Home » Politic » Alegeri » Ion Iliescu: Douăzeci de ani de postcomunism (Partea a II-a)

Priorităţile României

Ion Iliescu: Douăzeci de ani de postcomunism (Partea a II-a)

08 Noi 2009 | 7 comentarii | 1291 vizualizari
Rating:
12 voturi
Marime text a A  Trimite pe email   Comenteaza
 
Ne pregătim să comemorăm, şi în acelaşi timp să celebrăm, două decenii de la căderea totalitarismului ceauşist în România. Comemorăm pe cei care au spus „NU“ dictaturii cu viaţa lor. Celebrăm elanul, solidaritatea, patriotismul, idealismul celor care la Timişoara, la Bucureşti, în oraşele şi satele României au făcut o schimbare cu adevărat revoluţionară de sistem politic, economic şi social.
 
Ion Iliescu
Am pornit, în 1989, de la o economie excesiv centralizată şi planificată, depinzând de nişte pieţe care urmau să dispară în următorii doi-trei ani, de la un nivel tehnologic relativ scăzut, oricum inegal, de la o agricultură de tip industrial, dar care mai avea elemente puternice de subzistenţă. Ceea ce era însă poate cel mai grav lucru în comunism era lipsa de libertate, lipsa de autonomie a indivizilor, lipsa lor de iniţiativă, de asumare a răspunderii.

De aceea după decembrie 1989 schimbările au început ezitant şi conflictual. Redescopeream democraţia, dar o vedeam ca pe manifestarea anarhică a intereselor personale. Odată cu prăbuşirea sistemului comunist, în viaţa politică s-au dezgheţat şi conflicte care veneau din perioada interbelică. Lor li s-au adăugat conflictele dintre partidele istorice, care vedeau viitorul ca pe o întoarcere în trecut, la ordinea politică, economică şi socială interbelică, şi noile partide apărute după revoluţie. Era, pentru unii dintre liderii acestor partide istorice, un soi de revanşă meritată pentru suferinţele îndurate în anii ’50.

Nici în tabăra noilor partide viziunile despre viitor nu au fost clare de la început. S-a ironizat pe nedrept ideea unei „democraţii originale“. Ea nu însemna negarea valorilor consacrate ale democraţiei, ci o construcţie în acord cu realităţile României, şi nu o simplă imitare a unora de import. Modelul suedez, pe care l-am invocat, se referea la economia socială de piaţă, care a dat un anume caracter specific democraţiei suedeze, şi nu doar ei.

Din motive pe care nu le discut acum, modelul determinant al tranziţiei politice şi sociale a fost, independent de dorinţele noastre, cel neoconservator în politică şi neoliberal în economie, promovat, la scară globală, de FMI şi de BM, principalii noştri creditori o lungă perioadă după 1989, cu consecinţele de rigoare: polarizare socială extremă, demolarea statului-providenţă, extinderea sărăciei, scăderea dramatică a volumului şi a calităţii serviciilor publice, dezindustrializare şi dezurbanizare.

Aveam nevoie de un proiect naţional de schimbări structurale. Am făcut o primă încercare de structurare a unui astfel de proiect în 1990, prin elaborarea unei strategii de tranziţie spre economia de piaţă. Abia în 1995, când am adoptat la Snagov acel document politic de susţinere a integrării României în UE, s-a conturat un astfel de proiect naţional. Din păcate, el privea doar o parte a problemei transformării de sistem, şi era marcat de o slăbiciune de fond a societăţii româneşti: lipsa unei culturi a consensului, care ne-ar fi fost de mare ajutor în 1990 şi în anii următori! Din păcate, noi am dezvoltat una a confruntării, în care fiecare se confruntă cu fiecare, în meschine şi lipsite de orizont jocuri de putere.

