Jurnalistul maghiar acuzat de rasism vorbeşte: “Oamenilor le e frică”
Rating:
19 voturi
Jurnalistul Marius Cosmeanu, fost şef al Departamentului Media la Cotidianul, l-a întrebat pe Zsolt Bayer, ziarist al publicaţiei "Magyar Hirlap", despre tensiunile sociale din Ungaria, despre interdicţia primită în România în urmă cu patru ani şi despre cum îi mulţumeşte premierului Ferenc Gyurcsány pentru că l-a luat în vizor.
Pe mine, aici, în Ungaria, aşa mă cunoaşte lumea ca pe un jurnalist vehement. Da, sunt considerat un jurnalist impulsiv, care spune lucrurilor pe nume. Scriu aşa când mă revoltă ceva foarte tare. Iar ceea ce s-a întâmplat în Veszprém, m-a revoltat şi pe mine nespus de mult, ca pe orice om normal. Pe deasupra, Veszprém este unul dintre multele cazuri de acest gen care se petrec în Ungaria.
Vrei să spui că e un alt moment al unui fenomen care durează de mai multă vreme?
Da, un alt moment al acestui fenomen. Iar omul rămâne siderat şi nici nu mai ştie ce să facă.
Îmi poţi spune două-trei cazuri similare?
Nu de mult a fost un caz în care o fetiţă de 14 ani a fost violată şi apoi ucisă.
Când s-a întâmplat asta?
Înainte de Crăciun, cândva la începutul lunii decembrie. Poliţia locală a promis atunci că nu va oferi nici o recompensă pentru eventualele informaţii care ar putea duce la prinderea făptaşilor pentru că au rămas atâtea urme la locul faptei încât îi vor prinde pe criminali foarte repede. Au trecut trei luni şi nu au găsit pe nimeni.
Suspecţi sunt?
Nici măcar suspecţi nu sunt. De atunci, localnicii se plâng de acelaşi lucru, că ei cam ştiu cine ar fi făptaşii, dar asta nu prea interesează pe nimeni. Mai trebuie să ştiţi că astăzi, în micile localităţi ale Ungariei are loc câte o infracţiune mai mică sau mai mare aproape în fiecare zi.
Ai statistici despre asta?
Sunt şi statistici, dar esenţa lucrurilor este că până acum, până la crima de la Veszprém, poliţia, la presiunea guvernului, a negat mereu existenţa acestui fenomen, că aceste infracţiuni sunt comise de ţigani. Deşi treaba asta ţine de experienţa de zi cu zi a Ungariei, toată lumea ştie că e aşa.
Te referi la o suprareprezentare a romilor în rata infracţionalităţii. Presupun însă că şi maghiarii mai comit infracţiuni în Ungaria...
Sigur că da, dar am să îţi dau un exemplu care poate te va surprinde. Acum o săptămână, poliţia din Miskolc a organizat conferinţă de presă şi a spus că infracţiunile de pe străzile oraşului sunt comise, fără excepţie, de ţigani. A ieşit un scandal uriaş.
Despre câte cazuri vorbeau ei?
În jur de 20. Problema nici nu e asta, că statistic infracţionalitatea e mai mare în rândul ţiganilor sau a maghiarilor, ci că există un tip de infracţiune foarte uşor identificabilă (jafuri, bătăi, furturi mai mari sau mai mici), care pot fi atribuite în mod semnificativ ţiganilor. Şi asta otrăveşte, practic, în viaţa de zi cu zi, convieţuirea cu maghiarii. Cu toate acestea, raportat la starea în care trăieşte populaţia maghiară aceste lucruri, guvernul şi poliţia susţin cu consecvenţă că infracţiunile acestea nu au nici o legătură cu ţiganii. Probabil că acesta este şi motivul pentru care oamenii reacţionează mult mai nervos la aceste fenomen infracţional. Pentru că realitatea care se derulează în faţa ochilor lor şi pe care o trăiesc zi de zi e negată de către putere. Acum însă s-a spart buba. Partea groaznică ştii care e? Dacă cineva se uită pe forumurile şi postările de pe Internet legate de cazul Veszprém, la ce scriu oamenii ăia acolo, va vedea că ideea cea mai vehiculată e următoarea: dacă aceeaşi ţigani ar fi omorât, nu un român, ci pe un maghiar oarecare, János Kovács, să spunem, nu s-ar mai fi întâmplat nimic. Nimeni nu ar mai fi făcut caz de asta. Aşa cred toţi, că făptaşii ar fi şi acum, bine mersi, în libertate şi ni s-ar fi explicat că nici vorbă de infractori ţigani. Dar aşa, că au înjunghiat un handbalist român, care pe deasupra era preferatul tuturor în Veszprém, că pe un croat şi pe un sârb aproape că i-au omorât, n-au putut ascunde cazul sub preş. De asta s-a spart buba şi a ieşit aşa scandal.
