Login Inregistrare ca membru
Vin, 25 Mai 2012, 11:42
Actualizat: 11:35, 2010 Mai 22
Actualizat: 11:35, 2010 Mai 22
Intoleranţa etnică transformă Harghita într-un butoi cu pulbere
În seara de Rusalii, o zi de sărbătoare importantă pentru catolici, maghiarii din Sânmărtin au ieşit cu topoare, bâte şi lopeţi şi au atacat comunitatea de romi de la marginea satului.
Focul intoleranţei se întinde. De ce?
Romii trăiesc în satele acelea „din moşi strămoşi“, aşa cum pomenea un comunicat formulat de Primăria Sâncrăieni şi emis în numele romilor. Ei nu au venit ieri în satele maghiare şi nici nu au apărut în seara de Rusalii pe uliţe. Dar, până acum, neînţelegerile s-au rezolvat punctual, de fiecare dată, şi viaţa a mers mai departe. Acum însă, focarul conflictului nu se stinge. În Sânmărtin, de trei luni încoace, în fiecare luni seară, maghiarii se adună pe întuneric în faţa caselor ţiganilor. „E bantustan aici, oameni buni, e bantustan! Eu nu mă feresc să spun! Maghiarii sunt aşa nu numai cu romii, asta e o chestiune care se vede, că iese fum când dai foc. Dar se poartă intolerant cu românii şi cu străinii în general. Se ascund în spatele unor acţiuni culturale şi de fapt întreţin organizaţii de extremă dreaptă interzise prin lege în Ungaria. Pe romi probabil că îşi exersează lecţiile învăţate. Ce se întâmplă? Avem 70% populaţie rurală, cei mai mulţi nu pot spune în limba română o propoziţie, nu citesc presa de limbă română şi nu se uită la canalele noastre de televiziune. Nici noi, nici dumneavoastră nu comunicaţi cu ei. Ei îşi primesc mesajele din Ungaria, sunt sub totala influenţă a celor de acolo, interesaţi de susţinerea populaţiei maghiare de aici. Iar extrema dreaptă este interesată. Puteţi uşor observa că atacurile asupra ţiganilor din ţările din Europa, care au avut loc în ultimul timp, au izbucnit în comunităţi populate de maghiari“, explică Constantin Strujan, prefectul judeţului Harghita. Dar la ce se întâmplă în administraţie şi în politică în Harghita vom reveni după ce vom prezenta faptele.
„Focul curăţă locul.“ Ne aminteşte ceva?
În Sâncrăieni, conflictele au izbucnit la o săptămână după cele din Sânmărtin. Era seara de 8 iunie când un maghiar şi un ţigan s-au luat la ceartă în cârciumă. Maghiarul i-a dat cu un scaun în cap ţiganului, iar ţiganul a scos brişca. L-a înţepat de cinci ori pe maghiar cu ea. Au venit salvarea, poliţia, i-au luat şi i-au dus. Pe ţigan l-au pansat la spital şi i-au dat drumul acasă. Pe maghiar l-au mai ţinut câteva zile. Când ţiganul a ajuns acasă, era a doua zi spre seară, şi a intrat din nou în cârciumă, maghiarilor le-a sărit ţandăra. Cum de nu e arestat ţiganul? Aşa că au ieşit din cârciumă, alţii au venit dinspre sat, s-a dus vestea şi s-au adunat în faţa casei ţiganului. Poliţia a cerut ajutoare. Maghiarii au spart însă cordonul de cincizeci de jandarmi şi au reuşit să dea foc, cu o sticlă incendiară, şurii în care stăteau caii ţiganului. Un cal a ars. Au venit pompierii civili cu o maşină, dar maghiarii nu le-au dat voie să stingă incendiul. Ţiganii şi-au dezlegat caii din grajduri, şi-au luat copiii şi au fugit în pădure. Primarul le striga maghiarilor, printr-o portavoce, să se calmeze şi să meargă acasă. Spre miezul nopţii au reuşit să-i împrăştie pe oameni şi să calmeze lucrurile. Ţiganii spun că maghiari „din afară“ blocaseră cu maşinile ambele intrări în sat. Dacă aşa stau lucrurile, poate fi vorba mai mult decât de nişte acte de furie spontană. Par a fi elemente ale unor strategii paramilitare. Iar ele se întâlnesc presărate, prin focul acelor conflicte, ca un fier roşu.
