eleganta si coerenta in ce spune si ce face. Nu dau, insa, nimic pe dezvaluirile lui G.A si nici pe iesirile la rampa si reactiile lui Liiceanu. Ma indispune pur si simplu modul nedemn in care se duc aceste incaierari si efectele lor colaterale, intr-o vreme in care, ca si imediat dupa revolutie, ar fi fost nevie de infinit mai multa intelepciune.
Aurelian Bondrea nu este absolvent 1977 a facultatii REI?
in acest caz ar avea "doar" 52 de ani.
Daca vorbim despre acelasi Bondrea, este adevarat ca este o likea, iar in anul 1980-1981, la 4 ani de la absolvirea facultatii, a vrut sa-si dea doctoratul. Atunci profesorul Suta s-a opus teribil, intrucit Bondrea a fost un student mediocru, si chiar a aparut un articol in Romania Libera de atunci, in care prof.Suta motiva de ce nu vrea sa le dea diploma de doctorat lui bondrea si fiului lui trita fanita. amindoi au fost in facultate niste terkea-berkea!
acum mare mahar la spiru haret. intr-adevar grotesc!
Ma bucur ca d-ra Alina Dumitru a scris ceva mai devreme despre domnii Liiceanu, Plesu si Patapievici, dandu-mi ocazia sa fiu mult mai concis in mesaj (mi-a placut mult interventia). Celor care se intreaba de ce mai e nevoie sa existe printre noi si astfel de intelectuali, atunci cand avem la dispozitie politicenii "care se bat pentru drepturile noastre", le pot oferi un raspuns simplu: pentru ca politicienii se bat doar pentru drepturile LOR. Si ar mai fi un motiv: cand esti ocupat prea mult timp cu lupta, incepi sa nu mai vezi altceva decat arena. Ca sa poti intelege ca avem nevoie de revelatii, de Ochii Beatricei care sa te sprijine atunci cand esti pe muchia haosului, mai trebuie sa stai din cand in cand in fata unei carti (in nici un caz in fata televizorului !!) eventual fumand un trabuc. Si ce poate fi mai frumos la urma urmei, decat sa incerci sa-ti aperi un prieten, chiar presupunand ca acesta a gresit.
Iar celor care mai au indoieli referitoare la nocivitatea colaborarii sub orice forma cu fosta, actuala si viitoarea Securitate, le recomand sa rasfoiasca ultimul numar al Revistei 22. Poate asa vor intelege ce trebuie facut pentru a nu citi peste vreo 20-30 ani o carte cu titlul "Eterna si fascinanta Securitate".
Domnule Liiceanu
Daca cele doua personaje si-ar schimba numele intre ele v-ati mentine aprecierile din articol? Nu credeti ca dati dovada de intoleranta?
Trebuie sa admiteti ca tovarasul Bondrea a facut si lucruri bune cum de altfel si domnul Plesu ar fi putut face si lucruri rele.
In fond trecutul este al nostru al tuturor, trebuie sa ni-l asumam asa cum a fost, sa iesim odata din carapacea asta a intolerantei si sa incercam ca impreuna sa construim o lume mai buna. Cred ca este in interesul nostru al tuturor.
Oprindu-ne putin si asupra titlului articolului, constatam ca autorul,folosind in mod fortat si neprietenesc, adjectivul "buruiana" de fapt ne suna goarna sa iesim pe campul de lupta al frustrarilor sale proprii (acumulate, probabil, in urma feed-backului la vitejestile sale atacuri) si sa facem uz de tehnica romaneasca de denigrare...
Dna. Mona Musca facea, in Septembrie 2004, incercari disperate de a obtine bani pentru campania electorala a Aliantei DA
"De ce scriu aceste rinduri? Insatisfactiile noastre fata de politicieni sint multiple. Tind sa atinga o doza de disperare amestecata cu sila. Intre acestia insa, Mona Musca reclama respect. Am auzit ca nu are bani de campanie electorala. Si, in disperare de cauza, s-a gindit sa organizeze o seara cu femei DE AFACERI si CU DOAMNE BOGATE PENTRU CARE SA GATEASCA. Poate, poate le-o convinge! Mona Musca n-a fost niciodata acuzata de vreun act de coruptie. Nimeni nu a banuit-o de vreo hotie. In ciuda faptului ca a participat la dispute acerbe, n-a coborit niciodata de la nivelul celor ?patru ace? cu care a obisnuit mediile politice. Si de aceea nici n-a fost atacata in stilul vulgar al razboaielor dintre ceilalti.
(Nu m-ar mira ca dupa aceste rinduri ea sa devina o tinta preferata a masinilor de porcait.)
MONA MUSCA A FOST CEA CARE A SEMNAT PLINGEREA IN LEGATURA CU CASA LUI ADRIAN NASTASE DIN STRADA ZAMBACCIAN, cea construita pe un teren care provine de la colegul de PDSR Gabriel Bivolaru, penalul din Tartasesti, salvat de Adrian Nastase si colegi cind l-au insotit la procuratura. Casa din Zambaccian, construita cu Sergiu Sechelariu, pe la jumatatea lucrarilor promovat secretar de stat, a devenit tinta bataliei purtate de doamna Musca.
Pentru curajul ei si pentru figura solitara pe care o face in Parlamentul Romaniei, acest semn mult mai mic decit un buchet de flori din partea unui cetatean.
Post-scriptum: Am vazut un Raport de activitate 2000-2004 al aceleiasi doamne. Tot la "patru ace" si dominat de o activitate in slujba libertatilor de exprimare, a accesului la informatie, a protejarii femeii si celor defavorizati, semn ca Mona Musca este o doamna in Parlamentul Romaniei.
http://www.evz.ro/article.php?artid=165433
Portretul unei doamne
4 Septembrie 2004
de Cornel Nistorescu
Acestea sunt insa "niste nuante" care nu se observa din fotoliu ...
... VA PLAC NUANTELE, domnu ... ?
Domnule Liiceanu, nu credeti ca ati gresit titlul articolului? Va dau o mica sugestie. Ce-ati spune de... "Talentatul domn Plesu sau despre minciuna in extaz"?