Spune-mi, chiar există o atmosferă mai tensionată în localităţile mai mici, că oamenii nu prea merg în birturi, nu ies seara în oraş în număr aşa de mare pentru că le e frică de grupurile de mafioţi?
Atmosfera în Ungaria este tot mai apăsătoare, din păcate. Da, oamenilor le e frică.
Oricum aş întoarce-o sau oricum aş citi articolul tău, tot transmiţi un soi de aversiune faţă de ţigani. Care e, de fapt, problema ta cu romii? În articol faci deosebire între ţigani răi şi ţigani cinstiţi, dar ştii bine că la nivel social, când se incită spiritele, selecţia asta nu se face, nu există discernământ.
Tocmai această tragedie ar trebui să ştim să o evităm. Şi nu o putem face decât vorbind sincer şi deschis despre aceste lucruri. În Ungaria, eu şi cei care vorbesc deschis despre aceste probleme suntem acuzaţi că expunem ţara unor pericole. Eu însă sunt convins că, din contră, tăcerea e cea care va duce la aceste conflicte. Şi sunt tot mai multe semne care ne arată că ne îndreptăm spre o astfel de situaţie. O să îl citez pe Aristotel. El spune că omul e o fiinţă socială, care trăieşte într-o societate, într-un oraş-cetate. Cine însă nu e sociabil nu poate coabita, trăieşte în afara cetăţii, cum sunt animalele şi zeii. E o formulare interesantă. Ideea e că toţi cei care sunt incapabili să ducă o viaţă socială, să convieţuiască sunt în afara societăţii. O parte semnificativă a ţiganilor din Ungaria nu pot duce o viaţă socială şi nici nu vor să trăiască în societate. Nu îţi pot da cifre, dar e vorba de un segment semnificativ.
Dar ungurii nu au nici o răspundere pentru ceea ce spui?
Probabil că au, e rezultatul unui proces care a durat 40-50 de ani.
(...)
Crezi că va exploda societatea maghiară în următorii ani? Vor fi conflicte majore?
Acum sentimentul meu este că da, dar depinde cum va fi gestionată ţara după alegeri sau după ce va fi schimbat guvernul Gyurcsány, pentru că nu există nici un dubiu că acest guvern nu va mai supravieţui. Important e să avem puterea să discutăm deschis despre lucrurile care ne dor pentru ca apoi să ne unim forţele şi să începem să construim.
Atunci, în 1989, în toate ţările central-europene ale fostului spaţiu comunist puteai citi un zâmbet de uşoară superioritate faţă de români, care, pentru a-l înlătura pe Ceauşescu, au fost în stare să se omoare între ei ş.a.m.d. O atitudine absolut justificată la vremea aceea, comparând cu ce s-a întâmplat la Praga, Budapesta sau Berlin. Azi am însă impresia, vă întoarceţi în timp...
Exact aici e esenţa! Despre asta e vorba. E unul dintre aspectele cele mai importante. Acum 20 de ani, şi noi, şi cehii, şi polonezii ne băteam în piept ce ţări formidabile suntem, cu trecerea paşnică la sistemul democratic, cu schimbarea fără vărsare de sânge a regimului comunist şi cu europenismul nostru nemăsurat... Spuneam asta, într-adevăr, cu o oarecare milă faţă de români, care s-au măcelărit între ei. Problema ştii care e? Au trecut 20 de ani şi trebuie să recunoaştem că fără catharsis nu există nimic. Nimic. Această ascundere sub preş a problemelor noastre, această tăcere a noastră, cu minciunile noastre, faptul că nu am avut nici un catharsis, nici o experienţă care să ne purifice ne-a făcut un popor indispus, nervos, nemulţumit, fără perspective, lipsit de încrederea în sine şi trist. Şi eu aşa simt că ceva se va întâmplă. Sunt nişte stări reprimate care pot izbucni în orice moment.E paradoxal, pentru că şi voi ştiţi că direcţia în care mergeţi nu e cea bună, şi din afară, dă-mi voie, se vede şi mai bine, dar cu toate acestea continuaţi să mergeţi pe acest drum.