Legea tăcerii. Şi un zâmbet ciudat de ţigan
Janos Grancsa este liderul ţiganilor din Sâncrăieni. Răspunde repede şi pe lângă la orice întrebare. Caută ochii şefului său de la judeţ, să citească acolo răspunsul, şi zâmbeşte continuu, în mod inexplicabil. Vorbim despre focul din curtea vecină, despre calul ars, despre furturile de iarbă, despre câinii alungaţi, despre ţiganii din pădure şi despre traiul cu maghiarii şi el zâmbeşte continuu. Din vorbele lui dezlânate, aruncate mai mult cu capul decât cu buzele, ca pe nişte repetiţii continue ale unor răspunsuri învăţate, ţiganul şef de cătun spune că e pace, că au căzut la înţelegere cu maghiarii să-şi facă WC-uri, să facă ceva cu câinii (deşi el spune că i-au dat maghiarilor care aveau nevoie, aflăm că veterinarul i-a omorât prin injectare), că şi-au făcut garduri şi că îşi vor trimite copiii la şcoală. Ce e rău în asta? E scris într-o minută semnată de ţigani, făcută la primărie cu toată lumea de faţă, au promis.
„Nu le-am cerut mai mult decât maghiarilor, e ca la noi, nu e discriminare“, spune Szekely Erno, primarul din Sâncrăieni. Ţiganul se uită la el şi dă repede din cap, aprobator. „Da, da, aşa e! Nimic rău în asta!“ Apoi zâmbeşte larg spre toată lumea. S-a descurcat bine?
A fost despăgubit ţiganul pentru cal, va plăti cineva pagubele, a fost sancţionat cineva dintre maghiari pentru incendiul şi tulburarea ordinii publice din seara de 9 iunie? Primarul răspunde simplu: „Nu!“. Apoi explică şi de ce. Pentru că adunarea a fost spontană, ca după un meci de fotbal, iar cei care au aruncat cu sticle incendiare nu au fost identificaţi. Nimeni nu-i ştie.
Nimeni altcineva dintre ţigani nu are voie să spună nimic. Nu au voie să scoată un cuvânt. În curţile lor stau copiii, femeile şi câţiva tineri. Ne arată WC-urile din scândură proaspătă, curăţenia din curte, copiii îmbrăcaţi. Îi întreb unde sunt ceilalţi. Unul dintre ei dă să zică ceva. Şeful strigă la el în maghiară şi omul tace. Răspunde el: „Sunt la muncă la câmp, la fân“. După conflicte, spune el, maghiarii le-au dat în arendă câte un hectar de fân pentru fiecare cal. La 35 de romi.
Cine a făcut comunicatul către presă în care romii refuză sprijinul unei manifestaţii publice a organizaţiei Romani Criss şi ce scrie în el? L-a făcut primăria, dar i-a întrebat şi le-a citit fiecare bucată de text înainte. Apoi ei, neştiutori de carte, au semnat. Cam atât.
Ţigara păcii
Ne întoarcem la cârciuma unde a izbucnit scandalul. Un maghiar mai în vârstă stă în faţa unei beri. Ţiganul Janos merge să-i ceară o ţigară. Ne aşezăm la masă împreună. Maghiarul spune că s-au înţeles bine până acum. Au mai fost probleme cu caii care mergeau pe pământurile maghiarilor, dar s-au înţeles. A fost prima dată de când se ştie că s-a întâmplat aşa ceva în satul lor.
Preşedintele Partidei Romilor, care este angajat al Consiliului Judeţean pe problemele acestora, povesteşte mulţumit despre cât de bine colaborează el cu autorităţile. Despre bunele relaţii dintre maghiari şi romi, dar şi despre concertele lui în Germania. Este preşedinte şi artist.
