Home » Editorial » Invitati » Ionescu, tinicheaua lui Ionesco

Ionescu, tinicheaua lui Ionesco

12 Iul 2009 Cristian Teodorescu | 15 comentarii | 4646 vizualizari
Rating:
18 voturi
Marime text a A  Trimite pe email   Comenteaza
 
Eugen Ionescu spunea că realitatea nu-i absurdă. Fiica sa, Marie-France, se străduieşte să demonstreze contrariul întrebuinţând ca material didactic chiar opera tatălui: dacă la Paris Ionescu a scris în franceză, nu mai e scriitor român!
 
Ca unică moştenitoare a lui Eugen Ionescu, născut în 1909 la Slatina din tată român şi mamă franţuzoaică, Marie-France Ionesco a decis următoarele: Eugen Ionescu s-a simţit exilat în România, nu în Franţa. Opera lui scrisă în limba franceză, la Paris, e a unui scriitor francez plecat din România, care trebuie tratat în ţara în care s-a născut ca oricare alt scriitor din Franţa. Naşterea lui Ionescu în România nu înseamnă decât un accident în viaţa tatălui său pentru Marie-France Ionesco.

Ea îşi citează tatăl care afirmă că prima limbă pe care a învăţat-o a fost franceza. Dacă mama viitorului dramaturg era franţuzoaică venită în România, în ce limbă era să-i vorbească Marie-Thérèse fiului ei?

Într-o română aproximativă sau în franceza pe care o ştia? E adevărat că, până în 1924, Eugen a stat în Franţa şi că a fost recuperat şi adus în România de tatăl său, avocatul oltean, prin hotărâre judecătorească. E adevărat că Eugen Ionescu şi-a detestat tatăl, fiindcă era violent şi mitocan, dar mitocanul a avut grijă ca fiul lui să urmeze liceul şi facultatea în România, unde tânărul Ionescu a devenit profesor de franceză. Mi se pare absurd să-i reamintesc fiicei sale că Eugen Ionescu a căpătat conştiinţă de scriitor în limba română. Mi se pare de asemenea absurd să-i reamintesc doamnei Ionesco amănuntul că atunci când Eugen Ionescu s-a întors în Franţa, în 1938, era cetăţean român bursier şi, câţiva ani mai târziu, a devenit în aceeaşi calitate ataşat cultural al guvernului Antonescu la Vichy. Cred că în acest episod al vieţii lui Eugen Ionescu se află dorinţa fiicei sale de a face uitat faptul că Ionesco a avut de-a face cu România altfel decât ca „exilat“.

Marie-France Ionesco se străduieşte prin tot soiul de interdicţii bizare să-şi ferească tatăl de numele de Ionescu, cel cu care a plecat din România, pentru a nu mai da loc de întors unor cercetări care să-l asocieze pe autorul „Rinocerilor“ cu rinocerii din România regimului Antonescu. Aşa-zisul motiv că un regizor român (Alexandru Darie) şi-ar fi permis să ia peste picior opera lui Ionesco şi să se bată pe burtă cu marele dramaturg maschează de fapt temerile devotatei sale fiice că dacă acceptă ca în România centenarul lui Eugen Ionescu să fie sărbătorit sub acest nume, nu sub cel de Ionesco, să nu se mai găsească cineva, precum dna Alexandra Laignel-Lavastine, care să-l acuze pe Ionesco pentru trecutul său de Ionescu şi să-i mai instrumenteze o relaţie de complicitate fascistoidă din cauza relaţiilor sale amicale cu Emil Cioran şi cu Mircea Eliade.

Dar şi că Eugen Ionescu ar putea fi luat în discuţie pentru trecutul său personal, de ataşat cultural al României la Vichy, în timpul regimului Antonescu. Absurda încercare a fiicei sale de a-l scăpa pe Ionesco de „tinicheaua“ originii lui româneşti nu-i va împiedica pe cercetători să se ocupe în continuare şi de această tinichea. Ba, cum se întâmplă, s-ar putea să-i facă şi mai curioşi asupra trecutului de care Marie-France încearcă să-l decupleze. Şi nici nu-l va transforma pe Ionescu dintr-un scriitor în doi, aşa cum ar vrea atât de românca sa urmaşă.
 