"Al doilea lucru. In toti acesti ani, ocupand tot felul de functii publice, ati dat declaratii pe proprie raspundere referitoare la relatiile d-voastra cu Securitatea. N-ati pomenit niciodata de angajament. (Dar nu pentru ca l-ati socotit irelevant sau ca pe un ?act patriotic?, trecut, cu modestie, sub tacere, ci pentru ca v-ati bazat pe faptul ca va ramane in veci ?secretizat?.) Ati calcat in felul asta o lege, v-ati asumat o raspundere penala, i-ati mintit pe toti alegatorii. (Nu reincepeti basmul cu ?politia politica?!) V-ati facut, din toate punctele de vedere, un calcul gresit. De fapt, nedivulgandu-va singura, ati ratat sa urcati pe suprema treapta de moralitate la care poate accede azi un roman: sa spuna de bunavoie si in gura mare ca a fost turnator. Atunci ne-am fi induiosat cu totii, v-am fi gasit toate scuzele din lume, ati fi devenit, ce mai!, un adevarat erou moral. Asa, ati ramas o biata mincinoasa care, banuiesc, urmeaza sa raspunda penal pentru minciuna sa."
In timp ce razboaiele astea prostesti tin afisul "exclusiv", cine se mai angajeaza si cu ce sanse, pentru a scapa Agentia Nationala de Integritate, teafara, din ghearele balaurilor din Parlamentul Romaniei? Si societatea civila, oare unde o fi emigrat?
Imi place Plesu. Nu-mi place (si nu mi-a placut vreodata) Gabriel Andreescu. Nu-mi place Gabriel Liiceanu insa mi-au placut unele dintre cartile sale ("Usa interzisa", de exemplu.) Bine. Am stabilit cine imi place si cine nu imi place. E dreptul meu, iar judecatile mele de valoare se subsumeaza educatiei si experientelor mele. Tocmai pentru ca imi place Plesu nu cred ca cel care i se declara (cu destula emfaza si destul de des) "prieten" - G. Liiceanu - i-a facut un serviciu prin acest articol. Mai degraba a vrut sa apara (iarasi!...) justitiar in arena publica. Da, "se simte" de multisor ca Gabriel Andrescu nu e "o voce", ca e un individ ros de vanitati, poate invidios si - incontestabil - mediocru.
Problema e ca si cel care scrie articolul in apararea lui Andrei Plesu e un personaj teribil de antipatic, un individ care, desi nu ar spune-o pe fata (inca?), se crede aproape demiurg, un Pico della Mirandola a rebours, in fine, are un delir de grandoare care nu scapa nici studentilor lui de la filosofie, nici cursantilor de la "Erisma", programul Asociatiei ERUDIO, ca sa nu citez decit exemplele care imi sint la indemina. (Exemple? Romanii nu stiu - apud G.L. - sa manince civilizat, sa foloseasca WC-ul [sic] etc.)
Avea nevoie Andrei Plesu de un astfel de "aparator"? Eu zic ca nu. (N-avea nevoie, in general, sa intervina cineva vis-a-vis de acuzele lui G. Andreescu. Cine a urmarit 'arena' lierelor si politichiei culturale romanesti fie si numai dupa 1990 poate sa discearna, cu MINIM bun simt, ca atacul lui G. Andreescu tradeaza insul resentimentar si mediocru.) Avea nevoie Gabriel Liiceanu de un astfel de articol? Culmea e ca NU! (desi el crede ca DA, odata ce s-a pornit sa imparta, justitiar, cum scriam mai sus, lumea romaneasca in muste, preoti ce ar trebui caterisiti etc.)
Mi-e greata si de unul si de altul dintre cei doi 'Gabriel'...
Si n-as vrea ca disputa lor sa il atinga pe bonomul Plesu (A, sigur, acesta are destule pacate dar, culmea, nu il fac antipatic. )
Il rog pe d-l Liiceanu, filozof si moralist de profesie, sa ne spuna cum a determinat d-sa, corect si in mod obiectiv, faptul ca drama d-lui Gabriel Andreescu este aceea ca "s-a uitat prea mult la televozor la Andrei Plesu - si l-a urit" (vai!). Daca nu ne spune cum a stabilit acest lucru, vom fi nevoiti sa vedem in aceasta afirmatie a d-sale un simplu act de proces de intentie. Iar asta este ceva grav ! Cu asemenea procedee se duce naibii toata filozofarea si dreptul de a face morala altcuiva - oricaruia dintre noi.
Dar ceva imi spune ca d-l Liiceanu nu va raspunde cererii mele niciodata.
cati frustrati se gasesc totusi in tara asta. pacat ca se "esprima" toti cum stiu ei mai bine pe forumuri. dragii mei, scrieti-i o scrisoare si spuneti-i domnului liiceanu ce credeti despre dansul. dar stati ca voi nu vreti sa semnati, ca voi vreti sa injurati in anonim.
bai winston, da-mi si mie un link cu locu' unde scrie ca plesu ar fi avut un angajament, nume conspirativ si altele? nu poti?
pentru ca nu exista.... nu mai face paralele stupide cu Mona Musca.
cata dreptate am avut ca esti unu' din aia cu boierii mintii.........
N-ar fi rau ca d-l "Observator" sa ne spuna cum a stabilit d-sa ca ""se simte" de multisor ca Gabriel Andrescu nu e "o voce", ca e un individ ros de vanitati, poate invidios si - incontestabil - mediocru". Adica cum "se simte"? Eu de ce nu "simt" asta? Iar mediocritatea "incontestabila" - cum a stabilit-o d-l "observator"? Si asa mai departe.
Mai degraba cred ca analizele obiective si puse sub imperativul principiilor etrice, facute de d-l Gabriel A. sunt extrem de greu de acceptat. Si-atunci, de ce sa nu-l declaram in fel si chip, mediocru daca se poate?
faci ce faci si iar apari la masa asta cu acelasi scartzait fals pe post de "zicatura populara"!
