Login Inregistrare ca membru
Vin, 25 Mai 2012, 12:04
Actualizat: 11:35, 2010 Mai 22
Actualizat: 11:35, 2010 Mai 22
Priorităţile României
Ion Iliescu: Douăzeci de ani de postcomunism (Partea a II-a)
Ne pregătim să comemorăm, şi în acelaşi timp să celebrăm, două decenii de la căderea totalitarismului ceauşist în România. Comemorăm pe cei care au spus „NU“ dictaturii cu viaţa lor. Celebrăm elanul, solidaritatea, patriotismul, idealismul celor care la Timişoara, la Bucureşti, în oraşele şi satele României au făcut o schimbare cu adevărat revoluţionară de sistem politic, economic şi social.
De aceea după decembrie 1989 schimbările au început ezitant şi conflictual. Redescopeream democraţia, dar o vedeam ca pe manifestarea anarhică a intereselor personale. Odată cu prăbuşirea sistemului comunist, în viaţa politică s-au dezgheţat şi conflicte care veneau din perioada interbelică. Lor li s-au adăugat conflictele dintre partidele istorice, care vedeau viitorul ca pe o întoarcere în trecut, la ordinea politică, economică şi socială interbelică, şi noile partide apărute după revoluţie. Era, pentru unii dintre liderii acestor partide istorice, un soi de revanşă meritată pentru suferinţele îndurate în anii ’50.
Nici în tabăra noilor partide viziunile despre viitor nu au fost clare de la început. S-a ironizat pe nedrept ideea unei „democraţii originale“. Ea nu însemna negarea valorilor consacrate ale democraţiei, ci o construcţie în acord cu realităţile României, şi nu o simplă imitare a unora de import. Modelul suedez, pe care l-am invocat, se referea la economia socială de piaţă, care a dat un anume caracter specific democraţiei suedeze, şi nu doar ei.
Din motive pe care nu le discut acum, modelul determinant al tranziţiei politice şi sociale a fost, independent de dorinţele noastre, cel neoconservator în politică şi neoliberal în economie, promovat, la scară globală, de FMI şi de BM, principalii noştri creditori o lungă perioadă după 1989, cu consecinţele de rigoare: polarizare socială extremă, demolarea statului-providenţă, extinderea sărăciei, scăderea dramatică a volumului şi a calităţii serviciilor publice, dezindustrializare şi dezurbanizare.
Aveam nevoie de un proiect naţional de schimbări structurale. Am făcut o primă încercare de structurare a unui astfel de proiect în 1990, prin elaborarea unei strategii de tranziţie spre economia de piaţă. Abia în 1995, când am adoptat la Snagov acel document politic de susţinere a integrării României în UE, s-a conturat un astfel de proiect naţional. Din păcate, el privea doar o parte a problemei transformării de sistem, şi era marcat de o slăbiciune de fond a societăţii româneşti: lipsa unei culturi a consensului, care ne-ar fi fost de mare ajutor în 1990 şi în anii următori! Din păcate, noi am dezvoltat una a confruntării, în care fiecare se confruntă cu fiecare, în meschine şi lipsite de orizont jocuri de putere.
Ne place sau nu, ţările cele mai prospere sunt cele care au această cultură a consensului în actul de guvernare. Până nu vom înţelege acest adevăr elementar, vom continua cu proasta guvernare, cu risipirea resurselor, cu ignorarea agendei cetăţeanului, cu corupţia.
După integrarea în NATO şi în UE, proiectul care ne-a permis aderarea şi care a constituit, totuşi, un proiect unificator şi baza unui minim consens politic naţional s-a epuizat. Dacă vrem să înţelegem de ce arată viaţa politică şi economică a României aşa cum arată acum, trebuie să plecăm de la absenţa unui proiect de viitor. În lipsa acestuia asistăm la o luptă oarbă pentru controlul resurselor şi pentru putere între actori instituţionali, dar şi informali. Această tendinţă s-a accentuat şi s-a acutizat prin lansarea conceptului de „preşedinte-jucător“, care a sacrificat orice alt model de structurare a schimbării în România europeană.
