Home » Arte & Popcult » Film » Ion Iliescu debutează în film alături de Victor Rebengiuc

Ion Iliescu debutează în film alături de Victor Rebengiuc

09 Mar 2009 Alexandra Olivotto | 1 comentarii | 4090 vizualizari
Rating:
14 voturi
Marime text a A  Trimite pe email   Comenteaza
 
Pelicula „Medalia de onoare” de Călin Netzer, aflată acum în faza de postproducţie, i-a determinat pe Ion Iliescu şi pe Victor Rebengiuc să împartă marele ecran. Colaborarea a mers strună: au pus deoparte diferenţele politice şi au schimbat bancuri.
 
Scena de la filmari
Scena de la metrou a necesitat 250 de figuranţi, însă Rebengiuc duce cele mai multe secvenţe şi greul lungmetrajului.
„Într-o zi, Ion, un român de 75 de ani, primeşte accidental o medalie de onoare pentru faptele sale «eroice» din Al Doilea Război Mondial, o vreme de care abia îşi aduce aminte. Medalia îl forţează pe Ion să îşi reconsidere întreaga viaţă. Poate că n-a fost mereu un ratat. Poate că viaţa lui are o semnificaţie. Poate că înseamnă ceva pentru familia lui.” Aşa arată sinopsisul peliculei „Medalia de onoare”, regizată de Călin Netzer, aflată acum la debutul postproducţiei. Un scenariu extrem de românesc de Tudor Voican, pornit, ca şi „California Dreamin’ (nesfârşit)” , de la o bucată de întâmplare reală autohtonă - nu mergea inclusă întreagă, fiind prea spectaculoasă, un alt caz în care viaţa bate filmul, arată scenaristul -, prezentat însă ca lucrare de master în Canada, în vara lui 2007. „N-au înţeles unele detalii, nu ştiau ce e cu întreţinerea. Mi-a spus profesoara că personajul principal are multe defecte, că bea, că minte, n-o să îl placă publicul. Eu i-am arătat poza cu Rebengiuc, scrisesem scenariul gândindu-mă la el. Mi-a fost mai uşor aşa, chiar dacă el nu accepta rolul şi regizorul îşi dorea pe altcineva”, îşi aminteşte Tudor Voican.

A fost rândul producătorilor Ada Solomon şi Liviu Mărghidan (şi director de imagine al „Medaliei de onoare”) să intre în scenă, urmaţi de regizorul Călin Netzer, legătura dintre cineast şi scenarist datorându-i-se regretatului Cristian Nemescu. Compania germană, Pandora, aceeaşi care a produs şi primul lungmetraj al lui Călin Netzer, dar şi pelicule de Kusturica şi de Aki Kaurismäki, a contribuit cu fonduri, precum şi CNC (720.000 de lei), aşa că proiectul s-a ales cu unda verde, iar filmările au durat de pe 17 ianuarie până pe 26 februarie. În rolul principal, „din oficiu”, spune regizorul, Victor Rebengiuc, secundat de nume mari (care au trecut însă prin casting) precum Ion Lucian, Radu Beligan, Gheorghe Dinică, Camelia Zorlescu şi Tatiana Iekel. „Am acceptat din prima, mi-au plăcut foarte mult situaţia de viaţă în care este pus şi umanitatea scenariului, naivitatea acestui om care este în stare să-şi găsească motivări pentru fapte pe care nu le-a făcut cât se poate de ciudate”, susţine Rebengiuc.

„O săptămână de exterioare şi restul interioare, practic jumătate din film se petrece în apartamentul celor doi bătrâni, Rebengiuc şi Zorlescu. Mi-era teamă şi mie să mă plictisesc în acel apartament, dar am încercat să găsim toate unghiurile din care să filmăm, mai ales că e un lungmetraj care bate spre două ore şi majoritatea sunt planuri secvenţă. Fiecare este prefaţat de un detaliu cu o anumită semnificaţie, legată de cel care urmează, e un stil al filmului pe care vreau să îl păstrez”, detaliază Netzer una dintre provocările peliculei. La polul opus este secvenţa de la Cotroceni - în care Rebengiuc primeşte medalia de la Ion Iliescu - „mai grandioasă, care va fi montată într-un ritm mai alert”. Nu a fost singura care a implicat sute de figuranţi: dacă la Cotroceni s-a lucrat cu o sută, la secvenţa de la metrou a fost nevoie de 250. „Se uitau foarte mulţi în cameră, am stricat multe duble pe figuranţi, e singurul lucru care m-a scos din sărite. Altfel, filmările au mers şnur”, povesteşte Netzer.