Uita ba' ca ma pishca o frustare cand vad ca Liiceanu e pe unde e si eu is pe unde is de mor invinetzit la buze! De cand ashteptam eu sa-i dau replica "demiurgului" mancatzi'ash, de-o viata intreaga barosane shi uite ca na, a venit!
Da' mai canta dom'le si pe la alte mese ca ma doare capu', zau asha!
Acum serior vorbind, alte argumente nu mai ai decat astea de gradinita? Crezi ca daca tu suferi de ceva si altii sufera ca si tine neaparat?
Toate bune si frumoase cate s-au scris pe aici dragi forumisti. O intrebare insa nu s-a pus, si mi se pare esentiala: atunci cand l-a contactat pe securistul Malureanu pentru a-i da informatii despre miscarea transcendentala, Andrei Plesu era sub ancheta sau nu ? Pentru ca daca nu era sub ancheta cade sub incidenta legii 187/1999, asa cum arata dl Gabriel Andreescu. Si o alta intrebare, as zice de bun simt. Daca i s-a parut ca e ceva in neregula cu miscarea transcendentala, de ce nu s-a dus sa anunte la militie, de exemplu. De ce trebuia sa-l contacteze pe securist ? Nu stia cu ce se ocupa securitatea in vremea aia ? Tin sa precizez ca il apreciez enorm pe dl Andrei Plesu. Cartea sa "Despre ingeri" mi se pare de-a dreptul geniala. Asta nu ma impiedica sa gandesc ca, dat fiind trecutul sau, era incompatibil cu functia de membru in consiliul CNSAS. Ma tem ca din toate astea cel mai sifonat iese dl Gabriel Liiceanu, care in trei articole a judecat trei oameni cu trei masuri diferite, ceea e cam jenant pentru un filosof de talia d-sale.
Nu este vorba aici de un concurs gen: "Care este mai destept"!
Trairea, viziunea asupra vietii si a mortii, experienta, etc, toate acestea sunt diferite de la o persoana la alta. Liiceanu, Plesu, si altii, totusi nu foarte multi la numar, se situeaza la un cu totul alt nivel de unde unghiul vizual se deschide foarte mult si directiile se multiplica.
Ma intreb, oare cate dintre senzatiile comune acestei vieti ii sunt refuzate unui baiat de cartier cu capul imbuibat in hip-hop si manele. Cu cat te ridici mai sus intr-un sistem axiologic, cu atat iti este refuzat mai putin.
Exista totusi si un TABU, pe care se pare ca putin il cunosc si anume: "Vorbeste asa cum vrei, despica firul in patru, dar numai despre ce se afla sub nivelul tau!". Iti poti da cu parerea si despre restul, dar cuvintele este musai sa-ti fie bine cumpanite, deasemenea nu trebuie sa treci anumite granite, deoarece nu stii ce se ascunde dincolo de limita puterilor tale de perceptie.
Domnul Andreescu de mana cu o parte a forumistilor, incalca acest Tabu. Problema mare nu ar fi acest aspect, ci faptul ca ei nu realizeaza care este pozitia furnicii sub talpa bocancului.
Domule Liiceanu,
un comentariu despre colaborarea lui antohi si a faptului ca a tinut totul ascuns pana inainte sa se sparga buba in public, ceva, ceva nu bagati? o linshare mediatica a la mona musca, nu aveti chef? pareti a fi in offside, dar sunt sigur ca puteti spune ceva despre asta.
Mortar Mostari
oare domnul liiceanu stapaneste bine tehnica denigrarii ? ca pe cea a apararii am vazut ...e jalnic : i'a facut un deserviciu "prietenului" Plesu ; om care a fost atacat marsav in presa timp de 16 ani de tot felul de invidiosi [si nu pe pozitie ci pe intelepciunea si cumpatarea dansului] si a reactionat elegant , aristocrat intotdeauna ; nu era nevoie de aparare din simplul motiv ca nu exista un atac real vexatoriu si nu poate fi considerata butada jenanta a lui Andreescu altceva decat un latrat la semiluna balacirii nationale . Nici macar un comentariu nu merita articolul furibund al lui GA . Asa imi zic si io despre articolul prezent al lui Liiceanu...nu prea merita efortul citirii , darmite al comentarii . Darr m'a enervat rau cu asertiunea finala anti-Bondrea . Sa ma explic : Liiceanu se trezeste acum , in ceasul al 13lea , sa ni'l arate cu degetul pe nomenclaturistul Bondrea fara sa se simta nici un pic vinovat sau jenat fata de toti tinerii care deja au absolvit facultatile comunistului , fara sa'i treaca prin ca avea obligatia sa'i construiasca [el si ceilalti luptatori pentru dreptate , la naiba] profilul infam si sa'l publice zi de zi in presa romaneasca interbelica , sa ajute tinerii sa nu puna botu' si sa nu'si goleasca buzunarele pentru o diploma mizera si o educatie indoielnica . Prin tacere l'au ajutat [cu exceptia lui Plesu si a celor de la Catavencu care l'au tabacit de cate ori l'au prins] sa'si construiasca un imperiu educational ; prin nedenuntare [abuzurile sale din timpul regimului se pare ca erau bine stiute de toata floarea universitara] , prin inactiune civica au permis unui dinozaur sa'si croiasca drumul prin jungla tranzitionara [de la un comunism atroce la unul soft ? ] . Cum arata acesti doi domni gabrieli acum ? ...ca bieti ingeri lesinati care se bat cocotati pe spinarea balaurului ...care intre doua ragaieli afumatoare mai incaseaza un cec .
De ce m'as uita io in directia degetului moral liicean ? care atunci cand trebuia sa rostogoleasca bobarnace anticomuniste [fix dupa '90] fiarelor sleite si inspaimantate de forta poporului [mic , cel strans la universitate] se freca de tampla ca sa cazneasca teorii savante ? De ce as urmari cearta filosofilor ...bucuria nebunilor ? De ce ar trebui sa ma intereseze care dintre ei e mai mediocru sau mai talentat la denigrari ?