Modernizarea statului este doar un pretext pentru o recentralizare a puterii şi a deciziei în mâinile unui om, prin atacarea parlamentarismului, prin promovarea unui discurs violent populist şi iraţional. Este o întoarcere în timp nedorită şi periculoasă.
Şi, tot din păcate, miza acestor alegeri prezidenţiale este una care priveşte democraţia. Nu credeam că se va mai pune problema ca sistemul democratic de guvernare să fie pus în pericol în România. Traian Băsescu ne aduce permanent aminte că democraţia are întotdeauna duşmani, de aceea nu este sănătos să laşi garda jos nici un moment.
Dacă tragem linie şi adunăm, România s-a schimbat profund în aceşti douăzeci de ani. Şi schimbarea este în bine. Dar există multe insatisfacţii, multe frustrări, multe neîmpliniri. Trebuie să fim conştienţi că democraţia este doar cel mai bun dintre toate sistemele imperfecte de guvernare. A cărui principală virtute era, şi sper că încă este, de a fi un sistem deschis, apt să înveţe din greşeli, chiar şi atunci când costurile erorilor sunt foarte mari.
Aş sintetiza acest bilanţ al celor 20 de ani în patru mari capitole, cu părţile pozitive şi cu părţile negative ale schimbărilor de după 1989. Este, fatalmente, unul parţial şi subiectiv. Cred însă că reflectă o realitate obiectivă.
Dimensiunea politică:
Pozitiv: democraţie, pluralism, drepturi şi libertăţi, o Constituţie modernă, deşi perfectibilă, instituţii sincrone cu acelea din UE, occidentalizare, schimbări de mentalitate, alegeri libere şi relativ corecte, alternanţa la guvernare, rezolvarea crizelor în cadrul legii şi al Constituţiei, descentralizare şi o parţială debirocratizare a statului.
Negativ: criza democraţiei reprezentative, stat slab şi fără autoritate, fragmentarea iraţională a puterii sub pretextul descentralizării, coruperea instituţiilor, inclusiv prin pretenţia unora de a fi dincolo de Constituţie, de a acumula putere, autonomizarea puterilor statului şi refuzul controlului reciproc între puteri, eşecul partidelor de a recruta, de a pregăti şi de a promova noi lideri, retragerea cetăţenilor din spaţiul public.
Dimensiunea economică
Pozitiv: crearea unei economii de piaţă, a instituţiilor sale fundamentale, cum este Bursa, preponderenţa sectorului privat în economie, apariţia unui sector financiar-bancar satisfăcător, libera iniţiativă, garantarea proprietăţii private, investiţiile străine, libera circulaţie a capitalurilor şi a forţei de muncă.
Negativ: o economie fragmentată, cu o componentă globalizată, aparţinând multinaţionalelor şi capitalurilor străine, şi cu o componentă izolată, subdezvoltată, orientată spre consum intern şi autoconsum, înapoiată tehnic şi tehnologic, cu o agricultură de subzistenţă. Economia a fost şi este marcată de un proces de dezindustrializare, extrem de periculos din perspectiva viitorului. Deficite bugetare şi de cont curent extrem de penalizatoare, chiar dacă pot fi încă finanţate. Creşterea rapidă a datoriei externe.
Domeniul social
Pozitiv: autonomia persoanei, pluralismul şi diversitatea atitudinilor şi opţiunilor, libertatea de asociere, apariţia unui spaţiu privat protejat, la adăpost de ingerinţa statului. O serie de îmbunătăţiri ale sistemului de asigurări sociale, de protecţie a copilului; ridicarea nivelului pensiei minime.
Negativ: Epuizarea stocului de capital uman, scăderea dramatică a numărului muncitorilor cu înaltă calificare şi al elitelor intelectuale din toate domeniile, fuga creierelor.
