Home » Arte & Popcult » Arte Vizuale » Jurnal despre comunismul românesc, la ESSL Museum

Jurnal despre comunismul românesc, la ESSL Museum

23 Noi 2009 Lucia Popa | 0 comentarii | 1258 vizualizari
Rating:
14 voturi
Marime text a A  Trimite pe email   Comenteaza
 
Seria de fotografii “Where I belong” de Michele Bressan, artist român de origine italiană recompensat recent cu prestigiosul ESSL Award 2009 va fi vernisată la Viena pe 4 decembrie.
 
Jurnal despre comunismul romanesc, la ESSL Museum
Văzute prin obiectivul fotografului care se străduieşte să recompună fugar ceva din atmosfera copilăriei, imaginile selectate de Bressan sunt, intenţionat sau întâmplător, aluzii la festele pe care i le joacă acum memoria, cu imprecizia ei ceţoasă, dar cu atât mai bogată şi mai creativă graţie acestui lucru. Unde piese ale trecutului lipsesc, imaginaţia artistului reconstituie, pornind de la imagini ce sugerează mirajul propriei copilării. Fotografiile din ciclul “Where I belong”, realizate în perioada 2007-2008, ilustrează, de exemplu, interioare de apartamente, locuri de joacă din faţa blocului şi zone de tranziţie, în care ruralul se întrepătrunde vag cu aluzii la o atmosferă urbană. Nici personajele nu aparţin mai clar unei anumite lumi, hainele lor mărturisesc aceeaşi indeterminare, chipurile au o tristeţe grea, lipsită de sclipiri aparte, ca un soi de moştenire comună balcanică, stare ce transpare şi în zâmbetele conjuncturale, aplatizate şi în gesturile înguste, temătoare şi închise, obişnuinţă a neîncrederii.

Aproape expresioniste, imaginile reţinute de Bressan se suprapun peste memoria neclară a artistului însuşi, care a încercat la maturitate să recompună cumva scena propriei copilării. Cum a trăit o bună parte din viaţă în Italia, cu vizite periodice în România, unde trăieşte astăzi, imaginea lumii pe care o vedea la anumite intervale era firesc imprecisă. România văzută prin ochii unui copil pe jumătate italian îi pare astăzi, în mod straniu, o lume mai “autentică” decât perioadele petrecute în regiuni meridionale. Aşa cum arată fotograful, imaginile din seria “Where I belong” sunt mai degrabă “un jurnal, o reconstruire” ce provine din amintire şi mai ales din clişeele bătătorite în memoria afectivă. Bressan venea în contact cu lumea comunismului românesc câteva luni în fiecare an, în timpul vacanţelor şi, de obicei, vizita semăna cu o incursiune într-o lume stranie, de care era impresionat vizual. Astăzi îşi aminteşte şi cozile la care stătea cu bunicul său şi joaca din faţa blocului cu alţi copii.

Toate acestea îi păreau diferite de lumea italiană, dar, în acelaşi timp, nu le-a înregistrat ca pe nişte diferenţe bizare, de pus la index sau de expus în muzee, ci ca pe nişte felii de viaţă autentică. Respectând canoanele realismului, fotografiile lui Bressan nu cosmetizează nimic, caută firescul, oamenii în mediul lor obişnuit şi lucrurile în rutina lor cenuşie. Carpete pe care sunt cusute stângaci lebede, un pat cu o cuvertură fadă, oameni îmbrăcaţi modest, pereţi imperfecţi, balcoane urâte şi impersonale, încărcate de antene parabolice, străzi prost asfaltate, toate acestea compun un univers vizual aproape “insesizabil” pentru un obişnuit al tranziţiei româneşti. Prin obiectivul lui Bressan, toate acestea capătă contur şi claritate, însă nu par dezaprobate, ci privite cu o anumită înţelegere şi chiar afecţiune. Poate lumina care scaldă unele imagini şi se pliază peste clişee fără să le facă mai “frumoase”, ci le încarcă de o doză sesizabilă de nostalgie, creează această impresie.

Cu ajutorul acestei lumini şi prin intermediul unghiului de fotografiere, Bressan iese din stilul aparent neutru cu care şi-a obişnuit publicul. Acum, mai mult decât de obicei, ochiul privitorului caută şi unghiul din care vede totul fotograful. Întotdeauna acest unghi este voit ambiguu: artistul pare şi spectator, şi actor implicat într-o secvenţă, confirmând intenţia declarată a unui jurnal vizual. Bressan fotografiază, dincolo de raţiunile de compoziţie, surprinzând interiorul a două camere, ilustrează mici scene pe stradă din mijlocul lor etc. Poate când lumina naturală este mai puternică, artistul lucrează cu imagini alb-negru, mai ales pentru a sublinia unele contraste.

Vezi aici site-ul premiilor ESSL
 
 
 
Abonare Newsletter
 
 
 

0 comentarii

 
 
Pentru a comenta acest articol va puteti loga aici.
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.

 
Întrucât dorim ca site-ul cotidianul.ro să rămână un spaţiu al al discuţiilor civilizate, îi invităm pe cei care postează comentarii la articole să respecte următoarele reguli:



1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste

2. Să se refere doar la articolul la care postează

3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor


Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
 
 
Locuri de munca disponibile in jobs.Cotidianul.ro
 
 
ARTE VIZUALE
 
CELE MAI