O altă problemă, de data aceasta legată de ce spui în articol. Vorbeşti la un moment dat de conştiinţa naţională şi spui că românii o au, iar ungurii nu. Presupun că spui asta plecând de la faptul că Ungaria are de aproape opt ani guvern de stânga, mai puţin setat pe identitatea naţională şi mai preocupat, prin tradiţie, de conştiinţa de clasă, ca să citez un grafitti pe care l-am văzut scris în maghiară pe un tren care venea de la Budapesta la Bucureşti. Ce ai vrut de fapt să spui cu asta?
În primul rând, politicienii români sunt de o mie de ori mai deştepţi decât cei maghiari.
Ei, să vezi cum o să comenteze cititorii români afirmaţia asta...
Apoi, de mai bine de două sute de ani, sunt mai buni pe plan diplomatic, în probleme de relaţii internaţionale etc. E deja un loc comun. Uite, consider că ştiu ceva mai mult despre români decât ştie un maghiar mediu. Îţi spun sincer, iubesc cultura română. Privind din prisma asta, ceea ce observ eu e că... E foarte greu să vorbesc despre asta... E greu să formulez în aşa fel încât să nu fiu înţeles greşit. Ştii care e miezul întregii probleme? În 1956, naţiunea mea a făcut o minune. Din punctul acesta de vedere, e totuna ce s-a întâmplat după aceea. Important e că ceea ce s-a întâmplat atunci a fost o minune. În schimb, regimul lui János Kádár a nenorocit sufleteşte naţiunea mea.
Ei, lasă, că nici Ceauşescu n-a fost uşă de biserică...
Ai dreptate, dar între cei doi e o diferenţă esenţială şi tocmai de aceea spun că e foarte greu să vorbesc despre asta. Pe vremea lui Ceauşescu, voi aţi îndurat foame şi frig. Aţi fost umiliţi şi au făcut cu voi toate monstruozităţile. Iar dictatura lui Ceauşescu a fost de sute ori mai dură decât cea a lui János Kádár. Aici nu avem nici un dubiu. Cu toate acestea, Ceauşescu v-a spus tot timpul că voi sunteţi o naţiune. Nouă ce ne-au spus? Primiţi haleală, puteţi mânca în fiecare zi carne, nici nu o să îngheţaţi iarna, că veţi avea şi încălzire, dar băgaţi bine la cap un lucru: tăceţi din gură, nu vă mai gândiţi niciodată la revoluţia voastră sau la faptul că sunteţi o naţiune. Uitaţi asta o dată pentru totdeauna. Şi la fel s-a întâmplat şi în privinţa maghiarilor de peste hotare. Era de neconceput să vorbeşti de Ardeal, de Voivodina... Hai să îţi mai dau un exemplu. Circula un banc pe vremea aceea, care spunea că în România, în următoarele şase luni, nivelul de trai va creşte cu 50%. Mai exact, acum, că e iarnă, mor de frig şi de foame, dar la vară, deşi vor răbda pe mai departe de foame, nu le va mai fi frig. Ei, şi ascultând bancul acesta, orice muncitor din întreprinderile comuniste de atunci simţea că e cetăţeanul unei ţări al dracului de dezvoltate. Dar dacă îl întrebai de maghiarii din Ardeal, îl durea exact în cot.
Dar nu îi învăţau în şcoală?
Fii serios, cum să-i fi învăţat aşa ceva?! Kádár a făcut un târg cu poporul acesta: vă ţineţi gura şi primiţi de mâncare. La revedere! Nu ştiu ce târg a făcut Ceauşescu cu voi, dar probabil că niciodată nu a vrut să omoare în voi ideea că sunteţi o naţiune.
Cred că avea de omorât alte lucruri, în el însuşi, nu în noi, dar, mă rog, să mergem mai departe. Ce crezi că trebuie să ştie un cititor român despre tine?
Sunt profesor de istorie şi de limba maghiară, membru fondator al FIDESZ, scriitor, jurnalist. Mi-au apărut câteva volume de nuvele şi am fost ani de zile jurnalist la cotidianul “Magyar Nemzet”, am fost realizator tv şi în prezent sunt la “Magyar Hirlap”.
De când lucrezi pentru “Magyar Hirlap”?
