Home » Media » Cotidianul 5.000 » Individul perfect va putea fi construit genetic?

Individul perfect va putea fi construit genetic?

14 Mai 2008 Marius Turda | 1 comentarii | 2826 vizualizari
Rating:
10 voturi
Marime text a A  Trimite pe email   Comenteaza
 
Îmbunătăţirea biologică a populaţiilor prin măsuri eugenice riscă să-şi facă reapariţia, pe fondul dezvoltării fără precedent a biotehnologiei, spune dr. Marius Turda, istoric la Universitatea Oxford Brookes din Marea Britanie.
 
Cotidianul 5.000
Biotehnologia actuală susţine că poate preveni apariţia trăsăturilor imperfecte şi a bolilor genetice. Însă, abuzurile repetate pe care ştiinţa le-a făcut, începând cu Epoca Luminilor, în numele îmbunătăţirii rasei umane ar trebui să ne facă sceptici în privinţa acceptării ingineriei genetice.

Ca indivizi, suntem „efemeri precum pleava în bătaia vântului“, însă rămâne de stabilit de ce unii ar trebui să-i împiedice pe alţii să se bucure de aceste momente efemere din care este alcătuită viaţa. Afirmaţia că eugenia „liberală“ evită îngrădirile formelor autoritare ale selecţiei biologice pentru a spori, în schimb, drepturile individului ar trebui astfel analizată critic în dimensiunea sa istorică.

Marginalizată după 1945, istoriografia eugeniei s-a maturizat în anii ’70, când şi-a readaptat baza epistemologică, pentru a reflecta atât progresele făcute în istoria ideilor, cât şi pe cele din biologie şi medicină. Majo-ritatea publicaţiilor apărute atunci au reevaluat cazurile aşa-zis excepţionale din istoria eugeniei, de la purificările rasiale introduse de Germania nazistă la politicile de sterilizare, iniţiate în ţări precum Statele Unite.

Rezultatele obţinute au distins între studiul iniţiativelor de igienă socială şi cele dedicate măsurilor de control rasial al populaţiei. Astfel, studiile din prima categorie au subliniat grija statelor pentru politicile sociale şi de sănătate (ca în cazul eugeniei britanice şi americane), în vreme ce celelalte s-au concentrat pe portretizarea igienei rasiale germane ca precursoare şi părtaşă la genocidul nazist.

Astfel de abordări au fost criticate la începutul anilor ’90, când mai mulţi savanţi au contestat interpretările dominante ale igienei rasiale germane, înainte şi din timpul guvernării naţional-socialiste. Paralel, alţi autori au propus interpretări nuanţate ale eugeniei britanice şi americane, scoţând în evidenţă atât trăsăturile ei „pozitive“, cât şi pe cele „negative“. Recent, politicile de sterilizare din statele scandinave de după 1945 au intrat în atenţia cercetătorilor şi au devenit cunoscute publicului larg.

Aceste lucrări de pionierat au avut o influenţă substanţială asupra cercetării istoriei eugeniei, atât din punct de vedere geografic, cât şi tematic, acoperind ţări variate, precum China şi Brazilia, şi stabilind legături între „vechile“ forme ale eugeniei şi „noile“ biotehnologii pentru îmbunătăţirea speciei umane. Miza acestor studii constă în faptul că dezbaterile despre importanţa eugeniei nu au servit doar scopuri academice.

Conştienţi de natura sensibilă a subiectului, biologii, istoricii şi comentatorii publici au încercat să disocieze raţionamentele legate de ingineria genetică de cele ale eugeniei interbelice. Astfel, în prezent există încercări de a redirecţiona discuţia despre sursele intelectuale ale eugeniei insistând, în acelaşi timp, asupra relevanţei ei contemporane în sfera publică. Ca parte a acestui proces, se poate observa un interes crescând faţă de studiul mişcărilor eugenice din unele ţări europene, precum cele din centrul şi sud-estul Europei, care, înainte de 1989, nu au beneficiat de atenţia cuvenită.

