Home » Media » Radio » Ion Vova, Domnul Radio al României

Ion Vova, Domnul Radio al României

30 Oct 2008 Viorel Ilisoi | 1 comentarii | 2965 vizualizari
Rating:
20 voturi
Marime text a A  Trimite pe email   Comenteaza
 
La 91 de ani, vine la redacţie zilnic şi punctual. Toţi l-au găsit acolo când s-au angajat. Şi toţi spun, acum, când Radio România împlineşte 80 de ani, că Radioul s-a născut în epoca Ion Vova.
 
Ion Vova
Lucia Sturdza Bulandra este cea care i-a dat „numele de scenă“: Ion Vova.
La postul naţional de radio, ora 10.00 e atunci când în clădire intră Ion Vova. I se spune Domnul Radio. Bea cafea şi roade dintr-un covrig atât de preocupat, de parcă ar fi singur în barul plin cu actori, scriitori, regizori, lume. De fapt, ca şi ceilalţi din jurul lui, ascultă o piesă de teatru. Şi, ca de fiecare dată când ascultă o piesă, dispare din lume, se scufundă cu totul în sunet, ca în apa de botez. La sfârşit, domnul acela firav, care părea că nu poate rupe covrigul între degete, ţâşneşte impetuos din reveria lui în realitate, ia microfonul şi spune apăsat: „Vreau să spun că aici, când se ascultă o piesă, este o violenţă sonoră inadmisibilă!“.

Domnul Radio se află, ca în fiecare zi de luni, în barul hotelului Majestic, la audiţia cu public a unei piese de teatru radiofonic. Tocmai s-a încheiat „Un tramvai numit dorinţă“, de Tennessee Williams, cu Valeria Seciu, Marius Bodochi şi Medeea Marinescu în rolurile principale. Se discută piesa. Unii îl ridică pe regizorul Dan Puican la streaşina geniului, alţii îl coboară în albia lucrului de mântuială, se discută aprins. Domnul Radio a spus ce a avut de spus, că sonorizarea e de bâlci şi strică o piesă care, altminteri, l-a uns la suflet, a iscat un vârtej cu tonul lui indignat şi acum moşmondeşte iar la ce a mai rămas din covrig. Şi se tot uită în ceaşcă, poate a mai izvorât miraculos nişte cafea. Chelnerul îl ignoră. Şi ceilalţi la fel. Pentru că Domnul Radio are un fel unic de a ţi se face nevăzut chiar când stă în faţa ta. A învăţat asta în 62 de ani de radio. A regizat piese de teatru şi a realizat emisiuni cu miile, dar puţini pot aşeza un chip în dreptul numelui care, mai bine de jumătate de secol, s-a auzit aproape în fiecare zi la radio, la finalul emisiunilor: „Regia artistică, Ion Vova“.

Ion Vova nici nu e numele lui adevărat. Lucia Sturdza Bulandra i-a zis Ion Vova pentru că era mai sonor decât Vladimir Ionescu. Şi pseudonimul i-a confiscat definitiv identitatea civilă.

Amintindu-şi de acei ani, Ion Vova, care acum se află în sala de lectură, la Radio, şi mănâncă zacuscă dintr-un borcan adus de o domnişoară, trece o privire plină de mândrie peste nişte fotografii vechi. Sunt instantanee din unele piese de teatru în care a jucat. „Aici, zice domnul Vova apăsând cu degetul, aveam 29 de ani şi jucam rolul unui bătrân. Titularul se îmbolnăvise. M-am dus la Birlic, fiindcă la teatrul lui jucam atunci, şi i-am spus că pot să-l fac eu pe bătrân. Ştiam rolul, că văzusem piesa de zeci de ori. Birlic n-a avut ce face, că n-avea înlocuitor. Eram în turneu. Se dădea de ceasul morţii că va fi o catastrofă. Dar la final a venit şi m-a sărutat“.

Ion Vova e mândru de cariera lui de actor. Chiar după ce ne-am văzut de trei ori, tot m-a sunat să-mi amintească să scriu neapărat că l-a jucat la Teatrul Naţional pe Rică Venturiano, „acest Hamlet al comediei româneşti“. Şi până la acest vârf al carierei a mai intrat în pielea a zeci de personaje, pe la toate teatrele dinainte şi de după război, şi de la fiecare are măcar o fotografie din care, cu degetul lui ofilit şi cioturos, bătrânul de acum scoate figura unui june prim cuceritor de care şi lui i se face dor.