Sărăcia şi şomajul devin probleme cronice, care structurează mediul social de o manieră inacceptabilă. Exacerbarea individualismului, refuzul lucrului împreună, fragmentarea şi apoi dispariţia claselor sociale, care au dus la dispariţia solidarităţii sociale, la polarizare socială, la egoism, la scăderea volumului şi a calităţii prestaţiilor sociale finanţate din bani publici. Degradarea climatului social: violenţă, vulgaritate, consum de droguri, generalizarea modurilor de convieţuire antisociale, manelizarea societăţii, scăderea gradului general de cultură, scăderea calităţii educaţiei. Tabloidizarea spaţiilor public şi privat.
Politica externă şi de securitate
Pozitiv: Aderarea la UE şi la NATO, ancorarea României în blocul euroatlantic. Rezolvarea unora dintre problemele litigioase cu vecinii. Reconcilierea româno-maghiară. Participarea la misiuni de menţinere a păcii.
Negativ: Lipsa unei politici europene coerente, lipsa unor politici adecvate în relaţia cu Rusia şi China, reducerea relaţiilor cu spaţii precum Orientul Mijlociu, Africa şi o parte a Americii Latine. Politica ezitantă în raport cu Moldova. Eşecul unor concepte precum axa Bucureşti-Londra-Washington. Fragmentarea deciziei în materie de politică externă.
Din perspectiva acestui bilanţ se desprinde o concluzie extrem de importantă: obiectivul strategic major, de lungă durată, al României, pentru câteva generaţii, trebuie să fie reducerea marilor decalaje acumulate în decursul istoriei, care ne despart de ţările dezvoltate. Pe acest temei se poate afirma şi construi o nouă solidaritate naţională care să strângă laolaltă şi să pună în valoare toate forţele, toate capacităţile intelectuale şi de creaţie ale românilor în slujba unui proiect de viitor, folosind şi oportunităţile oferite de noul statut internaţional al României.
Citeşte şi: Ion Iliescu: Douăzeci de ani de postcomunism (Partea I)
-
Cotidianul.ro iti recomanda stirea de business a momentului: Aici sunt banii dvs: Elena Udrea a dat 40 de mil. euro pe săli de sport
7 comentarii
|
||
|
||
|
||
|
||
|
|
||
|
||
|
Vezi primele comentarii
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.
1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste
2. Să se refere doar la articolul la care postează
3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor
Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
Locuri de munca disponibile in jobs.Cotidianul.ro
- SECRETARA - VEL SERVICE
- INGINER OFERTARE - VEL SERVICE
- INGINER OFERTARE - VEL SERVICE
- Assistant Manager - BCL Group
- consultant financiar - DIASING Agent de Asigurare SRL
ALEGERI
Recomandări de weekend
14 Mai 2010 0 comentarii
“Egoistul”, un spectacol în care Jean Anouilh se pare că şi-a ascuns biografia sub chipul maestrului Radu Beligan. Îl secundează Marin Moraru, Mihai Fotino, Carmen Stănescu, Lamia Beligan, Medeea Marinescu, Sanda Toma, Ileana Olteanu, Cesonia Postelnicu, Silviu Biriş. Sâmbătă, la Sala Amfiteatru a TNB.
Salonul Cărţii de la Torino
Fantasmele memoriei
13 Mai 2010 0 comentarii
Astăzi s-a deschis cea de-a 23-a ediţie a “Salonului Internaţional al Cărţii” de la Torino, care va dura până pe 17 mai. Sunt prezente peste 1.400 de standuri. O noutate a actualei ediţii este şi extinderea manifestării dincolo de hotarele regiunii: la Roma, Milano, Florenţa, Bologna şi Napoli. Pe lângă lansările de carte, publicul entuziast va putea asista la mese rotunde, conferinţe, dar şi la numeroasele concerte ce se vor derula în Salonul Galben de la Lingotto, precum şi în librăriile şi cafenelele din centrul oraşului.
Drame, politică şi “dezmăţ” la Cannes
14 Mai 2010 2 comentarii
Ploaie de bliţuri, numeroase personalităţi, în seara inaugurală. Cu “maximus, maximus” a fost primit Russell Crowe la premiera filmului “Robin Hood”, o ecranizare a legendei haiducului medieval englez, în viziunea regizorului Ridley Scott. Îi dă replica celebra Cate Blanchett în rolul Lady Marian.
