Aveţi în faţă ultimul număr al ziarului Cotidianul din acest an. S-ar putea să re-apară în anul următor. La fel de bine s-ar putea să nu mai apară niciodată şi numele să nu se mai regăsească decât în dicţionarele de istoria presei.
La urma urmei, dispar firme, partide, chiar şi imperii! Ziarele fac parte dintre lucrurile care mor cel mai repede. Ele sunt doar expresia unui anume timp. Ţin o zi şi reflectă doar câteva ore de viaţă. Totodată, un ziar este o direcţie în societate. O tendinţă, o aspiraţie, un fel de vis împărtăşit de mai mulţi. Când el moare din lipsă de cititori e semn că nu mai reprezintă pe nimeni. Dar dacă frământarea există, încetarea unui ziar nu înseamnă nimic. Altele îi vor lua locul şi vor susţine acelaşi lucru. Şi oamenii se vor strânge cu miile, cu zecile de mii pe direcţia aceea până când vor deveni puternici şi de nestăvilit, ca un fluviu.
Nu vreau să intru în detalii privind gestionarea acestei publicaţii.
Publicitate
Şi nici despre marea aventură a tipăririi de carte. A traversat prea multe încercări, fiind adeseori foarte aproape de idealul celui care l-a înfiinţat. Iar alteori extrem de departe! De la preluarea din luna august am încercat o întoarcere la valorile impuse de directorul fondator, politicianul ardelean Ion Raţiu. Am slujit aceleaşi idei, am fost de partea legii, a democraţiei şi am încercat să ne aşezăm de partea adevărului. A adevărului social, politic şi istoric. Cei care n-au înţeles demersul nostru ne-au acuzat de câte în lună şi-n stele. N-am respectat şi n-am luat în seamă decât argumentele şi dovezile. De celelalte am râs sau le-am ignorat cu zâmbetul pe buze.
Am deranjat multă lume. Am încercat să oprim prostia şi apa murdară să se strecoare în mijlocul societăţii româneşti. Noi nu credem că Irinel Columbeanu, Gigi Becali şi Silviu Prigoană reprezintă ceva pentru economia românească. Doar partea ei comică, efemeră şi nişte figuri pitoreşti, răsărite din producţia tv. Şi care nu merită mai mult decât un popas de două zâmbete. A lua în serios efectele minore ale televiziunii este egal cu o participare entuziastă la o minciună naţională vândută celor tineri şi celor instruiţi. N-am susţinut şi nu vom susţine niciodată asemenea modele. În acelaşi timp nu ne animă un resentiment periculos la adresa acestor personaje! Noi credem că le-am catalogat corect şi cine a avut ochi le-a putut vedea şi într-o altă lumină. Şi i-a judecat cu propria minte. În puţinul timp avut la îndemână n-am fost nici de partea celor care s-au autointitulat judecătorii Securităţii, deşi printre ei se aflau mulţi dintre informatorii ei, agenţi acoperiţi sau servitori discreţi ai acesteia.
N-am scărmănat doar jumătatea de oligarhi ţintită de preşedintele României. Am încercat să arătăm cititorilor cealaltă jumătate, lăsată în pace de aproape toată presa. Am socotit o datorie de onoare să scriem despre abuzurile celor care sunt piese de bază sau clienţi ai actualei puteri. Jurnalistica în slujba mai-marilor zilei se numeşte propagandă. Noi am fost mereu de partea cealaltă, nu dintr-o înţelegere ocultă, nu dintr-un beneficiu sau dintr-o comandă. Împotriva puterii am fost şi la revista “Expres”, şi la “Evenimentul zilei”, şi la Cotidianul! A fost un mod de a încerca un modest decont pentru antijurnalistica din ultimii 50 de ani!
Cei care experimentează presa scamelor şi a complezenţei nu fac decât să se prostitueze şi să se apere prin moartea presei tipărite în faţa celei electronice.
Am inventariat cât am putut mai corect excesele primilor 5 ani de regim Băsescu. Şi costurile, şi riscurile, şi abuzurile. Rămân în arhive pentru cei interesaţi. Am pus semne importante asupra unor afaceri de milioane de euro, altele decât cele arătate cu degetul de autorităţi. Când vor fi preocupaţi cu adevărat de corupţie (nu de revanşă politică) procurorii pot răsfoi colecţia ziarului Cotidianul din aceste luni. Le-ar putea fi de mare folos!
Închei cu un gând bun pentru cititori şi pentru toţi membrii redacţiei de acum a ziarului Cotidianul. Dar şi cu o convingere. Decât să vadă un ziar îngenuncheat, Ion Raţiu ar fi făcut acelaşi lucru. Ar fi pus punct. Măcar pentru o vreme!
Post-Scriptum: Cine a publicat informaţia despre preluarea ziarului Cotidianul de Adrian Mititelu n-a făcut decât să-şi trădeze amatorismul şi să-şi înscrie un autogol de ţinut minte pentru restul carierei.
Nu vizitam decat Gandul si Cotidianul. Trist moment. Sper ca echipa actuala sa-si reia activitatea sub acelasi nume si sa fie inafara influentei lui Vantu. Si-a batut joc, sunt sigura. Mai ieri va lasa sa anuntati angajari... Dar nu mor caii cand vor cainii.
Multumiri, sanatate si An Nou fericit tuturor!
inchierea unui capitol si inceperea altuia e o "treaba" care face parte din viata si la 20 , 30 sau 70 de ani.
o incapere care se inchide inseamna de multe ori ca o alta asteapta sa fie deschisa.
IAR POVESTILE SUNT FACUTE SA FIE TRAITE.UNELE SE TERMINA PROST( asta e , acesta e adevarul noi nu avem ce face) ,ALTELE MINUNAT.SI SUNT TRAITE FIE DE PERSONAJE , FIE DE MORCOVEATA(dupa'posibilitati "monser, fiecare intelege din viata ce poate ).NU AVEM CUM SA SCHIMBAM ASTA.
ps.dar ..la urma urmei,povestile nu sunt neaparat atat de confortabile pe cat isi inchipuie oamenii .cateodata sunt chiar inconfortabile ,periculoase si dificil de inteles .
multumesc :)).o sa fie bine
semnat"A BOOK THIEF".MINUNATA LECTURA!!
chiar are un suflet bun comunistule !ciudatule! daca te-as cunoaste ti-as trage o mama de poseta in cap de ai vedea numai brazi de craciun la fiecare colt de strada.ia o acadea!poate te mai indulcesti! fii mai bun.si mai vesel, nu te mai agita pentru toate lucrurile CARE NU TIN DECAT DE CAPRA VECINULUI .incearca sa faci frumoasa viata ta si a celor care te iubesc.pentru ca...TE IUBESTE CINEVA ,NU???
In sfarsit ai tras obloanele, sofer calare pe motociclisti. Te simti bine gainar imputit , sa vezi unde ai dus ziarul asta fondat de Ion Ratiu? Tu si echipa ta de cacanari. N-aveti grija , v-am luat numele si daca va mutati ma voi feri de voi ca de ciuma. Hai sictir!
Citesc Cotidianul de la aparitia sa, de pe vremea lui Ion Ratiu. Este pacat ca acest cotidian, esueaza atat de lamentabil sub conducerea unor personaje orbite de ura. Oamenii sunt unici. Imi amintesc ca citeam Cotidianul in metrou, era o poza a lui Ion Ratiu si o tanara a comentat ca nu l-ar alege pe Ratiu ca este urat. L-au ales pe Iliescu ca era frumos. In ultimul timp, Cotidianul era de necitit. Pacat ca nu a murit in glorie ci a esuat in mizeria in care l-au dus niste neispraviti.
dtutulan (22-Dec-2009 21:28) Despre morti...Mortii ma-sii... In sfarsit ai tras obloanele, sofer calare pe motociclisti. Te simti bine gainar imputit
tecovina Nistorescu ma mazgaleste ceva pe la Editie Speciala de la Craiova.
Scuratov (22-Dec-2009 22:09) jarcalete Nistorescu tecovina Nistorescu ma mazgaleste ceva pe la Editie Speciala de la Craiova.
eu zic sa ne pregatim merinde si sa il urmarim pe nictorectu la noua fituica unde o sa isi publice ineptiile si ocazional , sa ii mai trantim o flegma in bot nenorocitului.
CITITORILOR DE BINE ai acestui yiar,SARBATORI FERICITE !
Un mincinos ai fost, Nistorescu si un mincinos o sa ramii.. Ti-ai bagat picioarele in munca unor oameni (care chiar au muncit ca sa puna Cotidianul pe picioare) doar ca sa isi satisfaci orgoliul si sa demonstrezi cit de absurd poti sa fii. Si in final, confirmi ca tot ce ai demonstrat in ultimele luni nu a fost o intimplare. Esti ceea ce esti: un mare mincinos... Si asa vei ramine tot restul vietii - putina cit a mai ramas... Sper sa nu iti mai vad fata...
Beltechi_mihai (22-Dec-2009 22:19) Venerabile Scuratov, te salut eu zic sa ne pregatim merinde si sa il urmarim pe nictorectu la noua
Fiti linistit , frezorul mai scrie ceva flatulente pe la fituica "Editie Speciala" din Craiova, aceasta fiind pe cale de disparitie nu o citeste nimeni dar frezorul il " mulge" de bani pe Mititelu.
SEMNATURA IN COTIDIANUL,M-A SAGETAT UN GAND...ERATI PREFERATUL MEU LA EVZ ACUM 5 ANI!TIMPUL A TRECUT SI TRADAREA SI-A PUS AMPRENTA PESTE URACIUNEA SUFLETEASCA SI CHIAR A CHIPULUI DVS PLIN DE GRIMASE!
NU ERA RAU SA FITI...."DE PARTEA CEALALTA"DIN PACATE ATI FOST DE PARTEA COMUNISTILOR!
...SI MAI DUREROS PENTRU DVS,ASA CUM SPUNETI,ARHIVA COTIDIANULUI VA RAMANE SI VA VA ACUZA,ACUM SI CHIAR DUPA DISPARITIA DVS, IN ISTORIA MASSMEDIA!
RUSINE,PENIBIL SI GRETOS!
UN GEST INCREDIBIL DIN PARTEA PRESEDINTELUI PE CARE DVS SI TRUPA DE SUBALTERNI L-ATI FLENDURIT IN CRITICI FANTASMAGRICE,SI-A EXPRIMAT ASTAZI SEARA LA NASU,REGRETUL SI CHIAR DUREREA SINCERA PENTRU DISPARITIA ZIARULUI,FIIND APROAPE DE A INTERVENI CU UN AJUTOR,O IDEE PENTRU SALVAREA LUI ,INFIINTAT DE RATIU!CATA DECENTA,DEMNITATE DIN PARTEA UNUI PRESEDINTE SI PIZMA SI PRIMITIVISM DIN PARTEA ....FOSTULUI SEF LA COTIDIANUL!
ADIO!
grupurile de interese oranj(mai nou,mov)=moguli noname(asfaltatori,pietrari,vamesi,feribotisti pe dunare,patroni salubritate,proprietari posturi tv si radio,directori companii de stat sau particulare,interlopi,salariati bugetari,oportunisti,primari mov,sa).
Îmi stă mărturie arhiva că, în august 2009 când cornel nistorescu a preluat şefia ziarului Cotidianul, i-am acordat prezumţia bunei credinţe, în ciuda criticilor şi avertismentelor care au apărut chiar din prima zi.
În lunile care au urmat, spre dezamăgirea mea şi a multor cititori consecvenţi ai ziarului fondat de Ion Raţiu, temerile s-au dovedit întemeiate: ziarul high-quality, profesionist şi obiectiv de altă dată, a devenit o latrină a înjurăturilor plătite, a lătrăturilor interesate, a tot ce poate fi mai josnic în materie de presă.
Locuri pestilenţiale cum devenise Cotidianul şi cum sunt şi acum Antena 3 şi Realitatea TV, cu politica lor subversiv-partinică, sunt, de fapt, cei mai periculoşi duşmani ai presei libere, pentru că îi subminează credibilitatea din interior.
În viaţa de zi cu zi nu obişnuiesc să înjur sau să jignesc.
Dar când porcul scapă din coteţ şi, la comanda stăpânului care îl plăteşte, se cufură pe stratul cu flori din faţa casei, convingerea mea e că soluţia nu este să îl rogi politicos să îşi revizuiască atitudinea ci să pui mâna pe retevei.
Cazul cornel nistorescu ar trebui să fie predat, ca studiu de caz, la facultatea de jurnalism: făcând mercenariat de presă poţi câştiga nişte bani, o vreme, dar îţi atragi dispreţul cititorilor, te discreditezi pe tine ca om şi, în cele din urmă, sfârşeşti prost.
Brandul Cotidianul rămâne. Din fericire, episodul urât şi întunecat care s-a numit nistorescu a luat sfârşit. Mă alătur celor care speră în revenirea, sub auspicii de onestitate şi profesionalism, a acestui simbol din care ne veghează efigia marelui Ion Raţiu.
Le doresc sărători fericite tuturor cititorilor cu spirit de dreptate şi bună credinţă, precum şi acelora din redacţia Cotidianului care au refuzat, la un moment sau altul, să îşi vândă conştiinţa pe bani.
iar tu, nistorescu, iudă de om şi mercenar vândut, ia-ţi banii tăi murdari de la Vântu şi cărare bătută!
să vii înapoi când te-oi chema eu, jigodie..
Bai nesimtitule,ai fost aproape de idealurile celui ce l-a infiintat?Decand ai preluat aceasta publicatie,ti-am atras atentia ca o duci la groapa!Dar ce poate pricepe un escroc si un securist?Sunteti indentici cu cei ce au privatizat Romania.Finalul a fost tot cel scontat..faliment!Vantu este un neinitiat in cotarea unui ziar,dar tu jigodie?Cine te-a platit sa sodomizezi o asa publicatie?Cune ti-a permis sa ne lipsesti atata timp de scrierile adevaratilor jurnalisti.Te-ai bagat ca un coi intro galeata,asa de nebun si ai pisat jdemii de cititori cu diversiunile-ti absurde.Cotidianul,asa cum la-i lasat, e bun de sters la cur si apoi la botul tau de sluga.
Imi amintesc de vechea redactie de trista amintire, cind pe aici isi etalau frustrarile un traian ungureanu, un catalin avramescu, un sever voinescu, un alin fumurescu, un cristian patrascoiu :P etc, oportunisti gretosi, lipsiti de scrupule, avizi de bani si functii. Ziarul devenise Cantarea basescului, udrei, vindenilor, plagilor si un tribunal al boborului, in care erau linsati toti cei care indrazneau sa critice sau sa contrazica preainteleptul conducator suprem. N-o sa uit niciodata injuriile de abjecta mahala, amenintarile cu bataia, calcatul in picioare, lagarele de exterminare! basescu luase locul lui wctudor, stalin si hitler la un loc in inima acestor scelerati, care se regaseau plenar in abjectia si josnicia personajului.
Macar am aflat, o clipa mai devreme decit altii, incotro duce acest individ tara si ce hram poarta laudatorii. Unii dintre fanatici si-au primit rasplata, altii inca mai asteapta, facindu-si iluzii ca, fiind ei mai dastepti si mai titrati decit prostul satului, il vor putea manipula cum vor pentru visele lor de marire.
Tot e ceva, daca ziarul lui Ion Ratiu nu-si inchide portile in genunchi, slavind un ticalos si idiotii din ograda lui. Desi, daca ma gindesc bine, falimentul de acum se datoreaza direct penibililor laudatori ai unei jalnice emanatii de burdihan securist.
Din pacate voi va inchideti paginile, dar vad ca postacii portocalii raman pe baricade. Trist. Astea sunt rezultatele indobitocirii fortate. Securitatea comunista si-a facut datoria. Pardon! Si-o face in continuare. Priviti-l pe securistul de Belgia, Viorel Catarama. Ghici cu cine era coleg de "celula" inainte de `89? Oare postacii orange inteleg?
ca basescu poate fi atat de nerecunoscator chiar vizavi de publicatia care l-a ajutat atat de mult sa castige alegerile. nerecunostinta este o floare rosie de trei trandafiri, chiar daca intre timp s-a "portocalizat". deces placut va doresc...
campania de presa desfasurata de cotidianul, realitatea tv, antena 3 impotriva lui basescu l-a transformat pe acesta intr-o victima. inversunarea cu care acesta a fost atacat dar si lipsa oricarei subtilitati in atacuri (de cele mai multe ori grosolane - a nu se citi neaparat nejustificate) a determinat votarea sa de catre nehotarati, de unii care in primul tur nu se prezentasera la urne. Basescu a furat 70.000 - 100.000 de voturi. Nu cumva numarul celor s-au prezentat la urne, votandu-l, scarbiti de grosolania atacurilor, a fost mult mai mare? Se poate spune ca, paradoxal, cotidianul, realitatea tv, antena 3, l-au adus la putere pe basescu. trist
sa ne bucuram!!! sa fie iar numai trei ziare: Scanteia, Romania Libera si Scanteia Tineretului care sa-l preamareasca pe marinar si realizarile bocului lui!! asta merita toate scursuratovele!!!!
Nu mai ai de ales dintre 7 ziare, au ramas 6. Infrastructura intelectuala a Romaniei continua sa se ingusteze. Diminuarea pluralismului e un pericol pentru democratie. 300 de parlamentari unicamerali sunt mai usor de influentat decat 476 bicamerali. Daca as fi megaintelectual, as publica in Cotidianul online.
Sarbatori fericite si un an mai bun tuturor celor intristati de eclipsa Cotidianului!
Imi vor lipsi cativa autori de articole. Sper sa ii regasesc pe net. Chiar si cu plata. Am crezut in bunele intentii si imi pare rau ca oamenii cumpara carti la metru in loc de carti de valoare. Sper ca aceste ultime articole sa fie doar un sondaj de piata. Craciun fericit.
Prostii se bucura. Talibanii ii trimit flegme omului care a avut curajul sa se ridice si sa spuna ceva impotriva baselului. Lasati fratilor, ca o sa bage boculetul tara asta in imposibilitate de plata, si sa va vad atunci cat de flegmosi veti mai fi...
tovarasu' nistorescu lasa vrajeala. manipularea asta ieftina nu functioneaza. asta ati vrut de la inceput, distrugerea acestui ziar, si v-a reusit de minune. lasati lacrimile de crocodil!
era la mintea "cocosului" ca un ziar cum e cotidianul ajuns acum 2 ani pe locul 3 la numere tiparite, dar care avea o politica echilibrata (usor pro basescu) va fi distrus in momentul schimbarii totale de optica (radical anti-basescu). Majoritatea cititorilor care citeau Cotidianul nu s-au mai regasit in aceasta noua politica si s-au indreptat catre alte publicatii, iar cititori noi nu aveati cum sa obtineti pentru ca targetul vostru era deja ocupata cu click, jurnalul sau libedrtatea! Sa ne explicati si noua cum ati ajuns de la 50000 de exemplare vandute zilnic la cateva mii vandute acum!
