Home » Sport » Gimnastica » Izbaşa a scos aurul din sol

Izbaşa a scos aurul din sol

17 Aug 2008 Roxana Maha | 1 comentarii | 2301 vizualizari
Rating:
9 voturi
Marime text a A  Trimite pe email   Comenteaza
 
Gimnasta româncă a obţinut în sfârşit primul titlu olimpic la Beijing.
 
Sandra Izbasa
Sandra Izbasa Sursa: Reuters
La o zi după ce prima medaliată olimpică din istoria gimnasticii româneşti, Elena Leuştean, a decedat, Sandra Izbaşa a spart gheaţa la Beijing şi a adus primul titlu olimpic pentru gimnastica feminină românească. După evoluţia modestă din calificări, unde a ratat finala la bârnă, stelista şi-a luat revanşa şi a urcat pe prima treaptă a podiumului de la sol. Intrată ultima pe covor, Izbaşa şi-a stăpânit emoţiile şi a reuşit o execuţie perfectă, notată de arbitre cu 15,650 puncte. Medaliile de argint şi bronz au revenit americancelor Shawn Johnson - 15,450 puncte şi Anastasia Liukin - 15,450 puncte.

„Sandra era una dintre pretendentele la medalia de aur. Sigur că am avut emoţii, este munca atâtor ani, muncă ce poate fi apreciată sau aruncată la gunoi într-o fracţiune de secundă. În gimnastică, cine are nervii tari câştigă, cine nu, pierde. Sandra a avut astăzi una dintre cele mai bune evoluţii ale ei de la Beijing, de altfel, toate fetele au mers în creştere. Dacă a concurat ultima, Sandra nu a fost avantajată, dimpotrivă, este cel mai greu să te vezi ultima concurentă. Nu mai ştiam cum să o liniştesc şi să îi explic că ea nu trebuie să se gândească la ce au făcut adversarele, ci să se concentreze la ce are ea de făcut“, a declarat antrenorul coordonator al lotului olimpic feminin al României, Nicolae Forminte.

Dacă, pentru majoritatea campionilor, părinţii au fost cei care le-au hărăzit drumul în viaţă, alegând pentru ei sportul în care să exceleze, nu la fel s-a întâmplat şi în cazul Sandrei.

„Părinţii m-au dus la tenis, dar îmi era frică de rachetă, pentru că era mai mare decât mine. Apoi am încercat scrima, însă îmi era teamă că voi muri dacă fac vreo greşeală. În complexul sportiv unde mergeam la scrimă exista şi o sală de gimnastică. Am văzut fetiţele cum se antrenează şi asta a fost o adevărată magie pentru mine. Aveam doar 4 ani atunci, dar magia gimnasticii a rămas pentru mine. La un moment dat am cochetat şi cu handbalul, dar părinţii mi-au spus că handbalul nu este de mine. Eram foarte firavă şi le era frică să nu păţesc ceva“, îşi aminteşte gimnasta. Conştientă că gimnastica implică numeroase sacrificii, Sandra spune că satisfacţiile sunt însă pe măsură. „Nu este uşor ca la 16-18 ani, cât avem noi, să ni se rupă oasele în fiecare zi, să ni se taseze vertebrele, să plângem, să ni se rupă palmele, să concurăm cu durere. Dar chiar dacă facem sacrificii, merită osteneala. Diferenţa dintre mine şi o persoană oarecare este că ea nu are aceleaşi satisfacţii pe care le pot avea eu. N-aş fi putut fi eu însămi fără gimnastică. Nu aş fi putut fi doar o fată care merge la şcoală şi se întoarce acasă. Când ştiu că am muncit şi că am câştigat medalia de aur pentru ţara mea, mă trec fiorii. Îmi place să câştig“, spune stelista. Spre deosebire de majoritatea gimnastelor, care s-au apucat de sport din dorinţa de a-şi ajuta familiile nevoiaşe, Sandra nu are lipsuri acasă. Mai mult, părinţii ei îşi permit să o însoţească pe aceasta nu doar la concursurile din ţară, ci şi la cele din străinătate. Chiar şi la Beijing, Roxana şi Florin Nicolae Izbaşa şi-au încurajat fiica din tribună.

Dacă Steliana Nistor a anunţat că Olimpiada de la Beijing va reprezenta ultima competiţie majoră din cariera ei, Sandra Izbaşa nu vrea să se oprească la Beijing. „Voi continua 1.000 de ani în gimnastică, de fapt până mă va lăsa sănătatea. Vreau ca la următoarele Mondiale să cuceresc aurul“, spune Sandra, care, după ce se va retrage, vrea să devină profesoară de fitness sau, ca şi mama, cosmeticiană, „pentru că-mi place să machiez şi să fac masaj“.

Lidera echipei noastre a devenit astfel a şasea româncă medaliată cu aur olimpic la sol, drum început de Nadia Comăneci. Într-o altă finală, la sol masculin, Marian Drăgulescu s-a clasat doar al 7-lea, după ce a ratat aterizarea la o diagonală şi a primit doar 14,850. „Nu se pune problema că nu aş fi dat dovadă de concentrare. „Pur şi simplu la a doua diagonală am greşit. Nu este din cauza emoţiei, ci a fost o greşeală tehnică. Am fost pregătit, însă nu am avut şansă. La sărituri este şansa vieţii mele, ultima mea şansă“, a spus Drăgulescu. Marocanul va evolua astăzi în finala olimpică de la sărituri.
 
 
 
Abonare Newsletter
 
 
 

1 comentarii

 
1
stan45 18-Aug-2008 09:18
Bravo!
Bravo tuturor sportivelor romance care ne-au adus bucurie si mandrie! Ca de sportivi romani nu prea e nimic de spus...Bravo tuturor campioanelor!
 
Pentru a comenta acest articol va puteti loga aici.
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.

 
Întrucât dorim ca site-ul cotidianul.ro să rămână un spaţiu al al discuţiilor civilizate, îi invităm pe cei care postează comentarii la articole să respecte următoarele reguli:



1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste

2. Să se refere doar la articolul la care postează

3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor


Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
 
 
Locuri de munca disponibile in jobs.Cotidianul.ro
 
 
GIMNASTICA