 
 
Abonare Newsletter
 
 
 

15 comentarii

 
1
andrzej 12-Iul-2009 18:43
Da se pare ca
Madam Marie-France se pare ca a mostenit gena violenta si inflexibila tocmai de la bunicul oltean.
Deh, asa se razbuna uneori soarta, esti si vrei sa fi tocmai ceea ce detesti mai mult.
Oricum madam ionesco, e se pare doar o prelungire a incapatanarii oltenesti, iar asocierea cu alta descendenta(mitzura arghezi) a unui mare scritor roman(T. Arghezi), e dovada clara ca descendentii unor oameni de exceptie, rar se intapla sa nu cada prada ridicolului.
2
Mircea Morariu 12-Iul-2009 21:13
Distinctii
Ma tem ca adevărul e undeva la mijloc. Iar cartea lui Matei Calinescu aparuta si in romaneste la Editura Junimea (cf. Eugene Ionesco- teme identitare si existentiale) clarifica multe. Se pare ca si aceasta carte a scandalizat-o pe doamna Marie- France Ionesco. care ar dori sa controleze si exegeza ionesciana Dincolo de orice, socotesc ca e bine sa intelegem ca, in calitatea sa esentiala de scriitor de literatura dramatica, Ionesco apartine, in primul rind, Frantei. Nu are rost sa ne zbatem sa demonstram contrariul. A existat un Ionescu in Romania tot la fel cum a existat un Ionesco in Franta. Trecerea e marcata de pasajul de la "Englezeste fara profesor" la "Cintareata cheala". Cred ca aici, in Romania, se cuvine sa ne aplecam mai mult asupra cercetarii scrierilor in limba romana ale lui Ionescu, fara a neglija, desigur, ceeea ce a scris el in limba franceza. In urma cu ani de zile, un manual de Literatura romana, recomanda spre studiere o piesa scrisa de Ionesco in limba franceza, ilustrind astfel genul dramatic. Ceea ce e, orice s-ar spune, un abuz. Tot la fel de mare ca si cel pe care si-l ingaduie doamna Marie- France Ionesco, in exercitarea drepturilor sale de legatar. Dar doamna in cauza e prost sfatuita. Si asta se vede si in felul in care conditioneaza reprezentarea de utilizarea exclusiva a traducerii de la Humanitas. Chiar daca Radu Popescu are multe hibe, el a dat cea mai buna versiune in limba romana a piesei perfecte care e "Cintareata cheala".
3
Daniel_trezitu 12-Iul-2009 22:27
Mobile, scaune, alte conştiinţe
Orice creator este o dualitate sau o sinteză de calităţi paradoxale. Pe de o parte, el înseamnă un proces personal omenesc, pe de alta, impersonal, creator. Ca om, poate fi sănătos ori bolnav; psihologia lui personală poate şi trebuie explicată de aceea personal. Dimpotrivă, ca artist, el poate fi înţeles numai din fapta sa creatoare. Ar fi, de pildă, o eroare grosolană a dori să se reducă maniera unui gentleman englez sau a unui ofiţer prusac sau a unui cardinal la etiologia personală. Gentlemanul, ofiţerul sau înaltul prelat sunt officia obiective, impersonale, fiecare dintre ei cu psihologia sa inerentă, obiectivă. Deşi artistul este opusul a ceva oficial, există totuşi o analogie ascunsă, în măsura în care o psihologie specific artistică reprezintă o chestiune colectivă şi nu personală. Căci pentru el arta este ceva înnăscut, ca un instinct care-l cuprinde, făcând din el un instrument. În ultimul rând, nu el, omul personal, este factorul volitiv în el, ci opera de artă.

C.G. Jung, Despre fenomenul spiritului în artă şi ştiinţă, Ed. Trei, 2007, pag. 107

