Home » Home » Reportaj » Jesus a pogorât în Bărăgan cu 28 de milioane de euro la el (video)

Jesus a pogorât în Bărăgan cu 28 de milioane de euro la el (video)

11 Mai 2008 Viorel Ilisoi | 8 comentarii | 12110 vizualizari
Rating:
27 voturi
Marime text a A  Trimite pe email   Comenteaza
 
Investitorul spaniol Jesus Menchero negociază de sâmbătă cu sătenii din Sohatu - Călăraşi, ca să le cumpere terenurile şi să facă acolo un oraş industrial. Negocierile au început cu un adălmaş de proporţii
 
Un val de bani înalt de 28 de milioane de euro se abate asupra comunei Sohatu din Călăraşi. În urma viiturii s-ar putea să răsară un oraş mai mare decât multe reşedinţe de judeţ din România. Spaniolul care vrea să construiască oraşul în Bărăgan a dat o petrecere pentru tot satul ca să le înmoaie inimile ţăranilor şi aceştia să-i vândă pământurile mai repede.

Ziua de sâmbătă, 10 mai 2008, va rămâne pentru cei 3.500 de oameni din Sohatu acea zi de neuitat când Jesus Menchero s-a coborât din Audi pe pământurile lor şi n-a vrut să le cumpere imediat şi să se apuce de turnat temeliile oraşului promis, ci a început, după obiceiul locului, cu un chef general, lăsând afacerile să mai aştepte o zi. Berea a curs ca la potop, cerul s-a înnegrit de fumul de la grătare, sute de kile de jambon, mici, caşcaval, cotlete, muşchi ţigănesc, babic, pastramă, salate şi peste 2.000 de pâini au dispărut în guşi, în buzunare, în sacoşe, s-au săturat şi câinii, şi raţele. Lăutari de la judeţ, miniştri, ambasadori, oameni de afaceri, vedete de televiziune. O petrecere cum n-a mai fost niciodată în Sohatu. Cu foc de artificii la urmă.

Pe la amiază, străzile sunt pustii. Pe terenul de fotbal, acoperit acum cu un cort uriaş, ridicat în numai trei zile, roiesc maşini cu bunătăţi. Abia la primul sfârâit de mici încep să apară oameni pe la porţi şi o iau agale către corturi. Uliţele sunt şi ele pietruite de câteva zile, dar numai până după prima cotitură, până unde se vede. Chiar şi aşa, e o încântare pentru săteni să meargă pe drum şi să nu se murdărească pe adidaşi. Câţiva mai norocoşi au prins şi asfalt, o pojghiţă de două degete turnată în fugă peste pietrişul pus iniţial. Cum ajung la corturi, urmând indicatorul „Acceso invitados“, unde din clipă în clipă trebuie să apară spaniolul cu camionul de bani, oamenii se vorbesc între ei: „Facem ca la alegeri: mâncăm şi bem şi la urmă tot cu cine ştim noi votăm. Adică cine vrea vinde, cine nu, nu“.

Jesus Menchero vrea să cumpere 2.800 de hectare de teren la Sohatu, aproape 40 la sută din suprafaţa agricolă a comunei (7.035 ha). Unde acum cresc vii primitive, întinse pe araci, şi grâu foşnind în aşteptarea secetei, ca în anii din urmă, vrea să contruiască un oraş cu 54.000 de locuinţe, 4.480 de spaţii industriale, 122 de clădiri logistice, şcoli, spitale, catedrală, un complex sportiv, gară, linie de tramvai, şosele. Spaniolul dă un euro pe metrul pătrat. 10.000 de euro hectarul. A mai făcut aşa ceva şi în Spania şi i-a ieşit. Primarul Iulian Dumitrică a fost acolo, a văzut şi s-a minunat. Acasă, le-a spus oamenilor să nu vândă o şfară de pământ până nu vine spaniolul. Mai mult de
10-12 hectare nu s-au vândut.

Acum, în aşteptarea spaniolului, moş Anghel Urlă, de 80 de ani, se întreabă ce va face cu banii. A lucrat fix 12.100 de zile la CAP şi primeşte 220 de lei pensie. Când i-a murit nevasta, popa Balcău i-a luat 500 pe înmormântare, aşadar nu e de trăit cu o pensie cu care nici nu te poţi îngropa. „Mai am un hectar, zice bătrânul, îl dau. Nu ştiu cât înseamnă zece mii de euro. Mult, puţin, eu îl dau, că nu mai am ce face cu pământul.“

În Sohatu, nimeni nu prea are ce face cu pământul. E un sat sărac, n-are nici un atelier de croitorie măcar, nici o frizerie sau cizmărie, ceva. Doar câţiva salariaţi, paznici prin Bucureşti. Nici farmacie n-are, nici dentist. Vreo zece sohăteni muncesc în străinătate, nu se cunoaşte că aduc bani în sat. Tineretul a plecat la oraş şi nu se mai întoarce.