În piaţa primăriei sunt expuse două trăsuri de pompieri din secolul al XIX-lea. Primăria este proaspăt renovată, iar comuna are gaz şi canalizare. Pe pereţii primăriei, la loc de cinste stau însemnele regalităţii ungare şi ale Imperiului Austro-Ungar. Janos trece drumul şi sare lângă o maşină. Ne arată că la volan este prietenul său, maghiarul Salamon. Acesta zâmbeşte. Da, sunt prieteni: „Dacă ar fi toţi ca Janos, ar fi bine!“. Zâmbeşte din nou... a zis frumos?
De ce ţiganii vor să fie maghiari?
La recensământuri, ţiganii se declară unguri. În Sâncrăieni trăieşte oficial un singur rom. Restul vorbesc limba maghiară, au nume maghiare şi se declară maghiari. În realitate sunt 184 de ţigani ştiuţi de toată lumea. Aproape în fiecare sat lucrurile stau la fel. Ţiganii apar în statistici ca populaţie maghiară. Pentru liderii politici ai maghiarilor, cât şi ai romilor, acest lucru contează. Iar Partida Romilor, unde preşedinte este „domnul artist“ angajat la judeţ, este singura care hotărăşte când statistica este sau nu corectă. În funcţie de interesele lor.
Pe întuneric se vede mai bine
Este luni seară, ziua în care maghiarii din Sânmărtin se adună în sat aproape de casele ţiganilor. De trei luni încoace. În fiecare seară de luni. Pornim spre ei. Pe uliţa Ciuncanilor (aşa cum i se spune locului) se lasă o linişte suspectă odată cu întunericul. La intrarea în sat, în faţa postului de poliţie, stau pregătite trei maşini cu girofar şi o dubă cu jandarmi. Pe măsură ce ne apropiem de locul adunării, simţim privirile ostile ale celor rămaşi pe la porţi sau în pridvor. Femei şi copii. Bărbaţii sunt la întrunire, la casele ţiganilor. Cam 150. Stau acolo şi aşteaptă să înceapă.
Dar despre întâlnirea cu ei şi ce a urmat citiţi în Cotidianul de mâine.
-
Cotidianul.ro iti recomanda stirea de business a momentului: Aici sunt banii dvs: Elena Udrea a dat 40 de mil. euro pe săli de sport
7 comentarii
|
||
|
||
|
||
|
||
|
|
||
|
||
|
Vezi primele comentarii
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.
1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste
2. Să se refere doar la articolul la care postează
3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor
Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
Locuri de munca disponibile in jobs.Cotidianul.ro
- SECRETARA - VEL SERVICE
- INGINER OFERTARE - VEL SERVICE
- INGINER OFERTARE - VEL SERVICE
- Assistant Manager - BCL Group
- consultant financiar - DIASING Agent de Asigurare SRL
REPORTAJ
Recomandări de weekend
14 Mai 2010 0 comentarii
“Egoistul”, un spectacol în care Jean Anouilh se pare că şi-a ascuns biografia sub chipul maestrului Radu Beligan. Îl secundează Marin Moraru, Mihai Fotino, Carmen Stănescu, Lamia Beligan, Medeea Marinescu, Sanda Toma, Ileana Olteanu, Cesonia Postelnicu, Silviu Biriş. Sâmbătă, la Sala Amfiteatru a TNB.
Salonul Cărţii de la Torino
Fantasmele memoriei
13 Mai 2010 0 comentarii
Astăzi s-a deschis cea de-a 23-a ediţie a “Salonului Internaţional al Cărţii” de la Torino, care va dura până pe 17 mai. Sunt prezente peste 1.400 de standuri. O noutate a actualei ediţii este şi extinderea manifestării dincolo de hotarele regiunii: la Roma, Milano, Florenţa, Bologna şi Napoli. Pe lângă lansările de carte, publicul entuziast va putea asista la mese rotunde, conferinţe, dar şi la numeroasele concerte ce se vor derula în Salonul Galben de la Lingotto, precum şi în librăriile şi cafenelele din centrul oraşului.