Ne place sau nu, ţările cele mai prospere sunt cele care au această cultură a consensului în actul de guvernare. Până nu vom înţelege acest adevăr elementar, vom continua cu proasta guvernare, cu risipirea resurselor, cu ignorarea agendei cetăţeanului, cu corupţia.

După integrarea în NATO şi în UE, proiectul care ne-a permis aderarea şi care a constituit, totuşi, un proiect unificator şi baza unui minim consens politic naţional s-a epuizat. Dacă vrem să înţelegem de ce arată viaţa politică şi economică a României aşa cum arată acum, trebuie să plecăm de la absenţa unui proiect de viitor. În lipsa acestuia asistăm la o luptă oarbă pentru controlul resurselor şi pentru putere între actori instituţionali, dar şi informali. Această tendinţă s-a accentuat şi s-a acutizat prin lansarea conceptului de „preşedinte-jucător“, care a sacrificat orice alt model de structurare a schimbării în România europeană.

Modernizarea statului este doar un pretext pentru o recentralizare a puterii şi a deciziei în mâinile unui om, prin atacarea parlamentarismului, prin promovarea unui discurs violent populist şi iraţional. Este o întoarcere în timp nedorită şi periculoasă.

Şi, tot din păcate, miza acestor alegeri prezidenţiale este una care priveşte democraţia. Nu credeam că se va mai pune problema ca sistemul democratic de guvernare să fie pus în pericol în România. Traian Băsescu ne aduce permanent aminte că democraţia are întotdeauna duşmani, de aceea nu este sănătos să laşi garda jos nici un moment.

Dacă tragem linie şi adunăm, România s-a schimbat profund în aceşti douăzeci de ani. Şi schimbarea este în bine. Dar există multe insatisfacţii, multe frustrări, multe neîmpliniri. Trebuie să fim conştienţi că democraţia este doar cel mai bun dintre toate sistemele imperfecte de guvernare. A cărui principală virtute era, şi sper că încă este, de a fi un sistem deschis, apt să înveţe din greşeli, chiar şi atunci când costurile erorilor sunt foarte mari.

Aş sintetiza acest bilanţ al celor 20 de ani în patru mari capitole, cu părţile pozitive şi cu părţile negative ale schimbărilor de după 1989. Este, fatalmente, unul parţial şi subiectiv. Cred însă că reflectă o realitate obiectivă.

Dimensiunea politică:
Pozitiv: democraţie, pluralism, drepturi şi libertăţi, o Constituţie modernă, deşi perfectibilă, instituţii sincrone cu acelea din UE, occidentalizare, schimbări de mentalitate, alegeri libere şi relativ corecte, alternanţa la guvernare, rezolvarea crizelor în cadrul legii şi al Constituţiei, descentralizare şi o parţială debirocratizare a statului.

Negativ: criza democraţiei reprezentative, stat slab şi fără autoritate, fragmentarea iraţională a puterii sub pretextul descentralizării, coruperea instituţiilor, inclusiv prin pretenţia unora de a fi dincolo de Constituţie, de a acumula putere, autonomizarea puterilor statului şi refuzul controlului reciproc între puteri, eşecul partidelor de a recruta, de a pregăti şi de a promova noi lideri, retragerea cetăţenilor din spaţiul public.

Dimensiunea economică
Pozitiv: crearea unei economii de piaţă, a instituţiilor sale fundamentale, cum este Bursa, preponderenţa sectorului privat în economie, apariţia unui sector financiar-bancar satisfăcător, libera iniţiativă, garantarea proprietăţii private, investiţiile străine, libera circulaţie a capitalurilor şi a forţei de muncă.

Negativ: o economie fragmentată, cu o componentă globalizată, aparţinând multinaţionalelor şi capitalurilor străine, şi cu o componentă izolată, subdezvoltată, orientată spre consum intern şi autoconsum, înapoiată tehnic şi tehnologic, cu o agricultură de subzistenţă. Economia a fost şi este marcată de un proces de dezindustrializare, extrem de periculos din perspectiva viitorului. Deficite bugetare şi de cont curent extrem de penalizatoare, chiar dacă pot fi încă finanţate. Creşterea rapidă a datoriei externe.