Surprize şi nostalgii la Cannes
12 Mai 2010 0 comentarii
Cu numai două zile înainte de deschiderea festivalului, în competiţia oficială a mai intrat o peliculă. E drept, autorul ei nu este un necunoscut. Organizatorii au admis înscrierea filmului „Route Irish” al lui Ken Loach. O chitară pentru tine
15 Mai 2010 0 comentarii
Acesta a fost invitaţia clubului Fire pentru şapte tineri talentaţi care s-au duelat într-o confruntare artistică, miza fiind îndeplinirea visului oricărui folkist: o chitară electro-acustică Ibanez.
Iarmaroc Fest, muzică şi bâlci în pădure
14 Mai 2010 0 comentarii
Între 21 şi 23 mai se dă adunarea amatorilor de rock, folk, funk, techno, raggae, hip-hop, house şi electro la Urziceni, într-un loc pitoresc, o pădure de 27 de hectare, la Iarmaroc Fest, eveniment ce-şi doreşte să recreeze întâlnirile duminicale de bâlci. La Arte, Cetăţeni!
15 Mai 2010 0 comentarii
Noaptea europeană a muzeelor este patronată pentru a doua oară consecutiv de UNESCO. Anul acesta, sediul organizaţiei de la Paris îşi va deschide porţile în noaptea de sâmbătă spre duminică marelui public. „Ghepardul” revine la Cannes
11 Mai 2010 2 comentarii
În 14 mai, la Festivalul Filmului de la Cannes, în secţiunea Cannes Classics, va fi prezentată capodopera lui Luchino Visconti, “Ghepardul”. Pelicula, realizată în 1963, după romanul omonim al lui Giuseppe Tomasi di Lampedusa, a fost distinsă cu Palme d’Or pentru cel mai bun film, la cea de-a 16-a ediţie de pe Croisette. Filmul va fi prezentat în avanpremieră mondială într-o versiune restaurată digital în 4K. Incertitudini, proteste şi speranţe pe Croisette
11 Mai 2010 0 comentarii
S-ar părea că anul acesta împotriva Festivalului de Film de la Cannes s-au unit şi cerul, şi pământul, şi apele mării.
Un templu al cinematografului
14 Mai 2010 0 comentarii
Celebra construcţie de 167 de metri (masa construcţiei are 113 metri, iar cupola, 47 de metri), al doilea edificiu ca înălţime din Italia, “La Molle Antonelliana”, situată în centrul istoric, simbol arhitectonic al oraşului Torino. Această construcţie, în forma cea mai paradoxală din câte pot exista, are o sală de proiecţie în care vizitatorii se pot întinde pe şezlonguri comode pentru a urmări filmele şi unde, la anumite intervale, proiecţiile se întrerup, cupola se deschide lăsându-te să urmăreşti stelele şi norii, care fug cu aceeaşi viteză ca şi imaginile fantastice ale lanternelor magice.
Cu foarfeca prin ziare şi emisiuni
Oamenii mogulului cel bun spun lucruri trăsnite
13 Mai 2010 0 comentarii
Protestele pensionarilor şi posibilele mari mişcări sindicale se pare că au generat unele frisoane. Drept urmare, presa “oficială” a luat atitudine. B1 şi EVZ au fost din nou în prima linie.
Nu doar Gazprom, ci şi „Rusia Vie”
România devine şi piaţă culturală pentru Rusia
14 Mai 2010 0 comentarii
Ambasada Rusiei şi Centrul de Afaceri al CSI încearcă să aducă aminte că Rusia nu înseamnă doar gaze naturale, ci şi Cehov sau Mihalkov. Un prim pas este spectacolul de pe 16 mai, ora 18.00, de la Sala Tinerimea Română al ansamblului muzical căzăcesc “Jivaia Rus”. Urmează zilele culturii ruse în oraşele româneşti şi retrospective de filme după piesele lui Cehov, la 150 de ani de la naşterea autorului.