Asocierea cu Ion Ratiu a unui securist ca dumneavoastra imi creaza o nevoie acuta de emetiral.
cind deschideam presa pe net,primul deschis era coti,era o placere sa citesc articolele si comentariile cititorilor,ce a fost si ce a ajuns coti,geaba ai bmw x5 sau audi q7,daca soferul este un cretin cum a fost acest spume-n gura de nisto,il bagi in sant sau dai peste nevinovati,sa speram ca un nou coti va aparea cu o echipa redactionala in firea ei nu cu ratati si refuzati gen nisto,sa cintam VESNICA LUI POMENIRE...PS.NISTO,RAMINE VALABILA OFERTA MEA DE SERVICIU PTR.TINE,SA-MI INVETI PUIUL DE DOBERMAN SA LATRE,NU TREBUIE CECIT SA FACI CLABUCI LA GURA ZICIND CE VREI TU DE MATROZ,IN FATA LUI,DOBERMANUL ESTE UN CAINE INTELIGENT SI TE INTELEGE REPEDE,CLABUCI SA FACI CA P-ORMA LATRA CA TURBATU'.
ati realizat deja ceva in lunile astea:criticand regimul Basescu,ati aratat,indirect,ce inseamna spiritul portocaliu.Reliefat si acum plenar de postarile scabroase,pline de ura,de inversunare,a trogloditilor nivelati pe creier care-l aclama isteric pe Basescu,acest accident al istoriei noastre.Vedem clar ce propun ei:ura,inversunare,discurs violent,lipsa unui dialog coerent,ci doar \\\"cine nu e cu noi e impotriva noastra\\\",acuze aiuritoare,jigniri,sentinte definitive si irevocabile,spirit revansard,si toate astea induse de sinistrul personaj numit Basescu.Va urez sanatate,numai bine si Sarbatori fericite!Si reluarea proiectului \\\"Cotidianul\\\"!
Si uite ca scriu si eu ultimul comentariu la acest ziar online ce ajunsese din pacate de toata jena. Mai bine ca a sucombat, decat sa persiste in idiotenie. Adevarul e ca nu mai avea nimeni interes dupa alegeri sa investeasca in asemenea oameni. Patetic discursul d-lui Nistorescu, si jenant avand in vedere ca incearca sa impopotoneze noroiul. Mesajul meu in acesta zi este insa urmatorul:
Imi e jena ca sunt conational cu acesti criminali care au pe constiinta atatea victime. Imi e jena de asemenea ca sunt conational cu toti cei care nu au inteles din prostie sau indiferenta ce s-a intamplat de fapt in Decembrie 1989. Imi e jena si de cei care au inteles si totusi nu sunt revoltati pana in maduva oaselor, si nu condamna public de cate ori au ocazia crimele de atunci si pe cei vinovati.
Vinovati au fost toti membrii Comitetului FSN (unii vinovati direct, altii prin ignoranta) din decembrie 1989, toti generalii din Marele Stat Major, toti ofiterii care le-au propagat ordinele si toti executantii care au pus in practica aceste ordine.
Sa va urmareasca victimele voastre toata viata mizerabila pe care o mai aveti de trait! Iar daca exista "viata de apoi", aproape ca o sa imi fie mila de voi.
Imi pare rau ca ziarul regretatului Ion Ratiu trece prin momente dificile. Cred ca ar fi bine sa se se transformen intr/o societate pe actiuni unde cititorii sa fie actionari. Eu am fost printre cei care am trimis bani pentru prima televiziune privata, Soti, asi cumpara si acum cateva actiuni daca ideia ar fi acceptata.
PS. Fiind un ziar al actionarilor marunti cred ca ar avea o mai mare autoritate decat daca ar apartine unui "mogul"
Auzi aici: "De la preluarea din luna august am încercat o întoarcere la valorile impuse de directorul fondator, politicianul ardelean Ion Raţiu." Ratiu te-a invatat sa-ti versi zoaiele, veninul si ura in paginile ziarului? Te-am vazut la tv de multe ori cu ochii injectati de ura, comportandu-te ca un mitocan de Ferentari. Si te mai lauzi ca esti ardelean! Nu critica facuta regimului te-a desconsiderat in ochii cititorilor, ci micimea sufleteasca de care ai dat dovada. Tu esti principala cauza a falimentului acestui ziar iubit in tara. Esti un brend sigur acum: oricine vrea sa dea faliment n-are decat sa te angajeze!
In rest, tuturor cititorilor onesti : Craciun Fericit si La multi ani!
nistorescule,stiu ca n-ai obraz.
daca-l aveai numai reveneai in presa dupa ce ai incalcat in mod flagrant legea cand ai provocat acel accident de circulatie.
tupeul,nerusinarea,marlania,jigodismu l,fariseismul,avaritia au fost elementele centrale in care ti-ai derulat viata-ti de javra.
nu ma bucura faptul ca dispare un cotidian,ma intristeaza, dar poate e mai bine asa caci vei avea un spatiu mai putin dintre cele unde esti omniprezent.
sa te ingroape soarta in saracie si mizerie,asta-ti doresc acum la cumpana dintre ani.
De cand ati venit la Cotidianul l-ati dus din ce in ce mai jos pana l-ati terminat.Degeaba v-a platit Vantu "gras".Ati fost si sunteti un distrugator si nu un constructor.Nu ati fost deloc echidistant,ati fost tot timpul plin de o ura viscerala.Aceasta atitudine a Dv. a Antenei 3 si a I-Realitatii l-au ajutat pe basescu sa castige.Imi pare rau de disparitia acestui ziar dar de a Dv.-nu.Ati fi putut invata ceva de la confratele Dv. mai tanar Robert Turcescu care a incercat si a reusit sa fie echidistant.va veti imbolnavi de atata ura!Iar asemanarea Dv. cu Ion Ratiu face dovada unui tupeu si a unei obraznicii greu de imaginat!Asa se comporta Ion Ratiu?Nu stiu nicio pozitie de-a sa plina de ura (desi avea toate motivele nu ca Dv.!).A fost tot timpul echilibrat si a luptat pt. ideile sale cu decenta si argumente nu cu vorbe goale plina de ura!Nu va doresc pt. noul an decat vindecarea de ura!
Pai daca se inchide Cotidianul isi pierd si ei din paine,o sa fie mai putine injuraturi iar ei sunt platiti la bucata...criza,deh si nu au toti sansa urmatorilor tovarasi:TRU,Sever Voinescu,Patapievici,Baconschi &haita!
Ati tras obsedant in Basescu mai bine de un an, asta a fost singura voastra directie editoriala. Ati esuat lamentabil, ati publicat doar partea de adevar (si aceea deformata) care a convenit mogulilor. Ati executat ordine la fel ca alte tonomate, nu puteti deloc afirma ca ati facut jurnalistica. Acum a venit ziua decontului si asta nu face decat sa ma bucure foarte mult. Mai bine un ziar in minus decat unul prost in plus.
Ion Alexandru (23-Dec-2009 04:46) Felicitari!!! Din pacate voi va inchideti paginile, dar vad ca postacii portocalii raman pe baricade.
Ciudata optica pentru 5 milioane de oameni. Sa-l faci pe tactu' dobitoc ca ne-a fericit c-un destept ca tine .
tavu (23-Dec-2009 09:41) A murit Cotidianul ... Prostii se bucura. Talibanii ii trimit flegme omului care a avut curajul sa se
E dreptul unora sa se bucure si tu ii faci prosti. "Talibanii ii trimit flegme omului care a avut curajul sa se ridice si sa spuna ceva impotriva baselului" incheiat citatul. Mai basina amarata, de 3 ani incoace este cel mai injurat om din Romania in proportie de 90% din presa si audiovizual si tu dintr-un gainar faci erou? Zi-mi ce mare cacat de curaj a avut avortonul asta si daca si-a pierdut vreun fir de par pentru asta! Multi dintre cei ce postati am impresia ca nu stiu cei aia o dictatura. Pai intrebati-va parintii ,gaoaze floscaite, daca pe vremea lui nea Nicu avea curaj vreunul sa traga o basina fara sa ceara voie. Asa l-am auzit si pe idiotul de Antonescu : "eu am curaj sa ma bat cu Basescu". Pai pentru asta nu-ti trebuie curaj, mai proasta lumii, iti trebuie inteligenta ceea ce a dovedit din plin cata are.
pct. 1. De la 1 ianuarie 2010, membrii si simpatizantii pd (fost "l", viitor "cd") au obligatia de a se abona la oficioasele portocalii "Romania (fosta) libera", "Evenimentul zilei (basiste)", "Gandul (prostilor)" si sa sprijine aducerea pe calea "dreptzilor" pe toti asa zisii jurnalisti care injura faptele de lupta rrrevolutionara si de munca in zadar ale celor mai buni dintre rrromani. Cei mai buni dintre rrromani vor fi desemnati periodic de purtatorul de vorbe grele al administratiei prezidentiale. Pina la noi ordine, rromanii buni vor fi: traian basescu si toate rudele lui, de singe sau prin alianta, precum si toate persoanele care le legitimeaza maxima cinste, competenta si vizuina politica, nutzyka udrea-cocos si toate rudele ei, de singe sau prin alianta, precum si toate persoanele care ii legitimeaza maxima cinste, competenta si vizuina politica.
pct. 2. Fiecare oranjgutan fidel va primi, pentru 10 postari demascatoare de jurnalist "nesanatos", postul acestuia de la ziarul respectiv. Fara obligatia de a scrie vreun articol, ci doar de a instaura in redactie un climat cu adevarat sanatos, ostil criticii celor mai buni si favorabil demascarii celor ce se opun interesului public, asa cum este acesta decretat de sus in jos.
pct. 3. Fiecare oranjgutan fidel va primi 1 euro (TVA inclus) pentru fiecare cap de Gica Contra infipt intr-una din tepele din P-ta Universitatii, pregatite inca din 2004 si al caror scop va fi atins abia acum.
pct. 4. Se reabiliteaza oficial si se inainteaza la maximum in grad toti adevaratii aparatori ai libertatii presei din fostele si actualele structuri ale Ministerului de interne si serviciile secrete. Se avanseaza la gradul de general cu 4 stele toti cei 9 judecatori patrioti din CCR.
pct. 5. Toti nepatriotii care au votat la ultimele alegeri impotriva actualului presedinte, sfiintit de biserica ortodoxa de stat si de CCR-ul de 36 de stele, vor fi expulzati, iar averile lor vor reveni poporului just.
dtutulan (23-Dec-2009 17:22) pt Tavu E dreptul unora sa se bucure si tu ii faci prosti. "Talibanii ii trimit
... tradatorii de azi! Mircea Dinescu, Doina Cornea etc etc etc. Deci, daca l-au tradat pe Ceausescu, normal ca nu pot fi, in continuare, decit niste jalnici nepatrioti, tradatori ai dumnezeului de la cotroceni si ai preasfintelor fecioare ultracompetente Eba, Nutzyka... Multa minte mai aveti! Cum naiba va incape toata 'teligenta aia in capetele mici de bibiloi si bibilici?!
Daca vreti sa va faceti mina in ode si sonete la adresa dreptzilor zilei, va puteti inspira din opera coproliterara a maestrului dumnezeului vostru, pe care l-a detronat tiptil din rolul de trinebun al boborului turmentat la matze si creieri: WCTudor. Asa cum la injuraturi v-ati inspirat cu totii din asa-zisele... pamfleturi, cu mari succesuri si cu ochii pe abacuri... Hahahaaaa! A tunat si v-a adunat!
Programul politic pedist contine, de la declaratia politica a #1 dintre patrihotzi incoace - "muie, iti spun!" un singur punct:
Pct. 1. Cine vrea sa fie oranjgutan de 4 stele, va face dovada mâncarii de cit mai mult căcat, intre inghitituri acuzindu-i zgomotos pe toti ceilalti ca le iau hrana (spirituala) de la gura, lor si beizadelelor lor!
Definitii si studii de caz din statutul pedeului:
"a mânca căcat
1. vocativ-a aiura,a vorbi prostii,a minţi
a flata aburitor,a limba
Exemple: X)-Sunteţi cel mai tare şefu!
-Mănînci căcat Ghidinele
-se poate şefu,p'onoarea mea
XX)limbisme care zburdă liber luna asta (sînt mai multe şi zburdă lună de lună, dar puţină sistematizare, tovarăşi)
despre cum să mănînci căcat cu graţie, adică masteratul în limbism, scrie bulgăraşul de zăpadă
XXX)Handicapatule ! Taci ca iar maninci cacat.Ba creier de meduza, Esti atit de idiot in cit sunt sigura ca nu ai decit cacat in capul ala,cacat si sex.
Belitorule de scule amortite si atrofiate, te-ngura matii d-aici.Daca te prind ca mai postezi pe acest topic sau pe oricare dintre cele deschise de tine, ai sa vezi ce n-ai vazut inca.O sa iti vezi gaura curului pe dinauntru.
Am zis.Si nu glumesc. "
Inchidem citatul si constatam cu luciditate ca autorul pare sa fie acelasi intelectual rafinat care a decretat ca: "radiografia plaiului romanesc este ca a fecalei, o umbra fara schelet, o inima ca un cur, fara sira spinarii". 'Telectualul cu pricina a stiut sa se adune cu cine-i seamana. Un adevarat patrihotz! Emanatie a emanatiei nutzionale!
Cand Mizeria cea mai Josnica ajunge sa poarte bastonul de maresal, nimeni si nimic nu mai poate evita dezastrul. Inainte ca acest individ gretos numit Nistorecu sa calce pe treptele Cotidianului, acest ziar era nu numai respectat si citit, dar chiar reprezenta un simbol in presa romaneasca. Azi, dupa ce l-a obligat sa se prostitueze in plina strada, la ora de maxima lumina, individul se scutura pe pantoloni, isi verifica cu infrigurare buzunarele, si pleaca mai departe. E grabit si nu are timp sa priveasca in urma, caci undeva, nu prea departe, ii miroase a starv iar el trebuie sa fie acolo. Macar o portie de viermi vii sa prinda si el...
Din pacate, nu putem sa spunem cu emfaza: A fost Cotidianul, caci nu putem sa uitam ca pe aici a trecut Nistorescu, cu mizeriai lipicioasa si imputita impregnata pe intrgul brend.
Disidentii de acum 20 de ani au devenit tradatorii de azi.
DNA taie in carne vie drepturile persoanelor persecutate de regimul comunist:
Trei foşti funcţionari, în instanţă pentru acordare ilegală de drepturi ale persoanelor persecutate
Un fost funcţionar înTribunalul Militar Teritorial Bucureşti şi doi foşti şefi de birou în cadrul Direcţiei Generale de Muncă şi Protecţie Socială a Municipiului Bucureşti au fost trimişi în judecată de DNA în legătură cu 1244 de dosare de drepturi ale persoanelor persecutate din motive politice.
DNA i-a trimis în judecată pe Florică Iordache, fost funcţionar în cadrul Biroului Arhivă - Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, Gheorghe Loghin şi Carmen Olescher, ambii foşti şefi de birou în cadrul Direcţiei Generale de Muncă şi Protecţie Socială a Municipiului Bucureşti, membri ai Comisiei de aplicare a D.L. 118/1990, în sarcina cărora s-au reţinut infracţiunile de luare de mită şi complicitate la înşelăciune, ambele în formă continuată, informează un comunicat.
În rechizitoriul întocmit, procurorii au reţinut că, în perioada 1998 – 2000, cei trei inculpaţi, prin încălcarea atribuţiilor de serviciu, au pretins sau acceptat în repetate rânduri să primească diferite sume de bani sau bunuri, pentru a emite în fals documentele necesare pentru ca un număr de 1244 de persoane să beneficieze în mod nelegal de prevederile Decretului Lege (D.L.) nr.118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura militară instaurată în anul 1940 şi continuată de dictatura comunistă.
Acest act normativ stabilea pentru persoanele persecutate politic mai multe drepturi cu caracter de reparatoriu (pensie specială, transport gratuit, asistenţă medicală gratuită, scutire de taxe şi impozite, etc.)
Astfel, Florică Iordache a primit de la 1221 de persoane suma totală de 64.442 de lei (echivalentul a 22.848,05 euro), Loghin Gheorghe a primit de la 79 de persoane suma totală de 420 de lei, iar Olescher Carmen Marina – suma totală de 1.560 de lei de la 290 beneficiari.
În această modalitate, METROREX, R.A.T.B., Societatea Naţională de Transport Feroviar Călători, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Casa de Pensii şi Bugetul consolidat al statului (Direcţiile de impozite şi taxe locale) au fost prejudiciate cu suma totală de 1.387.918 de lei (echivalentul a 492.089,41 euro), motiv pentru care, pe parcursul urmăririi penale, s-au iniţiat demersurile necesare în vederea recuperării prejudiciului cauzat instituţiilor statului.
Alături de cei trei inculpaţi trimişi în judecată, în acest dosar s-au efectuat acte de urmărire penală şi faţă de 1244 de persoane ce au beneficiat, în mod direct, ilegal, atât de pensii speciale, cât şi de alte beneficii (transport gratuit, asistenţă medicală gratuită, scutire de taxe şi impozite, etc.) prevăzute în Decretul Lege nr.118/1990.
Faţă de aceste persoane, procurorii au dispus scoaterea de sub urmărirea penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ.
Cei trei inculpaţi au mai fost trimişi în judecată de procurorii anticorupţie în cursul anului 2005.
Dosarul de acum a fost înaintat spre judecare la Tribunalul Bucureşti.NewsIn
Pacat de "C"OTIDIANUL" un ziar fondat de Ion Ratiu un roman din DIASPORA "care n-a mancat SALAM CU SOIA" si falimentat de un roman "care a mancat SALAM CU SOIA" si care s-a alaturat taberei bolshevicului Ion Ilic Iliescu din oporunism si ura fata de Basescu ,l-am numit pe Cornila Nistorescu
Decret Lege nr. 1 / 2010, emanat din Dealul Cotrocenilor
Disidentii de ieri, tradatorii de azi - Doinea Cornea, Mircea Dinescu etc, in general toti Gica Contrarevolutionarii dintotdeauna - vor fi anchetati de DNA si supusi cu maxima asprime rigorilor legii.
Grupul PPE din Parlamentul european - cel mai puternic si mai "de dreapta" grup politic ioropean - va declara tranzitia in Romania incheiata si va trimite intregul personal din DNA, Procuratura si ANI sa faca ordine si in celelalte tari foste socialiste, care nu vor sa se supuna legii "drepte" sau care manifesta odioase si pagubitoare tendinte stingiste, de protectie sociala a dusmanilor progresului.
Vor fi reabilitati si rasplatiti cum se cuvine toti fostii si actualii colaboratori, informatori, ofiteri si subofiteri de secu, acesti profesionisti de caracter, vizionari si vigilenti, care au fost permanent aproape de popor si au luptat neprecupetit pentru construirea si intarirea statului capitalist de dreptzi multilateral dezvoltat, reformat si modernizat.