Mult timp am interpretat tacerea elitei [caci activitatea din reviste minuscule nu reprezinta o voce publica prea sunatoare] ca o neputinta , ca o incapacitate de a escalada zidurile puse de securitate si mafii agorei , ca un semn al dorintei mai acute a neprihanirii decat a sacriciului inerent luptei . Era ceva , orice , numai lasitate nu . Acum vad ca defapt portile massmedia le sunt larg deschise . Probabil ca asa a fost si in anii '96-2o00 . Acum nu mai am nici un motiv sa cred ca le'a fost blocat accesul la butoaiele din piatza , la discursurile dezintoxicante , decelatoare de care societatea avea nevoie .
Se intimpla cu articolul de azi al dlui Liiceanu ceea ce s/a intimplat de fiecare data cind vreunul din boierii mintii au reactionat la atacuri preparate prin bucatariile a fel si fel de gazete/mazete/comitete si comitii responsabile cu verificarea hranei spirituale pe care intelectualii nostri o livreaza poporului. Vasazica, in presa apare un atac dur la adresa lui Plesu, Liiceanu sau Patapievici, prin care ni se ATRAGE ATENTIA/NI SE ACTIVEAZA VIGILENTA, cum ca hrana spirituala livrata de boierii mintii este NESANATOASA si provoaca indigestii poporului; intr/un tirziu cel atacat sau prietenul lui nu mai rezista si reactioneaza, reactia este devastatoare, dupa care gloata atacatorilor suna trimbita si face cunoscut poporului rezultatul incaierarii, scheunind ipocrit, exact asa cum scheauna @LauraBraun chiar pe forumul acestei incercate pagini de web: "Asta e Liiceanu, astea ne sint elitele!" Si cum este Liiceanu, doamnelor si doamnelor?, cum ne sint elitele? Fioroase si abjecte. Si de ce sint fioroase si abjecte? Pentru ca isi permit sa reactioneze cind sint atacate. Adica, tu ti/ai facut de ani buni o meserie din a merge la gazeta si a/i improsca pe Liiceanu&co, iar cind cei atacati isi revendica dreptul de a se apara, tot tu strigi in gura mare : sariti! boierii mintii ne casapesc, ne umilesc, ne asupresc, nu avem sanse egale de exprimare (desi se latesc prin toate gazetele), boierii astia ne sufoca cu PRESTIGIUL lor. Ei, asta e problema, PRESTIGIUL de care se bucura boierii mintii si care provoaca insomnii celor ca Gabriel Andreescu.
L/am cunoscut si eu pe Gabriel Andreescu la inceputul anilor 90, pe baricadele luptei pt buna noastra convietuire interetnica, si multi ani i/am purtat o sincera si meritata consideratie. Respectul meu a intrat in deriva odata cu atacurile impotriva lui Andrei Plesu. Eu nu beneficiez de privilegiul lui Gabriel Liiceanu de a ma numara printre prietenii dlui Plesu. Am beneficiat insa de tot ce spiritul lui Andrei Plesu a lasat in urma. Si Andrei Plesu a lasat in urma carti de referinta in cultura romana si europeana, revista Dilema pe care o frecventez neintrerupt de la aparitie, asa cum imi frecventez cel mai bun prieten, o institutie prin care Romania a intrat in dialogul cultural european si in selectul club al tarilor care isi ingrijesc elitele de azi si de miine (Colegiul Noua Europa). As putea sa continui cu identificarea urmelor lasate de Andrei Plesu in cultura romana, respectiv in spatiul nostru public, mai amintesc doar de Muzeul Taranului Roman. Cind Gabriel Andreescu a inceput sa loveasca in Andrei Plesu, si eu si prietenii mei am incercat sa gasim raspunsuri la intrebarea pe care Gabriel Liiceanu o formuleaza astazi : DE CE SE DUCE G. ANDREESCU LA GAZETA SI IMPROASCA IN ANDREI PLESU?! Gabriel Liiceanu formuleaza un posibil raspuns si nu este nimic in neregula in dreptul nostru, al cititorilor, sa punem in discutie validitatea raspunsului identificat de prietenul dlui Plesu. In neregula sint cei care ii contesta dlui Liiceanu dreptul de a/si apara prietenul, de fapt i se contesta dreptul la opinie. Pentru ca, indiferent de motivul pt care dl Liiceanu iese din cind in cind in public, de fiecare data este atacat cu aceleasi argumente ignare : cine se crede Liiceanu asta de face pe moralistul/justitiarul/filozoful/carturarul?! samd.Or, Gabriel Liiceanu, in cazul Plesu, Marchis sau Musca face ceea ce IN FIECARE ZI DIVERSI GAZETARI FAC : ISI EXPRIMA OPINIA PE O ANUMITA TEMA/PROPLEMA, in care crede ca are ceva de spus. Si ce are de spus Liiceanu capata de fiecare data o mare greutate in spatiul public. Or, faptul ca opinia dlui Liiceanu se individualizeaza si capata o mare greutate in spatiul public/gazetaresc, de acest fapt nu se face vinovat Gabriel Liiceanu. Vinovatul este PRESTIGIUL dlui Liiceanu, altfel spus, vinovatii sintem noi, pt ca NOI II ACORDAM ATENTIE, noi, vrem/nu vrem ii recunoastem prestigiul. Numitorul comun al mesajelor antiliiceanu este obsedanta referinta la scrisoarea pe care dl Liiceanu i/a adresat/o Monei Musca. Daca Liiceanu o mingiia pe crestet pe dna Musca, era un intelectual OK, bun de pus in rama. Or Liiceanu nu vrea sa fie pus in rama, vrea sa/si spuna PUR SI SIMPLU opinia, e dreptul sau de cetatean, si prin opinia sa nu a vrut sa/i spuna dnei Musca decit : doamna, nu va judec pt ce ati facut cu 30 de ani in urma, va spun doar ca nu este demn de dvs. sa va aparati ACUM/IN ANII ASTIA DE LIBERTATE GREU CUCERITI cu aceleasi argumente pe care le folosesc securistii sadea, cum este ticalosul colonel Merce! Tot asa, daca Liiceanu privea pasiv cum Gabriel Andreescu terfeleste un intelectual cum putini avem in tara asta si care ii este si cel mai bun prieten, atunci Liiceanu era OK. Eu vreau sa/ multumesc dlui Liiceanu ca nu a tacut, ca pune in discutie mirsavia dlui Andreescu. Cine cunoaste afacerea meditatia transcendentala stie cum a picat Andrei Plesu in afacerea asta si cit l/a costat. Cine nu cunoaste afacerea asta, ii recomand volumul foarte bine documentat al dnei Doina Jelea, AFACEREA MEDITATIA TRANSCENDENTALA, Humanitas 2004. Merita citit tot volumul, capitolul Plesu incepe la pag. 212.