Dar ceva s-a întâmplat şi tânărul Ion Vova, acel Lawrence Olivier al României, cum a fost numit, a renunţat neaşteptat la actorie. Din 1944 colabora sporadic la Radio. Iar din 1953 s-a mutat definitiv pe scena nevăzută a teatrului radiofonic. Nici nu-şi mai aminteşte exact care a fost ultimul rol jucat. Şi nici nu spune ce anume l-a rupt definitiv de actorie, nu s-a mai întors niciodată, dar niciodată pe scenă - nici nu-şi mai aminteşte ultimul rol jucat. Din acel moment a început rolul cu cea mai lungă stagiune, de 55 de ani, pe care îl joacă şi acum: Domnul Radio.

Ion Vova, în rolul Domnului Radio, e prezent în fiecare zi pe scena Teatrului Naţional Radiofonic. Adică în redacţia secţiei Teatru de la Societatea Română de Radiodifuziune. Vine la ora 10.00, e singurul om care intră în sediul Radiodifuziunii fără legitimaţie sau bon de vizitator, deşi nu e angajatul Radioului, parcă nici jandarmii de la intrare nu l-ar vedea, el alunecă dintr-un birou în altul ca o umbră, reuşind să se afle întotdeauna exact în locul unde îl cauţi, iar la ora 13.00 pleacă la fel de discret.

„Am considerat că este mai important ca maşina de serviciu a redacţiei să-l aducă în fiecare zi pe domnul Vova la Radio, nu pe mine“, spune regizorul Attila Vizauer, şeful secţiei Teatru. Ion Vova este mai vechi în Radio chiar decât sediul din Strada General Berthelot 64-66. De când a fost inaugurată clădirea, în 1952, tot ce s-a întâmplat acolo s-a petrecut sub ochii lui Ion Vova şi a rămas în memoria sa prodigioasă. „Domnul Vova e un foarte apropiat prieten al tuturor şi un foarte bun consilier, spune Attila Vizauer. Ştie tot ce s-a produs în materie de teatru radiofonic, apelăm la el când căutăm ceva în fonotecă, mai ales că acum apelăm mult la producţii mai vechi. Ştie ce regizori au lucrat, ce piese au regizat, în ce an, cu ce actori, ce calitate au acele piese. Iar în alegerea actorilor pentru producţiile actuale, experienţa lui nu este egalată de nimic“. „Da, acesta este un mare talent al său: să pună actorul potrivit în rolul potrivit“, întăreşte actorul Eu-gen Cristea, care de la 9 ani a lucrat cu maestrul Vova în piesele şi în emisiunile lui.

Teatrul on air 

Teatrul radiofonic nu este o piesă de teatru din care extragi actorii şi decorul ca să rămână numai sunetul. E cu totul alt spectacol, e o artă aparte şi nu oricine poate struni regizoral un text şi o echipă de actori încât fiecare voce auzită să devină la fel de personală, distinctă, ca un actor pe scenă. Ion Vova ştie ca nimeni altul să dezbrace spectacolul de forme şi de culori şi să recreeze totul din voce, din frazare, fără exces de efecte speciale. A învăţat de la maeştrii întemeietori ai teatrului radiofonic, Victor Ion Popa şi Mihai Zirra. 

A început ca ajutor de regizor de platou, vânturând batiste la microfon pentru a imita fâlfâitul aripilor sau agitând o tablă pentru a scoate tunete, când piesele de teatru se jucau la radio în direct, şi a ajuns să regizeze, chiar şi la 90 de ani, piese cu loc asigurat direct în patrimoniul cultural. Iar emisiuni precum „Prietena noastră, cartea“, „Părinţi şi copii“, „Do, re, mi“, „Legendele Olimpului“, „Teatru la microfon“, „Unda veselă“, „Satira şi umorul“, „Noapte bună, copii“ şi alte sute şi sute poartă, toate, semnătura acestui domn trecut de 90 de ani, singur pe lume, îmbrăcat prost şi bărbierit neglijent, care duce clipă de clipă cu el, în memorie, aproape toată istoria Radioului naţional.
 
 
 
Abonare Newsletter
 
 
 

1 comentarii

 
1
Sakura 01-Noi-2008 02:23
Frumos
Frumos articol, frumos din partea dvs. ca uneori va mai aduceti aminte de cei care si-au dedicat intreaga viata artei, adica noua, cei multi a in a caror viata arta aduce o sclipire de lumina.

Multa sanatate maestrului si multumiri reporterului!
 
Pentru a comenta acest articol va puteti loga aici.
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.

 
Întrucât dorim ca site-ul cotidianul.ro să rămână un spaţiu al al discuţiilor civilizate, îi invităm pe cei care postează comentarii la articole să respecte următoarele reguli:



1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste

2. Să se refere doar la articolul la care postează

3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor


Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
 
 
Locuri de munca disponibile in jobs.Cotidianul.ro
 
 
RADIO
 
CELE MAI