Domeniul social
Pozitiv: autonomia persoanei, pluralismul şi diversitatea atitudinilor şi opţiunilor, libertatea de asociere, apariţia unui spaţiu privat protejat, la adăpost de ingerinţa statului. O serie de îmbunătăţiri ale sistemului de asigurări sociale, de protecţie a copilului; ridicarea nivelului pensiei minime.

Negativ: Epuizarea stocului de capital uman, scăderea dramatică a numărului muncitorilor cu înaltă calificare şi al elitelor intelectuale din toate domeniile, fuga creierelor.

Sărăcia şi şomajul devin probleme cronice, care structurează mediul social de o manieră inacceptabilă. Exacerbarea individualismului, refuzul lucrului împreună, fragmentarea şi apoi dispariţia claselor sociale, care au dus la dispariţia solidarităţii sociale, la polarizare socială, la egoism, la scăderea volumului şi a calităţii prestaţiilor sociale finanţate din bani publici. Degradarea climatului social: violenţă, vulgaritate, consum de droguri, generalizarea modurilor de convieţuire antisociale, manelizarea societăţii, scăderea gradului general de cultură, scăderea calităţii educaţiei. Tabloidizarea spaţiilor public şi privat.

Politica externă şi de securitate
Pozitiv: Aderarea la UE şi la NATO, ancorarea României în blocul euroatlantic. Rezolvarea unora dintre problemele litigioase cu vecinii. Reconcilierea româno-maghiară. Participarea la misiuni de menţinere a păcii.

Negativ: Lipsa unei politici europene coerente, lipsa unor politici adecvate în relaţia cu Rusia şi China, reducerea relaţiilor cu spaţii precum Orientul Mijlociu, Africa şi o parte a Americii Latine. Politica ezitantă în raport cu Moldova. Eşecul unor concepte precum axa Bucureşti-Londra-Washington. Fragmentarea deciziei în materie de politică externă.

Din perspectiva acestui bilanţ se desprinde o concluzie extrem de importantă: obiectivul strategic major, de lungă durată, al României, pentru câteva generaţii, trebuie să fie reducerea marilor decalaje acumulate în decursul istoriei, care ne despart de ţările dezvoltate. Pe acest temei se poate afirma şi construi o nouă solidaritate naţională care să strângă laolaltă şi să pună în valoare toate forţele, toate capacităţile intelectuale şi de creaţie ale românilor în slujba unui proiect de viitor, folosind şi oportunităţile oferite de noul statut internaţional al României.

Citeşte şi: Ion Iliescu: Douăzeci de ani de postcomunism (Partea I)

 
 
 
 
Abonare Newsletter
 
 
 