Au mai rămas bătrânii. Media de vârstă e de 60 de ani. Primăria adună din taxe şi din impozite într-un an cam cât dă Menchero pe şase hectare de pământ. N-ai cu ce, bă, n-ai cu ce! Bătrânii şi-au dat pământul în asociaţie şi primesc 200 kg de grâu la hectar. „Eu am 5 hectare, zice moş Marin Mihai, adică iau o mie de kile de grâu. Kila de grâu e 7.000 de lei vechi. Care va să zică, eu de pe 5 hectare iau grâu cam de 7 milioane de lei, hai să zicem 200 de euro pe an. Acu’ să-mi spui dumneata câte mii de ani trebuie să trăiesc eu ca să iau de pe pământul meu atâta cât îmi dă spaniolul grămadă, că eu mă încurc la socoteală, că am băut o ulcică de vin cu vecina, la poartă.“

Când Menchero ajunge la cort, se duce direct la macheta imensă din mijlocul cortului, unde viitoarele zeci de mii de case stau aliniate de-a lungul străzilor închipuite de dungi maro. Sătenii mai rămân un timp afară, privesc în lungul şoselei, dar când văd că nu apare nici un camion cu bani, aşa cum ziceau unii, se adună în jurul investitorului. „Domnu’ Isus, domnu’ Isus, chiar faci spital, bre? Hai, bre, că-i vrăjeală! Tramvai la Sohatu?“ - întreabă unul, iar domnişoara Marcela, traducătoarea, răspunde că da, domnul Jesus Menchero a răspuns că tot ce e pe macheta aia şi tot ce se vede în filmul de pe ecranul mare cât poarta de fotbal va fi făcut în amănunt, chiar şi copacii ăia din polistiren vopsit cu verde, panourile solare, tot, tot, tot, dar acum e timpul să petrecem, prieteni români.

„Bă, ce vrăjeală pe ăsta!“, zice Ion Niţă, unul care nu are de vânzare decât pământul de sub unghii. Tocmai el e cel mai sceptic. Îi ţine partea moş Oprea Hodorog, de 71 de ani, care n-are decât un hectar, dar în sud, nu unde cumpără spaniolul. „Eu nu aş vinde. Am pământul de la tata, care l-a avut de la tatăl lui. Să nu vândă nimeni, că fără pământ e aşa cum ne-am vinde sufletul. Să nu-l dăm la străini. Când o să se vadă cu bani, mulţi o să-i bea şi-or să manânce până crapă. Şi, dacă nu mor de băutură, rămân calici.“

Cei mai mulţi nu se îndoiesc că proiectul e ceva serios, şi asta pentru că le-a zis primarul liberal Iulian Dumitrică, omul care în 6 luni, de când e primar, a eliberat de patru ori mai multe titluri de proprietate decât în ultimii opt ani, iar în ultimele zile a pietruit câteva uliţe şi una chiar a asfaltat-o cumva. Printre sătenii invitaţi de Menchero se învârt zeci de activişti liberali cu tricouri şi şepci galbene ca rapiţa, petrecerea a devenit campanie electorală gratuită pentru primar, care oricum nu mai are nevoie de aşa ceva, are de-acum asigurate atâtea mandate câte poate duce. Ţiganii din sat au scos şi manele electorale, pe care copiii lor, îmbrăcaţi cu tricouri cu săgeata liberală, le cântă cu sinceritate: „Măi, primare, măi, primare,/ Dintre toţi eşti ăl mai tare,/ Dintre toţi eşti ăl mai bun/ Că ne-ai pus pietriş pe drum“.

Moş Ştefan Mihai, după o bere, se sprijină de machetă şi încearcă să-şi imagineze cum va arăta azilul de bătrâni care se va înălţa tocmai pe postaţa lui de iarbă, „chiar aici“, arată el cu degetul, unde i-a fătat vaca astă-primăvară. „Cincizeci de mii de euro…, spune bătrânul rar, gânditor. Cinci hectare de pământ. Eu n-am câştigat atâţia bani toată viaţa muncind la colectiv. O să le dau bani la copiii mei de la Bucureşti, să-şi ia câte o maşină şi ce mai vor ei. Mie să-mi rămână numai să stau eu la azil, ca boierul, să mă uit la televizor. Dar oare ne-o da banii ăştia? Eu, până nu văd banii, nu-i dau actele.“

Pentru Ionel Scrisu, secretarul primăriei, banii ăştia nu sunt destui. „Am zece hectare, zice el. Vând acum patru, să zicem. Şi cu restul mai aştept. Când nu o să mai poată de pământul meu care o să-i stea în drum, o să-mi dea cât cer eu.“ Strategia prinde repede, mulţi îşi fac planuri să ia… cât să ia pe un hectar? Douăzeci, o sută de mii! Un milion de euro. Bătrânii se joacă senin cu sumele, pentru mulţi dintre ei suta de mii sau milionul sunt aşa de mari încât nu îşi pot da seama ce înseamnă cu adevărat.