Vor fi reabilitati postmortem eroii neamului, ca generalul Plesita, Leonte Rautu, Gh.Gheorghiu-Dej, Nicolae Ceausescu etc etc etc, adevarati patrioti si victime ale singerosilor dusmani ai tarisoarei noastre scumpe, monstrii din tenebrele comuniste: Paul Goma, Gheorghe Ursu, Iuliu Maniu, Corneliu Coposu, Ion Ratiu etc etc etc. Urmasii eroilor neamului "drept" vor fi recompensati corespunzator, pentru umilintele indurate in ultimii 20 de ani si incurajati sa scuipe in continuare, dupa caz, acesti monstrii rosii inca in viata sau pe mormintele acestora.
Totodata, se hotaraste ca eroii din munti proveneau in proportie de 99% din rindurile PCR si luptau impotriva oligarhizarii tarisoarei (vezi dovezile publicate de marii istorici nutzionali).
Se va crea Institutul pentru memoria eroilor statului de dreptzi, condus de Sile this Millennium, presedinte cu rang de ministru al adormirii nutzionale, care va inmina anual celor demni de stima noastra si mindria basescu Rrrromania Medalia "Erou al revolutiei continue", Ordinul "Muia de Aur", Colanul "Big Brother"...
Dupa eliminarea privilegiilor asa-zisilor persecutati de dictaturile asa-zis nedrepte, dupa recuperarea mitei si condamnarea exemplara a coruptilor, va urma eliminarea privilegiilor asa-zisilor beneficiari de pensii de boala, handicap, alocatii diverse, de pensii sociale si marite de majoritatea minoritara din asa-zisul parlament bicameral si nelegitim, de tichete de turism si de masa etc etc etc.
'r'ati ai dracului de natie de asistati! Nu vreti sa puneti umarul la edificarea si intarirea statului de dreptzi si capitalismului multilateral dezvoltat!
Coalitia Pro va fi intotdeauna contra ce nu trebe si pro ce trebe si vitzavercea, dupa cum se dicteaza la Zero TV - Noua Europa Libera si Labe1TV - Noua Vocea Americii! Asa sa-i ajute Dumnezeu!
Cotidianul nu este un ziar ingenunchiat.Acest ziar, jurnalistii care si-au expus gandurile despre adevarata democratie romaneasca batjocorita de gorilele securist-kgb-ist comuniste din PSD-PDL in principal,sunt oameni liberi si ei fac cinste romanilor liberi de comunism,de pretutindeni.D-le Cornel Nistorescu adevaratele valori umane,chiar jurnalistice,din tara ,au fost, sunt si vor fi marginalizate atat timp cat tara va ramane sub ocupatie kgb-ist-securist-comunista.D-tra si-ntreaga redactie a Cotidianului ati trecut proba de foc al neapartenentei la crima actuala comunista din tara.Bine ati venit printre oamenii de reala valoare umana din tara,oameni liberi de comunism.Suntem, marginalizati,dar suntem foarte multi,noi ,alaturi de d-tra ,reprezentam adevarata Romanie democratica.Pe noi ,romanii liberi de comunism, nu ne reprezinta actualul reocupant de la Cotroceni care,iata,isi incepe noul mandat-penal,cu distrugerea unui ziar,Cotidianul,distrugere prin care il asasineaza inca odata pe Ion Ratiu.Pe noi romanii liberi de comunism nu ne reprezinta nici unul din partidele fasl-democratice create de mintea criminalului kgb-ist iliescu ion,stapanul permanent al Cotrocenilor de la crimele din dec.1989.
Un lucru trebuie facut de oricare dintre noi,sa spunem lumii intregi ca-n actuala Romanie kgb-ist-comunistii lui basescu si iliescu au ucis un ziar liber de comunism, de minciuna si impostura comunista.Un gand bun,Craciun fericit si LA MULTI, MULTI ANI! pentru toti jurnalistii COTIDIANULUI.
eunescu09 (24-Dec-2009 08:22) A fost Cotidianul, cu urme de Nistorescu Cand Mizeria cea mai Josnica ajunge sa poarte bastonul de maresal, nimeni si nimic
...tremurati de frica pentru ca-n tara sunt oameni inteligenti,curajosi si nevandabili ca si Cornel Nistorescu.
Atita vreme cit in serviciile secrete rrromane de ieri si de azi au fost racolati 99,99% prosti cu "dosar sanatos", cu studii, vocabular, comportament si aspect de canalii perfecte sau perfectibile, cica. Scursuri umane, parasute de mahala, taranoi parveniti, otrepe jalnice, dinastii de ciripoi... Ce ma distrez vazindu-i cum se gratuleaza prapaditii astia intre ei, ca ca ei de inteligenti, patrioti si competenti nu se mai afla pe lume!
Ce ma amuza cum fiecare vierme cu epoleti recita versete din maestrul lor, wc tudor, cum cinta nadusiti si beti "Noi sunteeeeem romani, tralala in veci stapini"!!!
Ce incintator este sa-i auzi pe astia cu unica vocatie de mercenar delator cum striga la urechea sefului care i-a salvat de pirnaie: "Petreeee, esti cel mai bun"! Dupa care ii dau un cap in gura aceluiasi, pentru a-i lua locul!
Ce ma amuza lacrimile antisemitilor la monumentele Holocaustului, gustul lor pentru popi unsurosi cu epoleti! Ce rid cind vad cum se lauda curvarii marlani si bisnitarii ordinari cit sint ei de familisti, cinstiti si repere morale!
Ce-mi place cind un fost prefect FSN-ist, actual buldog portocaliu competent, se milogeste in fata tiitoarei lui voda sa-i dea niste banuti pentru Ministerul de Interne!
Se vede cu ochiul liber ca, la alegerile prezidentiale din 2014, candidatul sprijinit de PD va fi chiar blonda de la Golden Blitz!!! Sorin Rosca Stanescu avea dreptate!!! Numai ca printesa Eba - succesoarea de drept a tronului de la Cotroceni, cind se va prinde de tradarea lui Daddy Cool, va face un scandal atiiiit de maaaaare... ca se va cutremura de ris intreaga planeta!!! Priceless!!!!!
Mai ales ca, pina atunci, pe voi astia cu neuroni sfrijiti si cu gura cascata va asteapta sa-l mincati un cacat mare cit Hotelul Ritz!!! Dar ce zic eu cit Hotelul Ritz?! Veti minca un cacat mare cit Himalaiaaaaaaa!!! Pofta buna, viermilor!
Daca vrei sa scapi de furia oranjgutanilor, trebuie sa incepi sa cotizezi gras la campania primei femele presedinta a Rrromaniei!!! Ca tot ai zis mataluta ca ca ea de 'teligenta mai rar in lumea asta!!! Si mai scapa cite ceva banuti si la laudatorii de profesie: Liicheanu, Presu, Partzapievici, Limbaies! Ca doar n-o sa-i lasi sa manince cacat 5 ani chiar pe degeaba sau numai pe un salariu sau pensioara!!! Hahahaaaaa!
Domnule Nistorescu, nu puneti la suflet marlaniile! Multi am fost in situatii si mai grele decit acum, iar dl. Ratiu cred ca se distreaza si el, uitindu-se la noi de pe un norisor! Desi, chiar si venerabilul de el, se mai lasa dus de nas de cite una mai fisneata... Cind ne-o fi mai rau, tot asa sa ne simtim, liberi in cuget si simtire, veseli si cu constiinta curata! Scriem impreuna un roman sau - ce zic eu roman?! - o epopee despre astia 20 ani care au trecut??? Si cei 5 ce va sa vie... In genul "12 scaune" sau "Vitelul de aur"... Poate ne sponsorizeaza dl. SOV, daca-i mai ramine ceva maruntis! :)
metcotidianul (22-Dec-2009 20:32) chiar are chiar are un suflet bun comunistule !ciudatule! daca te-as cunoaste ti-as trage o mama
asta e nistorescu: o zdreanta umana nici nu mai vreau sa vb de el ca ii dau prea multa importanta
Mulţi dintre semenii noştri au intrat fără multă reţinere într-o frenezie a suspendării oricăror forme de ruşine şi de jenă în purtarea lor zilnică. „Totul este permis“ a primit acum aproape răstit forma: „nu sînt vinovat de nimic“! Evident că este mult hybris şi nesocotinţă aici. Dacă acest tip de orgoliu nemăsurat s-ar menţine doar în spaţiul relaţiilor personale, lucrurile n-ar trezi prea multă îngrijorare, dar din moment ce neruşinarea cotropeşte spaţiul public, atunci nu putem să fim foarte liniştiţi. Cînd se minte, fără a se depista vreo umbră de vinovăţie cît de mică; cînd se înşală serii succesive de concetăţeni, fără speranţa pedepsirii vinovaţilor, cînd se intimidează orice adversar politic prin apel la ameninţări şi şantaj, fără putinţa ca opinia publică să reacţioneze cu indignare, pentru că a fost, înainte, păcălită; cînd obrăznicia neruşinată îmbracă forme neobosit de inventive, atunci nu se poate să nu ne gîndim că neruşinarea este o dorinţă foarte puternică – aceea de-a le nega celorlalţi orice îndreptăţire. Ea este o formă brutală şi vizibilă a egoismului feroce. Parafrazîndu-l pe Freud, am putea spune că, în inconştient, neruşinaţii sînt absolut convinşi de nemurirea lor însă moartea celorlalţi şi imoralitatea acestora sînt două lucruri perfect accesibile înţelegerii lor ticăloase.
Aşteptăm momentul în care, în discuţiile din spaţiul public românesc, se va limpezi un adevăr străvechi: cultura noastră morală dominantă ascultă de imperativul iubirii – care ne porunceşte să considerăm sfîntă umanitatea din fiecare om. Dar, trebuie adăugat imediat: acest lucru fundamental nu este posibil decît dacă este cultivată culpabilitatea.
Nu altceva afirma sapienţial Paul Ricoeur: „A smulge culpabilitatea din existenţă ar fi pur şi simplu totuna cu distrugerea completă a acesteia din urmă“.
Deocamdată însă, de prea multe ori, în spaţiul public autohton, cine este vinovat de lucruri grave şi dovedite îşi poate permite să clameze cu neruşinare că are întotdeauna dreptate, iar cine se poartă, pur şi simplu, cuviincios, cinstit şi modest, va fi dispreţuit. Oricum, ceea ce nu suportă vinovaţii neruşinaţi este superioritatea morală a celorlalţi. Să nu ne mirăm atunci că neruşinaţii nepedepsiţi sînt un permanent pericol pentru purtătorii moralei elementare. Numai la aceştia din urmă avem cultivat un sens firesc al culpabilităţii.
Este prima data cand , comunitatea romaneasca din diaspora , una din cele mai invrajbite comunitati de emigranti din lume, [PRIETENII STIU DE CE!] ,a fost unita intr-un vot decisiv si cu o mobilizare exemplara ......Votul din diaspora nu a fost pentru Traian Basescu ci a fost impotriva a 20 de ani de minciuni manipulari si ticalosii,iar noi am vazut limpede ca patriotismul reprezina reperul care ne poate aduna ,diaspora ne-a dat o lectie ,MULTUMIM !
Ai spus exact tot ce a facut Nistorescu la REALITAEA TV sau vezi cat de deontologic s-au purtat ANTENELE MOTANULUI -TURNATOR... aceste monumente ale moralitatii noastre Vantu si Voiculescu... prezinti lucrurile exact pe dos Nistoreasko de aceea te banuiesc de postari TRAVESTI ai ramas singurica!
Lulutza_Antica (25-Dec-2009 08:54) Speranta Aşteptăm momentul în care, în discuţiile din spaţiul public românesc, se va limpezi un
NISTOREASKA TRAVESTI
Ai spus exact tot ce a facut Nistorescu la REALITAEA TV sau vezi cat de deontologic s-au purtat ANTENELE MOTANULUI -TURNATOR... aceste monumente ale moralitatii noastre Vantu si Voiculescu... prezinti lucrurile exact pe dos Nistoreasko de aceea te banuiesc de postari TRAVESTI ai ramas singurica!
Nu-mi pasa de soarta lui Nistorescul nici de soarta Cotidianului! Mie imi pasa pur si simplu de soarta mea. Imi aduc aminte insa cu neplacere ce dezmatz de pupinbashism se practica la Cotidianul nu cu multa vreme in urma. Il lingeau baietii din toate pozitiile! Ura, strigau hahalere de tip IT Morar, Traian Ungureanu sau Cotoi, ilustrul informator securist a condamnat comunismul!! O ce veste minunata! Sa-i mai tragem o limba in dos Basescului, ca e de-al nostru! Aceste hahalere din presa erau croiti pe pupat dosuri si isi gasisera dosul preferat, pa care il lingeau cu o constiinciozitate demna de o cauza mai buna. In amintirea acelor vremuri, azi parca incerc o urma de regret pentru disparitia lui Nistorescu de la carma Cotidianului. Nu stiu cine va veni in locul lui, poate ca acest ziar va disparea in ceata, asa cum au disparut si dinozaurii, strabunii magarilor, insa sper ca spiritul antibasescu promovat (uneori cam agresiv dar nu atat de agresiv ca al Antenelor) de Nistorescul, sa se pastreze.
Ata am avut de spus si sper ca portocaliii infekti care continua opera de pupat la coorool prezidential sa latre putin! Sile this Millennium sau Scuratov, am pentru voi un picamer in caz ca vreti sa va trag putina ...UE! Hahahaha!!!
ba boule tu si vantu a ti distrus ziarul, asa ca nu fa pe prostu
pacat pt ca te loegi de numele lui Ratiu.
cand eu citeam cotidianul tu distrugeai evenimentul zilei.
ma intreb unde te angajezi acum, sper ca la antene sau irealitate
Luptătorul anticomunist Vasile Paraschiv, căruia judecătorii îi acordaseră despăgubiri de 300.000 de euro pentru torturile la care a fost supus, a fost informat în octombrie 2009 că, la recursul statului român (acelaşi stat, urmaş legal al Republicii Socialiste România, al cărui preşedinte declarase în Parlament că susţine „solicitările foştilor deţinuţi politici legate de recunoaşterea publică a tragediei prin care au trecut“), Curtea a constatat… prescrierea dreptului de a cere daune morale. Demonizarea comunismului în teorie nu se întîlneşte atît de uşor cu asumarea practică a responsabilităţii.
Sub lozincile mobilizatoare: Jos privilegiile! Jos oligarhizarea! Sus Patria si poporul de bine! Sus profesionistii oranj! bla bla bla... sa dam lovitura letala "hidrei rosii", "mafiei KGB-isto-FSB-iste", "fiarei bolsevice" bla bla bla...
Adică cum să fie lipsă de cititori: ia uite numai ce de-a comentatori: 77 de bucăţi! Plini de passion!
Nu din "lipsă de cititori" închide jagardeaua de Vîntu prăvălia: asta-i varianta pentru imbecili.
Care au uitat ca pămîntul cum duduia ziarul "Curentul" ani grei, în pierderi zilnice de sute de milioane grele, dar în interesul strînsei legături a lui Vîntu cu puterea de atunci, adică cu Ţapul...şi cu Convenţia celor 15 mii de specialişti. În ciordeală.
Tot aşa se explică şi desfiinţarea "Cotidianului" la care a purces Vîntu peste noapte: escrocul a bătut pur şi simplu palma - din nou, cu vechiul său stăpîn...Băsescu.
Cu care ştie el bine (Vîntu zic) că nu prea-i bine să te...contrazici. Cel puţin cît e la p(h)utere (Băsescu zic).
Başca pe următorii 5 ani!
Vasile Paraschiv a refuzat disctincţia de la Băsescu, pe motiv că şeful statului este un comunist
Luptătorul anticomunist Vasile Paraschiv a refuzat, luni, distincţia Steaua României în grad de cavaler, pe care i-o înmânase preşedintele Traian Băsescu, menţionând că refuză primirea acesteia "de la un comunist la fel ca toţi ceilalţi care ne-au condus ţara de la Revoluţie".
Preşedintele Traian Băsescu a înmânat unor personalităţi culturale şi artistice româneşti, luni, la Cotroceni, o serie de distincţii, printre cei decoraţi aflându-se Radu Beligan, Nicolae Manolescu, Mariana Nicolesco, Lucian Pintilie, Marin Moraru, alături de care a fost decorat cu "Ordinul naţional Steaua României în grad de Cavaler", luptătorul anticomunist Vasile Paraschiv. Ordinele au fost înmânate de şeful statului celor decoraţi, prezenţi la Cotroceni, printre care şi Vasile Paraschiv. După înmânarea ordinelor, şeful statului a ţinut un discurs, urmat de un discurs de mulţumire rostit de Radu Beligan.
După încheierea discursului lui Radu Beligan, a luat cuvântul Vasile Parashiv, care a spus: "Domnule preşedinte, vă mulţumesc pentru înalta distincţiece aţi hotărât să mi-o acordaţi astăzi, dar eu sunt obligat să refuz primirea ei de la un comunist, la fel ca toţi ceilalţi care ne-au condus ţara de la Revoluţie şi până azi, împotriva cărora eu am luptat din 1968 şi voi continua să lupt pe cale legală şi democratică până la ultima bătaie a inimii. Eu nu sunt ca un câine, căruia dacă îi dai o felie de salam el nu mai latră, tace din gură şi te lasă să intri în curtea stăpânului şi să furi totul.
El a precizat că se opreşte la cât a citit pentru că, deşi este un om liber, i se interzice să vorbească.
Vasile Paraschiv a menţionat că şeful statului l-a invitat la Cotroceni peste câteva zile, pentru a vorbi despre decizia sa de a refuza distincţia.
Afirmaţiile lui Vasile Paraschiv au fost primite cu rumoare de cei prezenţi la Cotroceni.
În replică, şeful statului i-a mulţumit lui Vasile Paraschiv pentru cuvintele rostite şi pentru faptul că a participat la ceremonia de la Cotroceni şi i-a spus că este oricând binevenit la Cotroceni.
Vasile Paraschiv a replicat că aşteaptă invitaţia şefului statului de a veni la Cotroceni, la care Băsescu a răspuns: "Nu, repet, sunteţi oricând binevenit".
Băsescu a ţinut să adauge că el respectă însemnele statului român şi când acordă distincţii nu face acest lucru în nume propriu, ci în numele statului român.
El i-a spus lui Paraschiv că nu Traian Băsescu i-a acordat respectiva distincţie, ci şeful statului, în numele poporului român.
Băsescu a adăugat că toţi ar trebui să respecte însemnele statului român.
După acest incident, şeful statului a ciocnit o cupă de şampanie cu cei decoraţi, iar Vasile Paraschiv a distribuit presei discursul din care a citit în faţa preşedintelui.
Vasile Paraschiv i-a returnat preşedintelui ordinul primit, la finalul ceremoniei.
Vasile Paraschiv s-a alăturat în 1977 Mişcării iniţiate de scriitorul Paul Goma pentru apărarea drepturilor omului în România, constant încălcate şi batjocorite de regimul totalitar comunist.
În 1971, Paraschiv a fost primul care a militat pentru sindicate libere în România lui Nicolae Ceauşescu.
