Home » Arte & Popcult » Carte » Infernul sexual sondat cu fler franţuzesc

Infernul sexual sondat cu fler franţuzesc

22 Oct 2008 Alina Purcaru | 0 comentarii | 3894 vizualizari
Rating:
7 voturi
Marime text a A  Trimite pe email   Comenteaza
 
„Noaptea sexuală“ de Pascal Quignard, un album-eseu despre erotism şi luciditate, scos de Editura Humanitas Fiction împreună cu Flammarion, va intra în librării miercurea viitoare.
 
Noaptea sexuala
De la stampe la reproduceri după scene biblice, eseul lui Quignard acoperă milenii de pictură. Sursa: PHOTO DIST.RMN–© TRUSTEES OF THE BRITISH MUSEUM
„Nu eram de faţă în noaptea când am fost zămislit. E greu să participi la ziua care te precedă. 

Există o imagine lipsă în sufletul nostru. Depindem de o scenă petrecută în chip necesar, dar care nu se va arăta nicicând ochilor noştri. Numim această imagine lipsă «originea». O căutăm în spatele a tot ce vedem. Şi numim lipsa aceasta pe care o tragem după noi zi după zi «destinul».“ De aici îşi începe Quignard donquijotescul periplu către mereu angoasanta origine, o coborâre, de fapt, într-o zonă pe care văzul nu poate s-o dezvăluie niciodată.

Ilustrat cu reproduceri după stampe, desene şi picturi erotice şi tradus de Vlad Russo, „Noaptea sexuală“ este primul volum de nonficţiune din „Raftul Denisei“. Textul e scris pe pagini negre, lucioase, pentru că totul trebuie să se supună concluziei cu care eseistul francez îşi deschide cuvântul înainte: e o noapte înapoia noastră, o noapte către care ne îndreptăm orbeşte, indiferent că o facem iubind, sondându-ne incompletitudinea sau căutând răspunsuri. Scena pe care o invocă Quignard, „scena invizibilă“, e mereu aproximată prin imagini de fiecare dată incomplete, imagini pe care autorul însuşi le-a selectat din ceea ce francezii numesc „infernul“ artei erotice - gravuri, desene, uleiuri sau simple eboşe care, oricât de explicite, confirmă certitudinea filozofului: viaţa fiecăruia a început printr-un eveniment la care nicicând, indiferent ce am face, nu putem avea acces.

Ce a fost înainte să fiu eu e una dintre marile întrebări ale copilăriei. Nu e doar întrebarea prin care fiecare fiinţă îşi face intrarea într-o lume pe care n-o poate înţelege decât legând-o de propria biografie. E o chestiune care fundamentează însăşi biografia celui care o rosteşte. Mai mult, dacă e să coborâm pe urmele lui Pascal Quignard, în abisul pe care această curiozitate îl cască fiecărei conştiinţe, ajungem într-o zonă minată, în care pândeşte angoasa şi se aşază, nu contează cât de precar, nisipurile mereu mişcătoare ale umanităţii din fiecare.

Textul şi imaginile sunt un tot pus în lumină de fundalul înecat în negru pe care sunt paginate. De la stampe japoneze la scenele fondante din uleiurile obraznice ale lui Fragonard, de la infernalul carnaval al cărnii din pânzele lui Monsù Desiderio la tăcerea în care încremenesc insondabilii amanţi din pânzele lui Hopper, pinacoteca dezvăluită de Quignard scrutează întreaga istorie a artei erotice pentru a-i pune în lumină tocmai neliniştitorul paradox. Indiferent că ne oprim la scandaloasa „Origine a lumii“, pictată de Courbet, sau la „Fericitele accidente ale scrânciobului“ surprinse de Fragonard, ceea ce aceste picturi dezvăluie, în nuditatea pe care o reproduc oricât de realist, reprezintă tocmai misterul, tabuul pe care privirea nu-l prinde, oricât de agilă ar fi pensula.

Actul contemplării în faţa picturii, ca şi în faţa propriului trecut, e aşadar un act profund angoasant. „A fi angoasat înseamnă să fii ţintuit în imposibilitatea fugii şi în imposibilitatea apropierii. 

Angoasa înseamnă în acest sens să contempli până mori. 
Aş putea adăuga chiar: a contempla fără angoasă nu este contemplare.
O contemplare fără moarte nu este contemplare cu adevărat“, atenţionează Quignard.

Aici este punctul în care erotismul îşi dezvăluie o coordonată metafizică cu totul neconfortabilă: nu plăcerea se dezvăluie celui aflat faţă în faţă cu imaginea dezgolirii, ci un abis de nesondat, care-l priveşte personal. Actul contemplării devine totuna cu cel al unei trăiri hiperlucide, care, pentru cel angajat, nu poate avea drept consecinţă decât o netratabilă nelinişte.

