Home » Arte & Popcult » Teatru » Kordonskiy, Cehov şi valuri de vodcă

Kordonskiy, Cehov şi valuri de vodcă

09 Iun 2008 Gabriela Lupu | 0 comentarii | 1316 vizualizari
Rating:
7 voturi
Marime text a A  Trimite pe email   Comenteaza
 
Sâmbătă seară, în penultima zi a Festivalului de teatru de la Sibiu, s-a consumat un adevărat moment de magie. Trupa Teatrului Orkeny Istvan din Budapesta a prezentat spectacolul “Fără tată” de Cehov, în regia lui Yuriy Kordonskiy.
 
“Fără tată” de Cehov, în regia lui Yuriy Kordonskiy
Textul lui Cehov cunoscut în literatură drept “Piesa fără titlu” sau “Platonov” se pare, după cum a explicat regizorul, că ar fi trebuit să poarte acest nume, “Fără tată”. Vorbind despre text în engleză, Kordonskiy îi spune “Fatherlessness”, extinzând într-un fel nefericirea de a fi orfan la o întreagă naţie, poporul rus privit ca un copil năbădăios care tânjeşte însă mereu după dragostea şi binecuvântarea paternă. “Fără tată” s-ar putea traduce şi fără Dumnezeu, un neam a cărui comunicare cu Tatăl a fost la un moment dat întreruptă. Oamenii lăsaţi de izbelişte aşteaptă în continuare un semn, îl aşteaptă şi ei, într-un fel, pe Godot (sau doar pe God). Între timp, de plictiseală, mănâncă şi mai ales beau.

Cu “Fără tată”, Kordonskiy revine la ceea ce ştie el să facă cel mai bine, la readucerea la viaţă a întregii lumi cehoviene. Timpul se dilată în această montare, “zăduful” devine parcă un personaj în sine, iar plictisul şi lentoarea pătrund adânc în oase. Personajele piesei, moşieri ruşi, unii dintre ei scăpătaţi, îşi omoară timpul consumându-şi vieţile cu vizite, filozofie de pahar, cântece la balalaică şi drame conjugale. Dragostea nu e altceva decât un motiv de a rupe rutina zilnică. “Nu iubesc cu patimă, ca spaniolii, ci prosteşte, ca ruşii” sau “iubesc o singură proastă şi pe aia doar din plictiseală”, spune Platonov, Don Juanul de ţară, obiectul dorinţelor erotice al fiecărei femei. Personajele se învârt în cerc, sunt ca nişte naufragiaţi pe un ţărm aşteptând să fie salvaţi de ei înşişi. Decorul, semnat de Csorsz Khell, e de altfel construit ca un fel de locuinţă lacustră, oarecum asemănător cu cel din “Unchiul Vania”, montat de Kordonskiy la Bulandra. Oamenii par înconjuraţi de ape, ajung unul la altul traversând un soi de podeţe sau folosindu-se de vâsle. Vecinătatea unei bălţi stătute le poate părea chiar prietenoasă, atâta vreme cât îşi pot ţine în apă, la rece, singurul lucru care contează: vodca. Aici nici măcar tragediile nu se consumă demn până la capăt. Chiar şi moartea vine prosteşte, “ca la ruşi”, lipsită de sens şi de măreţie.

Un mare iubitor de actori, el însuşi a fost multă vreme interpret în trupa lui Lev Dodin, Kordonskiy îi pune excelent în lumină pe interpreţi. Actorii maghiari sunt într-un fel japonezii Europei, talentaţi, peste măsură de muncitori şi dedicaţi, ei reuşesc nişte creaţii interpretative care te lasă fără glas. Este şi cazul actorilor de la Teatrul Orkeny Istvan. Eva Kerekes, interpreta Anei Petrovna Voiniţeva, văduva de general, este o prezenţă absolut magnetică. “Generăleasa” e o femeie puternică şi deşteaptă ce-şi trăieşte cerebral drama de a fi inteligentă într-o lume în care mintea şi ochiul lipede îţi pot fi fatale: “Toate cele de teapa mea, femeile deştepte, toate o sfârşim rău”, conchide ea, înnecându-şi ruseşte, cot la cot cu Platonov, plictisul în băutură: “Fie că bem, fie că nu bem, tot murim. Aşa că, mai bine să bem”, conchide amfitrioana serilor de depravare bahică. Laszlo Szeles e perfect în cinicul Platonov, sex-simbolul burtos, bărbat lipsit complet de aspiraţii, incapabil de iubire sau de credinţă, peste care dau femeile năvală atrase de “je m-en-fischismul lui” şi de aerul de filozof de provincie. Considerat cândva un “viitor Byron”, ajuns la vârsta de 36 de ani, care poate fi la fel de bine 80 sau 100 de ani, el e prototipul ratatului rus. Însurat cu o femeie pe care o dispreţuieşte, el dă iama în femei, fără patimă şi fără nici un sentiment real. Singura activitate ce-i stârneşte o oarecare plăcere este băutura: “Nevastă-mea nici nu se vede de după sticla de vodcă”. Boala lui este perfect diagnosticată de doctorul Trileţki, aflat pe post de resoneur şi de alter ego-ul lui Cehov, foarte bine jucat de Pal Macsai: “M-am uitat zilele trecute în dicţionarul celebrităţilor contemporane şi nici eu, nici tu, Platonov, nu eram trecuţi acolo”.
Firava şi îndelung chinuita soţie a lui Platonov, Saşa, este foarte bine interpretată de Krizsta Biro, iar pătimaşa Sophie, de Fur Aniko.

Deşi reprezentaţia a durat trei ore, la final, mulţi dintre spectatori nu mai voiau să plece acasă. Cîţiva dintre ei au filozofat pe tema piesei, “ruseşte”, la un pahar, la clubul festivalului, împreună cu regizorul şi cu actorii.
 
 
 
Abonare Newsletter
 
 
 

0 comentarii

 
 
Pentru a comenta acest articol va puteti loga aici.
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.

 
Întrucât dorim ca site-ul cotidianul.ro să rămână un spaţiu al al discuţiilor civilizate, îi invităm pe cei care postează comentarii la articole să respecte următoarele reguli:



1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste

2. Să se refere doar la articolul la care postează

3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor


Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
 
 
Locuri de munca disponibile in jobs.Cotidianul.ro
 
 
TEATRU
 
CELE MAI