De unde au apărut ticăloşii? Iată o întrebare pe cît de simplă, pe atît de indignat perplexantă pentru tot mai mulţi dintre noi. Cum am putea accede la un răspuns, dacă nu apelînd la logica elementară Pe aceasta o acceptăm, în primă instanţă, toţi, fără excepţie. Dacă neticăloşii pun această întrebare, atunci ni se pare şi de la sine înţeles ca aceştia să dorească să ştie ce nu sînt. Apare în acest caz, cu certitudine, şi mîndria morală de-a nu aparţine unei forme atît de pregnante de imoralitate, cum este taxată, în conştiinţa comună, ticăloşia. În fapt, fiinţele umane ce alcătuiesc această categorie – neticăloşii – se presupune, cu temei, că sînt revoltate că opuşii lor – ticăloşii pursînge – sînt prea mulţi, că sînt oricum prea puternici şi că, în plus, le distrug viaţa, totalmente nemeritat şi nedemn. Fiindcă, nu-i aşa, care este rostul ticălosului pe lume dacă nu acela de a-i urî şi distruge pe alţii, cu precădere, se înţelege, pe aceia cu totul altfel decît ei: blînzii şi naivii, încrezătorii şi cinstiţii, loialii şi curajoşii, generoşii şi înţelepţii.
În viaţă, apar cel puţin două situaţii legate între ele, uşor de constatat de către oricine. Întîi, cu foarte rare excepţii, nimeni nu se recunoaşte pe sine drept ticălos. Apoi, ticăloşii înşişi nu se sfiesc deloc să vorbească cu „sinceră“ indignare chiar de era ticăloşilor şi de „sistemul ticăloşit“. Ei sînt, fără îndoială, mai iuţi în reacţie şi mult mai inventivi decît adversarii reali: oamenii stăpîniţi de frîne şi inhibiţii morale elementare. Oricum, ei simt instinctiv că pot fi crezuţi cu uşurinţă, dintr-un motiv extrem de simplu: între a califica şi a proba, prima induce senzaţia de adevăr, iar pînă la faptă şi concordanţa ei cu autodefinirea se întinde plasa uitării, a autoamăgirii sau... a iertării.
Dac-a fost în stare de un asemenea CURAJ CIVIC, atunci acest om se situează cu mul deasupra tuturor inconţtienţilor în frunte cu Nadia Comăneci, Bute, Moraru, Beligan etc etc etc. care s-au dus grămadă să lingă mîinile unor criminali şi iresponsabili precum Iliescu sau Băsescu!
CINSTE LUI!
Prin urmare, aceeaşi logică elementară nu se poate să nu consemneze o stare paradoxală: şi neticăloşii vorbesc despre ticăloşi, după cum şi ticăloşii incontestabili invocă mereu, fără obosire, tot ticăloşia semenilor (şi a lumii întregi, de ce nu). Omul moral pur şi simplu, omul Decalogului, nu vorbeşte din decenţă despre sine; se revoltă că există ticăloşie şi ticăloşi, dar nu-i poate opri pe ticăloşii in nuce sau pe cei probaţi să nu recurgă cu succes la stratagema lor: „strigi că ceilalţi sînt ticăloşii, ceea ce înseamnă că tu nu eşti şi că nici nu poţi fi aşa ceva“. Evident că la mijloc este o înşelăciune şi o păcăleală, iar condiţia minimală ca aceasta „să prindă“ ţine de esenţa omului cinstit: nevinovatul nedreptăţit este îndreptăţit să-şi strige condiţia ingrată.
Din această indeterminare, onestul de bună-credinţă pierde orice vizibilitate şi ajunge să nu valoreze nimic. Dispare pur şi simplu din sfera aprecierilor spontane. Într-un cuvînt, cinstitul trebuie să-i creadă pe nemernici în pretenţia lor de a fi sinceri, atunci cînd îi acuză pe ceilalţi (întotdeauna ceilalţi) că sînt ticăloşi fără ruşine şi fără de măsură. Care-i mecanismul prin care această perfidă înşelăciune funcţionează sigur şi eficient Acest mecanism este consubstanţial cu viaţa omenească în elementaritatea ei. Astfel, dacă cineva spune ceva cu toate însemnele psihologice ale sincerităţii – adică, printr-o mimică adecvată, printr-o pantomimă convingătoare şi printr-un discurs verbal perfect credibil –, atunci palierul pur psihologic al sincerităţii este identificat întru totul cu instanţa morală a onestităţii. Cea mai „pură“ psihologie devine temei pentru o dorită, în mod inconştient, moralitate „pură“.
Iar Băsescu a mîncat rahat şi de data asta cînd a spus că nu de la el, ci de la statul român ar primi respectivii acele distincţii: nu-i pe mîna lui, şi nu va ajunge în întregime - întregul nostru stat?!
Fiindcă, nu-i aşa, care este rostul ticălosului pe lume dacă nu acela de a-i urî şi distruge pe alţii, cu precădere, se înţelege, pe aceia cu totul altfel decît ei: blînzii şi naivii, încrezătorii şi cinstiţii, loialii şi curajoşii, generoşii şi înţelepţii.
În viaţă, apar cel puţin două situaţii legate între ele, uşor de constatat de către oricine. Întîi, cu foarte rare excepţii, nimeni nu se recunoaşte pe sine drept ticălos. Apoi, ticăloşii înşişi nu se sfiesc deloc să vorbească cu „sinceră“ indignare chiar de era ticăloşilor şi de „sistemul ticăloşit“. Ei sînt, fără îndoială, mai iuţi în reacţie şi mult mai inventivi decît adversarii reali: oamenii stăpîniţi de frîne şi inhibiţii morale elementare. Oricum, ei simt instinctiv că pot fi crezuţi cu uşurinţă, dintr-un motiv extrem de simplu: între a califica şi a proba, prima induce senzaţia de adevăr, iar pînă la faptă şi concordanţa ei cu autodefinirea se întinde plasa uitării, a autoamăgirii sau... a iertării.
După ce această alianţă perversă s-a produs şi a intrat în sistemul convingerilor personale, aproape nimic nu o mai poate destrăma. Care-i secretul instaurării durabile a acestei conexiuni insidioase în şi prin psihismul nostru bazal O injoncţiune paradoxală. Într-un fel, „vinovată fără vină“ este tot moralitatea, şi anume cea elementară. Mai precis, este vorba de nevoia profundă din sufletul omenesc de ceea ce se numeşte „viaţă etică“, opusul moralităţii fiind barbaria (forma bestială, grosolană) şi ticăloşia (forma infinit inventivă de rău). De asemenea, stă în elementaritatea conştiinţei să presupună că orice act şi fapt moral solicită o potrivire, un acord între ceea ce se spune şi ce anume se face. În momentul în care toate condiţiile subiective ale acestei potriviri sînt realizate – inclusiv, se înţelege, şi dorinţa inconştientă ca celălalt „să aibă dreptate“ –, atunci apare în conştiinţă încrederea. Or, de la confidenţa psihologică la încrederea morală graniţa despărţitoare nu o poate stabili nimeni dacă nu apare îndoiala, una mai mare şi mai presantă decît liniştitoarea şi plina de siguranţă amăgitoare încredere.
Confuzia în privinţa semnificaţiilor termenilor etici utilizaţi pentru a-l descrie pe ticălos se instalează simplu: şi onestul, şi altruistul folosesc, precum nemernicul şi ticălosul, aceleaşi cuvinte, iar dacă punem faţă în faţă cele două tablouri, nu trebuie să ne mirăm dacă portretul zugrăvit de cel rău este mult mai verosimil şi mai bogat în nuanţe decît cel creionat de cel bun, blînd, scrupulos, atent la greşeli şi insuflat de simţul culpabilităţii. Ar rezulta, oare, că nu ne mai putem încrede deloc în cuvinte, pentru că o atare situaţie este pe cît de frecventă, pe atît de toxică Nicidecum! Deşi este greu de contestat această realitate, ea primeşte, în timp, o corectură.
E adevărat, după ce efectele au însemnat durere şi suferinţe nemeritate, destine deturnate sau frînte, multe ireversibile. Rareori, totuşi, pe segmente temporale mari, ticăloşii pot scăpa în spatele cuvintelor, protejaţi de propria strategie de a deturna atenţia de la comportarea lor.
În înţelepciunea ei probată în timpuri imemoriale, limba ne ajută, totuşi, fără discuţie. Astfel, de pildă, prin limbaj s-a statornicit ideea că nici ticăloşii nu sînt toţi la fel. Prima diferenţă admisă este cea dintre micul şi marele ticălos. Aproape nimeni nu este dispus să admită ca fiind foarte potrivită formula „ticălosul mediu“ sau „ticălosul mijlociu“. Mai degrabă, ticălosul propriu-zis este identificat cu marele ticălos. Micul ticălos, în accepţia curentă, se presupune că n-a făcut încă lucruri grave. Tocmai de aceea el poate fi – şi este – privit cu destulă îngăduinţă, nu arareori prin apel la virtuţile toleranţei şi ale mizericordiei. Micul ticălos e, cel mai adesea, un găinar sau un biet panglicar, un coţcar neînsemnat sau un pezevenghi bun de luat oricînd în rîs; el te trage pe sfoară aproape prieteneşte; te minte fără să clipească, dar parcă n-o face cu răutate, ci doar din şi cu o dezarmant de naturală dexteritate.
El, micul ticălos, este doar un şmecher încă necrescut, deci aflat la început de carieră; se mulţumeşte cu puţine avantaje şi, de aceea, e pus doar pe ciupeală, pe mărunte chilipiruri şi ciubucuri. Toate sînt „mici atenţii“, iar ceea ce este mic este, nu-i aşa, inofensiv, este chiar simpatic şi nostim. Prin urmare, cum să te superi pe asemenea „fleacuri“ şi „lucruri mici“ Ar însemna că eşti tu însuţi un om mărunt, dacă te pot deranja asemenea „nimicuri“. Micul ticălos, mai ales cînd se cere şi se impune forma diminutivală – „micuţul“ – pare a fi considerat, aproape unanim, o formă benignă.
De aceea, printre altele, tot ce-şi doreşte micuţul ticălos este să cadă peste el „o pleaşcă“. Acesta poate chiar admite, la limită, că este mic; important este, totuşi, ca bafta sau pleaşca să fie pentru el mari. În fapt, trebuie să constatăm, în acest caz, că are loc în conştiinţă, în zona incert morală a acesteia, un anumit tip de contaminare estetică. Nu urîtul, totuşi, cum ne-am aştepta, ci alte categorii zis minore – precum mititelul, interesantul, simpaticul, nostimul, insolitul, obraznicul, uimitorul, pişicherul, măscăriciul, fanfaronul, ţopîrlanul, cusurgiul, fudulul, îngîmfatul, cîrcotaşul etc. – ajung, pe nesimţite, să-l „legitimeze“ pe acest ins imoral aflat în faza de debut a strălucitei sale cariere, al cărei vîrf de atins şi personaj de întruchipat nu este decît marele ticălos!
De altfel, micul şi micuţul ticălos oferă – în multiplicitatea apariţiilor sale uneori nostime, alteori chiar drăgălaşe, oricum, aproape întotdeauna, interesante – un teren prielnic şi chiar fertil pentru afirmarea deplină şi nestînjenită a marii ticăloşii – a celei, sigur, maligne. Marii ticăloşi sînt astfel cei care însămînţează mereu şi mereu, în tot corpusul psihismului colectiv, senzaţia că „era“ lor, a ticăloşilor, este nemuritoare, că ei sînt adevăraţii stăpînitori ai lumii, că ei sînt isteţii şi şmecherii ce pot să rîdă de toţi şi de toate; evident, pot rîde cu precădere de „ipocriţii“ ce „se pretind“ buni şi generoşi, altruişti şi miloşi. În fond, ei pot să-şi bată joc, rîzînd sardonic, hăhăit, şi de „tagma filozofilor“. Paradigmatică este, în acest sens, ignobila formulă: „Am tot vrut să evit să spun «tîmpiţi» şi, pînă la urmă, am zis... «filozofi»“.
Bunul meu prieten de acum treizeci de ani, citind aceste rînduri, m-a întrebat dacă asemenea idei puteau fi formulate de adepţii lui Hobbes sau de cei ai lui Kant. I-am răspuns că aş prefera să nu fi fost necesară o asemenea întrebare.
Tot limba şi experienţa sînt cele care ne ajută în căutarea portretului ticălosului. Rareori acesta este static, „încremenit“ sau nu „în proiect“. Dinamica vieţii îi este de cel mai bun ajutor lui, şi nu omului cinstit. Schimbările toate cîte sînt îi sînt favorabile pentru că aşa el poate susţine oricînd că are dreptate, uitînd tot ceea ce ţine de context real şi de interesele legitime ale celorlalţi. Ticălosul se joacă, pînă să ajungă la destinele altora, cu uitarea celorlalţi. Prin ea le amorţeşte vigilenţa şi spiritul de conservare pentru ca apoi să le determine inexorabil un curs neliber al destinului. În primul rînd, el manipulează nevoia omenească de a uita ceea ce e neplăcut şi penibil, nedemn şi vulnerabil din viaţa fiecăruia. Simultan, sînt întărite şi accentuate defectele comune sau cele majore: parvenitismul şi lăcomia, vanităţile şi invidiile, spiritul intrigant şi setea de putere cu orice preţ. Tocmai de aceea, ticălosul ajunge prin faptele sale – dacă acestea sînt bine-cunoscute altora – să fie numit nemernic saui netrebnic, adică om de nimic. Evident că, de nimic este valoarea lui, dar nemernicia înseamnă că s-a adus într-un chip lipsit de dubiu proba necinstei şi a absenţei oricărui sentiment al onoarei şi a demnităţii personale. Acestea nu sînt nimicul în sens strict, ci nulitatea şi josnicia, asociate nemijlocit în sufletul moral-instinctual cu sentimentul de scîrbă, cel de oripilare că pot exista asemenea „lighioane“ printre oameni. De fapt, Marin Preda, de pildă, chiar foloseşte acest anume termen atunci cînd, într-un mic eseu, defineşte descriind „tipul infect“ ca fiind, mai înainte de orice, „neobosit inventiv“.
Într-o luptă provocată de acest tip uman – infect pentru că este ticălos şi ticălos pentru că este infect –, strategia lui nu este să joace după reguli drepte şi oneste, ci să „cîştige cu orice preţ“. Or, inventivitatea, sau, poate, să zicem creativitatea răului a găsit o „soluţie“, întîlnită, ştie oricine, atunci cînd o lighioană (dihorul în speţă) este în pericol: „crearea unei atmosfere pestilenţiale“...; „adversarul meu a împuţit aerul“. Se mai poate îndoi cineva, în acest caz, de pre-eminenţa pentru un timp a simţurilor inferioare asupra conştiinţei morale? Nesimţirea, ca dat biologic şi ca reflex psihic spontan, este „la ea acasă“ atunci cînd se petrece un fapt, precum cel povestit de Marin Preda. Poate de aceea, şi din jenă, el exclamă: „întîmplarea mea s-ar putea să nu placă“. Cu certitudine, asemenea fapte nu pot trezi, în mod normal, decît ruşine, dezgust şi sentimentul că „eşti murdărit“. Dar „crearea unei atmosfere pestilenţiale“ poate fi resimţită ca atare şi atunci cînd dezgustul este provocat, în spaţiul public, de minciuna sfruntată, de batjocorirea semenilor cu cel mai cras cinism sau de dispreţul manifestat faţă de cel slab şi neajutorat. Ticălosul este întotdeauna inventiv şi găseşte rapid soluţia infectă. Aici, omul moral este mai mereu prins pe picior greşit, este surprins şi apare descumpănit. Dezamăgirea nu-i departe de asemenea stări, iar ticălosul este, tot el, primul care foloseşte pentru interes propriu şi dezorientarea şi dezamăgirea celorlalţi. El este mereu victoriosul, numai finalmente lispit de glorie, ivit pe înfrîngeri în serie, niciodată încă ale lui. Din păcate, demascarea în formă exemplară, fără replică sau putinţă de tăgadă este mult prea rară în orizontul psihologiei publice. Ticălosul ştie asta şi evită cu iscusinţă, uneori în ultimul moment, „punerea sa la zid“ de cei îndreptăţiţi s-o facă.
Şi totuşi, de unde au apărut ticăloşii? Marc Aurelian punea şi el această întrebare, acum nouăsprezece secole, şi răspundea printr-o altă interogaţie: „Ce este răutatea? Nimic altceva decît ceea ce ai văzut adesea“ (Către sine însuşi, Cartea a VII-a, 1). „Vedem adesea şi nu ne vine să credem“ ar fi o bună continuare la această înţeleaptă cugetare. Vedem şi auzim, de pildă, zilnic, oameni care au „ticul“ sincerităţii: „să fiu sincer“ este astfel laitmotivul în viaţa lor publică. Tîlcul acestui apel este însă tocmai înşelarea, minţirea. Ştia ce spune filozoful stoic cînd nota: „Ce stricat şi viclean este omul care zise: sînt hotărît să mă port sincer cu tine! La ce, omule, este? Nu este nevoie să-mi spui aşa ceva, ci trebuie să se vadă pe loc calitatea aceasta (a sincerităţii)“.
Există, pentru cine ştie să observe natura omenească, indicatori elementari pentru a-i depista pe ticăloşii vicleni, congenitali neoneşti: „sinceritatea“ lor actoricească este „ca un pumnal ascuns sub mantie“, în timp ce „bărbatul de treabă, sincer şi cinstit, se poate recunoaşte, în mod neîndoielnic, chiar după ochi“ (s.n.) (Idem, Cartea a XI-a, 15). Tot limba înţelepţită (atentă la conţinutul moral al cuvintelor) ne arată că există un caracter negru, cînd schimbător ca vremea, mereu „necredincios“, cînd „băţos“; uneori „de fiară“, alteori mimînd „copilărosul“; unul „prostesc“, dar alteori „echivoc“; uneori „ştrengăresc“ dacă este „nevoie“, alteori însă „hotărît“ dacă împrejurările şi slăbiciunea celorlalţi „cer“ aşa ceva; în fine, caracterul negru, cu toate aceste atribute, nu-i nimic altceva decît „caracterul tiranic“, discreţionar şi abuziv.
Astfel, ticăloşia este însoţitoarea perversă a umilinţei ce nu se revoltă, a obedienţei lipsite de orice demnitate şi a josniciei fără de margini, care-şi găseşte mereu scuze potrivite. Vor spune, oare, cumva ticăloşii – recrutaţi democratic din toate categoriile sociale şi din toate profesiile – că regretă cele făcute? Greu de presupus, pentru că, uniţi în gaşca imundă a eficacităţii Răului, îşi vor linişti conştiinţa gîndind la relativitatea moralelor. Dacă sînt cultivaţi, nu-i de mirare să-i auzi invocîndu-l pe Nietzsche, evident, pe cel din Dincolo de bine şi de rău (V, 187); „există o morală menită să-l justifice pe autorul ei în ochii celorlalţi; alta menită să-l însenineze şi să-l împace cu el însuşi; alta îi serveşte a se crucifica şi a se smeri; alta la a se răzbuna, alta la a se disimula...“. Iar, dacă n-au pretenţia de-a fi consideraţi „intelectuali“ şi „culţi“, vor zice, în cel mai bun caz, devenind deodată senini sau gravi: „lucrurile au fost mereu aşa pe la noi“.