Copiii lor, ajunşi la vârsta a doua, au venit la petrecere, poate de mulţi ani nu au mai călcat prin Sohatu, şi ţin sumele în frâul lucidităţii. Iar Petru Bouroş, agentul imobiliar care se va ocupa de cumpărarea pământului, le spune verde în faţă: „Oferta noastră este de 10.000 de euro pe hectar, de 4-5 ori mai mult decât preţul zonei. Nu se negociază. Dacă în 3-4 luni nu vom avea cumpărate 80 la sută din terenuri, domnul Menchero se va retrage din Sohatu şi va căuta altă locaţie pentru acest proiect“. Dar sătenii, deveniţi parteneri de afaceri ai Grupului Menchero, nu îl aud, acum se luptă pentru a apuca un mic, un cotlet, îşi smulg măslinele din pumnii încleştaţi. Se strivesc în înghesuială, beau, dansează şi îşi fac vise. Până nu se vor semna actele, Sohatul va rămâne acelaşi sat fără nimic altceva decât pământul de 200 de kilograme de grâu la hectar şi cerul de deasupra.
 
 
 
Abonare Newsletter
 
 
 

8 comentarii

 
1
euxdobrin 11-Mai-2008 22:51
Proiecte europene sau intoxicari?
Din cate am inteles, poti primi bani europeni daca investesti in zone DEFAVORIZATE. Adica zone cu un venit pe cap de locuitor foarte mic. Se pare ca spaniolul nostru asta doreste.

Probabil ca s-a aliat cu cine trebuie, altfel astfel de proiecte benefice pentru noi nu s-ar realiza niciodata.

sau cine stie? Sa fie asta o intoxicare pentru ca pretul pamantului sa creasca pentru cazul in care un alt investitor din Romania si-ar dori asa ceva?

Viitorul ne va arata cum sta treaba. Sper insa sa se poata REALIZA ceva in zona fara piedici tipice romanilor...
2
nicolae75 12-Mai-2008 01:34
teapa, plus reclama enevanta
aici va fi in felul urmator: ori ii dau ai nostri teapa si tin la pamint (pret) cu dintii, ori le da spaniolul teapa si face cu totul altceva acolo. Ambele variante sunt posibile.
Daca nu faceti ceva cu reclama aia la Vodafone care nu te lasa sa vezi pagina si nici nu se inchide eu unul nu mai intru pe site-ul vostru. Eu inteleg sa iti faci reclama, dar chestia aia e f. enervanta asa ca sunt in stare sa renunt sa citesc din cauza ei.
3
zofina 12-Mai-2008 07:50
la naiba
fi-v-ar reclama a dracului! juma' de ora m-am chinuit sa vad pozele si tot nu le-am vazut. daca nu schimbati naibii modul de afisare al reclamei, pe mine nu ma mai prindeti pe-aici si cred ca si alti cititori va vor spune un sincer si idignat PA! Asa reclama enervanta n-am mai vazut.
4
omrizario 12-Mai-2008 08:08
posibila teapa liberala
Sa ne spuna si cu cat a cumparat terenul in Spania si ce a facut acolo. Altfel nu il cred.
5
Raven 12-Mai-2008 11:37
Of, of
Asta-i articol? Asta-i mod de prezentare intr-un articol? Inteleg ca ar vrea sa fie o satira, nu? Sa fie, dar nu in Cotidianul.
6
eberceanu 12-Mai-2008 11:56
Nu mi se pare
Raven (12-Mai-2008 11:37)
Of, of
Asta-i articol? Asta-i mod de prezentare intr-un articol? Inteleg ca ar vrea sa fie Dar nu e deloc o satire, dragutule. Nu mi se pare. Numai comenta intr-o pagina articolele citite in alta pagina sau in alt ziar.
7
palconivalentin 12-Mai-2008 19:01
sunt curios
sunt curios sa va ce se va intampla.
www.palconivalentin.ro
8
Makoo 12-Mai-2008 19:21
Frumos scris!
Viorele, nici eu nu-mi inchipui cam ce inseamna 1 milion, d'apai batranii aia... Frumos scris, bravo! Stil inconfundabil! 'M-am ras', sa stii! :))
Vezi primele comentarii
 
Pentru a comenta acest articol va puteti loga aici.
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.

 
Întrucât dorim ca site-ul cotidianul.ro să rămână un spaţiu al al discuţiilor civilizate, îi invităm pe cei care postează comentarii la articole să respecte următoarele reguli:



1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste

2. Să se refere doar la articolul la care postează

3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor


Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
 
 
Locuri de munca disponibile in jobs.Cotidianul.ro
 
 
REPORTAJ
 
CELE MAI