"De ce m'as uita io in directia degetului moral liicean ? care atunci cand trebuia sa rostogoleasca bobarnace anticomuniste [fix dupa '90] fiarelor sleite si inspaimantate de forta poporului [mic , cel strans la universitate] se freca de tampla ca sa cazneasca teorii savante ? De ce as urmari cearta filosofilor ...bucuria nebunilor ? De ce ar trebui sa ma intereseze care dintre ei e mai mediocru sau mai talentat la denigrari ?
Mult timp am interpretat tacerea elitei [caci activitatea din reviste minuscule nu reprezinta o voce publica prea sunatoare] ca o neputinta , ca o incapacitate de a escalada zidurile puse de securitate si mafii agorei , ca un semn al dorintei mai acute a neprihanirii decat a sacriciului inerent luptei . Era ceva , orice , numai lasitate nu . Acum vad ca defapt portile massmedia le sunt larg deschise . Probabil ca asa a fost si in anii '96-2o00 . Acum nu mai am nici un motiv sa cred ca le'a fost blocat accesul la butoaiele din piatza , la discursurile dezintoxicante , decelatoare de care societatea avea nevoie."
Intrebarea ta de mai sus - este una dintre cele la care liiceanu (cu litere MICI - forever !) nu va raspunde niciodata.
Prestigiul este imagine . Daca imaginea este facuta tandari de catre autor/purtator de ce ar fi mai vinovat cititorul ? Sau poate ar trebui sa ramanem opaci , surzi la urletele elitei pe ulita presei ? Problema nu este dreptul la opinie sau la reactie ci modul si locul in care este exprimata riposta . acest mod a creat prestigiul in cazul elitelor noastre [ca in cazul Kafka , prestigiul a venit postmortem] ; asa cum am spus Plesu s'a remarcat printr'o cumpatare greu de mentinut in aceste timpurui tulburi , isterizante . Liiceanu , la fel ...prin sobrietate . Pana la aceste scrisori adresate cotidianului . Io's asa de lovit de tonul vehement si de stilul licentios incat mi'a trecut prin cap ca aceste epistole sunt scrise de altcineva . Mi'am zis "NU se poate dom'ne ca acesta sa fie DOMNUL Liiceanu ! asa vorbeste unchimiu cand e plin de draci , arunca baliverne , tipa , mesteca sofistic cate'o flegma acida , plina de puroi si ne'o arunca noua in ochi apoi ... " . Io's de'a dreptu' dezolat de prestanta autodistructiva [de prestigiu] a domnului Liiceanu . Pot iubi un om pentru ceea ce a facut pentru mine [iar Liiceanu a construit multe punti de constiinta pentru care ii sunt recunoscator] dar nu'l pot idolatriza nicidecum , mai ales in conditiile in care manifestarile sale contrazic vocea ratiunii pe care ne'a indemnat s'o ascultam de'a lungul timpului . Nu'l urasc ,nu'l dispretuiesc, nu'l socotesc ca pe'un boier rapace al mintii ce'aduna latifundii de glorie filosofica , doar reactionez si io , ca si dansul , intr'un forum mai mic , cu o voce incomparabil mai inaudibila ca a dansului , incercand sa ma distantez/detasez de sentimentele ignobile propagate in spatiul public in ultimul timp tocmai de oameni de la care ma asteptam mai putin . Daca domnul Liiceanu nu asteapta reactiile nostre atunci de ce ni se adreseaza in presa mare ? Numai ca ...iata ...ceea ce cred multi dintre cititori nu prea mai convine idolatrilor , se naste o noua disensiune ..intre doua tabere cu totul artificiale . Nu mai pot empatiza cu un om doar ca o inertie a prestigiului de care se bucura in sinea mea . Si nici nu vreau sa fiu atras [dandu'i crezare si savurandu'i fierea din cuvinte] intr'un razboi fratern a carui finalitate nu o intrevad ca fiind benefica [ce ar trebui sa facem ca urmare a acestui articol ...?...sa'l uram pe Andreescu ? sa'l cotonogim ? sa nu'l mai citim deloc ? sa'l trimitem la coltul uitarii ? ...sau , din tabara cealalta : sa dispretuim boierii Liiceanu , Plesu ,Dinescu, Patapievici ? sa ne le mai citim operele , sa cerem scoaterea lor din manualele actuale/viitoare ? ...atat de futil :((
Pentru Asociatia Salvati Musca:
Nu va mai chinuiti ca a ajuns mai jos ca Tariceanu la incredere(adica are 21%). Degeaba ca nu o mai dregeti.
Pentru astia care spuneti ca doar Musca a fost infierata si alte lichele nu: mai cititi si ce a scris Liiceanu, nu va mai dati cu presupusul. Diferenta e ca acele texte nu au aparut nicaieri, pentru ca aia pe care voi i-ati votat nu dadeau voie.
Si intreba ziouki: "Cine e Liiceanu?"
Care cred eu ca ar fi raspunsul cineva care a scris suficient de bine incat sa-i fie cumparate cartile si ca multi oameni(care nu au baut apa fiarta la revolutie), sa-l asculte.
Daca nu ar fi fost nici Plesu, nici Liiceanu, nici Patapievici, nici Dinescu, nu ar fi avut loc deconspirarea, pentru ca acestia au fost cei care ne-au adus aminte constant de aceste lucruri.