Luciditatea ne obligă să luăm aminte că, în fond, nu ştim cu adevărat de unde vin ticăloşii, chiar dacă citim toate textele eticii universale şi parcurgem toate explicaţiile despre caracterul abisal al super-egoului omenesc. Aceasta nu înseamnă, totodată, că nu putem avea încredere în experienţă, chiar deloc, ci doar că aceasta poate fi, prea adesea, contrazisă brutal, fără nici un preaviz, mai ales în vremuri tulburi, neaşezate. Astfel, un om, după toate aparenţele şi convenţiile onest, poate fi şi el în stare, uneori, de o ticăloşie groaznică, aidoma nemernicului de care se feresc toţi. Dar, totuşi, simţim că n-am putea trăi cît de cît normal dacă acest neplăcut adevăr ajunge să ne cotropească tot sufletul şi atinge performanţa de a ne seca încrederea elementară în ceilalţi.
Pentru că distrugerea-l cuprinde şi pe el, ne poate fi milă de ticălos. Pentru că spiritul distructiv se răsfrînge asupra celorlalţi, oameni nevinovaţi, ticălosul merită dispreţul şi, de ce nu, chiar ura noastră. Să admitem că nu ştim dacă această ură poate fi numită „sfîntă“ sau nu. Oricum, nu avem dreptul să nu luăm în seamă sensul kantian al sfinţeniei: „cugetul moral în luptă“ al celui care acţionează şi în acord cu, şi din respect pentru imperativul categoric. În acest anume sens, ura este şi trebuie să fie necesară pentru constituirea moralei elementare.
Căci răul absolut trebuie urît. Aici nu încape nici o iubire. În fapt, dincolo de morala elementară nu-i decît ura pur psihologică, oarbă, încărcată de resentiment şi răzbunare. Această „supă psihologică“ toxică sigur că nu este sfîntă. Poate de aceea-i putem defini pe ticăloşi ca fiind, ei înşişi, nişte invenţii, mereu reuşite, doar ale psihologiei urii. Lor axiologia morală le este şi le va rămîne veşnic străină. Ei sînt atît de inventivi în a ocupa tot spaţiul imoralităţii, încît îşi adaugă încă două stări şi atitudini: cinismul şi indiferenţa. Aşa, într-adevăr, nu le mai pasă decît de ei şi de vieţuirea lor abjectă.
Cine nu crede acest adevăr să-şi amintească exclamaţia marelui ticălos Eichmann: „Eu sînt un om onest“.
Continui printr-un citat din Hannah Arendt, lucrarea "Einchmann la Ierusalim". Un raport despre banalitatea răului, pe marginea comportamentului lui Adolf Eichmann, judecat pentru crime împotriva umanităţii, întrucât a contribuit la orchestrarea genocidului evreilor europeni: "Problema cu Eichmann era tocmai că atât de mulţi alţii erau ca el şi că majoritatea nu erau nici perverşi şi nici sadici, ci erau şi sunt încă teribil şi terifiant de normali. Din punctul de vedere al instituţiilor noastre legale şi al standardelor morale de judecată, această normalitate era mult mai terifiantă decât toate atrocităţile laolaltă, deoarece implică faptul că acest tip de criminal, care este de fapt hostis generis humani (inamicul întregii umanităţi, nn.), comite crimele în circumstanţe care fac aproape imposibil pentru el să ştie sau să simtă că face ceva rău".
Eichmann va deveni, pentru Arendt, exemplul perfect al fanaticului dispus să comită cele mai oribile crime, nu din cauză că ar avea o afinitate veritabilă cu ideologia nazistă, ci pentru că această ideologie a dat un scop ştersei lui vieţi de odinioară. El va explica judecătorilor la Ierusalim că, odată înrolat în mişcare, şi-a suspendat orice judecată în termeni de moralitate sau imoralitate. Ordinele sînt ordine şi trebuie executate, va explica Eichmann, afirmînd că nu a avut personal nici un fel de motivaţii de natură antisemită. Pentru Arendt, aceasta este „banalitatea răului“, caracteristică atît birocraţiei moderne, cît şi omului a cărui viaţă a căpătat sens graţie naţional-socialismului. Arendt nu este singura care va atribui crimele naziste birocraţiei ca fenomen al modernităţii, o modernitate în care fiinţele umane încetează să mai fie percepute de către birocraţi în termeni calitativi şi sînt percepute numai în termeni cantitativi – fie că este vorba de victime, fie de călăi.
Dacă însă, precizează Arendt, Eichmann are o conştiinţă, vina lui e doar gradual mai mare decît cea a celorlalţi. Culpabilitatea nu se naşte niciodată în singurătate, ne învaţă Hannah Arendt: pentru ca un genocid de asemenea proporţii să fie posibil, a fost nevoie nu doar de cîteva, ci de sute, dacă nu de mii de minţi şi de mîini vinovate. Răul genocidar s-a petrecut cu acordul tacit al celor mai mulţi dintre germani. Puţini au fost cei care, asemenea lui Karl Jaspers ori Friedrich Reck-Malleczewen, şi-au păstrat simţul moral neatins. Europa, poate cu excepţia notabilă a populaţiei daneze, nu a rezistat nici ea hotărît şi deschis crimelor naziste. Mai mult, liderii evreilor (Judenrat) au dat la rîndul lor o mînă de ajutor la deportarea şi, în consecinţă, la exterminarea populaţiei pe care, în principiu, o reprezentau.
Cum se poate atunci judeca o crimă a cărei vină e împărţită? Cum e posibilă, altfel spus, judecata juridică a unui genocid? La această întrebare, rămasă – potrivit Hannei Arendt – fără răspuns la sfîrşitul procesului, Arendt însăşi răspunde la sfîrşitul cărţii. În epilog, ea găseşte o formulă prin care dreptatea e în cele din urmă făcută, chiar dacă doar imaginar.
A doua problemă, care-i supravieţuieşte lui Eichmann, e cea a identităţii unui astfel de criminal. Pentru Arendt, Eichmann nu e nici produsul frustrărilor lui din copilărie (colegii de la şcoală îl porecleau, se pare, „micul evreu“), nici un monstru a cărui umanitate a dispărut fără urmă. Cine citeşte interogatoriul lui Eichmann, afirmă Arendt, ajunge să-nţeleagă că „oribilul poate fi nu numai ridicol, ci şi scandalos de hilar“. Eichmann e mai întîi un clovn. Nu în crimele pe care le-a comis stă însă reprezentaţia sa, ci în comedia pretinsei lui sobrietăţi şi în caraghiosul său jargon funcţionăresc. Numai aşa se explică de ce, într-un interviu acordat lui Günter Gaus în 1964 (atunci cînd scandalul din jurul cărţii era în toi), Arendt povesteşte cum i s-a întîmplat să rîdă în hohote în timp ce citea cele 3.600 de pagini ale interogatoriului lui Eichmann. „Cu trei minute înaintea morţii“, adaugă ea în parte provocator, „am să mai rîd o dată“. Rîsul Hannei Arendt va fi fost, dacă nu cea mai grea, cu siguranţă cea mai fină dintre pedepsele pe care Eichmann le-ar fi putut primi.
Nu-ti place cum gindesc? Nu mai poti sa respiri de atitea idei subversive? Nu intelegi vreun cuvint mai sofisticat? Roaga-te mumos de Mos Gugal sa te lumineze! Tine minte 3 cuvinte: papadie, salata, gugal! Hai, du-te la culcare, puicusorule! Dupa ce repeti de 100 de ori "Die Gedanken sind frei!" somnul te va cuprinde lin si vei visa, in culori, ca ai si tu in traista de cioban sceptrul de presedinte si linga tine pe blonda mamoasa de la Golden Blitz Krieg...
Iliescu l-a ucis pe Ceausescu la ordinul Moscovei. Executia a fost trucata
"Nu am de ce sa regret executarea lui Ceausescu. El a platit pe merit, pentru ca era principalul vinovat pentru ceea ce s-a intamplat", afirma azi, Ion Iliescu, cel despre care Virgil Magureanu, fostul sau coleg de conspiratie, primul si cel mai longeviv sef al SRI, afirma ca era desemnat drept succesorul liderului comunist inca din anii ’70. Ani cand Ceausescu a decis marginalizarea lui Iliescu - considerat pana atunci un adevarat fiu adoptiv al cuplului dictatorial -, din motive legate de suspiciunea intemeiata ca ar deservi serviciile secrete sovietice. „Curentul” dezvaluie azi principalele nebuloasele legate de asasinarea lui Ceausescu in urma cu 20 de ani, de la operatiunea KGB-GRU la trucarea executiei si implicarea directa a lui Iliescu in crimele din decembrie 1989. Gorbaciovistul
Nu este foarte clar daca referirea lui Iliescu la „tot ce s-a intamplat” priveste si traiectoria de nomenclaturist al PCR aigurata chiar de catre familia Ceausescu, pe care a decis sa o ucida, in urma cu 20 de ani, in baza unui „decret” ilegal. In decembrie 1989, afirmand ca „Ceausescu a intinat numele Partidului Comunist Roman si idealurile celor care si-au dat viata pentru cauza socialismului in aceasta tara” Ion Iliescu avea sa-si ucida tatal spiritual la ordinele lui Silviu Brucan, agentul sovietic care a coordonat „revolutia” KGB-GRU din Romania. Filosoful si militantul anticomunist Petre Tutea este sigur de asta. Tot ganditorul de dreapta mai confirma, hotarat, ca Iliescu a fost omul lui Gorbaciov si al rusilor (vezi Video mai jos). De altfel, prestigioasa revista TIME, in articolul ”Fosilele comunismului Europei de Est” din 28 aprilie 1986, titra ca, in ce priveste Romania, „Gorbaciov pare sa aiba deja un protejat in asteptare. Acesta ar fi Ion Iliescu, de 56 de ani, despre care exista rapoarte ca a studiat cu liderul sovietic la Moscova”.
Biografia secreta a „candidatului manciurian”
Trecutul lui Ilescu este mult mai tenebros decat si-l pot inchipui oamenii simpli. In realitatea, ura care il anima si astazi pe Ion Marcel Ilici Iliescu (numele real) impotriva poporului roman se datoreaza in mare parte si faptului ca insasi originile sale sunt anti-romanesti. Cosmetizarea biografiei este o operatiune specifica agentilor anti-Romania. In paranteza fie spus, un caz similar de falsificarea originilor bolsevice anti-romanesti este si vocalul presedinte al ICR, Horia Roman Patapievici, care simuleaza ca s-ar afla in „opozitie” cu vederile inaintasului sau Ion Ilici Iliescu.Conform biografiei secrete a lui Ion Iliescu, publicata de scriitorul si cercetatorul Vladimir Alexe sub titlul „Candidatul Manciurian” – pe care „Curentul” o pune la dispozitie in format PDF tuturor cititorilor –, unul dintre bunicii sai a fost bolsevic sadea, pe numele sau Vasili Ivanovici. S-a refugiat in Romania fiind urmarit de politia tarista pentru activitati subversive anti-nationale. Acesta l-a impins la lupta „proletara” si pe fiul sau, Alexandru Iliescu, casatorit cu o caldarareasa bulgaroaica, Maricica, care a dat nastere la Oltenita fiului lor, Ion Ilici, la 3.03.1930. Fugit initial din Regat, in 1935, Alexandru s-a intors din Rusia si a fost condamnat la trei ani de inchisoare, pentru tradare de tara (milita pentru dezmembrarea Romaniei si trecerea Basarabiei la rusi), inchisoare facuta cu intermitente. Vecinii banuiau ca era informator al politiei in inchisoare. Alexandru, kominternist si „ilegalist”, a fost inchis la Doftana, alaturi de Nicolae Ceausescu, printre alti. Aici, copil fiind, Elena Ceausescu, pe care avea s-o execute peste 60 de ani, il aducea pe Ionut de manuta ca sa-si vada tatal, aflat in conditii de semi-libertate, specifice tratamentului de care beneficiau detinutii politici in perioada Antonescu. Dupa ocuparea Romaniei de Armata Rosie, mama vitrega a lui Iliescu, Marita (sora mamei lui Ion Cioaba, primul „rege international al romilor”), a fost servitoare si bucatareasa la Ana Pauker iar unchiul sau, Eftimie, a ajuns adjunctul infamului Alexandru Draghici, Ministrul de Interne al lui Dej. Din aceasta combinatie – Pauker-Draghici - se trage si o parte din ascensiunea sa politica. Iata o particica din istoria reala:
Ceausescu l-a bagat pe Iliescu in CC al PCR in locul lui Draghici
Stenograma Plenarei CC al PCR din 22-25 aprilie 1968 consemneaza propunerea lui Nicolae Ceausescu de destituire din CC a lui Alexandru Draghici. Precum si propunerea, facuta tot de Ceausescu, de numire in locul lui Alexandru Draghici a lui Ion Iliescu.
Asa cum se stie, Alexandru Draghici a fost ministru de Interne si sef al Securitatii in “epoca Dej”, in perioada “obsedantului deceniu”. In ultimii ani ai lui Gheorghiu-Dej, Alexandru Draghici devenise rivalul la functia suprema in partid al lui Nicolae Ceausescu, care a reusit sa castige cursa datorita sprijinului acordat de “baronii” lui Dej: Ion Gheorghe Maurer, Alexandru Barladeanu, Paul Niculescu-Mizil, Ilie Verdet s.a.
Dupa preluarea puterii, urmand “modelul hrusciovist”, Nicolae Ceausescu a criticat “perioada de abuzuri si ilegalitati” din anii '50 - in care Draghici fusese ministru de Interne. Cu toate ca Ceausescu facuse si el parte din conducerea partidului si votase cu sarg “abuzurile si ilegalitatile” pe care acum, dupa '65, le critica, a reabilitat anumite victime ale acelei perioade si a cerut pedepsirea vinovatilor. Printre acestia, in special pedepsirea lui Alexandru Draghici, care a fost degradat de la gradul de general la acela de soldat si – asa cum sta scris negru pe alb in stenograma din 22-25 aprilie 1968 – a fost exclus din CC al PCR.
Interesant este ca, in locul lui Alexandru Draghici, Nicolae Ceausescu l-a propus ca “membru plin” tocmai pe... Ion Iliescu. In CC al PCR, Alexandru Draghici se ocupa cu problemele de Interne si de Securitate.
Propunandu-l pe Ion Iliescu in locul lui Alexandru Draghici, Ceausescu nu numai ca scapa definitiv de un fost rival – care stia cam prea multe despre el – dar il va propulsa si pe cel despre care credea ca ii era devotat si il va sustine.
Ironia sortii este dubla: Iliescu in locul lui Alexandru Draghici si Iliescu sustinator al lui Ceausescu!
Se stie ca, in decembrie 1989, Ceausescu a fost executat din ordinul lui Iliescu, care, ulterior, a sustinut public, si in scris, ca a fost un “disident” al epocii Ceausescu. Iata ca “disidentul” a fost propus membru plin in CC al PCR chiar de Nicolae Ceausescu. Stenograma din aprilie 1968 infirma afirmatia lui Ion Iliescu si explica unele din situatiile, cel putin ciudate, legate de dosarele fostei Securitati ale CNSAS.
Fragmentul din stenograma Plenarei CC al PCR din 22-25 aprilie 1968
Nicolae Ceausescu: Punem la vot propunerea privind excluderea din Comitetul Central a tovarasului Alexandru Draghici. Cine este pentru? Este cineva impotriva, tovarasi? Se abtine cineva? Hotararea a fost luata in unanimitate (...) Avand in vedere ca Comitetul Central s-a descompletat, propunem ca sa alegem membru plin, sau sa trecem in cadrul membrilor supleanti, ca membru al Comitetului Central plin, pe tovarasul Ion Iliescu. Il cunoasteti tovarasi?
Toti tovarasii: Da.
Nicolae Ceausescu: E vreo obiectiune, tovarasi?
Toti tovarasii: Nu.
Nicolae Ceausescu: Sa nu spuna cineva ca a votat numai pentru ca s-a facut propunerea (sublinierea noastra). Atunci cine este pentru, tovarasi? Multumesc. E cineva impotriva? Se abtine cineva? Atunci, in unanimitate, tovarasul Iliescu a fost trecut in randul Comitetului Central al Partidului”.
La „studii”, in URSS
Inainte de a deveni membru al CC al PCR, Iliescu a fost membru al CC al UTM, calitatea in care a fost trimis la „studii”, la Moscova, unde a devenit Secretarul "Sovietului unional al studentilor si aspirantilor Romani" aflati la studii in Uniunea Sovietica, organizatie sovietica - asa cum o indica si titulatura - subordonata direct conducerii Komsomolului, asigurata la acea vreme de Alexandr Selepin, cel care, nu intamplator, va fi numit in 1958 in functia de presedinte al KGB. De aici pana la dorinta de ucidere a parintilor sai adoptivi a mai fost doar un pas si un ordin, pe care l-a asteptat, cu rabdare, aproape toata viata sa.
Executia, decisa de oamenii Moscovei, ca si la Antonescu
Intervievat zilele trecute, la 20 de ani de la asasinarea cuplului Ceausescu, de catre jurnalistul veteran John Simpson de la BBC, Iliescu evita sa-si asume intreaga raspundere a actului executiei. Simpson intreaba: „A cui a fost decizia? A fost decizia dumneavoastra sau a fost o decizie de grup?”. Iliescu raspune: „A fost o decizie luata in grup, sase-sapte oameni am decis”. „Deci in esenta a fost vorba despre hotararea de a-l executa?”, revine Simpson. „Hotararea tribunalului s-a dat in baza legislatiei lui Ceausescu”, sustine Iliescu. Ziarul „Curentul” va demonstra mai jos falsitatea totala a acestei afirmatii.Interesant ca, peste ani, istoria decapitarii conducerii Romaniei se repeta, prin aceleasi personaje aservite NKVD si, ulterior, KGB. In cazul executiei maresalului Ion Antonescu, sotia lui Silviu Brucan, Alexandra Sidorovici, a fost "acuzator public" al "Tribunalului Poporului". Conform unor surse personale extrem de bine informate, Silviu Brucan s-a numarat printre putinii care s-au aflat la fata locului la momentul uciderii lui Antonescu si a colaboratorilor sai. In cazul asasinarii lui Ceausescu, avem urmatoarele declaratii edificatorii, de recunoastere a intentiei de ucidere cu sange rece, si chiar sadism ritualic, a cuplului Ceausescu:
Tartorul Brucan
Silviu Brucan la Comisia Parlamentara de ancheta a evenimentelor din decembrie 1989: „A fost o discutie destul de lunga, cu argumente politice, juridice si militare. Sigur ca am fi dorit sa fie un proces public sau deghizat, care sa fie educativ pentru populatie. S-a discutat si aspectul juridic, pentru ca nu era in regula. Era o chestiune facuta fara respectarea elementarelor reguli juridice, mai ales ca nu aveam nicio indoiala asupra sentintei. Pana la urma, considerentele militare au dominat. Ne dadeam seama ca toate aceste elemente care actionau impotriva Revolutiei, tragand asupra obiectivelor strategice, fac acest lucru in speranta ca Ceausescu va reveni la putere. Eu cred ca decizia a fost justificata, pentru ca, intr-adevar, dupa ce au fost aratate la televizor procesul si executia, grosul tragatorilor s-a predat si a lasat armele".