Drame, politică şi “dezmăţ” la Cannes
14 Mai 2010 2 comentarii
Ploaie de bliţuri, numeroase personalităţi, în seara inaugurală. Cu “maximus, maximus” a fost primit Russell Crowe la premiera filmului “Robin Hood”, o ecranizare a legendei haiducului medieval englez, în viziunea regizorului Ridley Scott. Îi dă replica celebra Cate Blanchett în rolul Lady Marian.
Surprize şi nostalgii la Cannes
12 Mai 2010 0 comentarii
Cu numai două zile înainte de deschiderea festivalului, în competiţia oficială a mai intrat o peliculă. E drept, autorul ei nu este un necunoscut. Organizatorii au admis înscrierea filmului „Route Irish” al lui Ken Loach. O chitară pentru tine
15 Mai 2010 0 comentarii
Acesta a fost invitaţia clubului Fire pentru şapte tineri talentaţi care s-au duelat într-o confruntare artistică, miza fiind îndeplinirea visului oricărui folkist: o chitară electro-acustică Ibanez.
Iarmaroc Fest, muzică şi bâlci în pădure
14 Mai 2010 0 comentarii
Între 21 şi 23 mai se dă adunarea amatorilor de rock, folk, funk, techno, raggae, hip-hop, house şi electro la Urziceni, într-un loc pitoresc, o pădure de 27 de hectare, la Iarmaroc Fest, eveniment ce-şi doreşte să recreeze întâlnirile duminicale de bâlci. La Arte, Cetăţeni!
15 Mai 2010 0 comentarii
Noaptea europeană a muzeelor este patronată pentru a doua oară consecutiv de UNESCO. Anul acesta, sediul organizaţiei de la Paris îşi va deschide porţile în noaptea de sâmbătă spre duminică marelui public. „Ghepardul” revine la Cannes
11 Mai 2010 2 comentarii
În 14 mai, la Festivalul Filmului de la Cannes, în secţiunea Cannes Classics, va fi prezentată capodopera lui Luchino Visconti, “Ghepardul”. Pelicula, realizată în 1963, după romanul omonim al lui Giuseppe Tomasi di Lampedusa, a fost distinsă cu Palme d’Or pentru cel mai bun film, la cea de-a 16-a ediţie de pe Croisette. Filmul va fi prezentat în avanpremieră mondială într-o versiune restaurată digital în 4K. Incertitudini, proteste şi speranţe pe Croisette
11 Mai 2010 0 comentarii
S-ar părea că anul acesta împotriva Festivalului de Film de la Cannes s-au unit şi cerul, şi pământul, şi apele mării.
Un templu al cinematografului
14 Mai 2010 0 comentarii
Celebra construcţie de 167 de metri (masa construcţiei are 113 metri, iar cupola, 47 de metri), al doilea edificiu ca înălţime din Italia, “La Molle Antonelliana”, situată în centrul istoric, simbol arhitectonic al oraşului Torino. Această construcţie, în forma cea mai paradoxală din câte pot exista, are o sală de proiecţie în care vizitatorii se pot întinde pe şezlonguri comode pentru a urmări filmele şi unde, la anumite intervale, proiecţiile se întrerup, cupola se deschide lăsându-te să urmăreşti stelele şi norii, care fug cu aceeaşi viteză ca şi imaginile fantastice ale lanternelor magice.
Cu foarfeca prin ziare şi emisiuni
Oamenii mogulului cel bun spun lucruri trăsnite
13 Mai 2010 0 comentarii
Protestele pensionarilor şi posibilele mari mişcări sindicale se pare că au generat unele frisoane. Drept urmare, presa “oficială” a luat atitudine. B1 şi EVZ au fost din nou în prima linie.
Nu doar Gazprom, ci şi „Rusia Vie”
România devine şi piaţă culturală pentru Rusia
14 Mai 2010 0 comentarii
Ambasada Rusiei şi Centrul de Afaceri al CSI încearcă să aducă aminte că Rusia nu înseamnă doar gaze naturale, ci şi Cehov sau Mihalkov. Un prim pas este spectacolul de pe 16 mai, ora 18.00, de la Sala Tinerimea Română al ansamblului muzical căzăcesc “Jivaia Rus”. Urmează zilele culturii ruse în oraşele româneşti şi retrospective de filme după piesele lui Cehov, la 150 de ani de la naşterea autorului.