Noua epistola de infierare a Dlui Liiceanu, pre versuri talmacita...
(extrase...;))
Io, Gabriel L., l-am cunoscut pe tizul Gabriel A. la sfarsitul lunii decembrie 89, deci chiar in miezul evului aprins de torta Revolutiei tele-shoua, cand Mihnea Berindei (despre care e exclus sa credem ca era un baiat cu initiativa dintre Ei, intrucat Mihnea n-are ochii de culoarea albastritzei, ci a murei, bey...) ne-a reunit pe cativa in jurul mesei proiectului de constituire al Grupului pentru Dialog Social, - ei si ce-i... ? Doar nu vreti sa insinuati ca ne-am lasat manipulati ca prostii - locuitorii anticului tinut Prosta, vreau sa zic - de neste batrani Baietzei, care aveau tot interesul sa lase impresia c-ai societatii civile corifei s-au pus pe dialog social total in vremea noua a Libertatii si Democratei de pe-al Dambovitei criptosecurist mal & val...??
Tizul Gabriel A. avea in ochii nostri - ai celor care ne ocupasem cu filosofia & transcendentza, in timp ce ieroina Stiintei era insasi colega noastra, savanta Lentza - aura disidentei sale din ultimii ani ai comunismului si mi s-a parut, cunoscandu-l, ca o purta frumos, vreau sa spun ca GA era deocamdata modest si politicos, inca nu se vedea la iel prostu obicei de a ne da picioare spate-gios, noua, astora care in evul cel mai kkcios vbeam despre angeri in aeru? ozonato-paltinishicos, in timp ce boboru era gazat ideologic in Lagarul pantecos, pregatindu-se sa intre in Viitorul de Tranzitie, f. Luminos... Deci iata de ce mi-a placut la-nceput homu' ista actualmente ireverentios: fiindca pe vremea aia iel nu ridica ciocu? spre a ne demasca in calitatea noastra de campioni angelico-estetici ca drea? ai culturii din Iepoca Cea, ci din contra, isi vedea de treaba sa, astfel ca admiratorii nostri - snobii si idiotii necesari d-acilisa, din tzeara lu Tzutzea - phootura sa-si faca slujba si-n continuare, decretandu-ne a mai Elita de pe neaoshele ponoare, iar noi, prin intermediul Capitanului Soare, pe care-l loviram la ousoare conform planurilor zegrete ale securitatii fortuito-colaboratoare - de care noi, desteptii lumii literare, evident ca habar n-aveam, fratioare...:shock: - phooturam sa contribuim la crearea Elitei urmatoare, apolitice si cica necolaboratoare, dar aflata pe statele de plata ale unor institutii ce miros a tampon de vata securizata si-a iapa nepishata, scuzzi expresia, dar asta e situatia, vba lu avp of hyperspa? (sau mai degraba : ha-ha-ha, vba alttcuiva...:shock:)
Trecura anii, iar tizul - Gabriel cel modest si tacut - in loc sa stea in banca sa, de unde nu ne-ar fi deranjat chiar deloc, ci din contra, ar fi phootut si iel sa ne-aduleze mumos in continuare si sa ne propuna pentru functii ori afaceri infloritoare cu MAE sau Editura Politica din organigrama Securitatii Revolutionare, in timp ce el insusi s-ar fi resemnat, precum modesta Doamna Cornea, voila, a-si relua gherghefu? si cratitza, si-atunci de ce dreak nu l-am fi stimat si pe iel, a...??, sau ca dizidentu Radu mamii, voila, care pe cat de curagios a fost atunci cand raspandea manifeste prin Bucuresci, cu voia Militziei din Pielesti, s-ar zice, vazandu-l azi cum vbeste in interviuri nonconfruntationale de-ti vine sa te crucesti, atat de timide sunt fata ieroii activisto-securesti...:shock:, sa ai - ca ista, asadar - stilul & pistilul de a-i lauda nu doar pe corifeii culturii iepocalo-transcendentalesti, ci sa-i leengi aproape pe toti cei pe care-i intalnesti, aloo, si-atunci evident ca vei fi promovat pe post de momaie a groupului de dialog social din Pupincuresti sau al ong-ului ?Sfanta Tamaie?, unde n-are importanta daca esti statuie de bronz sau vreo fantosa uite-o/ nu e, din moment ce nu faci nemic altceva decat sa-ncasezi un salar sau poate vreo alta tantiema de undeva-cumva (vezi ca n-am zis sinecura cripto-securea... ? ;)), iar in rest sa-i aplauzezi pe-alde nea ples, pata sau liiceanu cand mai dau pe-acolosa, din joi in pasti, spre a vitupera sau a lauda/ apara, dupa caz naz si praz, fie f?o Musca de pe-al nostrum lung nas, fie Elita ce-a mai ramas, scrobita & apilipsita, nainte de a fi complect - de Dosariada cumplita :shock: - belita...;)
Vedeti, bey...? Asta e GA : un tip ce-ar fi phootut deveni ministru, precum Rodica si Andrei, dedicandu-se Justitiei si, respectiv, Securitatii externe a patriei, dupa cum ar fi phootut deveni consilier prezidential ca Blonda, bursier la Londra ori macar membru CNSAS si boier de Potel stass, dedicat dosarelor ultraperiate, holdelor si cramelor minunate, precum ass-ul de pe plaiu' cu boy, vaci, oi si mambo-sirieni din comuna Cetate... Or, in loc sa devina un ass si jumatate, GA ista s-a inecat in propria-i mediocritate, astfel ca nestralucind prin dosar in nici o Directie a Proniei Securizate se zbate astazi in anonimitate... Ce importanta are intamplarea ca omul poate nici n-o fi vrut s-ajunga ministru al Republicii lu Ilici, din moment ce ne-ataca pre noi, insinuand ca nu suntem deloc corifei ai culturii, cum ne crede snobilimea Ro & aricii pogonici, ci neste telectuali tragi-comici, fara cine stie ce opera, fapte heroice de voinici sau macar saraci - dar cinstiti, n-asa? - calici...