7 comentarii

 
1
adriancalin 08-Noi-2009 21:44
Am trait s-o vad si p-asta
Iliescu scrie pentru Cotidianul. Lasand insa la o parte socul faptului ca daca acum 3 ani imi spunea cineva asta as fi zis ca a luat-o razna trebuie spuse lucrurile si altfel. Sunt absolut convins ca Iliescu crede ca are dreptate (si Hitler era convins ca are dreptate) insa sunt niste lucruri peste care sare tocmai pentru ca mi se pare ca e genul de politician care prefera sa ingroape acele momente ale istoriei care nu-l avantajeaza. Si pentru ca aceste momente sunt foarte importante dar pentru ca stimabilul politician nu vrea sa le scoata la lumina rezulta un text cu o limba de lemn (caracteristica personajului) si cu niste concluzii pentru soimii patriei. De ce nu a acceptat onorabilul domn Iliescu sa ii lase la vatra pe fostii activisti (ca doar astia se bateau pentru putere), cine a fost la putere pana in 1996 si cum arata Romania in acel an? Daca Romania a ajuns in halul asta pana in 1996 cat a fost el conducator inseamna ca este si vina lui, nu? Si daca lucrurile stateau asa de rau de ce nu i-a lasat pe altii sa conduca mai bine? Este singurul lider din tarile est-europene care inca joaca un rol capital in viata politica a tarii, cine tine de putere cu dintii? Raul e facut, nu se mai poate face nimic dar in 1990 Romania avea sansa sa devina o tara cu o imagine extraordinara insa conducatorii de atunci au ales altceva. Dupa 20 de ani romanii sunt din ce in ce mai putin educati si civilizati, avem doar 130 de km de autostrada construiti in acesti 20 de ani, satul romanesc arata jalnic iar cei care mai pot muncii au plecat de ani de zile lasandu-si copii sa creasca cum s-o putea (drama acestei situatii se va vedea peste alti 20 de ani). Iliescu vorbeste ca un om care a stat pe margine si s-a uitat cum s-au petrecut lucrurile, ca si cand raul asta a fost facut de altineva, este fascinanta rautatea acestui om. Un politician mediocru, un om fara nicio urma de constiinta, un monstru.
2
geo_36 09-Noi-2009 08:56
"Demiurgul"
Ia te uita cine face analiza ultimilor 20 de ani. El, "demiurgul" Romaniei postdecembriste, el care fugea repede la Moscova sa se "inchine", el care a tinut Romania in loc cel putin 10 ani in raport cu restul tarilor foste comuniste, el care a instrainat toate bogatiile solului si subsolului tarii unor companii rapace, el care - sarac si cinstit - a contribuit la imbogatirea fara limite a securistilor si activistilor PCR numai cu scopul de a sta 11 ani la Cotroceni.
Ar trebui judecat nu numai pentru mortii de dupa 22 dec. 1989 si din iunie 1990, dar si pentru dezastrul la care a asistat pasiv-icurajator, produs acestei tari. Precum un rege, el a "domnit" la Cotroceni, n-a guvernat.
3
erador 09-Noi-2009 10:12
CERTITUDINEA MIZERIEI CONSTIINTEI
Nimeni nu mai avea nevoie de o dovada ca ziarul Cotidianul a devenit o fitzuica fetida, plina de constiinte care emana mirosul pestilential al unui canal de dejectii din Bucuresti, insa acum, prin acest articol al unui individ care a distrus Romania, mizeria constiintei capata forma maxima, cand devine contagioasa si purulenta. Tovarase Iliescu sunteti un buboi care a otravit organismul acestei tari, care a curbat si mai mult linia unor constiinte si asa slabe si delabrate, dumneavoastra infectati orice proiect politic prin supusenie, prostie si ingustimea viziunii.
Imi imaginez cu greu cum se privesc dimineata in ochi redactorii acestui ziar: ce spuneti, cat de jos putem ajunge? se mai poate inca? complicitatea crimei e mai simpla decat cardasia in RAU pe care o practica acesti ignobili pe care ii cheama Nistorescu, AP Iliescu, LI Stoiciu
4
erador 09-Noi-2009 10:12
CERTITUDINEA MIZERIEI CONSTIINTEI
Nimeni nu mai avea nevoie de o dovada ca ziarul Cotidianul a devenit o fitzuica fetida, plina de constiinte care emana mirosul pestilential al unui canal de dejectii din Bucuresti, insa acum, prin acest articol al unui individ care a distrus Romania, mizeria constiintei capata forma maxima, cand devine contagioasa si purulenta. Tovarase Iliescu sunteti un buboi care a otravit organismul acestei tari, care a curbat si mai mult linia unor constiinte si asa slabe si delabrate, dumneavoastra infectati orice proiect politic prin supusenie, prostie si ingustimea viziunii.
Imi imaginez cu greu cum se privesc dimineata in ochi redactorii acestui ziar: ce spuneti, cat de jos putem ajunge? se mai poate inca? complicitatea crimei e mai simpla decat cardasia in RAU pe care o practica acesti ignobili pe care ii cheama Nistorescu, AP Iliescu, LI Stoiciu
5
murfatlar 09-Noi-2009 10:24
lasa-neeeee!!!!
mincinos batran si bolsevic;stiai sugur ce vei face din tara!insa zambeai ca gura ca o oala sparta de naivitatea noastra.
ti-ai crescut IN LINISTE magantii,nababii,ai privatizat tot ce era strategic pr putere iar acum ne dai lectii de morala.
mancate-ar cancerul de prefacut bolsevic !
cauta flota la Vodcaroiu si Emil Dima numai bate toba ca nebunu ca vandut-o ministrul,stii bine ca nu avea drept de semnatura.
acum vrei sa ne pui iar cizma bolsevica pe grumaz cu haita ta de hoti.
vedea-v-as cu Vanghelie presedinte la PSD!
6
Alde Baran 09-Noi-2009 17:56
mai draga ilici iliescu cioaba....
Stimabile tigoiner...cred ca ar fi timpul sa renunti la menirea "mesianica" asupra poporului roman si sa te ocupi de lucruri mai serioase.
Cum ar fi organizarea unei lovituri de stat printre jucatorii de table din Cismigiu sau poate o mineriada la Spitalu' 9....(aici e mai riscant ca s-ar putea sa te mitralieze vadim din MIG-ul lui rudotelic)

