Azi se sarbatoresc 15 ani de cind exista ideea infiintarii Memorialului Sighet. In mod anormal, momentul se va consuma intr-un cvasianonimat deja traditional.
"Primul memorial al victimelor comunismului din lume" concretizeaza si pune in circulatie, tot azi, la ceas aniversar, o idee excelenta: un DVD (care se cheama ,,Muzeu de luat acasa) prin intermediul caruia se poate vizita, virtual, incinta Memorialului Sighet. La Sala Oglinzilor, de la sediul Uniunii Scriitorilor, e vernisata si o expozitie cu instantanee din Memorial cu tema "Represiunea impotriva scriitorilor". Am tinut sa consemnez cele doua puncte de reper ale zilei de astazi pentru ca, desi in sine sint vesti extraordinare, cel mai probabil, ele vor face doar in mod accidental obiectul unor stiri in presa de larga circulatie.
In alta ordine de idei, Memorialul de la Sighet capitalizeaza, discret, dar consecvent, multe beneficii pentru Romania.
Publicitate
Pentru intretinerea memoriei, pe scurt (de pe site-ul destul de putin vizitat al acestui foarte pretios proiect): Memorialul e "protejat" din 1995 de Consiliul Europei. Aceeasi institutie, incepind cu 1998, plaseaza Memorialul de la Sighet in prima linie a institutiilor care au ca scop pastrarea memoriei continentului alaturi de Memorialul de la Auschwitz si de Memorialul Pacii din Normandia.
Cu scopul de a "reconstrui si pastra memoria unor popoare, in particular a celui roman, carora timp de jumatate de secol li s-a indus in constiinta o istorie falsa", Memorialul are doua "componente" fundamentale: un Muzeu (localizat chiar in Sighet, exact in spatiul fostei si teribilei inchisori politice) si un Centru international de studii asupra comunismului (sediul sau e in Bucuresti). Nascut si crescut din indirjirea buna a citorva oameni, Memorialul iese tot mai mult si mai eficient in afara Romaniei; desi propune si expune o istorie tragica, institutia aceasta face o imagine buna tarii noastre. O face spunind adevarul istoriei noastre recente - unul greu de suportat, dar util, igienic si, din punctul meu de vedere, obligatoriu de spus.
In fine, ar fi putut fi ceva mai neplacut decit faptul ca "superprofesorul de istorie", care este Memorialul de la Sighet, e invaluit in atit de multa si, adesea, nedreapta discretie: sa nu fi existat, sa nu fi fost inventat!
In fiecare vara, la Memorial vin, la scoala de vara, tinerii. Sint curiosi, destepti si tot mai multi. E foarte bine. Asadar: pentru cei de la Memorial - respect!
Treceti pe la Sighet si mirositi zidurile inchisorii in celule. E un miros greu de fum impregnat in pereti, un miros pe care n-o sa-l uitati toata viata.
Respectele mele, domnule Parasconiu, pentru randurile dumneavoastra si pentru ca inchinati un gand celor care au murit acolo si pentru zilele de infern ale chinuitilor incarcerati care au avut sansa sa scape vii de acolo...
Precaritatea noastra civica , de Liviu ANTONESEI (21-01-2008)<br /> Greva foamei a trecut de 30 de zile si deja risca sa lase urme ireversibile in sanatatea protestatarilor. Dar noua nu ne pasa! In vreme ce noi asistam incintati sau iritati la meciul de ping-pong pe tema Norica Nicolai, al nu stiu citelea conflict din interiorul puteriinoastre bicefale, circa 500 de oameni - acum, mai multi, pentru ca protestul s-a extins de la Bucuresti la Brasov - isi risca sanatatea si chiar viata pentru adevarurile istoriei noastre recente - Revolutia si mineriadele - si poate pentru un viitor mai bun - legea lustratiei si legea votului uninominal. Despre Norica Nicolai vorbesc politicienii, despre ea se pronunta jurnalistii si comentatorii, ea este subiectul vedeta al televiziunilor. Tot catre Norica Nicolai, de marti si catre interimarul Melescanu, este indreptata si atentia opiniei publice. Asta in vreme ce sute de oameni sint in greva foamei, unii dintre ei ajungind deja in spital, altii fiind asistati medical la locurile in care-si desfasoara radicalul protest. Greva a trecut de 30 de zile si deja risca sa lase urme ireversibile in sanatatea protestatarilor. Dar noua nu ne pasa! Dintre oficiali, doar presedintele a avut o intrevedere cu grevistii, promitind sa-si exercite functia de mediator intre puterile statului. Sa dea Domnul sa aiba succesinainte de a se produce ireparabilul! Impreuna cu fundatia mea, alaturi de alte citeva instante ale societatii civile, mi-am declarat solidarizarea cu revendicarile grevistilor inca de la inceput. Am facut asta si pentru ca ma intereseaza rezolvarea legala si decenta a chestiunilor legate de Revolutie si mineriade, si pentru ca ma priveste un viitor mai curat al tarii mele, dar si pentru ca stiu ce inseamna sa ajungi la o asemenea forma de protest.
