"Jesus Christ Superstar", spectacolul verii

In prima parte a lunii iulie, la sala ArCub aproape ca s-au spart geamurile de la intrare. Asta nu pentru ca era cineva nemultumit de proiectele culturale ale Primariei Capitalei, ci pentru ca acolo avea loc un anume spectacol.

Studentii din anul II ai UNATC au montat impreuna cu profesorul lor, actorul Adrian Pintea, opera rock "Jesus Christ superstar". Un spectacol studentesc de la care nimeni nu astepta mare lucru s-a transformat in evenimentul cultural al verii 2006. Au fost zece reprezentatii gratuite, toate jucate cu sala arhiplina, in ciuda caldurii si a atmosferei irespirabile.

Un spectacol care vrea sa dezmeticeasca

Adrian Pintea, autorul moral al acestui boom teatral, ne-a povestit citeva lucruri legate de montarea sa: "As putea spune ca am ales "Jesus Christ superstar" "din intimplare", dar de mult nu mai cred ca deciziile noastre ca artisti pe lumea asta sint intimplatoare. Oricum, acest proiect este prima materializare, fericita cred, a ideii de modul anglofon, care functioneaza de curind in UNATC, alaturi de cel francofon, deci proiecte in limbile respective, menite sa demonstreze capacitatea studentilor actori de a trece cu succes barierele de limba care ne-au izolat in pustia asta de Balcani ai culturii si implicit ai teatrului mondial. Oricum, sa poti accesa cu usurinta interpretarea operei shakespeariene e un atu pretios. Chestia cu globalizarea e alta poveste, care nu ma amuza la fel. Dar engleza, da, e un instrument cultural".

Pintea nu a considerat ca celebra opera rock reprezinta un pariu cu o miza prea mare pentru niste incepatori in ale actoriei: "Cred in talentul lor, in devotamentul, forta si energia lor. A studentilor mei. Cred in maturizarea lor accelerata de alte ritmuri decit cele cu care am fost noi obisnuiti si, ca viitori profesionisti, trebuie sa invete rapid provocarile profesionismului actoricesc".

"Codul lui Da Vinci", "o manea filosofico-teologala"

Ar putea fi de mirare ca, nefiind, din fericire, "Codul lui Da Vinci", sau alta explicatie instant a misterelor biblice, "Jesus Christ superstar" are astazi un asemenea succes, mai ales in rindul tinerilor. Opera rock semnata de Andrew Lloyd Webber nu aduce nici o atingere Sfintei Scripturi, de altfel o serie de prelati s-au declarat incintati de acest show, la vremea lor, printre ei numarindu-se si Nicolae Steinhardt.

Referindu-se la oportunitatea unui astfel de spectacol, Pintea este de parere ca "revenirea la radacinile inocente ale rock-ului original si la tema cristica sint necesare in bezmeticeala pe care o traim astazi cu totii". Actorul a respins cu o grimasa si a desfiintat in citeva vorbe pina si ideea de "cod al lui da Vinci": "Fenomenul "Codul..." e un fel de manea "filosofico-teologala" de un gust indoielnic invelita in ambalajul "Manuscriselor de la Marea Moarta".

Tinerii de azi sint mult mai aprigi in materie de selectie culturala autentica decit gospodinele care pling cu ceapa pe masa de mila lui Mozart care "era frumusel, da� s-a prapadit, saracu�, deh, invidia lui Salieri... Lume rea, maica!". Nu stiu ce fel de muzica prefera tinerii de azi, dar pe cea proasta o recunosc imediat in sufletul lor si nu se lasa pacaliti prea mult. Sper".

Pe vremuri, Adrian Pintea era un foarte bun cintaret de rock. Multi spectatori au venit la sala ArCub sperind si intr-un cadou mai special, in aparitia lui Pintea pe scena. Cu gratie, actorul s-a dat la o parte, lasindu-i sa se afirme doar pe studentii sai care au dovedit si ei reale calitati vocale. Intrebat daca nu a fost macar vreo clipa tentat sa se joace si el putin, Pintea a raspuns ca rolul sau a fost doar de antrenor si ca bucuria studentilor sai este scopul lui cel mai drag.

In calitate de "antrenor" el a avut o sarcina foarte dificila, aceea de a antrena un Iisus. Nefiind adeptul vorbelor mari si multe, Pintea i-a spus studentului sau doar atit: "Daca crezi, poti. Eu cred". A functionat pentru ca "uneori doar atit ajunge si pentru cei dubitativi/liberi-cugetatori sau alte specii de trestii".

"N-avem matusi sau conturi in Insulele Cayman"

Desi asteptat cu interes de mii de spectatori care fie nu au apucat sa-l vada, fie ar vrea sa-l revada, spectacolul are o soarta incerta. Ajuns la acest capitol al povestii, Pintea se infurie: "Totul depinde de gasirea unor institutii culturale nationale, de eventuali sponsori, de renegocierea si achitarea drepturilor de autor companiei "Really Usefull", de bunavointa nu stiu cui de a investi in instalatia muzicala, de tot felul de comitete si comitii care se ocupa cu intrarea noastra si culturala in Europa etc... etc... Cred ca daca am fi fost o echipa de football

s-ar fi rezolvat totul cit ai zice peste. Dar nu sintem... Doar actori, studenti, nemilionari, fara matusi zbanghii, fara conturi in Insulele Cayman, asa ca ramine de vazut daca va dori cineva sa ne sprijine. Daca nu, spectacolul va muri aici si vom mai inregistra o mare victorie postdecembrista".

Adrian Pintea este de parere ca "Jesus Christ superstar" ar putea foarte bine intra in repertoriul permanent al unui teatru bucurestean, acest lucru aducind doar beneficii institutiei care s-ar incumeta la un astfel de demers. "Pragmatic, realist, ar fi un boom de piata", explica Pintea. "Si ca eveniment cultural fara precedent si financiar, desigur, singurul lucru care pare sa mai conteze pentru directorii de teatru, in afara de orgoliul de care nu putem scapa, caci de la Rim ne tragem si salvari fanarioti se mai gasesc, ca si ciubuc, tejghea, tescherea etc..."

Actor, regizor, profesor. Trei in unu. Asta pentru ca el crede in insolenta curiozitate universala a omului renascentist. Pe Adrian Pintea il vom putea revedea din toamna intr-o piesa in regie proprie, ca de obicei, in ultima vreme, si cintind rock sau blues cu prietenii adevarati.