Daca nu, poate ar fi timpul sa-ti vezi neamurile din Punjab ori sa speli scarile mausoleului lui lenin...steaua ta calauzitoare in plolitikie
La cit rau ai facut Romaniei ma mir ca inca nimeni nu a plantat o teapa cu numele tau pe ea in Piata Universitatii ...
Altfe cred ca esti un personaj ideal pentru lada de gunoi a istoriei romanilor..asociat cu vremurile de bejanie, foametea, ciuma sau armata rosie...

PS....ori poate ar trebui sa renunt la incrincenare..ca la urma urmelor..nu mai esti decit un batrin zaharisit, care ai sarit in politika romaneasca ca un leu si ai cazut ca o balega...
7
Baruch hashem 09-Noi-2009 20:12
rusinea romaniei
Cum ar putea oare sa recunoasca lucrurile din culise, secretele pe care nu pot dezvalui oricui ca ...vezi D-ne....se supara fratii lui mai mari ai sionismo-masoneriei, carora le-a facut jocul din plin.In peroada lui au inflorit toti mafiotii moguli pe care i-a protejat. Perioada lui , este perioada cea mai obscura ,de dupa Ceausismul comunist.D-le Iliescu , in opinia mea ar trebui sa-ti ceri iertare poporului roman pentru multe lucruri imorale, murdare pe care le-ai savarsit. Aduti aminte si de CARITAS din cluj unde cu fratele tau mai mic, mason si el, Nastase ne-ati facut figura. Ce ai facut din Bucuresti cu minerii pe care i-ai manipulat cum ai vrut , nu vom uita niciodata.Esti cel mai josnic politician ce am cunoscut, caci doar esti frate cu Ceausescu, dar si cu teroristii cei mai crunti ai tuturor timpurilor: ILLUMINATI; BILDERBRG; etc. Ati complotat impotriva umanitatii, in scopul atingerii dezideratului vostru de a fi supersefi in N.O.M. Esti o rusine fara margini...
Vezi primele comentarii
 
Pentru a comenta acest articol va puteti loga aici.
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.

 
Întrucât dorim ca site-ul cotidianul.ro să rămână un spaţiu al al discuţiilor civilizate, îi invităm pe cei care postează comentarii la articole să respecte următoarele reguli:



1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste

2. Să se refere doar la articolul la care postează

3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor


Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
 
 
Locuri de munca disponibile in jobs.Cotidianul.ro
 
 
ALEGERI
 
CELE MAI