Drama cu GA ista este ca s-a uitat prea mult la tembelizor la Andrei si l-a urat nu pentru c-ar fi fost mai frumos ca criptosecuristul Vadim al Securei, ci pentru ca descoperim dintr-o data ca nu prea stim daca nu cumva auctorul Minimei Moralia e produsul indirect al Securitatii, ce l-a exploatat in orb ca pe un mim, sau te pomenesti - dreak ! :shock: - c-o fi chiar Securitatea insasi, ca alt personaj pe care suntem datori sa-l iubim, in loc sa-l belim...?? :shock: In nesabuinta lui, GA a crezut c-ar fi putut face tot ce-a facut intre timp Plesu, fara aprobarea egzpresa ori submersa a Baietilor ce l-au dus pe marele minim-moralist cu presu, facandu-l sa viseze ca iel e buricul Iepocii, al lunii si-al saptamanii si aratandu-l la unii ca pe exponentul number one al Reactiunii Revolutionare, deci al Minunii ce batu toante recordurile, n-asa? din moment ce hat pana mai alaltaierea Lumea Larga crezu ca-n Romanica noa? Securitatea a disparut demult - ha, ha, ha -, iar Democratia si Libertatea sunt in plin rut, pai cum drea...
TheA,
Esti foarte talentat, dar daca ai introdus o nuanta sovina, o aluzie la o presupusa nationalitate a autorului, asa cum mi se pare mie(dea Domnul sa ma insel !) nu te vad bine.
Congolezule,
Acesta este doar inceputul ! In cel mult doua luni n-o mai cunoaste nici macar o vecina care-i culegea scamele de pe costumele alea barbatesti !
Francisca, fata mea, n-am facut nici o aluzie la ce crezi tu, pai se poa'...? Si, aloo, n-as vrea sa se creaza din glumitza mea ca io nu-i respect pe dl Liiceanu sau Plesu, neuitand rolul lor in Iepoca cea mai Cea - cand au rezistat prin cultura, asa cum altii au rezistat prin agricultura, voila... -, dar s-ar fi phootut si altcumva, n-asa?, iar astazi intelegem ca era chiar mai bine daca si dnii cu pricina ar fi facut-o barem ca GA sau mandea, exempli gratia...
http://www.avp-online-one.blogspot. com/
Tu nici macar n-ai auzit de avp, n-asa...?, gratie intre altele si dlui Liiceanu, care nepublicandu-ma la editura sa, m-a prezervat mediocritatii sadea, ca sa aiba azi ce injura...:)
Iata o varianta mai personalizata & colorata a replycii mele, draga fata... // hai pa
Francisca, nu stiu unde ai vazut tu talent la theA, sau poate doar ai folosit o ironie subtila ce pe mine m-a ocolit. Oricum te felicit daca ai avut rabdarea si eroismul de a-i citi tot textul fara a simti o strangere pe creier asemenea namolului de la techirghiol pe pielea inrosita de soare.
In spatele limbajului specific de chat, sta deseori ascunsa incultura si angoasele unor indivizi depersonificati, victime ale universului virtual.
Nu am avut rabdarea sa ma dumiresc daca theA este pro sau contra D-lui Liiceanu, dar crede-ma, nici nu sunt curios sa aflu!
TheA,
Daca nu te-ai dus la culcare, vreau sa-ti spun ca am si eu un prieten, un foarte valoros si cunoscut poet, caruia domnul Liiceanu i-a refuzat publicarea, se pare ca fara motiv. Sau motivul ar fi fost ca doar Mircea Cartarescu e poet in tara asta.
Dar nu am vazut la el atata maliziozitate ca la tine cand povesteste episodul. Cred ca te-a jignit cam tare de il iei asa in badarca, chiar una copiata cum spui.
Mha, prostovan Unreal... Desi singur zici ca n-avusesi rabdarea sa parcurgi al lu theA text total, pe care oricum n-ai fi phootut sa-l strabati, tu, un simplu firicel de marar, te-nghesui sa dai reply de magar :) Stai cuminke in banca ta, prostu' drea', un textoi de 3 fraze si ceva e deja muult prea mare pt mintiutica ta... Hai pa :)
Francisco, nu poesii a refuzat sa-mi publice Liiceanu, fetitzo...:) Ia du-te la
http://www.avp-online-one.blogspot.com/
si lamureste-te despre ce-i vba, futitilica mea...:) Daca nici macar nu cetiti ce se scrie p-acilisa, ce dreak va tot incurati si ne mancati putinii quadratti, stimati cascatzi...? :) Aloo, vezi ca n-am zis altceva, ce de asemenea ar rima...;) Hai pa...
Pentru a comenta acest articol va puteti loga aici.
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.
Întrucât dorim ca site-ul cotidianul.ro să rămână un spaţiu al al discuţiilor civilizate, îi invităm pe cei care postează comentarii la articole să respecte următoarele reguli:
1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste
2. Să se refere doar la articolul la care postează
3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor
Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
“Egoistul”, un spectacol în care Jean Anouilh se pare că şi-a ascuns biografia sub chipul maestrului Radu Beligan. Îl secundează Marin Moraru, Mihai Fotino, Carmen Stănescu, Lamia Beligan, Medeea Marinescu, Sanda Toma, Ileana Olteanu, Cesonia Postelnicu, Silviu Biriş. Sâmbătă, la Sala Amfiteatru a TNB.
Astăzi s-a deschis cea de-a 23-a ediţie a “Salonului Internaţional al Cărţii” de la Torino, care va dura până pe 17 mai. Sunt prezente peste 1.400 de standuri. O noutate a actualei ediţii este şi extinderea manifestării dincolo de hotarele regiunii: la Roma, Milano, Florenţa, Bologna şi Napoli. Pe lângă lansările de carte, publicul entuziast va putea asista la mese rotunde, conferinţe, dar şi la numeroasele concerte ce se vor derula în Salonul Galben de la Lingotto, precum şi în librăriile şi cafenelele din centrul oraşului.