Ion Iliescu, care debutează în acest lungmetraj în propriul rol, s-a lăsat repede „corupt” de a şaptea artă. „L-am contactat întâi în vară, i-am explicat în cinci minute proiectul, a acceptat, apoi am reconfirmat în iarnă. A fost mai dificil să găsim o zi în care să poată el şi să fie şi sala disponibilă. A fost foarte profesionist, răbdător, a făcut tot ce i-am spus”, explică Netzer contribuţia fostului preşedinte la film. Regizorul povesteşte şi că în timpul pauzelor dese de la filmarea de la Cotroceni Iliescu şi Rebengiuc schimbau bancuri. „Am răspuns doar unei solicitări de a participa la o secvenţă, cred că regizorul şi Rebengiuc au fost mulţumiţi de prestaţia mea artistică”, e modest Iliescu. Cât despre debutul său în lungmetraj, pare să fi mers ca uns, potrivit spuselor fostului preşedinte, „pentru că eu şi Rebengiuc ne ştim de mult, din tinereţe, vizionam împreună filme înainte de ’89”. La rândul său, veteranul actor nu mai ţine minte exact ce bancuri i-a trecut lui Iliescu - „ştiu cinci cu totul”, subliniază el -, nu a vorbit politică „pentru că n-avea rost să ne contrazicem, trebuia să colaborăm”, dar a reţinut din spusele fostului preşedinte etimologia Cotroceniului: „Vine de la verbul «a cotroci», înseamnă «a te ascunde», nu mai ştiu ce personalitate s-a ascuns la o biserică pe acolo, apoi a făcut un palat cu acest nume în amintirea cotrocirii lui”. „Am foarte frumoase aprecieri apropo de echipă şi de Liviu Mărghidan, pentru că totul a fost bine organizat, nu s-a întârziat niciodată, ceea ce nu vezi prea des la filme.”

Rebengiuc şi-a petrecut şi ziua de naştere pe platou; echipa a aşteptat însă ca Netzer să spună „Motor!” pentru a începe sărbătorirea actorului cu un „Mulţi ani trăiască!” şi două torturi. „A simţit că e rolul lui şi s-a văzut. Nu era niciodată obosit la filmări, dimpotrivă, mereu vioi şi în primele zece zile a dat doar două bâlbe. A improvizat în interiorul secvenţelor, a adus actorie, n-a lucrat pe scenariu”, dă din culise Tudor Voican.

Netzer şi-a dat un deadline de o lună şi jumătate, două luni maximum, pentru finalizarea lungmetrajului, de montajul căruia se ocupă Cătălin Cristuţiu. Printre festivalurile vizate de „Medalia de onoare” se numără Veneţia şi Berlin.

Cooptarea lui Philip Glass
Producătoarea Ada Solomon, care se declară responsabilă de „relaţionarea externă a proiectului, de dosarul depus pentru EURIMAGES şi de cooptarea lui Philip Glass”, povesteşte că a pornit în căutarea celebrului compozitor responsabil pentru coloana sonoră a „Orelor”, a „Kundun” şi a „Iluzionistului” în cel mai simplu mod cu putinţă: „Am căutat contactele pe Internet, i-am scris şi i-am prezentat proiectul”. Apoi Călin Netzer s-a întâlnit cu el de două ori, o dată la New York şi altă dată la Milano. „Tema principală va fi restrânsă la un pian, o muzică minimalisto-repetitivă, puţin melancolică şi nostalgică, cu mici variaţiuni, cam ca la «Metamorphosis»“, explică Netzer.


 

 

 
 
 
 
Abonare Newsletter
 
 
 

1 comentarii

 
1
schmoukiz 10-Mar-2009 12:21
incurcatura
Primul paragraf cam induce in eroare, cu romanul Ion de 70 de ani care primeste o medalie nemeritata. Mi-l si imaginam pe Iliescu jucand rolul unui presedinte care primeste o functie nemeritata si nu reclama incurcatura nicaieri, vreme de trei mandate...
 
Pentru a comenta acest articol va puteti loga aici.
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.

 
Întrucât dorim ca site-ul cotidianul.ro să rămână un spaţiu al al discuţiilor civilizate, îi invităm pe cei care postează comentarii la articole să respecte următoarele reguli:



1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste

2. Să se refere doar la articolul la care postează

3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor


Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
 
 
Locuri de munca disponibile in jobs.Cotidianul.ro
 
 
FILM
 
CELE MAI