Voican invoca „modelul” asasinarii lui Codreanu
Gelu Voican Voiculescu la Comisia Parlamentara „Decembrie 1989": „In 24 decembrie a fost acel moment culminant al vietii noastre. Intram doi cate doi in baia lui Milea. Lasam apa sa curga, demente din astea. Susoteam diverse formule. Eu am spus: «Sa-i facem scapati de sub escorta, cum s-a facut cu Zelea Codreanu. Ii omoram si gata». S-au uitat la mine si am simtit ca au inceput sa ma considere ca pe un tip respingator. Si atunci, parca Mazilu a spus: «Presedintele poate infiinta, in situatii din astea, Tribunal Militar Exceptional...», si aici, atentie: «...ii va judeca si ii condamnam la moarte, ca faptele exista pentru aceasta condamnare»".
Sergiu Nicolaescu vroia „metoda Mussolini”
Sergiu Nicolaescu pentru „Adevarul": „Pe mine m-a intrebat cineva, Iliescu sau nu mai stiu cine, ce parere am de Ceausescu. Ca el trebuie omorat ca sa salvam vietile oamenilor, in conditiile in care se tragea in populatie. Si le-am zis: «E simplu. Mi-l dati mie intr-o masina. Eu opresc, parasesc masina, oamenii se ocupa de mine, iar altii il omoara pe Ceausescu. E simplu ca buna ziua». Adica «metoda Mussolini». Aia il spanzurau de picioare".
Grupul ucigas
Conform datelor existente, grupul care a decis executia Ceausestilor este urmatorul: Ion Iliescu (supranumit „Iliescu-KGB”), Silviu Brucan (agent KGB dovedit), Nicolae Militaru (agent GRU dovedit), Dumitru Mazilu (fost colonel destituit din Securitate, dizident intretinut), Petre Roman (nomenclaturist, fiul kominternistului Walter Roman, suspectat ca fiind colaborator al unui serviciu secret strain), Mihai Montanu (reprezentantul FSN la Ministerul Apararii), Mihai Ispas (civil si fost sofer al lui Iliescu, ulterior ministru adjunct al Sportului), Dan Martian (absolvent al Universitatii "M. V. Lomonosov" din Moscova, decedat la Lisabona, ca ambasador, in al doilea mandat al lui Iliescu, din cauze necunoscute), Gelu Voican Voiculescu si Sergiu Nicolaescu (personaje complexe care au tangente cu structuri si societati secrete) si generalul Victor Atanasie Stanculescu (care a interactionat in perioada premergatoarea evenimentelor cu KGB si AVO, conform propriilor declaratii).
Iliescu, vectorul ocupatiei rusesti
Trecerea celor 20 de ani ii complica insa viata care i-a mai ramas de trait lui Iliescu, pentru simplul motiv ca prea multe elemente au inceput sa iasa la iveala iar actorii evenimentelor incep sa vorbeasca in afara scenariului stabilit de regizorii de la Moscova. Intrebat recent de „Adevarul” ce rol acorda implicarii serviciilor speciale sovietice in “revolutie”, Iliescu afirma, din scurt: „Total marginal”. Dar unele marturii vorbesc depre 20.000 de „turisti sovietici” in decembrie '89, insista reporterul. “N-are importanţă!”, raspunde Iliescu enervat. Si totusi, 20.000 de agenti ai fortelor speciale (dupa unii mai multi) inseamna o armata. Cand o armata straina se deplaseaza pe teritoriul unui alt stat aceasta se numeste invazie. Daca acea armata nu agreaza modul in care se finalizeaza operatiunea – impunerea unui personaj si a unei organizatii la conducerea statului invadat – atunci il poate elimina. Dar cand scopul pentru care s-a aflat in misiune corpul de armata angrenat in actiunea militara este atins, operatiunea se poate numi, in cazul nostru, ocupatie. Ocupatie straina. Ziua generalilor Iata ca, chiar daca Iliescu crede ca este „total marginal” si „n-are importanta” faptul ca peste 20.000 de agenti sovietici inarmati au actionat in Romania in 1989-1990, exista generali responsabili, ca Mihai Caraman, primul sef al SIE, adjunctul sau, Gheorghe Dragomir, generalul SRI, Aurel Rogojan, fost sef de cabinet al generalului Iulian Vlad, si, acum, si un general al Armatei, Victor Stanculescu, ce sunt de alta parere. Ultimele marturii ale fostului actor principal in evenimentele din decembrie, generalul cu piciorul in ghips, desi sunt tardive au o mare valoare. Confesiunile lui Victor Atanasie Stanculescu, facute la instigarea istoricului Alex Mihai Stoenescu si cuprinse in volumul „In sfarsit, adevarul...”, coroborate cu alte date scoase la lumina de Vladimir Alexe - si pe care le prezentam, in exclusivitate mai jos – arata ca Ion Iliescu poate fi arestat chiar azi. Pentru crima si complicitate la crima. Cu o singura conditie: ca Parchetul sa doreasca sa-si faca datoria.
Stanculescu: executia lui Ceausescu a fost o operatiune GRU-KGB Din marturiile inaltului responsabil militar al acelei perioade, general Victor Stanculescu, retinem claritatea cu care razbate informatia privind lovitura de stat sovietica, in urma careia au fost ucisi peste 1100 de romani. Redau in fragment din dialogul celor doi interlocutori citati mai sus:
„VAS: Ma gandesc la urmatoarea treaba: grupul care a lucrat in spatele meu la minister ca sa provoace conditiile necesare pentru ca toata lumea sa fie convinsa ca Ceausescu trebuie executat.
AMS: Asta era un grup sovietic, dle general. Considerati ca decizia de suprimare a venit nu pe linia Gorbaciov, ci mai degraba pe linia serviciilor secrete sovietice, probabil GRU, ca astia au actionat?
VAS: GRU si KGB combinati.
AMS: In aceste conditii, scopul implicarii sovietice in evenimentele din Romania pare a fi fost penetrarea structurilor de forta ale tarii si, implicit, reintoarcerea Romaniei in sfera de influenta sovietica. Asa apare logic. (...)
AMS: Dar diversiunea electronica aeriana, stiti bine, se foloseste pentru protectia si sprijinul unor forte aflate in lupta la sol.
VAS: Sau pentru a bruia sistemul de aparare de la sol.
AMS: Ati descoperit cine era autorul acestei diversiuni electronice aeriene? Putea fi facuta de forte romanesti, existau mijloacele?
VAS: Era prea complexa ca sa fie facuta de ai nostri.
AMS: Deci, din afara. Este posibil ca diversiunea electronica sa fi fost declansata in sprijinul trupelor Spetnaz (fortele speciale GRU – nota red) intrate in tara la inceputul lui decembrie?
VAS: Da, pentru a le facilita miscarile si pentru amplificarea panicii generale si actiunii impotriva regimului.” „Clubul de la Moscova” al fostilor presedinti In ciuda acestor evidente, un alt ex-presedinte al Romaniei cu origini in fosta URSS, afirma: "Ipoteza existentei unor ’teroristi sau agenturi straine’ in perioada Revolutiei Romane reprezinta o jignire la adresa celor care au avut curajul sa aduca democratia in Romania”, a declarat luna trecuta, Emil Constantinescu, cu prilejul reuniunii „Clubului de la Bucuresti” al lui Ion Iliescu. La aceeasi consfatuire la care s-a discutat, in van, si decapitarea actualei conduceri a Romaniei printr-o lovitura electorala la adresa lui Traian Basescu, Ion Iliescu a afirmat despre eliminarea Ceausestilor: ''Sigur ca ar fi fost avantajos, din punct de vedere politic, sa fi putut organiza un proces normal, in conditii adecvate. Dar nu ne aflam in situatie normala. Ceea ce a contat atunci a fost constatarea ca orice amanare insemna noi sacrificii de vieti umane, care se amplificau cu fiecare zi si cu fiecare ora care trecea. De aceea, ne-am asumat raspunderea de a organiza procesul de la Targoviste, in conditii exceptionale, cu multe improvizatii, pentru ca exceptionala era situatia in care se afla tara. Asa ceva s-a intamplat, nu odata, in istorie, in conditii similare. Ca premisa de la care s-a pornit in luarea acestor decizii a fost corecta s-a vazut prin efectele imediate: a doua zi, dupa proces si executie, a scazut intensitatea actiunilor armate, iar dupa doua zile, practic au incetat''. Inca o data, Iliescu s-a folosit de crimele Spetnaz pentru a-si acoperi actiunile conspirative de preluarea a puterii si ucidere a fostei sale familii adoptive. Noile marturii se pot adauga cu succes la voluminosul Dosar Iliescu, bine palmat, timp de 20 de ani, de complicele sau din decembrie 1989, „marele anchetator” militar al „revolutiei”, generalul Dan Voinea. „Intamplator”, cel care a realizat rechizitoriul in baza caruia sotii Ceausescu au fost condamnati la moarte. Sa revedem filmul Procesului Ceausescu (DOSAR 1/SP/1989). Directorul unei Edituri infiinteaza un „Tribunal Militar Exceptional” Pe 24 decembrie 1989, Ion Iliescu, la acea vreme inca directorul Editurii Tehnice, a redactat si semnat un decret prin care infiinta un “Tribunal Militar Exceptional” care sa-i judece pe Nicolae si Elena Ceausescu. La punctul 1 din acest „Decret” se declara ca “urgenta este impusa de dorinta, in acest caz, a tuturor cetatenilor cinstiti ai Romaniei”. La punctul 2 se stabileste ca acest “Tribunal Militar Exceptional” - infiintat de Ion Iliescu – va judeca cauza “in conformitate cu prevederile legale ramase in vigoare, in ceea ce priveste procedura si dreptul material penal”. Iar la punctul 3 se preciza ca “acest tribunal va fi alcatuit in componenta stabilita de Legea pentru organizarea judecatoreasca“. In incheiere, documentul este semnat de Ion Iliescu, care se autodeclara, pe 24 decembrie 1989, “presedintele Consiliului Frontului Salvarii Nationale”. Cateva precizari sunt importante. Iliescu a devenit presedintele CFSN pe 26 decembrie Mai intai ca, pe 24 decembrie 1989, Ion Iliescu nu avea calitatea de presedinte al Consiliului FSN. Consiliul Provizoriu al FSN si-a desemnat “presedintele” pe 26 decembrie 1989. Deci, mai tarziu. Mai exact, la doua zile dupa semnarea decretului de catre Iliescu si la o zi dupa ce cuplul Ceausescu fusese deja executat. La data de 24 decembrie Ion Iliescu nu avea absolut nici o calitate juridica sau constitutionala care sa-i permita formarea unui “Tribunal Militar Exceptional” si nici sa se prevaleze de titulatura de “presedinte al CFSN”, cum singur s-a trecut pe decret. Apoi documentul a ramas scris de mana pana pe 5 ianuarie 1990, cand a fost dactilografiat. Tribunalul a fost illegal.Gelu Voican Voiculescu - incercand sa acopere aceasta evidenta uzurpare de calitati oficiale ale decretului semnat de Ion Iliescu – a afirmat: “Acest decret a ramas scris de mana din ratiuni de protectie a secretului, neriscandu-se dactilografierea”. “Revolutionarii” lui Iliescu nu riscau nici macar “dactilografierea”, in schimb il condamnau la moarte pe cel care era inca seful statului. Cel putin oficial. Sa remarcam ca “decretul” a fost redactat integral si semnat de Iliescu, fara numar de inregistrare. Ceea ce inseamna ca Ion Iliescu a semnat ilegitim, printr-o tipica uzurpare de titlu, un document ilegal, lovit de nulitate din punct de vedere juridic, care a condus la executarea a doi oameni. Rezulta si ca “Tribunalul Militar Exceptional” care i-a judecat pe sotii Ceausescu la 25 decembrie 1989, la UM 01378 din Targoviste, a avut, la randul lui, un caracter ilegal. Mai rezulta ca sotii Ceausescu n-au fost executati dupa o procedura legala, ci au fost, pur si simplu, asasinati. O seama de alte detalii, ramase secrete pentru opinia publica din Romania, trebuie aduse la cunostinta, dupa 20 de ani. In dorinta de a-l exonera pe Ion Iliescu de orice responsabilitate in asasinarea sotilor Ceausescu, Gelu Voican Voiculescu a emis teoria “legitimitatii revolutionare”. Pe scurt, Voican Voiculescu sustine ca, deoarece evenimentele din decembrie ar fi fost o “revolutie”, nu se mai tinea seama de cadrul juridic si se proceda “expeditiv”. Gelu Voican Voiculescu a amintit de Revolutia Franceza (1789), care a procedat similar. L-am fi inteles pe Gelu Voican Voiculescu daca sotii Ceausescu – prinsi de “popor” - ar fi fost spanzurati sau impuscati (cum se intentionase, tot in „cadru organizat”). Dar chiar Ion Iliescu il contrazice pe Voican Voiculescu. Pentru ca - asa cum vedem – Ion Iliescu apeleaza la un “cadru legal”. Ion Iliescu semneaza un „Decret”, pentru infiintarea unui “Tribunal Militar Exceptional”, care la punctul 2 stipuleaza foarte clar ca acest tribunal va judeca cauza “in conformitate cu prevederile legale ramase in vigoare, in ceea ce priveste procedura si dreptul material penal”. Astfel incat nu mai este vorba de nici o “legitimitate revolutionara“ - inexistenta in Drept – ci de simularea unui proces asa-zis legal.