Precaritatea noastra civica , de Liviu ANTONESEI (21-01-2008)<br /> Greva foamei a trecut de 30 de zile si deja risca sa lase urme ireversibile in sanatatea protestatarilor. Dar noua nu ne pasa! In vreme ce noi asistam incintati sau iritati la meciul de ping-pong pe tema Norica Nicolai, al nu stiu citelea conflict din interiorul puteriinoastre bicefale, circa 500 de oameni - acum, mai multi, pentru ca protestul s-a extins de la Bucuresti la Brasov - isi risca sanatatea si chiar viata pentru adevarurile istoriei noastre recente - Revolutia si mineriadele - si poate pentru un viitor mai bun - legea lustratiei si legea votului uninominal. Despre Norica Nicolai vorbesc politicienii, despre ea se pronunta jurnalistii si comentatorii, ea este subiectul vedeta al televiziunilor. Tot catre Norica Nicolai, de marti si catre interimarul Melescanu, este indreptata si atentia opiniei publice. Asta in vreme ce sute de oameni sint in greva foamei, unii dintre ei ajungind deja in spital, altii fiind asistati medical la locurile in care-si desfasoara radicalul protest. Greva a trecut de 30 de zile si deja risca sa lase urme ireversibile in sanatatea protestatarilor. Dar noua nu ne pasa! Dintre oficiali, doar presedintele a avut o intrevedere cu grevistii, promitind sa-si exercite functia de mediator intre puterile statului. Sa dea Domnul sa aiba succesinainte de a se produce ireparabilul! Impreuna cu fundatia mea, alaturi de alte citeva instante ale societatii civile, mi-am declarat solidarizarea cu revendicarile grevistilor inca de la inceput. Am facut asta si pentru ca ma intereseaza rezolvarea legala si decenta a chestiunilor legate de Revolutie si mineriade, si pentru ca ma priveste un viitor mai curat al tarii mele, dar si pentru ca stiu ce inseamna sa ajungi la o asemenea forma de protest.
Asa e: jos palaria pt. articol!
Am si o intrebare: ati auzit ca s-a inventat LINK-ul? Sau, poate, nu era cazul, daca tot nu prea e vizitat site-ul...(care se numeste?...?)
@4 Lucid. Sigur. Este acel domn care a contabilizat crimele si deportarile evreilor din Ardeal si Sighet la Auschwitz in perioada ocupatiei hortyste tot la crime romanesti.
Citeste opiniile lui Paul Goma. Lucrarile le gasesti pe site-ul lui paulgoma.free.fr
ma-ndoiesc de contabilitatea dvs. antonescu are destui pe suflet ca sa mai adauge. de ce nu a fost la sighet? pai de ce nu a fost la marasesti, la tebea, la alba-iulia, la... stupid.
revenim la articol. mult respect pentru cei care au contribuit la memorial.
@uhi4ge Vezi ca esti pe dianfara in acest caz: tocmai ca marele laureat A FOST LA SIGHET cand cu inaugurarea casei sale memoriale, realizata de statul roman, dar a refuzat sa mai mearga 2-3 strazi mai incolo la Memorial. Si poate dai pe google Tony Judt si memorialul Sighet sa mai citesti ceva interesant.
Nu sunt un om lesne impresionabil, dar vizita la Memorial m-a cam daramat...Am intrat in incaperea care avea rolul de carcera, cred (la etajul I si/sau II), am inchis usa, dar marturisesc ca nu am reziztat mai mult de 30 secunde.Prietenii m-au intrebat daca le recomand deplasarea la Sighet si nu am stiut ce sa le raspund.