O altă latură a discuţiei ţine de dimensiunea etică relansată de dezbaterile asupra ingineriei genetice şi clonării umane. Unii autori invocă responsabilitatea pe care generaţiile de azi o au faţă de cele viitoare, un principiu - spun ei - care ar trebui să fie la baza geneticii contemporane. Recent, aceste afirmaţii au devenit tot mai numeroase, mai ales printre susţinătorii eugeniei „liberale“ sau ai „neoeugeniei“.

Obiectivul suprem al măsurilor eugenice este crearea unui organism biologic perfect, determinat nu de imprevizibilitatea legilor naturii, ci de planul raţional al determinismului genetic. În esenţă, toate tipurile de eugenie împart o ambiţie comună: crearea unor copii sănătoşi. „Liberal“ sau nu, argumentul că dizabilităţile fac ca o viaţă să merite mai mult sau mai puţin decât altele şi că astfel împiedicarea celor „dezavantajaţi“ genetic să se reproducă ar fi justificabilă moral aminteşte de fapt aserţiunile caracteristice ale eugeniei interbelice.

Întrebarea este următoarea: a împiedica nişte indivizi să se reproducă sau a elimina unele trăsături caracteristice pe care unii le găsesc dezagreabile sau le cataloghează drept „boli“ nu este oare un act la fel de insensibil şi arbitrar precum măsurile eugeniei rasiale din perioada interbelică?

Acest aspect şi alte probleme etice legate de dezvoltarea geneticii şi a noilor biotehnologii animează, în prezent, controversele ce înconjoară reproducerea umană, fertilizarea in-vitro, diagnosticarea şi terapia genetică, cercetarea embrionară cu celule stem sau ingineria agenţilor patogeni.

În acest context este necesară o nouă perspectivă umanistă care să fie atentă la descoperirile biologice, dar în acelaşi timp să ia în considerare reflecţiile filozofice despre om. Reintroducerea eugeniei, în orice formă ar fi aceasta, implică mai mult decât un exerciţiu de memorie şi interpretare istorică.

Contrar analizelor superficiale asupra impactului procedeelor biotehnologiei asupra societăţii, este nevoie de abordarea multidisciplinară a dilemelor legate de viitorul speciei umane cu care se confruntă atât cei implicaţi în cercetarea genetică, cât şi marele public. Înţelegerea naturii umane continuă să fie atât o formă de introspecţie morală, cât şi o experienţă de cunoaştere ştiinţifică.

Marius Turda este istoric al biomedicinei la Universitatea Oxford Brookes din Marea Britanie. Este, de asemenea, membru al Centrului de Sănătate, Medicină şi Societate: Trecut şi Prezent, precum şi fondator al Grupului Aplicat pentru Istoria Ştiinţelor Rasiale şi Biomedicinei din Europa Centrală şi de Sud-Est, în cadrul Universităţii Oxford Brookes.

Aria sa de cercetare se împarte în trei categorii: eugenie, biomedicină şi ideologii politice, proiecte moderniste de regenerare rasială şi istoriografie şi teorii ale istoriei. A studiat la Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti şi la Universitatea Centrală Europeană din Ungaria, iar ulterior a urmat un doctorat, pe care şi l-a împărţit între această instituţie şi Universitatea Oxford.
 
 
 
Abonare Newsletter
 
 
 

1 comentarii

 
1
www.SfaturiOrtodoxe.ro 19-Mai-2008 10:19
Ce viitor luminos (arzator) ne asteapta
Mai ramane sa-i puna cipul la nastere pe mana dreapta sau in frunte si eventual sa-i scrie-n el o procedura Remote Control astfel incat de o ia razna si incepe a gandi liber (zombi de mai sus) sa-i preia controlul si sa se/sa-l arunce de pe bloc.
 
Pentru a comenta acest articol va puteti loga aici.
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.

 
Întrucât dorim ca site-ul cotidianul.ro să rămână un spaţiu al al discuţiilor civilizate, îi invităm pe cei care postează comentarii la articole să respecte următoarele reguli:



1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste

2. Să se refere doar la articolul la care postează

3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor


Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
 
 
Locuri de munca disponibile in jobs.Cotidianul.ro
 
 
COTIDIANUL 5.000
 
CELE MAI