Cam de un an şi jumătate. După ce am fost şase ani la “Magyar Nemzet”. Şi am uitat să îţi spun că eu sunt personajul căruia acum patru ani i-a fost interzisă intrarea în România.
Cât a durat interdicţia?
Şase luni.
Care crezi că a fost motivul?
Eraţi în campanie electorală. M-au aranjat Béla Markó şi Attila Verestoy. Spun asta ca nu cumva să creadă cineva că s-a întrunit guvernul român de atunci să discute cazul meu...
Ai informaţii că ei au fost sau e doar o presupunere?
E doar o presupunere de-a mea. Le-ar fi căzut rău să fiu acolo în campanie. Dar trebuie să mai spun ceva. Când am primit interdicţia, aici, acasă, Ministerul de Externe al Ungariei, Uniunea Ziariştilor şi Comitetul Helsinki nu au făcut nimic pentru mine. Ba mai mult, au spus că înţeleg decizia. În schimb, Asociaţia Ziariştilor din România şi Comitetul Helsinki de acolo au protestat faţă de decizia luată de Guvernul României. Asta nu am să uit niciodată. Cum nu am să uit nici faptul că acum, la voi, lumea e mult mai revoltată de scandalul iscat în jurul articolului meu decât la Budapesta, lumea aici stă şi tace ca porcul în păpuşoi. Cred că locul meu e în Uniunea Ziariştilor din România...
Cunoşti media românească?
Da, am destul de multe informaţii despre ea. Cred că e mai profesionistă decât cea din Ungaria. Jurnaliştii români sunt mai proaspeţi, mai creativi, mai inventivi decât colegii lor din Ungaria.
(...)
Spune-mi de ecourile la articolul tău.
E prima oară, după o perioadă mai lungă, când simt că ceva se mişcă din nou. Azi au venit peste 2.000 de cereri de noi abonamente, la un tiraj care e pe undeva la 20.000 de exemplare. Toate astea în aproximativ opt ore. Se pare că vineri vom avea şi un miting destul de serios, aici, în Budapesta.
Câţi estimezi că vor participa?
Cam 20.000. Ceea ce pentru un ziar nu e rău. Problema e că oamenii nu se adună doar pentru un ziar, e mai mult decât atât.
Citeam pe blogul lui Ferenc Gyurcsány un comentariu care spunea, plecând de la articolul tău, că un jurnalist e ca un balon de cauciuc: cu cât tragi mai tare în el, cu atât se ridică mai sus...
Păi e bine să te retragi când eşti sus, nu? Ce poate fi mai măgulitor ca jurnalist, decât să fii luat în vizor chiar de primul-ministru?...
Interviul integral pe http://blog.cosmeanu.ro/
Citeşte şi: Editorialul declarat rasist de premierul ungar
-
Cotidianul.ro iti recomanda stirea de business a momentului: Aici sunt banii dvs: Elena Udrea a dat 40 de mil. euro pe săli de sport
19 comentarii
|
||
|
||
|
||
|
||
|
||
|
|
||
|
||
|
||
|
||
|
||
|
||
|
||
|
||
|
||
|
||
|
||
|
||
|
||
|
Vezi primele comentarii
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.
1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste
2. Să se refere doar la articolul la care postează
3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor
Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
Locuri de munca disponibile in jobs.Cotidianul.ro
- SECRETARA - VEL SERVICE
- INGINER OFERTARE - VEL SERVICE
- INGINER OFERTARE - VEL SERVICE
- Assistant Manager - BCL Group
- consultant financiar - DIASING Agent de Asigurare SRL
INTERVIU
Recomandări de weekend
14 Mai 2010 0 comentarii
“Egoistul”, un spectacol în care Jean Anouilh se pare că şi-a ascuns biografia sub chipul maestrului Radu Beligan. Îl secundează Marin Moraru, Mihai Fotino, Carmen Stănescu, Lamia Beligan, Medeea Marinescu, Sanda Toma, Ileana Olteanu, Cesonia Postelnicu, Silviu Biriş. Sâmbătă, la Sala Amfiteatru a TNB.
Salonul Cărţii de la Torino
Fantasmele memoriei
13 Mai 2010 0 comentarii
Astăzi s-a deschis cea de-a 23-a ediţie a “Salonului Internaţional al Cărţii” de la Torino, care va dura până pe 17 mai. Sunt prezente peste 1.400 de standuri. O noutate a actualei ediţii este şi extinderea manifestării dincolo de hotarele regiunii: la Roma, Milano, Florenţa, Bologna şi Napoli. Pe lângă lansările de carte, publicul entuziast va putea asista la mese rotunde, conferinţe, dar şi la numeroasele concerte ce se vor derula în Salonul Galben de la Lingotto, precum şi în librăriile şi cafenelele din centrul oraşului.