Dosarele de presă cotidianul.ro
Eforia Spitalelor Civile
O restituire necesară
10 Mai 2010 1 comentarii
Sistemul sanitar românesc este fără îndoială şubrezit sau mai degrabă sabotat de perpetua confuzie birocratică în privinţa surselor de finanţare. Situaţia s-ar îmbunătăţi foarte simplu. Torino. Allegro con gusto
12 Mai 2010 2 comentarii
Pictoriţa Elisabeth Vigée-Le Brun, portretista Mariei Antoaneta, spunea despre Torino, în 1789, că este unul dintre cele mai spectaculoase oraşe ale Europei, unde “străzile, pieţele au o regularitate a ţesutului urban”.
Interviu cu Florin Marcu - director general Sindserv
Primul serviciu de urgenţe electrice (2)
12 Mai 2010 1 comentarii
Angajaţi punctuali şi un serviciu organizat după modelul nemţesc. În maximum o oră de la efectuarea apelului telefonic, orice fel de problemă legată de sistemul de electricitate este rezolvată. Aceasta este noutatea, în materie de servicii, oferită de electricienii care lucrează pentru serviciul IntervEL, un serviciu nou apărut pe piaţă.
Advertorial:
Piscina, ca o rachetă de apă
(Sau poveşti din prostiile amatorilor şi din universul profesioniştilor)
12 Mai 2010 0 comentarii
În timp ce Mihaela Bucur de la Chemoform vorbea despre proporţia obligatorie a substanţelor chimice în apa de piscină mi-am adus aminte cum, prin 1993, unul dintre cei mai bogaţi oameni de afaceri români se căina pe marginea unui bazin. Ce dracu' are, că schimb apa tot la două-trei zile şi tot se înverzeşte. Nici omul nostru şi nici românii în general nu prea au habar ce maşinărie complicată este o piscină.
Oscarul italian pentru “Concertul”
10 Mai 2010 0 comentarii
Lansat în premieră mondială toamna trecută, la Festivalul de la Roma, “Concertul” regizorului francez de origine română Radu Mihăileanu a primit cel mai mare premiu decernat în Italia, “David di Donatello”, pentru cel mai bun film european. Văduva neagră cucereşte Parisul
09 Mai 2010 2 comentarii
Musée d’Orsay prezintă o şocantă expoziţie, „Crimă şi pedeapsă”, ce va fi deschisă până la 17 iunie.
Mirela Zeţa (Mondenii) despre parodierea vedetelor: “Suntem actori, nu judecători”
08 Mai 2010 2 comentarii
Îndrăgostită de scenă şi de universul provocator al personajelor pe care le interpretează, Mirela Zeţa este printre puţinii artişti care preferă în egală măsură să trăiască în lumina reflectoarelor dar şi în spatele acesteia. Jurnal pe portativ, la Viena
09 Mai 2010 0 comentarii
Nicicând Viena nu este mai frumoasă decât primăvara, când este scăldată de mirosul pomilor în floare. Este unul dintre cele mai înverzite oraşe ale Europei.
Shoppingul Principelui
08 Mai 2010 1 comentarii
Muzeul Liechtenstein din Viena, complet renovat, el însuşi un univers baroc, găzduieşte una dintre cele mai importante colecţii private din lume, aparţinând Prinţului Hans Adam al II-lea de Liechtenstein. Colecţia cuprinde peste 1.500 de picturi, sculpturi şi piese de mobilier, de la Renaşterea timpurie până la Romantismul austriac.
Publicitate
GHID CULTURAL DE CALATORIE
Vrem sa alcatuim un ghid cultural pe baza povestilor voastre despre ce spatii culturale ati vizitat sau la ce evenimente ati participat, asa ca va invitam sa trimiteti amintirile voastre aici. Noi le vom publica pe blogul turistilor de elita: travel.blog.cotidianul.ro, iar cele mai bune dintre ele vor aparea in editiile tiparite ale ziarului Cotidianul si vor putea castiga intreaga colectie de carti "Cele mai iubite orase".













