Jurnalul unui sejur in televizor

Cartea lui Chlo� Delaume, "Locuiesc in televizor",  aparuta la Editura ART, investigheaza la persoana intii efectele unei doze masive de televiziune.

Francezii petrec in medie 11 ani si patru luni in fata televizorului, potrivit statisticilor

"Fac cercetari, ramin foarte atasata de notiunea de laborator," spune Chlo� Delaume, descriind una dintre componentele tehnicii sale. Ba mai mult, subiectul pe care isi realizeaza experimentele este ea insasi, lucru pe care-l demonstreaza si in autofictiunea derulata pe 140 de pagini despre cum este sa locuiesti in televizor timp de 22 de luni, respectiv 1.451 de ore. Pentru ca atit a durat testul la care s-a supus autoarea franceza. In 2004, Chlo� Delaume a deschis televizorul si, timp de aproape doi ani, a trait in permanenta racordata la programele sale de divertisment, la mesajele publicitare si la tot ceea ce canalele de televiziune ofera ochilor si creierelor disponibile, pe scurt, a intrat in marea familie a consumatorilor de fictiune televizata. Odata parte din spectacolul telerealitatii, autoarea-personaj isi cartografiaza transformarea, urmarind atit schimbarile de ordin fizic, pentru ca, dupa cum a constatat pe pielea ei, consumul excesiv de tv ingrasa, produce halucinatii si cauzeaza migrene, cit si intoxicarea cerebrala si contaminarea limbajului. Intrindu-si in rolul de "santinela" a tv-ului, Delaume ajunge sa metabolizeze continutul livrat de emisiunile transmise, relatia sa cu televizorul avind o componenta aproape organica.

De ce face Chlo� Delaume acest experiment pe care cei mai multi l-ar considera o forma extrema de masochism? Pentru ca, dupa cum spune psihanalistul Jacques Lacan, pe care autoarea il citeaza in cartea sa, "e sigur ca a purta povara mizeriei inseamna a intra in discursul care o conditioneaza, fie si numai pentru a protesta impotriva ei". Prin urmare, scriitoarea, cunoscuta pentru combinatiile pe care le face alaturind new media si literatura, a facut o sesiune de scufundari in "fictiunea colectiva" pe care televiziunea o creeaza si la care participa, mai mult sau mai putin constient, cea mai mare parte a populatiei.

Emisiunea "Star Academy" ii stirneste protagonistei impulsuri de sadism

Volumul lui Chlo� Delaume, fragmentat si foarte concentrat, pare scris pe nerasuflate. Autoarea se foloseste de limbaj cu o incintatoare lejeritate, creindu-si un fel de argou, prin care schiteaza ceea ce mai degraba ar parea un experiment cyberpunk, decit unul aflat la indemina oricui, care necesita doar timp, televizor si disponibilitate. Una dintre acele aparitii editoriale care scurtcircuiteaza obisnuintele cititorului, cartea "Locuiesc in televizor" diseca mecanismele subliminale din spatele programelor aparent inofensive, ba mai mult, create special pentru confortul privitorului. Citind din William Blake, Jean Baudrillard, Andy Warhol si altii, Delaume nu se rezuma doar sa construiasca o (auto)fictiune, ci isi si delimiteaza punctul de vedere: " N-am stiut sa-mi protejez creierul, timpul lui este abolit, doar e disponibil. Dar cel putin, dupa cum vedeti, am propria mea naratiune. Salvati-o pe a voastra pina nu-i prea tirziu".

• Fragmente din text

"Spuneti: ma destind in fata televizorului. Lascivi si descaltati, priviti fix ecranul ca sa uitati de voi. De voi insiva, da, propriul corp, propria minte si ziua pe care ati indurat-o. O scurta spalare a creierului ca sa va curatati de murdariile alienarii diurne. Sinteti gata si stiti pretul injectiei. Creierul transpira din greu, efortul lui e palpabil, impinge mai departe limitele memoriei voastre vii, fabrica spatiu. Dar voi nu vedeti asta. Spuneti: schimb canalul cind apar reclamele, imi hranesc singur creierul, (...) nu, pe mine nimeni nu ma insala. (...) Atunci va protejati, credeti, cu ajutorul telecomenzii, al metalimbajului protector, decriptajul camuflat sub haine vechi de talisman."

• Un eseu despre amurgul cartilor puteti citi pe www.cotidianul.ro/select