Mascarada de process
Deplasarea la Targoviste a membrilor “Tribunalului Militar Exceptional” s-a facut cu doua elicoptere. Intr-unul din elicoptere se aflau cele doua prelate verzi, in care urmau sa fie infasurate cadavrele sotilor Ceausescu. Deci se stia - inaintea procesului – ca sotii Ceausescu urmau sa fie executati. V.A. Stanculescu a stabilit locul executiei, inainte de inceperea procedurilor legale. Procesul care a urmat la Targoviste nu a fost decat o mascarada, amintind de “obsedantul deceniu” si de judecatile expedive. Dupa ce a coborat din elicopter, Gelu Voican Voiculescu a solicitat ca procesul sa nu dureze mai mult de 10-15 minute. Desi decretul sustinea ca “aceasta cauza se va judeca cu prevederile legale in vigoare”, procesul s-a derulat in 55 de minute, fara depunerea de probe si audierea vreunui martor, cu avocatii apararii desemnati din oficiu, pe post de acuzatori ai clientilor lor (ca in epoca stalinista). Fara ca acestia sa ceara macar recursul, desi in cazul condamnarii la moarte legea cerea sa o faca, cu sau fara voia condamnatului. In ultima clipa, Elena a spus: “Daca vreti sa ne omorati, ne omorati pe amandoi. Nelegati”. Executia a avut loc imediat. Controversele nu au lipsit. Falsele capete de acuzare Rechizitoriul intocmit de Dan Voinea si sentinta cu pedeapsa capitala consemneaza capete de acuzare ce nu au fost dovedite niciodata. „Genocidul” – nu au existat 60.000 de victime, asa cum se planuia si zvonea la data aceea, inclusiv prin intermediul lui Silviu Brucan si al postului de radio „Europa Libera”, pentru ca Securitatea nu a scos nici o arma din unitati. Dimpotriva: generalul Iulian Vlad, seful DSS, a dat ordin ca acestea sa fie inchise. „Subminarea puterii de stat”, numarul 2, cand Ceausescu reprezenta conducerea statului, este o aberatie. „Acte de diversiune”, punctul 3, se refera, astazi stim, la operatiunea KGB-GRU. „Subminarea economiei nationale”, punctul 4, ramane, credem, valabil, pentru a da socoteala asupra lui si toti succesorii lui Nicolae Ceausescu din ultimii 20 de ani. Hotararea pronuntata la 25 decembrie 1989 a fost executata pe loc. Voican, Ceausescu si semnul lui Marte Interesante sunt si concluziile profesorului legist francez Louis le Riboux, privind momentul si conditiile reale in care sotii Ceausescu au fost, de fapt, executati. Din dimineata de 26 decembrie pana pe 30 decembrie 1989, cand s-a decis inhumarea, cadavrele sotilor Ceausescu au fost conservate in instalatia frigorifica de la Morga. De inmormantarea celor doi s-a ocupat Gelu Voican Voiculescu, in calitatea sa de viceprim-ministru. Ambele cadavre au fost acoperite cu panze de cearsaf. Mai intai, s-a pus capacul peste cosciugul lui Nicolae Ceausescu, pe care Voican a desenat cu creta semnul lui Marte. Groparilor li s-a spus ca era vorba de doi colonei in rezerva, ucisi de “teroristi”. Ceausestilor nu li s-au pus, in '89, cruci: fusesera uitate la Morga. S-au intocmit doua dosare care poarta acelasi numar: 1/SP/1989. Certificatele de deces s-au eliberat fara autopsiere si buletinele de identitate ale sotilor Ceausescu, de catre Vladimir Belis si notarul sectorului 1, Adrian Toma. Din punct de vedere legal, cetateanul Iliescu l-a ucis pe presedintele Ceausescu Cei doi aveau dreptul – ca orice cetatean – la un proces corect si drept, asa cum a avut parte Manuel Noriega sau Slobodan Milosevici. Era o ocazie unica si pentru romani de a afla secretele unei guvernari, care a condus Romania in ultimii 50 de ani. Si – poate – cu aceasta ocazie sa afle si unele informatii despre Iliescu si ai sai. Tocmai acest lucru nu convenea insa grupului Iliescu. Si altora. Asa ca celor doi Ceausescu li s-a inchis gura: au fost executati imediat, dupa o mascarada de proces. Procesul Ceausescu incepe insa cu un decret ilegal, semnat de cetateanul Iliescu, care se face astfel vinovat cel putin pentru “uzurparea de calitati oficiale”. Video-executia trucataDupa dezvaluirea pilotului Vasile Malutan (decedat in conditii suspecte) privind existenta unei genti cu documente asupra lui Ceausescu in momentul fugii, iata ca depozitia colonelului Baiu, omul care a filmat executarea cuplului, aduce in atentie felul in care s-a trucat videocaseta procesului si executiei. Pe 25 decembrie 1989, la TVR s-a prezentat o prima versiune a procesului si executiei. Cu acea ocazie s-a putut observa un prim aspect frapant: banda se intrerupea brusc, fara justificare, in clipa cand soldatii legau mainile sotilor Ceausescu. Urma apoi, printr-o saritura in montaj, o scena in care, pe fundalul unor impuscaturi, se distingea cu greu, intr-un nor de praf, un zid. Fara sa se poata observa si cine erau cei executati. Conform unor surse de la fata locului, aceasta parte a filmarii ar fi fost realizata ulterior executiei, folosindu-se capse pirotehnice introduse chiar in zid. Ulterior aparea un doctor, examinand cadavrele sotilor Ceausescu. Iata insa ca, la 22 aprilie 1990, televiziunea franceza a prezentat o banda de 90 de minute cu procesul si executia lui Ceausescu, banda despre care se sustinea ca includea versiunea integrala, necenzurata, a evenimentului. Asadar, a doua videocaseta! Doua executiiExaminand-o cu atentie, un grup de experti francezi, condus de doctorul Loick le Ribault, director al Centrului de Microscopie Electronica din Franta, a ajuns la o concluzie surprinzatoare, necunoscuta cititorilor romani. Expertii francezi au sesizat pe videocaseta, in clipa cand doctorul a ridicat capul Elenei Ceausescu, imediat ce praful starnit de gloante s-a imprastiat, ca sangele de sub cap era deja coagulat, iar gatul devenise teapan. Ceea ce era imposibil, daca executia avusese loc cu cateva momente mai inainte. S-a conchis, fara dubii, ca Elena Ceausescu era moarta de cel putin cateva ore inaintea filmarii “executiei”. Tot pe baza videocasetei, grupul de experti francezi a mai semnalat si ca, desi cadavrele cuplului Ceausescu purtau urme de gloante, nu existau - in mod ciudat- urme de sange in jurul gaurilor provocate de acele gloante iar in ce-l priveste pe Ceausescu nu exista nici sange scurs in jurul cadavrului sau. Expertii francezi au stabilit, in aceste conditii, ca – „deoarece cadavrele nu prezentau vreo urma de sange pe piept si pe fata imediat dupa executie si intrasera chiar intr-o anumita rigiditate” – nu ramanea decat ca cei doi fusesera “executati”, cu cel putin cateva ore inaintea filmarii executiei, in mod separat, cu un singur glonte tras in ceafa. Zvonurile parvenite de la Unitatea lui Kemenici arata ca responsabil cu uciderea celor doi ar fi fost Gelu Voican Voiculescu. Apoi, pentru filmare, cei doi au fost proptiti de perete pentru stimularea executiei. Exhumarea interzisa Potrivit grupului de experti ai doctorului Le Ribault, executia cuplului Ceausescu fusese, in mod evident, trucata. Francezii solicitand (in martie 1990) exhumarea cadavrelor si autopsierea lor de medici straini, pentru confirmarea verdictului lor. Guvernul de la Bucuresti nu a dat insa nici un raspuns: nici expertizei, nici propunerii de exhumare si investigatii. Aceste fapte raman, asadar, in continuare neelucidate. Se pune insa si o alta problema: Nu cumva exista si o videocaseta - a treia! - completa, cu procesul si executia? O alta moarte misterioasa Sa ne reamintim si un alt fapt ciudat: prima cursa Bucuresti-Belgrad de dupa evenimente avea un singur pasager la bord – un reporter britanic – care, conform marturiilor, transporta numeroase videocasete, filme si fotografii legate de evenimentele din decembrie 1989. Avionul cu acest singur pasager la bord, a fost doborat cu o racheta, nu se stie de cine trasa. Era la cateva zile de la executia cuplului Ceausescu. Evident, videocasetele, filmele si fotografiile “au disparut”. Operatiunea „Plecam pentru a ramane” In “Libre Journal”, Paris, septembrie-octombrie 1990, pagina 30, Vladimir Bukovski scria sub titlul “L'Empire du moindre mal”: “Niciodata rolul KGB-ului in interiorul tarii (URSS – n.n.) si in strainatate nu a fost atat de important. Serviciile secrete sovietice sunt cele care au vegheat la rasturnarea lui Ceausescu in Romania, cele care au lansat “revolutia de catifea” in Cehoslovacia, cele care au luat masuri pentru rasturnarea lui Erich Honecker in Germania Rasariteana, producand circumstantele favorabile distrugerii Zidului Berlinului”. Asadar, inca din 1990, Vladimir Bukovski a declarat public rasturnarea lui Ceausescu drept o operatiune a KGBStrategia urmarita de URSS fusese pusa la punct anterior de Andropov si KGB, si urmarea salvarea comunistilor intr-o situatie de criza a sistemului. Alexandre de Maranche (fostul sef al SDECE-ului francez) l-a citat in acest sens pe un apropiat al lui Gorbaciov, Ghiorghi Arbatov, cel care a afirmat: “URSS va va face cel mai mare rau cu putinta: va va lipsi de dusmanul vostru” (“Le Figaro”, Paris, 10 ianuarie 1990). Aceasta strategie sovietica, initiata de Iuri Andropov si transpusa apoi in practica de Mihail Gorbaciov, a fost expusa clar de Jean-Francois Deniau, membru al Consiliului Europei, care a precizat: “Uniunea Sovietica isi propusese drept scop acela de a pleca pentru a ramane” (vezi “Les marches lointanes de L'Empire: partir pour rester”, in Jean Marie Benoist, “Apres Gorbatchev”, Paris, 1990, pag. 137 si urmatoarea). Si mai explicit asupra scopului urmarit de strategia “partir pour rester”, a “schimbarii la fata“ din 1989-1990 si ulterior prin “puciul lui Potemkin” (august 1991) a fost Lev Nevrozov, care a avertizat: “In partida sa de sah pentru dominatia mondiala, Kremlinul si-a sacrificat stapanirea asupra Europei de Est, a efectuat un schimb de piese, pentru a-si asigura o mai buna penetrare a economiei si tehnologiei Europei Occidentale” (“The Kremlin and the Western Politico-Cultural Establishment, Midstream, 1900, pag. 1). Lucrurile se vad cu mult mai clar astazi, in 2009, daca tinem seama de puternica revenire a Rusiei pe plan mondial si de ampla “restaurare” ce are loc in Rusia lui Vladimir Putin. Vaclav Havel recunoaste aportul KGB la „revolutia de catifea” Cand i s-a cerut lui Iliescu sa spuna ce stie despre lovitura de stat din decembrie 1989, Iliescu i-a catalogat imediat pe cautatorii adevarului drept „dezaxati” si “lichele”. Asa cum o facuse si in primavara anului 1990, cu manifestantii din Piata Universitatii. Iliescu ramane ultimul dinozaur comunist beneficiar al „revolutiilor” KGB care nu recunoaste acest lucru. Iata ce scrie Havel despre “revolutia de catifea” din 17 noiembrie 1989. Potrivit lui Havel, complotul din Cehoslovacia - “un complot pentru abolirea regimului comunist” - a fost organizat si declansat chiar de KGB. Marturia lui Havel a fost facuta la BBC si reluata de presa germana, daca ar fi sa amintim numai prestigioasa publicatie “Die Welt”. Spetnaz in actiune Generalul Viktor Grusko, adjunctul lui Vladimir Kriucikov (presedintele KGB), a sosit in ajun la Praga impreuna cu un grup de “visautniki” (ofiteri “Spetnaz” ai GRU, operatiuni speciale, care actioneaza, de regula, in civil). Generalul Grusko impreuna cu generalul Ghenadi Teslenko (insarcinatul KGB la Praga) si Alois Lorenc (seful STB-ului, securitatea cehoslovaca) au condus intreaga desfasurare a “revolutiei de catifea” dintr-un apartament conspirativ din Praga. De remarcat ca Lorenc vizitase anterior Moscova, fiind instruit la sediul KGB asupra desfasurarii evenimentelor. Evenimentele de la Praga au fost “starnite” - cu ajutorul ofiterilor sovietici “visautniki”, de “transformarea” unei manifestatii de comemorare a unei victime a militienilor praghezi, intr-o manifestatie de protest. Ofiterii “Spetnaz”, sustine Havel, care de la aeroportul “Ruzine” se imprastiasera in toata Praga, conform planului, l-au tinut permanent la curent pe generalul Grusko, seful lor, cu”mersul revolutiei”. In noaptea de 17 noiembrie 1989, generalul Grusko si echipa sa au parasit Praga la fel de discret precum aparusera. Iliescu era pentru KGB “candidatul potrivit” Igor Toporovski, unul dintre colaboratorii lui Gorbaciov, a oferit detalii despre rolul KGB-ului in Romania: “Ion Iliescu avea la vremea aceea legaturi destul de stranse cu PCUS si era desemnat drept candidatul cel mai potrivit pentru a-l inlocui pe Nicolae Ceausescu”. Toporovski adauga: “Pentru operatiunea propriu-zisa noi am ales momentul cand Ceausescu se afla la Teheran, deoarece altminteri actiunea ar fi prezentat dificultati”. Despre “turistii sovietici” prezenti cu miile la Timisoara si apoi la Bucuresti si in intreaga tara – consemnati in rapoartele Securitatii si, ulterior, in cele speciale, ale SRI, dedicate evenimentelor – nu mai are rost sa vorbim. Practic, rasturnarea lui Ceausescu s-a produs in doar cateva ore, in dimineata de 22 decembrie 1989, cand Ceausescu a fost parasit in mod subit de toti colaboratorii si arestat chiar in sediul Comitetului Central al partidului. Din 22 decembrie, orele pranzului, Ceausescu era deja lasat in mana complotistilor. Si Erich Honecker recunoaste La 21 noiembrie 1990, Erich Honecker, liderul comunist est-german, a acordat ziarului “Berliner Wachenpost” un interviu in care a afirmat: “Destituirea mea ca sef al partidului si al statului este rezultatul unor manevre de anvergura, ai carei instigatori continua sa ramana in umbra. Cei care astazi se lauda cu aceasta actiune nu sunt decat plevusca. Ne aflam in prezenta unor miscari de maxima importanta, care n-au aparut de la o zi la alta, ci au fost planificate de multa vreme, la scara europeana si chiar mondiala. Reunificarea Germaniei trebuie sa fie considerata ca o contributie la construirea Casei Europene si, data fiind situatia, lucru acesta nu putea fi atins decat printr-o transformare a sistemului politic din RDG”. Cat despre timpul in care s-au pus la punct marile mutatii din Europa de Est, Honecker l-a evocat intr-un alt interviu: “O scurta vizita a lui Sevardnadze pe tarmul Marii Negre, in toamna anului 1984, adica chiar pe timpul lui Cernenko, in cursul careia s-a cazut de acord ca totul trebuia schimbat in Uniunea Sovietica si in alte parti” (interviu acordat canalului german DSF pe 10 octombrie 1990, ora 20.15). Sa reamintim doar ca Erich Honecker era “stapanul” suprem al STASI. Asa ca stia ce vorbeste. “Moscova si KGB-ul au armat pistolul de start” Si alti autori binecunoscuti vorbesc despre rolul KGB in comploturile din Europa Centrala si de Est din 1989. Mark Almond, profesor de istorie moderna la Oxford, scrie in cartea sa “Gorbatchev and the Est-European Revolutions”: “Moscova si KGB-ul au armat pistolul care a slujit la darea startului pentru transformarile din Europa Rasariteana si Centrala, iar acestea (schimbarile – n.n.) s-au savarsit cu cea mai mare usurinta, deoarece a fost suficient sa se activeze rezistentele care existau deja”. Istoricul ungur Istvan Nemeskurty ajungea la urmatoarea concluzie: “Ceea ce am trait noi nu a fost o revolutie, fie ea de catifea sau nu. Ceea ce s-a petrecut este ca marea putere care ne-a subjugat dupa 1945, ne-a eliberat dintr-o data. Ea a desfacut brusc funia pe care ne-o pusese pe gat”. In Romania, “Comitetul Salvarii Nationale” s-a constituit inca din 1984. In iarna anului 1988 – asadar cu un an inaintea evenimentelor din decembrie 1989 - “Comitetul Salvarii Nationale” a devenit “Frontul Salvarii Nationale” (FSN). Contrar a ceea ce Iliescu si ai lui au sustinut, FSN-ul exista demult, ca si complotul impotriva lui Ceausescu. Intalnirea de la Elias: Iliescu-Militaru-Valter Roman In primavara anului 1990, generalul Militaru si capitanul Mihai Lupoi au facut dezvaluiri interesante in presa franceza. Astfel, generalul Militaru l-a contactat in 1982 pe Iliescu la spitalul “Elias”. Iliescu venise la “Elias” ca sa-i faca o vizita lui Valter Neulander, bolsevic naturalizat sub fantezistul nume de Valter Roman, sub care a detinut functii de prim rang. Generalul Militaru, internat si el in spital, a profitat de moment si l-a abordat pe Iliescu: “Dom'le, nu se gasesc in Romania niste forte sa-l arunce peste bord pe Ceausescu?”.Prudent, cel atat de direct interpelat s-a ferit sa dea un raspuns net. „Cativa militari, un fel de pir-pir-pri si cu asta basta” Dar, dupa ce Militaru s-a externat, Iliescu l-a rugat sa-l viziteze la Consiliul National al Apelor, unde era presedinte, cu grad de ministru. Cei doi s-au deplasat cu masina institutiei pana in Parcul Herastrau, ca sa poata vorbi in liniste. Principala dilema a fost explicata - nu fara umor – de generalul Militaru astfel: Iliescu era de parere ca pentru rasturnarea lui Ceausescu trebuia organizat un soi de puci militar. “Cativa militari, un fel de par-par-par si cu asta basta!”, isi rezumase Iliescu crezul despre “revolutia romana“. Militaru in schimb sustinea atragerea in strada a “maselor populare”, ca solutie eficace. “Dom'le, daca nu sunt angrenate si masele populare, nu iese nimic”. Pana la urma s-au despartit, fiecare cu ideea lui: “Ne-am despartit cu aceasta idee: el cu pir-pir-pir-ul lui, eu cu masele populare”, si-a amintit in primavara anului 1990 generalul Militaru. Decizia urma, bineinteles, sa fie luata in alta parte. Mai la est de Herastrau. Astazi, numai Iliescu mai neaga implicarea KGB si GRU in evenimentul din 1989. De ce? Va lasam pe dumneavoastra sa ghiciti.
Vladimir Alexe si Victor Roncea
Marele patrihot de ziua a 7-a s-a plictisit de delegatiile oficiale la Chisinau cu printesa Eba si valetul Tomac. Nu-i mai ajunge nici legalizarea prostitutiei si a drogurilor usoare.
Acum are alte prioritati... mai prioritare: executarea in Piata Revolutiei a lui Ion Iliescu si a urmasilor Neulanderilor, reabilitarea lui Ceausescu si a lui WCTudor, legalizarea antisemitismului.
Ce-ai, mai, Ronceo, ai jefuit un shop de droguri usoare? Ti s-a urcat la cap visul de aur calp ca, in tara ta si cu partidul tau la putere, condus de printesa Eba, poti sa ne crestinezi pe noi astia, paginimea neginditoare?
Mars la tine la unitate, sa dai raportul: misiune esuata! Mai intii reformeaza-te, modernizeaza-te si recicleaza-te ca strungar, frezor sau tinichigiu, ca tara nu mai are nevoie de filozofi poolitico-peremisti cel putin pina in 2012, la alegeri!
Dupa atita criza morala la virful puterii preaintelepte, or sa vina peste toti asa niste masuri anticriza abile, de n-o sa mai ramina piatra peste piatra! Mincatul de ca... gogosi peremisto-antisemite nu te va ajuta sa supravietuiesti la tsunami!
Marturisesc, cu toata sinceritatea, ca ma încearca o cumplita lehamite în momentul în care trebuie sa astern pe hârtie câteva consideratii legate de ispravile celui mai notoriu restructurici al României - Traian Basescu. La fel sunt, probabil, multi alti ziaristi ce au scris, de-a lungul ultimilor trei ani, sute de articole în care vidul absolut prezentat de megareformatorul cu mare tam-tam pe post de restructurare în transporturi era apreciat la justa-i valoare, adica zero. Evident, am vrea si noi, ziaristii, sa luam o pauza, sa scriem "de bine", sa prezentam vreun succes acolo, cât de mic, ceva ce sa le aduca oamenilor o raza de speranta. Din pacate însa, domnul Basescu pare batut în cuie pe post de piaza-rea, iar de numele domniei sale nu se lipesc decât falimentul (flotei românesti), zecile de morti (de pe autostrada groazei, Bucuresti-Pitesti) si, mai nou, nervii, necazurile si nevoile zecilor de mii de oameni adusi în pragul disperarii de grevele (perfect justificate prin foame, frica si frig as zice) pe care sindicatele din transporturi le declanseaza tot mai des.
Principalul motiv pentru care m-am hotarât sa scriu pentru a "n"-a oara despre mereu agitatul ministru al transporturilor este impetuozitatea monstruoasa afisata de megareformator în cele mai dramatice momente. Îndraznesc sa afirm, cu toata raspunderea, ca poate principala cauza a intransigentei manifestata de sindicatele feroviare în ultima vreme o constituie atitudinea voit sfidatoare, de mare senior feudal, cu care Traian Basescu îsi trateaza subordonatii. Nici nu-i pasa restructuriciului de suferintele contribuabililor care asteapta degeaba trenul prin statii; "domnia-sa" este mult prea ocupat sa faca pe durul în fata camerelor de luat vederi.
N-a fost greva, cât de îndreptatita, la care actualul ministru al transporturilor sa nu-si ameninte subalternii ba cu concedierile, ba cu interventia în forta a organelor de ordine, ba - mai nou - chiar cu puscaria.
În fata unei atari conduite (al carei unic înteles este crearea unei imagini de om cu mâna forte), normal ca sindicatele se zburlesc si îsi radicalizeaza pretentiile si metodele - daca tot sunt amenintati "din prima" cu puscaria, macar sa stie oamenii de ce.
Si astfel avem de tras tot noi, fraierii ce platim pe un bilet de tren sume aberante, pentru a ne bucura din plin de facilitatile binecunoscute: mizerie, frig patrunzator sau caldura sufocanta, întârzieri de sute de minute la cel mai mic incident s.a.m.d. - elemente definitorii pentru "succesul" reformei Basescu în transporturi.
Pentru Traian Basescu, reforma si restructurare înseamna, de fapt, multa galagie combinata cu implementarea nauca a unor norme europene gândite pentru cu totul alte conditii si situatii. Si mai înseamna, desigur, licitatii de pe urma carora reabilitarea a 100 km de autostrada dureaza ani de zile, placute "made in..." pe care scrie triumfator si cinic "Aici sunt banii dumneavoastra" etc. etc. etc.
Ai zice ca acum, în pragul iernii, misiunea lui Traian Basescu este sa amplifice o nemultumire populara ce ameninta oricum sa mature totul în cale. În mod normal, PD-ul ar trebui sa fie îngrijorat de sondajele ce-l plaseaza în imediata vecinatate a pragului electoral. Ministrii sai ar trebui sa încerce (daca-si doresc imunitate parlamentara în viitoarea legislatura) sa nu mai întarâte oamenii, în conditiile în care doar gândul la cheltuielile pentru sarbatori îi face pe majoritatea bugetarilor sa se suie pe pereti. Un elementar bun-simt ar trebui sa-l îndemne pe Traian Basescu la concilieri, nu la etalarea muschilor ministeriali.