P.S. L-am văzut vreodată pe Ionescu fiind francez şi citindu-i opera să-l catalogăm ca atare, sau printr-o descedenţă, dorim să-l atragem în frustrările noastre de români.
4
Parafora 13-Iul-2009 06:25
Rinocerismul rasist
Dna. M.Fr. este doar unul din "interpretii" lui Eugene Ionesco; acesta si-a exprimat intr-adevar clar dezacordul ata personal fata de rinocerismul comunist si post-comunist, (niciodata fata de cel legionar!), cat si prin subversivitatea operei, care, jucata pe scenele romanesti, a contribuit si contribuie la intretinerea starii de revolta - nuanta care ii scapa fiicei autorului caruia niciodata n-avea astfel cum sa-i treaca prin gand, prin interdictie, deturnarea intentiei urmarite.
Dna. M.Fr. vrea sa-l zmulga pe Eugen Ionescu din radacinile Caragiale, Urmuz, Cugler, George Ciprian,
etc.?
Interpretand interpretarea dnei. M.Fr.,nu poate fi trecut cu vederea rinocerismul rasist al vedeniei dumneaei.
5
Mircea Morariu 13-Iul-2009 09:29
rinocerism
In repetate rinduri, Ionesco a subliniat ca "Rinocerii" este o piesa care ia atitudine impotriva oricarui fel de totalitarism. Comentariul "rinocersimul rasist" mi se pare inexact si rau intentionat.
6
inimarea 13-Iul-2009 11:23
Tinicheaua românilor subţiri
Nu doar pretenţia dar nici dorinţa n-o am, ca MF-Ionesco să-i înţeleagă pe români. Prefer aroganţa privirii de sus, unei cunoaşteri cu dureroase urmări pentru români.
Fără dubiu, MF-Ionesco abuzează de dreptul de moştenitoare, anunţînd că nu permite organizarea celebrării operei celebrului său tată, în Ro. De fapt, nu vrea să participe la, să patroneze ori să fie asociată cu această idee, a cărei aplicare n-o poate împiedica. Este supărată pe români, care persistă în eroarea - în opinia sa - de a-l revendica pe Eugen Ionesco, scriitor francez de valoare universală, membru al Academiei Franceze, crescut în Franţa şi stabilit acolo, după o perioadă în care a fost nevoit a trăi lîngă oltenescul său tată, în România.
MF-Ionesco este franţuzoiacă pînă-n vîrful unghiilor şi nu suportă mojicia - căci nici vorbă de sacrilegiu - de a i se servi partea dureroasă a biografiei tatălui său, sub eticheta \"Ionescu - apropiat cercurilor fasciste româneşti, agent al guvernului Antonescu, la Vichy\".
Dar este mojicie rostirea adevărului? Da, admiţînd că tonul face muzica. Par exemple: Absurda încercare a fiicei sale de a-l scăpa pe Ionesco de „tinicheaua“ originii lui româneşti...
Afirmaţie precedată de \" o relaţie de complicitate fascistoidă din cauza relaţiilor sale amicale cu Emil Cioran şi cu Mircea Eliade\"; şi de \"ataşat cultural al guvernului Antonescu la Vichy\".
Lumea de azi - y compris La France - excelează în vulgaritate. Şi-n stupiditate, dacă Eliade a devenit nefrecventabil. MF Ionesco o refuză, noi i-o punem pe farfurie. MF-Ionesco ne refuză, noi o ofensăm promiţîndu-i zornăirea \"tinichelei\" care îi repugnă.
Perfect româneşte: dacă nu acceptaţi, măcar detestaţi; dacă nu civilizaţi, atunci detestabili; dacă nu inteligenţi, insolenţi - totuşi.
De ce-am alege a rămîne de tinichea, dacă nu putem fi de aur? Avem datul de a exagera polemic? Atunci, de ce \"nu l-am uita\" pe Ionesco? Căci avem timp berechet.
Ş\'apoi, Ioneşti în România - căcălău, ma chere dame!
7
Parafora 13-Iul-2009 12:27
Mare-i Istoria ta, Doamne!
Fără-ndoială, dle. Mircea Morariu, scrisă în anii 60, Rinocerii viza pînă și totalitarismul faraonic.
8
Nikko_Bogdan 13-Iul-2009 13:46
@ Mircea Morariu
Dincolo de orice discutii, cred ca ati sintetizat cel mai bine problema. Ionescu nu-i francez suta la suta, asa cum nu e nici roman suta la suta.
9
Mircea Morariu 13-Iul-2009 15:05
o precizare
Pentru Parafora. E foarte usor sa vorbesti, e mai greu sa citesti. Faceti totusi efortul de a citi "Insemnare despre Rinocerii", aparuta in ianuarie 1961, in care Ionesco raspundea celor care vedeau in piesa lui doar una desspre NAZIFICAREA unei tari. Gasiti textul în Note şi contranote, Editura Humanitas, Bucuresti, 1992, pp.215-216
10
Parafora 13-Iul-2009 16:42
Reductio ad absurdum
Vă dădusem doar șah, dle. Morariu: dacă privind cu mânie vizionară... înapoi,cât să nu vadă barbaria francilor, și, în ce privește nazismul,mai curajos decât Charlie Chaplin, în 61 n-a făcut nicio referire la comunism, numai nazismul românesc dezamăgindu-l, propria argumentație vă face mat. Nu citim pentru a înțelege?
11
Daniel_trezitu 13-Iul-2009 18:13
Încercarea moarte are...