Demersul lui Quignard urmăreşte foarte atent momente şi scene cu o încărcătură cu totul aparte pentru civilizaţia Vestului, iar episoadele mitologice şi scenele biblice susţin, prin referinţe, decodări şi paralelisme cu imaginile alese, întregul parcurs de idei. Pentru puţinii pasionaţi de ekfrastică (domeniu care studiază acele fragmente de text în care sunt descrise opere de artă), volumul lui Quignard va fi un regal de mult aşteptat. Pentru consumatorul de artă erotică, eseul în imagini şi text oferit de francez va însemna cu siguranţă o nouă lecţie despre privire. Iar pentru cei care confundă erotismul cu carnalitatea consumabilă, o astfel de apariţie, pe cât de sofisticată, pe atât de directă, riscă să aibă impactul unui brânci neaşteptat în metafizică pură.

Nimic liniştitor, aşadar, în ciuda promisiunii aparente pe care o presupune bogăţia de imagini din fondul „erotica“. Pentru Quignard, iubirea şi căutarea dintre două trupuri nu sunt deloc întâlnirea jumătăţilor platoniciene, ci confruntarea oarbă dintre două incompletitudini. Pentru că din propria biografie ne lipseşte capitolul genezei, definiţia noastră ca indivizi este incompletă, identitatea ne e ocultată, iar golurile din propriile poveşti nu lasă loc de speranţă pentru o adevărată împlinire, proiectată în cei pe care i-am putea iubi. Plonjarea în carnalitate nu e decât reluarea acelei scene care ne-a exclus dintotdeauna şi care nu se lasă integrată cu nici un chip. Anxietatea originii, şi tot ceea ce un bărbat şi o femeie pot să scoată din ea, pare să deschidă, după Quignard, o nouă mitologie a erosului, în care sufletul pereche nu mai contează decât ca fosilă a unei vechi poveşti, tulburată azi de imposibilitatea unei reale reconcilieri între cei care se caută iubind.

Iubit de toată lumea 

Pascal Quignard (*1948), una dintre cele mai greu de încadrat personalităţi din cultura Franţei de azi, este un filozof meloman îndrăgostit de literatură şi de antichitatea greco-romană. A făcut parte din echipa de editori de la Gallimard, a predat filozofia, a cofondat festivalul de operă şi teatru baroc de la Versailles şi din 1994 s-a decis să se ocupe doar de scris. În 2000 primea Premiul Academiei Franceze pentru „Terasă la Roma“ (Humanitas, Cartea de pe Noptieră, trad.) şi după doi ani a câştigat Premiul Goncourt pentru „Umbre rătăcitoare“ (Humanitas). „Toate dimineţile lumii“ e romanul care i-a dublat notorietatea, după ce a fost ecranizat.

Fragmente în avanpremieră 

„Noaptea sexuală“ de Pascal Quignard, traducere de Vlad Russo, copyright Flammarion, Paris 2007, Editura Humanitas Fiction 2008.
„Taina nu constă în diferenţa sexuală, nici în descoperirea acestei diferenţe, nici în despuiere, nici în excitaţia şocantă a celor două sexe - căscarea sângerie sau umedă a unuia, erecţia vânătă şi palpitândă a celuilalt. Taina constă în scena care a existat, dar nu va putea fi văzută niciodată. (…) Nu-i vorba aici de un suflet care-şi caută tatăl sau mama. Ci de trupul însuşi care, independent de suflet, precedându-şi cu mult propriul suflet, îşi caută obârşia. El e sortit să fie originar şi totodată de necunoscut.“
„Există, în fine, o ultimă trăsătură a scenei invizibile, ascunsă adesea dintr-un motiv de natură pur melancolică: în dragostea heterosexuală n-avem de-a face cu regăsirea celor două jumătăţi ale unei unităţi. Cu completarea a două sexe făcute unul pentru celălalt. Ci cu explorarea a două incompatibilităţi care «călătoresc împreună» (în latină, co-ire) în dimensiunea pururi necunoscută.“
 
 
 
Abonare Newsletter
 
 
 

0 comentarii

 
 
Pentru a comenta acest articol va puteti loga aici.
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.

 
Întrucât dorim ca site-ul cotidianul.ro să rămână un spaţiu al al discuţiilor civilizate, îi invităm pe cei care postează comentarii la articole să respecte următoarele reguli:



1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste

2. Să se refere doar la articolul la care postează

3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor


Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
 
 
Locuri de munca disponibile in jobs.Cotidianul.ro
 
 
CARTE
 
CELE MAI