P.S. Merita amintit in cuprinsul articolului si numele Anei Blandiana.
@lucid 4
Ma gandesc la doua explicatii posibile :
a. sistemul comunist a fost puternic promovat/sustinut de etnia din care face parte si "renumitul premiu Nobel" amintit (sa nu vorbim de funie in casa...);
b. unii s-ar putea intreba daca nu cumva ororile comunismului nu ar putea avea acelas statut ca si holocaustul atat de blamat (pe buna dreptate) pana acum.
Sigur, subiectul e foarte delicat...
Poate doar asa sa mai spalam imaginea terfelita a tarii noastre in plan international , aratind ororile comunismului. Doar asa mai putem inscrie cu litere de foc in constiintele tinerilor generatii sacrifciul facut de inaintasii nostri ,spiritul de jertfa de care este capabil acest popor . Altfel , in conditiile in care orele de istorie a romanilor ,practic, nu mai exista in scoli ,vom uita cu totul si de identitatea noastra nationala.
Acesta este de fapt obiectivul de atins al unora.
Ca fost participant la scolile de vara de la sighet,si ca unul care s-a intors de nenumarate ori la sighet pentru memorial nu pot decat sa salut acest articol. O vizita obligatorie pentru orice roman, un loc care iti schimba viata. Spor si bafta mai departe!
Pentru a comenta acest articol va puteti loga aici.
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.
Întrucât dorim ca site-ul cotidianul.ro să rămână un spaţiu al al discuţiilor civilizate, îi invităm pe cei care postează comentarii la articole să respecte următoarele reguli:
1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste
2. Să se refere doar la articolul la care postează
3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor
Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
“Egoistul”, un spectacol în care Jean Anouilh se pare că şi-a ascuns biografia sub chipul maestrului Radu Beligan. Îl secundează Marin Moraru, Mihai Fotino, Carmen Stănescu, Lamia Beligan, Medeea Marinescu, Sanda Toma, Ileana Olteanu, Cesonia Postelnicu, Silviu Biriş. Sâmbătă, la Sala Amfiteatru a TNB.
Astăzi s-a deschis cea de-a 23-a ediţie a “Salonului Internaţional al Cărţii” de la Torino, care va dura până pe 17 mai. Sunt prezente peste 1.400 de standuri. O noutate a actualei ediţii este şi extinderea manifestării dincolo de hotarele regiunii: la Roma, Milano, Florenţa, Bologna şi Napoli. Pe lângă lansările de carte, publicul entuziast va putea asista la mese rotunde, conferinţe, dar şi la numeroasele concerte ce se vor derula în Salonul Galben de la Lingotto, precum şi în librăriile şi cafenelele din centrul oraşului.
Ploaie de bliţuri, numeroase personalităţi, în seara inaugurală. Cu “maximus, maximus” a fost primit Russell Crowe la premiera filmului “Robin Hood”, o ecranizare a legendei haiducului medieval englez, în viziunea regizorului Ridley Scott. Îi dă replica celebra Cate Blanchett în rolul Lady Marian.
Cu numai două zile înainte de deschiderea festivalului, în competiţia oficială a mai intrat o peliculă. E drept, autorul ei nu este un necunoscut. Organizatorii au admis înscrierea filmului „Route Irish” al lui Ken Loach.
Acesta a fost invitaţia clubului Fire pentru şapte tineri talentaţi care s-au duelat într-o confruntare artistică, miza fiind îndeplinirea visului oricărui folkist: o chitară electro-acustică Ibanez.
Între 21 şi 23 mai se dă adunarea amatorilor de rock, folk, funk, techno, raggae, hip-hop, house şi electro la Urziceni, într-un loc pitoresc, o pădure de 27 de hectare, la Iarmaroc Fest, eveniment ce-şi doreşte să recreeze întâlnirile duminicale de bâlci.
Noaptea europeană a muzeelor este patronată pentru a doua oară consecutiv de UNESCO. Anul acesta, sediul organizaţiei de la Paris îşi va deschide porţile în noaptea de sâmbătă spre duminică marelui public.
În 14 mai, la Festivalul Filmului de la Cannes, în secţiunea Cannes Classics, va fi prezentată capodopera lui Luchino Visconti, “Ghepardul”. Pelicula, realizată în 1963, după romanul omonim al lui Giuseppe Tomasi di Lampedusa, a fost distinsă cu Palme d’Or pentru cel mai bun film, la cea de-a 16-a ediţie de pe Croisette. Filmul va fi prezentat în avanpremieră mondială într-o versiune restaurată digital în 4K.