Dosarele de presă cotidianul.ro
Eforia Spitalelor Civile
O restituire necesară
10 Mai 2010 1 comentarii
Sistemul sanitar românesc este fără îndoială şubrezit sau mai degrabă sabotat de perpetua confuzie birocratică în privinţa surselor de finanţare. Situaţia s-ar îmbunătăţi foarte simplu. Torino. Allegro con gusto
12 Mai 2010 2 comentarii
Pictoriţa Elisabeth Vigée-Le Brun, portretista Mariei Antoaneta, spunea despre Torino, în 1789, că este unul dintre cele mai spectaculoase oraşe ale Europei, unde “străzile, pieţele au o regularitate a ţesutului urban”.
Interviu cu Florin Marcu - director general Sindserv
Primul serviciu de urgenţe electrice (2)
12 Mai 2010 1 comentarii
Angajaţi punctuali şi un serviciu organizat după modelul nemţesc. În maximum o oră de la efectuarea apelului telefonic, orice fel de problemă legată de sistemul de electricitate este rezolvată. Aceasta este noutatea, în materie de servicii, oferită de electricienii care lucrează pentru serviciul IntervEL, un serviciu nou apărut pe piaţă.
Advertorial:
Piscina, ca o rachetă de apă
(Sau poveşti din prostiile amatorilor şi din universul profesioniştilor)
12 Mai 2010 0 comentarii
În timp ce Mihaela Bucur de la Chemoform vorbea despre proporţia obligatorie a substanţelor chimice în apa de piscină mi-am adus aminte cum, prin 1993, unul dintre cei mai bogaţi oameni de afaceri români se căina pe marginea unui bazin. Ce dracu' are, că schimb apa tot la două-trei zile şi tot se înverzeşte. Nici omul nostru şi nici românii în general nu prea au habar ce maşinărie complicată este o piscină.
Oscarul italian pentru “Concertul”
10 Mai 2010 0 comentarii
Lansat în premieră mondială toamna trecută, la Festivalul de la Roma, “Concertul” regizorului francez de origine română Radu Mihăileanu a primit cel mai mare premiu decernat în Italia, “David di Donatello”, pentru cel mai bun film european. Văduva neagră cucereşte Parisul
09 Mai 2010 2 comentarii
Musée d’Orsay prezintă o şocantă expoziţie, „Crimă şi pedeapsă”, ce va fi deschisă până la 17 iunie.
Mirela Zeţa (Mondenii) despre parodierea vedetelor: “Suntem actori, nu judecători”
08 Mai 2010 2 comentarii
Îndrăgostită de scenă şi de universul provocator al personajelor pe care le interpretează, Mirela Zeţa este printre puţinii artişti care preferă în egală măsură să trăiască în lumina reflectoarelor dar şi în spatele acesteia. Jurnal pe portativ, la Viena
09 Mai 2010 0 comentarii
Nicicând Viena nu este mai frumoasă decât primăvara, când este scăldată de mirosul pomilor în floare. Este unul dintre cele mai înverzite oraşe ale Europei.
Shoppingul Principelui
08 Mai 2010 1 comentarii
Muzeul Liechtenstein din Viena, complet renovat, el însuşi un univers baroc, găzduieşte una dintre cele mai importante colecţii private din lume, aparţinând Prinţului Hans Adam al II-lea de Liechtenstein. Colecţia cuprinde peste 1.500 de picturi, sculpturi şi piese de mobilier, de la Renaşterea timpurie până la Romantismul austriac.
Publicitate
GHID CULTURAL DE CALATORIE
Vrem sa alcatuim un ghid cultural pe baza povestilor voastre despre ce spatii culturale ati vizitat sau la ce evenimente ati participat, asa ca va invitam sa trimiteti amintirile voastre aici. Noi le vom publica pe blogul turistilor de elita: travel.blog.cotidianul.ro, iar cele mai bune dintre ele vor aparea in editiile tiparite ale ziarului Cotidianul si vor putea castiga intreaga colectie de carti "Cele mai iubite orase".