Gombrovicz, în schimb, îi întreba pe polonezi: < Dacă vi s-ar spune că pentru a rămâne polonezi trebuie să renunţaţi la o parte din valoarea voastră umană, adică veţi putea fi polonezi doar cu condiţia să deveniţi mai slabi ca oameni - mai puţin capabili, mai puţin înţelepţi, mai puţin nobili -, aţi accepta un asemenea sacrificiu pentru menţinerea Poloniei?"
Ionescu nu a spus niciodată aşa ceva şi totuşi cam asta ne transmite, dar noi românii, nu şi nu. Ce sacrificiu, ce probleme, când pe noi ne preocupă detaliile tapetului unsuros de pe peretele interior al unei case boiereşti, pe care, oricum o vom dărâma pentru a face loc noului orgoliu capitalist pur românesc. Acum încercaţi să o înţelegeţi pe madame Marie?
12
Vasile Viorel 13-Iul-2009 18:28
Ba
Mie mi s-a parut foarte misto textul doamnei Marie-France Ionesco. Demn, rabdator si logic. Tipic neromanesc as zice.
il puteti gasi aici:
http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/85839 7/Ionesco-s-a-simtit-in-exil-in-Romania-nu-in-Fran ta
Argumentatia asta cu trecutul legionar al lui Ionescu (chiar de-i adevarata) si influenta razelor de luna asupra galosilor de guma mi se pare un soi de lovitura sub centura. Tipic romanesc as zice.
13
Mircea Morariu 13-Iul-2009 19:35
nazificarea Romaniei?
Cind vrei sa te bagi in seama inventezi. Sintagma lui Ionesco e "nazificarea unei tarii", nu "nazificarea Romaniei!
14
Pandele 14-Iul-2009 01:37
Recuperare cu forta
Nu d-na M-F Ionesco il considera pe scriitor un exilat in Romania, nu in Franta - ci Ionesco insusi se declara astfel in repetate rinduri, in jurnalul sau. Nimic din intreaga lui existenta nu ne indreptateste sa-l consideram pe Ionesco un reprezentant al culturii romane. Si atunci de ce sa-l recuperam cu forta, acum cind nu se mai poate impotrivi? Demersul d-nei M-F Ionesco mi se pare exemplar, in fata incercarilor de mistificare ale rinocerilor.
15
Rikaventuriano 14-Iul-2009 13:19
Intelectualii lui Antonescu in exil :(
Marie-France nu va scapa ea insasi de metehnele date de genele romanesti. Dna se cauta si se reinventeaza zilnic, ca noi toti din pacate, incercand sa para mereu altceva decat este cu adevarat. Mostenitoarea unui dramaturg de origine romana care, ca prietenii si colegii de genratie, s-a facut intelectual de-al regimului Antonescu (ceva similar se intampla, la alta scara azi, dupa acelasi model poate mai caricaturizat) pt. un job de demintar fie si la Vichy, ca Parisul era putin ocupat :). Franta isi termina abia acum epurarile, sau acum incepe, ceea ce ar putea sa o sifoneze pe dna Marie-France, care ca tatal ei si ca noi romanii in genere tinde sa se ia mai ins erios decat altii. pe lista cu Ionescu, Eliade si Cioran, francezii au si ei ce pune, nume grele, nu doar pe Celine. Si pana la urma nu vor face nimic altceva decat sa ne spuna un adevar si atat. Materialul didactic din opera parintelui pe care il intrebuinteaza dna, denota aceleasi metehne si in cazul dramaturgului. Un tip mereu in cautarea unei identitati de la care sa se poata revendica mai bine si mai neaosh :) si, in acelasi timp, al naibii de speriats a nu se trezeasca aratat cu degetul in Franta. A scapat, au scpat si ceilalti 2: Eliade si Cioran. Poate ca la un moment dat le-a fost chiar rusine de cum imbratisasera regimul in tinerete. Sper. Frica sigur. Pt. orice fel de imbratisari de astea nu exista decat: " am fost un prost. regret", indiferent cum te cheama sau cum il cheama pe regim :(. asta nu anuleaza opera autorului. De unde a tras ea concluzia ca ni-l revendicam nu stiu? Dar nu cred ca il facem doar roman sarbataorindu-l in tara in care s-a nascut si in care a crescut, fie si detestand-o. Cat despre consideratiile lui Ducu Darie, acolo dna a imprumutat din tafna de Paris si e complet lipsita de imaginatie. regizorul nu era lipsit de respect fata de tatal ei, ci il definea nastrusnic, asa cum probabil il resimte el cand il monteaza.
Vezi primele comentarii
 
Pentru a comenta acest articol va puteti loga aici.
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.

 
Întrucât dorim ca site-ul cotidianul.ro să rămână un spaţiu al al discuţiilor civilizate, îi invităm pe cei care postează comentarii la articole să respecte următoarele reguli:



1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste

2. Să se refere doar la articolul la care postează

3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor


Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
 
 
 
Locuri de munca disponibile in jobs.Cotidianul.ro
 
 
INVITATI
 
CELE MAI