Ploaie de bliţuri, numeroase personalităţi, în seara inaugurală. Cu “maximus, maximus” a fost primit Russell Crowe la premiera filmului “Robin Hood”, o ecranizare a legendei haiducului medieval englez, în viziunea regizorului Ridley Scott. Îi dă replica celebra Cate Blanchett în rolul Lady Marian.
Cu numai două zile înainte de deschiderea festivalului, în competiţia oficială a mai intrat o peliculă. E drept, autorul ei nu este un necunoscut. Organizatorii au admis înscrierea filmului „Route Irish” al lui Ken Loach.
Acesta a fost invitaţia clubului Fire pentru şapte tineri talentaţi care s-au duelat într-o confruntare artistică, miza fiind îndeplinirea visului oricărui folkist: o chitară electro-acustică Ibanez.
Între 21 şi 23 mai se dă adunarea amatorilor de rock, folk, funk, techno, raggae, hip-hop, house şi electro la Urziceni, într-un loc pitoresc, o pădure de 27 de hectare, la Iarmaroc Fest, eveniment ce-şi doreşte să recreeze întâlnirile duminicale de bâlci.
Noaptea europeană a muzeelor este patronată pentru a doua oară consecutiv de UNESCO. Anul acesta, sediul organizaţiei de la Paris îşi va deschide porţile în noaptea de sâmbătă spre duminică marelui public.
În 14 mai, la Festivalul Filmului de la Cannes, în secţiunea Cannes Classics, va fi prezentată capodopera lui Luchino Visconti, “Ghepardul”. Pelicula, realizată în 1963, după romanul omonim al lui Giuseppe Tomasi di Lampedusa, a fost distinsă cu Palme d’Or pentru cel mai bun film, la cea de-a 16-a ediţie de pe Croisette. Filmul va fi prezentat în avanpremieră mondială într-o versiune restaurată digital în 4K.
Celebra construcţie de 167 de metri (masa construcţiei are 113 metri, iar cupola, 47 de metri), al doilea edificiu ca înălţime din Italia, “La Molle Antonelliana”, situată în centrul istoric, simbol arhitectonic al oraşului Torino. Această construcţie, în forma cea mai paradoxală din câte pot exista, are o sală de proiecţie în care vizitatorii se pot întinde pe şezlonguri comode pentru a urmări filmele şi unde, la anumite intervale, proiecţiile se întrerup, cupola se deschide lăsându-te să urmăreşti stelele şi norii, care fug cu aceeaşi viteză ca şi imaginile fantastice ale lanternelor magice.
Protestele pensionarilor şi posibilele mari mişcări sindicale se pare că au generat unele frisoane. Drept urmare, presa “oficială” a luat atitudine. B1 şi EVZ au fost din nou în prima linie.
Ambasada Rusiei şi Centrul de Afaceri al CSI încearcă să aducă aminte că Rusia nu înseamnă doar gaze naturale, ci şi Cehov sau Mihalkov. Un prim pas este spectacolul de pe 16 mai, ora 18.00, de la Sala Tinerimea Română al ansamblului muzical căzăcesc “Jivaia Rus”. Urmează zilele culturii ruse în oraşele româneşti şi retrospective de filme după piesele lui Cehov, la 150 de ani de la naşterea autorului.
Sistemul sanitar românesc este fără îndoială şubrezit sau mai degrabă sabotat de perpetua confuzie birocratică în privinţa surselor de finanţare. Situaţia s-ar îmbunătăţi foarte simplu.
Pictoriţa Elisabeth Vigée-Le Brun, portretista Mariei Antoaneta, spunea despre Torino, în 1789, că este unul dintre cele mai spectaculoase oraşe ale Europei, unde “străzile, pieţele au o regularitate a ţesutului urban”.
Angajaţi punctuali şi un serviciu organizat după modelul nemţesc. În maximum o oră de la efectuarea apelului telefonic, orice fel de problemă legată de sistemul de electricitate este rezolvată. Aceasta este noutatea, în materie de servicii, oferită de electricienii care lucrează pentru serviciul IntervEL, un serviciu nou apărut pe piaţă.
În timp ce Mihaela Bucur de la Chemoform vorbea despre proporţia obligatorie a substanţelor chimice în apa de piscină mi-am adus aminte cum, prin 1993, unul dintre cei mai bogaţi oameni de afaceri români se căina pe marginea unui bazin. Ce dracu' are, că schimb apa tot la două-trei zile şi tot se înverzeşte. Nici omul nostru şi nici românii în general nu prea au habar ce maşinărie complicată este o piscină.
Lansat în premieră mondială toamna trecută, la Festivalul de la Roma, “Concertul” regizorului francez de origine română Radu Mihăileanu a primit cel mai mare premiu decernat în Italia, “David di Donatello”, pentru cel mai bun film european.
Îndrăgostită de scenă şi de universul provocator al personajelor pe care le interpretează, Mirela Zeţa este printre puţinii artişti care preferă în egală măsură să trăiască în lumina reflectoarelor dar şi în spatele acesteia.
Nicicând Viena nu este mai frumoasă decât primăvara, când este scăldată de mirosul pomilor în floare. Este unul dintre cele mai înverzite oraşe ale Europei.
Muzeul Liechtenstein din Viena, complet renovat, el însuşi un univers baroc, găzduieşte una dintre cele mai importante colecţii private din lume, aparţinând Prinţului Hans Adam al II-lea de Liechtenstein. Colecţia cuprinde peste 1.500 de picturi, sculpturi şi piese de mobilier, de la Renaşterea timpurie până la Romantismul austriac.
Vrem sa alcatuim un ghid cultural pe baza povestilor voastre despre ce spatii culturale ati vizitat sau la ce evenimente ati participat, asa ca va invitam sa trimiteti amintirile voastre aici. Noi le vom publica pe blogul turistilor de elita: travel.blog.cotidianul.ro, iar cele mai bune dintre ele vor aparea in editiile tiparite ale ziarului Cotidianul si vor putea castiga intreaga colectie de carti "Cele mai iubite orase".
Vezi primele comentarii