Celebra construcţie de 167 de metri (masa construcţiei are 113 metri, iar cupola, 47 de metri), al doilea edificiu ca înălţime din Italia, “La Molle Antonelliana”, situată în centrul istoric, simbol arhitectonic al oraşului Torino. Această construcţie, în forma cea mai paradoxală din câte pot exista, are o sală de proiecţie în care vizitatorii se pot întinde pe şezlonguri comode pentru a urmări filmele şi unde, la anumite intervale, proiecţiile se întrerup, cupola se deschide lăsându-te să urmăreşti stelele şi norii, care fug cu aceeaşi viteză ca şi imaginile fantastice ale lanternelor magice.
Protestele pensionarilor şi posibilele mari mişcări sindicale se pare că au generat unele frisoane. Drept urmare, presa “oficială” a luat atitudine. B1 şi EVZ au fost din nou în prima linie.
Ambasada Rusiei şi Centrul de Afaceri al CSI încearcă să aducă aminte că Rusia nu înseamnă doar gaze naturale, ci şi Cehov sau Mihalkov. Un prim pas este spectacolul de pe 16 mai, ora 18.00, de la Sala Tinerimea Română al ansamblului muzical căzăcesc “Jivaia Rus”. Urmează zilele culturii ruse în oraşele româneşti şi retrospective de filme după piesele lui Cehov, la 150 de ani de la naşterea autorului.
Sistemul sanitar românesc este fără îndoială şubrezit sau mai degrabă sabotat de perpetua confuzie birocratică în privinţa surselor de finanţare. Situaţia s-ar îmbunătăţi foarte simplu.
Pictoriţa Elisabeth Vigée-Le Brun, portretista Mariei Antoaneta, spunea despre Torino, în 1789, că este unul dintre cele mai spectaculoase oraşe ale Europei, unde “străzile, pieţele au o regularitate a ţesutului urban”.
Angajaţi punctuali şi un serviciu organizat după modelul nemţesc. În maximum o oră de la efectuarea apelului telefonic, orice fel de problemă legată de sistemul de electricitate este rezolvată. Aceasta este noutatea, în materie de servicii, oferită de electricienii care lucrează pentru serviciul IntervEL, un serviciu nou apărut pe piaţă.
În timp ce Mihaela Bucur de la Chemoform vorbea despre proporţia obligatorie a substanţelor chimice în apa de piscină mi-am adus aminte cum, prin 1993, unul dintre cei mai bogaţi oameni de afaceri români se căina pe marginea unui bazin. Ce dracu' are, că schimb apa tot la două-trei zile şi tot se înverzeşte. Nici omul nostru şi nici românii în general nu prea au habar ce maşinărie complicată este o piscină.
Lansat în premieră mondială toamna trecută, la Festivalul de la Roma, “Concertul” regizorului francez de origine română Radu Mihăileanu a primit cel mai mare premiu decernat în Italia, “David di Donatello”, pentru cel mai bun film european.
Îndrăgostită de scenă şi de universul provocator al personajelor pe care le interpretează, Mirela Zeţa este printre puţinii artişti care preferă în egală măsură să trăiască în lumina reflectoarelor dar şi în spatele acesteia.
Nicicând Viena nu este mai frumoasă decât primăvara, când este scăldată de mirosul pomilor în floare. Este unul dintre cele mai înverzite oraşe ale Europei.
Muzeul Liechtenstein din Viena, complet renovat, el însuşi un univers baroc, găzduieşte una dintre cele mai importante colecţii private din lume, aparţinând Prinţului Hans Adam al II-lea de Liechtenstein. Colecţia cuprinde peste 1.500 de picturi, sculpturi şi piese de mobilier, de la Renaşterea timpurie până la Romantismul austriac.
Vrem sa alcatuim un ghid cultural pe baza povestilor voastre despre ce spatii culturale ati vizitat sau la ce evenimente ati participat, asa ca va invitam sa trimiteti amintirile voastre aici. Noi le vom publica pe blogul turistilor de elita: travel.blog.cotidianul.ro, iar cele mai bune dintre ele vor aparea in editiile tiparite ale ziarului Cotidianul si vor putea castiga intreaga colectie de carti "Cele mai iubite orase".