Home » Home » Reportaj » La pescuit de somn pe Dunăre

La pescuit de somn pe Dunăre

27 Aug 2009 Marius Ghilezan | 0 comentarii | 3035 vizualizari
Rating:
12 voturi
Marime text a A  Trimite pe email   Comenteaza
 
Există pe lume un personaj de poveste. Alfred Jones. Ihtiolog de frunte, angajat al unui prestigios institut de cercetări din Londra, scrie o lucrare: “Efectele acidităţii asupra larvelor de tricoptere”.
 
În timp ce se aşteaptă la elogii în paginile revistei “Păstrăvul&Somonul”, etalonul ştiinţific în domeniu, primeşte o ofertă irezistibilă: să populeze cu somon uedurile din Yemen. Aventurile sale te ţin cu sufletul la gură. El e eroul creat de Paul Torday din cartea “La pescuit de somon în Yemen”, tradusă recent şi la Editura Leda. Mai rar aşa o satiră politică în jurul unui peşte. Ironizarea proiectelor megalomanice ale faraonilor moderni i-a adus autorului celebritatea.

Recent, drumurile, vânturile, valurile m-au condus pe Clisura Dunării. După embargoul cu Iugoslavia a rămas un teritoriu populat de vile somptuoase, dar cu oameni săraci. Locuitorii dintr-o zonă mirifică a României nu aşteaptă să le fie populate apele, nici proiecte gigantice, doar un mic interes din partea mai-marilor de la Bucureşti.

Unchiul Petria se descurcă aşa cum poate. I-au rămas o barcă de metal şi un motor Thomson de pe vremea când “făcea sârbii”. Adică ducea benzină peste Dunăre în timpul embargoului. Regretă acele vremuri. Două ore de lucru pe zi şi şi-a ridicat o casă. NU-I era frică de observatorii internaţionali. Toţi mâncau şi trăiau din “munca noastră”. Acum de-abia mai supravieţuieşte. Pleacă în zori să culeagă plasele din apele învolburate. Crapul nu mai trage. Adică nu se mai prinde nici în împletitura de fir textil. Vine cu o duzină de şalăi. Cât să-şi întreţină familia.

Pescarii bănăţeni dau la somn. Stau câte trei zile în aşteptarea “caşalotului”. Scule de fiţe, monturi speciale, bărci cu motor, mulinete puternice. Pe scurt: fir întins. Ei ştiu că, atunci când vine, Măria sa somnul de Dunăre rupe tot. Când aşteptarea nu dă roade, prind la sonerie. Mai precis, cumpără de la săteni. Aceştia sunt singurii care nu vor proiecte măreţe guvernamentale. Doresc tihna unui pescuit ca la carte.
Oamenii locului au auzit de Elena Udrea că ar fi oarece metresă a lui Băsescu. Nu ştiu că în mâinile sale le stă soarta. Drumurile sunt ca după potop. Chiar dacă primarul din sat e PDL-ist, nu are acces la uşile cele mari de la Bucureşti. Îşi consumă, alături de ceilalţi, neputinţa. Ar vrea ca zona lui să fie inclusă într-un proiect de investiţii. Oamenilor locului nu le trebuie populări de poveste. Dunărea are tot ce trebuie, de la ştiucă la clean, de la avat la biban, de la crap la somn.

Moş Todor, un alt înţelept al satului de pescari, este împotriva investiţiilor. Nu vrea noi rechini imobiliari, nici şalupe bengoase, doar linişte: aşa cum ne-a dat-o Dumnezeu. Soţia sa, Persida, poreclită Sida, e de altă părere. Ar vrea să-l aibă la cină pe Băsescu, pentru a-i spune oful şi durerea. Pe noi nu ne iubeşte nimeni la Bucureşti, îmi spuse dintr-o doară. Dar vă iubeşte Dumnezeu. Mi-a fost singura replică.
 

 
 
 
Abonare Newsletter
 
 
 

0 comentarii

 
 
Pentru a comenta acest articol va puteti loga aici.
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.

 
Întrucât dorim ca site-ul cotidianul.ro să rămână un spaţiu al al discuţiilor civilizate, îi invităm pe cei care postează comentarii la articole să respecte următoarele reguli:



1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste

2. Să se refere doar la articolul la care postează

3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor


Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
 
 
Locuri de munca disponibile in jobs.Cotidianul.ro
 
 
REPORTAJ