Drame, politică şi “dezmăţ” la Cannes
14 Mai 2010 2 comentarii
Ploaie de bliţuri, numeroase personalităţi, în seara inaugurală. Cu “maximus, maximus” a fost primit Russell Crowe la premiera filmului “Robin Hood”, o ecranizare a legendei haiducului medieval englez, în viziunea regizorului Ridley Scott. Îi dă replica celebra Cate Blanchett în rolul Lady Marian.
Surprize şi nostalgii la Cannes
12 Mai 2010 0 comentarii
Cu numai două zile înainte de deschiderea festivalului, în competiţia oficială a mai intrat o peliculă. E drept, autorul ei nu este un necunoscut. Organizatorii au admis înscrierea filmului „Route Irish” al lui Ken Loach. 
O chitară pentru tine
15 Mai 2010 0 comentarii
Acesta a fost invitaţia clubului Fire pentru şapte tineri talentaţi care s-au duelat într-o confruntare artistică, miza fiind îndeplinirea visului oricărui folkist: o chitară electro-acustică Ibanez.
Iarmaroc Fest, muzică şi bâlci în pădure
14 Mai 2010 0 comentarii
Între 21 şi 23 mai se dă adunarea amatorilor de rock, folk, funk, techno, raggae, hip-hop, house şi electro la Urziceni, într-un loc pitoresc, o pădure de 27 de hectare, la Iarmaroc Fest, eveniment ce-şi doreşte să recreeze întâlnirile duminicale de bâlci. 
La Arte, Cetăţeni!
15 Mai 2010 0 comentarii
Noaptea europeană a muzeelor este patronată pentru a doua oară consecutiv de UNESCO. Anul acesta, sediul organizaţiei de la Paris îşi va deschide porţile în noaptea de sâmbătă spre duminică marelui public. 
„Ghepardul” revine la Cannes
11 Mai 2010 2 comentarii
În 14 mai, la Festivalul Filmului de la Cannes, în secţiunea Cannes Classics, va fi prezentată capodopera lui Luchino Visconti, “Ghepardul”. Pelicula, realizată în 1963, după romanul omonim al lui Giuseppe Tomasi di Lampedusa, a fost distinsă cu Palme d’Or pentru cel mai bun film, la cea de-a 16-a ediţie de pe Croisette. Filmul va fi prezentat în avanpremieră mondială într-o versiune restaurată digital în 4K. 
Incertitudini, proteste şi speranţe pe Croisette
11 Mai 2010 0 comentarii
S-ar părea că anul acesta împotriva Festivalului de Film de la Cannes s-au unit şi cerul, şi pământul, şi apele mării.
Un templu al cinematografului
14 Mai 2010 0 comentarii
Celebra construcţie de 167 de metri (masa construcţiei are 113 metri, iar cupola, 47 de metri), al doilea edificiu ca înălţime din Italia, “La Molle Antonelliana”, situată în centrul istoric, simbol arhitectonic al oraşului Torino. Această construcţie, în forma cea mai paradoxală din câte pot exista, are o sală de proiecţie în care vizitatorii se pot întinde pe şezlonguri comode pentru a urmări filmele şi unde, la anumite intervale, proiecţiile se întrerup, cupola se deschide lăsându-te să urmăreşti stelele şi norii, care fug cu aceeaşi viteză ca şi imaginile fantastice ale lanternelor magice.
Cu foarfeca prin ziare şi emisiuni
Oamenii mogulului cel bun spun lucruri trăsnite
13 Mai 2010 0 comentarii
Protestele pensionarilor şi posibilele mari mişcări sindicale se pare că au generat unele frisoane. Drept urmare, presa “oficială” a luat atitudine. B1 şi EVZ au fost din nou în prima linie. 
Nu doar Gazprom, ci şi „Rusia Vie”
România devine şi piaţă culturală pentru Rusia
14 Mai 2010 0 comentarii
Ambasada Rusiei şi Centrul de Afaceri al CSI încearcă să aducă aminte că Rusia nu înseamnă doar gaze naturale, ci şi Cehov sau Mihalkov. Un prim pas este spectacolul de pe 16 mai, ora 18.00, de la Sala Tinerimea Română al ansamblului muzical căzăcesc “Jivaia Rus”. Urmează zilele culturii ruse în oraşele româneşti şi retrospective de filme după piesele lui Cehov, la 150 de ani de la naşterea autorului. 