Din nefericire însa, bunul simt si marele restructurici nu au prea multe în comun. Iar ponoasele pica, deocamdata, pe bietii calatori, degerati prin statii în asteptarea unui tren fantoma. Ce-i drept însa, momentul adevarului se apropie cu pasi repezi, iar, în fata urnelor, românii - nu numai ceferistii - vor avea cu totii ocazia sa-i ofere lui Traian Basescu si PD-ului întreaga masura a alesei recunostinte pentru binele pe care ni l-au facut din 1996 încoace. Iar daca dupa aceea îl vom gasi pe megareformator cu lupa, între Nahorniac si Iosipescu Zambrea, va însemna ca poporul român începe sa vada faimoasa luminita de la capatul tunelului."
Din nefericire, nici autorul acestui articol - caruia nici nu indraznesc sa-i dau numele, ca sa nu-i cauzeze la sanatate si viata! - nu a fost profet in tara lui... Ne-am trezit acum, in pragul anului 2010, ca "Marele Restructurici", profitind de functia inhatata in 2004 si reocupata in 2009, a reformat si modernizat propriul partid - PD-FSN, de la maximum 7% speranta de viata la vreo 95% in ocuparea functiilor de conducere, control si gestiune a banilor in toate institutiile statului.
De-acum, ne poate reforma si moderniza, dupa... raul lui plac, pe toti "asistatii" astia de cetateni romani, care sintem adevaratul "sistem ticalosit" si "greaua mostenire" a guvernarilor ilegale de pina acum! Inca de pe vremea asa-zisilor regi Ferdinand, Caroli, Mihai si a lui Petru Groza, Gheorghe Gheorghiu-Dej, Nicolae Ceausescu, Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Ion Iliescu, Traian Basescu I-ul... O sa ne reformeze si modernizeze, de-o sa ne ia mama dracului pedelist si-o sa se aleaga praful de toata democratia asta ticalosita!
... La multi ani, sarbatori fericite si... masuri anti-criza cit mai line si mai putin contondente! Uddrrari adresate inclusiv "dreptilor" autoexilati la Voxpublica, unde tot nu pot "uddrra" mare lucru, ca primesc doar dosuri de palma peste dreptul la opinie, iar acolo spiritul critic la adresa puterii este prohibit prin lege organica. La voxpublica, se accepta, in continuare, numai criticile dure si injuraturile transparente la adresa oricarei opozitii sau solutii etnice imorale.
M-am racorit satisfacator - parerea mea! - pentru lunga perioada de "ilegalitate", in care am fost aruncata de cenzura asa-zis sanatoasa si morala care domnea pina odinioara la acest asa-zis "ciine de paza al democratiei".
Ma duc sa prind un loc cit mai in fata la coada pentru inscrieri in Asociatia viitorilor detinuti politici!
Inca o data, insa... Rusine, domnule Sorin Ovidiu Vantu!
ce harnicuta e Cornelia Nistoreaska scrie si-n editoria scrie si jos la internauti ...trist sfarsit de poveste sa asisti cum un turbat de ura ucide un ziar de marca, josnic caracter are dreptate parintel FNI a distrus publicatia imbecilul ...inchei cu dispret si dezgust pentru acest editorialist lipsit de moral ....e ultima postare la Cotidianul nu fara o ultima exclamatie :PACAT DE ACEST ZIAR!
\\\\\\\\\\\\\\\"CEAUSESCU UN BOU CONSECVENT !\\\\\\\\\\\\\\\"
REMEMBER
Sloganurile Revoluţiei Române din decembrie 1989
Sloganurile Revoluţiei Române din decembrie 1989
Acum ori niciodată!
Afară cu cizma comunistă!
Ai mamă, domnule, ai tată?
Ai omorât copii nevinovaţi!
Armata e cu noi!
Aruncaţi carnetele!
Asasinii!
Asasinii de copii!
Azi in Timişoara, mâine-n toata ţara!
Âsta e românu\\\\\\\\\\\\\\\'!
Âsta-i dricu lui nea Nicu!
Ceauşescu Anul Nou/ O să-l facă în cavou!
Ceauşescu cine eşti?/ Criminal din Scorniceşti!
Ceauşescu fii boier,/ Fă şi tu ca Honeker!
Ceauşescu mare boier/ Să plece la Honeker!
Ceauşescu nu uita/ Astazi vrem demisia!
Ceauşescu nu uita/ A venit şi vremea ta!
Ceauşescu nu uita/ Vrem pantofi din pielea ta!
Ceauşescu nu uita/ Nu ai loc în România!
Ceauşescu şi soţia/ Duc de râpă România!
Cizmarul nu mai este.
De Crăciun ne-am luat raţia de libertate.
De revelion, în fiecare casă/ Câte-un mort pe masă!
Dreptate!
Fără violentă!
Huoo!!
Ieri în Timişoara, azi în toată ţara!
Jilava!
Jos analfabeta!
Jos călăul!
Jos Ceauşescu!
Jos cenzura!
Jos cizmarul!
Jos comunismul!
Jos criminalul!
Jos dictatorul!
Jos dictatura!
Jos Partidul Comunist!
Libertate!
Luptăm! Murim! Dar liberi vrem să fim!
Moarte criminalului!
Muncitorii şi studenţii!
Murim! Murim! Şi liberi o să fim!
Ne-aţi omorât copii nevinovaţi!
Noi suntem poporul, jos cu dictatorul!
Nu ne este frică,/ Ceauşescu pică!
Nu plecăm!
Nu plecăm acasă, morţii nu ne lasă!
Nu suntem fascişti!
Nu suntem huligani!
Nu vă este frică, Ceauşescu pică!
Ole, ole, ole, Ceauşescu nu mai e!
Pace vouă, morţii noştri!
Românul nu e laş!
Se trage!
Soldaţi, soldaţi şi voi ne sunteti fraţi!
Suntem gata să murim!
Şi noi am fost soldaţi şi nu am tras în fraţi!
Şi voi aveţi copii!
Şi vouă vă e foame!
Ticălosul de oltean a fugit la Teheran!
Timişoara, Timişoara!
Timişoara-n sânge,/ Bucureştiul plânge!
Timişoara - sânge!
Trăiască Timişoara!
Victorie!
Voi pe cine apăraţi?
Vom muri şi vom fi liberi!
Vrem
\\\\\\\\\\\\\\\"CEAUSESCU UN BOU CONSECVENT !\\\\\\\\\\\\\\\"
REMEMBER
Sloganurile Revoluţiei Române din decembrie 1989
Sloganurile Revoluţiei Române din decembrie 1989
Acum ori niciodată!
Afară cu cizma comunistă!
Ai mamă, domnule, ai tată?
Ai omorât copii nevinovaţi!
Armata e cu noi!
Aruncaţi carnetele!
Asasinii!
Asasinii de copii!
Azi in Timişoara, mâine-n toata ţara!
Âsta e românu\\\\\\\\\\\\\\\'!
Âsta-i dricu lui nea Nicu!
Ceauşescu Anul Nou/ O să-l facă în cavou!
Ceauşescu cine eşti?/ Criminal din Scorniceşti!
Ceauşescu fii boier,/ Fă şi tu ca Honeker!
Ceauşescu mare boier/ Să plece la Honeker!
Ceauşescu nu uita/ Astazi vrem demisia!
Ceauşescu nu uita/ A venit şi vremea ta!
Ceauşescu nu uita/ Vrem pantofi din pielea ta!
Ceauşescu nu uita/ Nu ai loc în România!
Ceauşescu şi soţia/ Duc de râpă România!
Cizmarul nu mai este.
De Crăciun ne-am luat raţia de libertate.
De revelion, în fiecare casă/ Câte-un mort pe masă!
Dreptate!
Fără violentă!
Huoo!!
Ieri în Timişoara, azi în toată ţara!
Jilava!
Jos analfabeta!
Jos călăul!
Jos Ceauşescu!
Jos cenzura!
Jos cizmarul!
Jos comunismul!
Jos criminalul!
Jos dictatorul!
Jos dictatura!
Jos Partidul Comunist!
Libertate!
Luptăm! Murim! Dar liberi vrem să fim!
Moarte criminalului!
Muncitorii şi studenţii!
Murim! Murim! Şi liberi o să fim!
Ne-aţi omorât copii nevinovaţi!
Noi suntem poporul, jos cu dictatorul!
Nu ne este frică,/ Ceauşescu pică!
Nu plecăm!
Nu plecăm acasă, morţii nu ne lasă!
Nu suntem fascişti!
Nu suntem huligani!
Nu vă este frică, Ceauşescu pică!
Ole, ole, ole, Ceauşescu nu mai e!
Pace vouă, morţii noştri!
Românul nu e laş!
Se trage!
Soldaţi, soldaţi şi voi ne sunteti fraţi!
Suntem gata să murim!
Şi noi am fost soldaţi şi nu am tras în fraţi!
Şi voi aveţi copii!
Şi vouă vă e foame!
Ticălosul de oltean a fugit la Teheran!
Timişoara, Timişoara!
Timişoara-n sânge,/ Bucureştiul plânge!
Timişoara - sânge!
Trăiască Timişoara!
Victorie!
Voi pe cine apăraţi?
Vom muri şi vom fi liberi!
Vrem
Reversul medaliei !
Iti aduci aminte ziua cind ai negociat cu Vintu ,preluarea Cotidianului ?
Aveai de anvijazat 2 alternative :cistiga Basescu sau nu cistiga . Pt ca programul pina la terminarea campaniei nu se schimba ;atac la Basescu .
Mai raminea o singura problema de constiinta :pt tine si Vintu nu era o problema ,cei citiva zeci de angajati care ramin fara servici in cazul in care Basescu cistiga .
Si desigur prima de excelenta care ti ai tras o numai tu .
O sa fi rejectat de societatea civila .
Epitaf pt un tradator .
Desi pana acum am considerar ca nu merita sa pierd 5 min din viata, acum mi-am facut special cont la voi sa ii multumesc lui nishtorescu pentru ca a facut praf un ziar de calitate si pentru ca dupa ce si-a batut joc de munca unei echipe frumoase, a reusit sa inchida ziarul. Acum, coane nishtorescule editorialele tale sunt in plus..... sper sa nu iti mai ofere nimeni, niciodata ocazia sa scrii si sper sa mai auzim de tine doar in manualele de jurnalistica (la capitolul personaje negative). Ratiu iti ureaza din mormant sa te tarasti la groapa de gunoi a istoriei......
Este adevarat, nu am mai primit ziarul de cateva ziel desi am abonament. In acest caz domnul Nistorescu ar trebui sa imi returneze banii de abonament.
Gestul de a intrerupe tiparirea ziarului pentru care eu si alti cititori am platit abonamentul mi se pare o bataie de joc si un furt.
Domnule Nistorescu, astept sa imi returnati banii furati.
Cred ca este cel mai bun articol al lui CN din ultimul timp. Pierderea unui spatiu de propaganda inseamna mult. Comparatia cu Ion Ratiu este mult prea fortata. Explicatia si darea de seama a curentului pe care l-a initiat Cotidianul in ultimul timp intr-un simulacru de integritate jurnalistica sunt jalnice. De la preluarea acestui ziar de CN s-au pus de o pregatire de falimentare a acestui ziar. Pacat!
Ati mancat destul,acum duceti-va si va spalati pe dinti de cacatul ingurgitat si insotiti-l pe Nistorescu,trompeta voastra,in indelungata-i calatorie la, groapa gazetariei,WC-ul securistilor expirati gen editorialistului de la raposatul "COTIDIANUL"
Pentru a comenta acest articol va puteti loga aici.
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.
Întrucât dorim ca site-ul cotidianul.ro să rămână un spaţiu al al discuţiilor civilizate, îi invităm pe cei care postează comentarii la articole să respecte următoarele reguli:
1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste
2. Să se refere doar la articolul la care postează
3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor
Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
“Egoistul”, un spectacol în care Jean Anouilh se pare că şi-a ascuns biografia sub chipul maestrului Radu Beligan. Îl secundează Marin Moraru, Mihai Fotino, Carmen Stănescu, Lamia Beligan, Medeea Marinescu, Sanda Toma, Ileana Olteanu, Cesonia Postelnicu, Silviu Biriş. Sâmbătă, la Sala Amfiteatru a TNB.
Astăzi s-a deschis cea de-a 23-a ediţie a “Salonului Internaţional al Cărţii” de la Torino, care va dura până pe 17 mai. Sunt prezente peste 1.400 de standuri. O noutate a actualei ediţii este şi extinderea manifestării dincolo de hotarele regiunii: la Roma, Milano, Florenţa, Bologna şi Napoli. Pe lângă lansările de carte, publicul entuziast va putea asista la mese rotunde, conferinţe, dar şi la numeroasele concerte ce se vor derula în Salonul Galben de la Lingotto, precum şi în librăriile şi cafenelele din centrul oraşului.
Ploaie de bliţuri, numeroase personalităţi, în seara inaugurală. Cu “maximus, maximus” a fost primit Russell Crowe la premiera filmului “Robin Hood”, o ecranizare a legendei haiducului medieval englez, în viziunea regizorului Ridley Scott. Îi dă replica celebra Cate Blanchett în rolul Lady Marian.
Cu numai două zile înainte de deschiderea festivalului, în competiţia oficială a mai intrat o peliculă. E drept, autorul ei nu este un necunoscut. Organizatorii au admis înscrierea filmului „Route Irish” al lui Ken Loach.
Acesta a fost invitaţia clubului Fire pentru şapte tineri talentaţi care s-au duelat într-o confruntare artistică, miza fiind îndeplinirea visului oricărui folkist: o chitară electro-acustică Ibanez.
Între 21 şi 23 mai se dă adunarea amatorilor de rock, folk, funk, techno, raggae, hip-hop, house şi electro la Urziceni, într-un loc pitoresc, o pădure de 27 de hectare, la Iarmaroc Fest, eveniment ce-şi doreşte să recreeze întâlnirile duminicale de bâlci.
Noaptea europeană a muzeelor este patronată pentru a doua oară consecutiv de UNESCO. Anul acesta, sediul organizaţiei de la Paris îşi va deschide porţile în noaptea de sâmbătă spre duminică marelui public.
În 14 mai, la Festivalul Filmului de la Cannes, în secţiunea Cannes Classics, va fi prezentată capodopera lui Luchino Visconti, “Ghepardul”. Pelicula, realizată în 1963, după romanul omonim al lui Giuseppe Tomasi di Lampedusa, a fost distinsă cu Palme d’Or pentru cel mai bun film, la cea de-a 16-a ediţie de pe Croisette. Filmul va fi prezentat în avanpremieră mondială într-o versiune restaurată digital în 4K.
Celebra construcţie de 167 de metri (masa construcţiei are 113 metri, iar cupola, 47 de metri), al doilea edificiu ca înălţime din Italia, “La Molle Antonelliana”, situată în centrul istoric, simbol arhitectonic al oraşului Torino. Această construcţie, în forma cea mai paradoxală din câte pot exista, are o sală de proiecţie în care vizitatorii se pot întinde pe şezlonguri comode pentru a urmări filmele şi unde, la anumite intervale, proiecţiile se întrerup, cupola se deschide lăsându-te să urmăreşti stelele şi norii, care fug cu aceeaşi viteză ca şi imaginile fantastice ale lanternelor magice.
Protestele pensionarilor şi posibilele mari mişcări sindicale se pare că au generat unele frisoane. Drept urmare, presa “oficială” a luat atitudine. B1 şi EVZ au fost din nou în prima linie.
Ambasada Rusiei şi Centrul de Afaceri al CSI încearcă să aducă aminte că Rusia nu înseamnă doar gaze naturale, ci şi Cehov sau Mihalkov. Un prim pas este spectacolul de pe 16 mai, ora 18.00, de la Sala Tinerimea Română al ansamblului muzical căzăcesc “Jivaia Rus”. Urmează zilele culturii ruse în oraşele româneşti şi retrospective de filme după piesele lui Cehov, la 150 de ani de la naşterea autorului.
Sistemul sanitar românesc este fără îndoială şubrezit sau mai degrabă sabotat de perpetua confuzie birocratică în privinţa surselor de finanţare. Situaţia s-ar îmbunătăţi foarte simplu.
Pictoriţa Elisabeth Vigée-Le Brun, portretista Mariei Antoaneta, spunea despre Torino, în 1789, că este unul dintre cele mai spectaculoase oraşe ale Europei, unde “străzile, pieţele au o regularitate a ţesutului urban”.
Angajaţi punctuali şi un serviciu organizat după modelul nemţesc. În maximum o oră de la efectuarea apelului telefonic, orice fel de problemă legată de sistemul de electricitate este rezolvată. Aceasta este noutatea, în materie de servicii, oferită de electricienii care lucrează pentru serviciul IntervEL, un serviciu nou apărut pe piaţă.
În timp ce Mihaela Bucur de la Chemoform vorbea despre proporţia obligatorie a substanţelor chimice în apa de piscină mi-am adus aminte cum, prin 1993, unul dintre cei mai bogaţi oameni de afaceri români se căina pe marginea unui bazin. Ce dracu' are, că schimb apa tot la două-trei zile şi tot se înverzeşte. Nici omul nostru şi nici românii în general nu prea au habar ce maşinărie complicată este o piscină.
Lansat în premieră mondială toamna trecută, la Festivalul de la Roma, “Concertul” regizorului francez de origine română Radu Mihăileanu a primit cel mai mare premiu decernat în Italia, “David di Donatello”, pentru cel mai bun film european.
Îndrăgostită de scenă şi de universul provocator al personajelor pe care le interpretează, Mirela Zeţa este printre puţinii artişti care preferă în egală măsură să trăiască în lumina reflectoarelor dar şi în spatele acesteia.
Nicicând Viena nu este mai frumoasă decât primăvara, când este scăldată de mirosul pomilor în floare. Este unul dintre cele mai înverzite oraşe ale Europei.
Muzeul Liechtenstein din Viena, complet renovat, el însuşi un univers baroc, găzduieşte una dintre cele mai importante colecţii private din lume, aparţinând Prinţului Hans Adam al II-lea de Liechtenstein. Colecţia cuprinde peste 1.500 de picturi, sculpturi şi piese de mobilier, de la Renaşterea timpurie până la Romantismul austriac.
Vrem sa alcatuim un ghid cultural pe baza povestilor voastre despre ce spatii culturale ati vizitat sau la ce evenimente ati participat, asa ca va invitam sa trimiteti amintirile voastre aici. Noi le vom publica pe blogul turistilor de elita: travel.blog.cotidianul.ro, iar cele mai bune dintre ele vor aparea in editiile tiparite ale ziarului Cotidianul si vor putea castiga intreaga colectie de carti "Cele mai iubite orase".
Vezi primele comentarii