Dosarele de presă cotidianul.ro
Eforia Spitalelor Civile
O restituire necesară
10 Mai 2010 1 comentarii
Sistemul sanitar românesc este fără îndoială şubrezit sau mai degrabă sabotat de perpetua confuzie birocratică în privinţa surselor de finanţare. Situaţia s-ar îmbunătăţi foarte simplu. 
Torino. Allegro con gusto
12 Mai 2010 2 comentarii
Pictoriţa Elisabeth Vigée-Le Brun, portretista Mariei Antoaneta, spunea despre Torino, în 1789, că este unul dintre cele mai spectaculoase oraşe ale Europei, unde “străzile, pieţele au o regularitate a ţesutului urban”.
Interviu cu Florin Marcu - director general Sindserv
Primul serviciu de urgenţe electrice (2)
12 Mai 2010 1 comentarii
Angajaţi punctuali şi un serviciu organizat după modelul nemţesc. În maximum o oră de la efectuarea apelului telefonic, orice fel de problemă legată de sistemul de electricitate este rezolvată. Aceasta este noutatea, în materie de servicii, oferită de electricienii care lucrează pentru serviciul IntervEL, un serviciu nou apărut pe piaţă. 
Advertorial:
Piscina, ca o rachetă de apă
(Sau poveşti din prostiile amatorilor şi din universul profesioniştilor)
12 Mai 2010 0 comentarii
În timp ce Mihaela Bucur de la Chemoform vorbea despre proporţia obligatorie a substanţelor chimice în apa de piscină mi-am adus aminte cum, prin 1993, unul dintre cei mai bogaţi oameni de afaceri români se căina pe marginea unui bazin. Ce dracu' are, că schimb apa tot la două-trei zile şi tot se înverzeşte. Nici omul nostru şi nici românii în general nu prea au habar ce maşinărie complicată este o piscină.
Oscarul italian pentru “Concertul”
10 Mai 2010 0 comentarii
Lansat în premieră mondială toamna trecută, la Festivalul de la Roma, “Concertul” regizorului francez de origine română Radu Mihăileanu a primit cel mai mare premiu decernat în Italia, “David di Donatello”, pentru cel mai bun film european. 
Văduva neagră cucereşte Parisul
09 Mai 2010 2 comentarii
Musée d’Orsay prezintă o şocantă expoziţie, „Crimă şi pedeapsă”, ce va fi deschisă până la 17 iunie.
Mirela Zeţa (Mondenii) despre parodierea vedetelor: “Suntem actori, nu judecători”
08 Mai 2010 2 comentarii
Îndrăgostită de scenă şi de universul provocator al personajelor pe care le interpretează, Mirela Zeţa este printre puţinii artişti care preferă în egală măsură să trăiască în lumina reflectoarelor dar şi în spatele acesteia. 
Jurnal pe portativ, la Viena
09 Mai 2010 0 comentarii
Nicicând Viena nu este mai frumoasă decât primăvara, când este scăldată de mirosul pomilor în floare. Este unul dintre cele mai înverzite oraşe ale Europei.
Shoppingul Principelui
08 Mai 2010 1 comentarii
Muzeul Liechtenstein din Viena, complet renovat, el însuşi un univers baroc, găzduieşte una dintre cele mai importante colecţii private din lume, aparţinând Prinţului Hans Adam al II-lea de Liechtenstein. Colecţia cuprinde peste 1.500 de picturi, sculpturi şi piese de mobilier, de la Renaşterea timpurie până la Romantismul austriac.
Publicitate
GHID CULTURAL DE CALATORIE
Vrem sa alcatuim un ghid cultural pe baza povestilor voastre despre ce spatii culturale ati vizitat sau la ce evenimente ati participat, asa ca va invitam sa trimiteti amintirile voastre aici. Noi le vom publica pe blogul turistilor de elita: travel.blog.cotidianul.ro, iar cele mai bune dintre ele vor aparea in editiile tiparite ale ziarului Cotidianul si vor putea castiga intreaga colectie de carti "Cele mai iubite orase".
Vremea
Ploaie
max: 11 C
min: 4 C