In culisele Fratiei

Impartiti in "ucenici", "calfe", "maestri" sau "venerabili", francmasonii "minuiesc" ciocanele si daltile pentru a preschimba "piatra bruta" in "piatra cioplita".

"Al Doilea Supraveghetor face semnul de Maestru si se duce dupa Recipiendar, care pina atunci s-a aflat in afara Lojii impreuna cu Fratele Teribil", explica prima ilustratie a cartii "Francmasoneria. Secretele fratiei", dind startul unei serii de imagini ce descriu traseul initiatic al unui "frate", de la intrarea in loja pina la "parola Maestrului". "Loja este baza vietii masonice", iar "daca doreste sa-si exercite arta, masonul nu se poate lipsi de ajutorul fratilor sai", scrie Luc Nefontaine in cea de-a patra carte a noii serii ENCICLOPEDICA, volum ce va fi distribuit luni, 1 octombrie, alaturi de Cotidianul.

O obedienta, adica o federatie de loji ce impartasesc aceleasi rituri, este o unitate administrativa, condusa democratic de catre reprezentantii lojilor, ce decreteaza regulamente, propune teme de reflectie si isi asuma relatiile cu lumea profana.

Fiecare frate isi are locul si gradul sau ("ucenic", "calfa", "maestru") in sinul lojii, prezidata de un "venerabil" care deschide si inchide lucrarile si care conduce sedintele. El este asistat de catre primul supraveghetor, insarcinat sa conduca "companionii" (calfele) si sa asigure disciplina. Al doilea supraveghetor ii instruieste pe ucenici. Fratii trebuie sa ceara permisiunea pentru a lua cuvintul, ascultatorii nu au voie sa-l intrerupa sau sa-i comenteze discursul. Un orator are grija ca regulamentele sa fie respectate, un secretar redacteaza procesul-verbal, un trezorier are pe cap trebile contabile, un "ospitalier" viziteaza bolnavii si aduna donatiile. De altfel, fiecare frate varsa bani intr-o cutie a milei, zisa "cutia vaduvei". Ritualurile francmasonice, reunite in rituri, prind viata in diverse momente: deschiderea si inchiderea lucrarilor, banchetul, trecerea de la un grad la altul sau vizita unui profan. Printre riturile de astazi, la loc de cinste este "Ritul Scotian Antic si Acceptat", nascut in Franta secolului al XVIII-lea, compus din 33 de grade si animat de tematici cavalere si rosacruciene.

Simbolistica fratiei, care sudeaza fratii intre ei si ii da la o parte pe profani, este complexa si are radacini medievale. La baza stau uneltele constructorilor de catedrale: mistria, echerul, compasul, ciocanul, dalta. Francmasoneria secolului al XVIII-lea a imprumutat simboluri din diverse ezoterisme (alchimie, Rosa Cruce, Kabbala) si din traditia iudeo-crestina. S-a ajuns la un corpus simbolic impartit in cinci categorii: simboluri grafice, obiecte simbolice (haine, decoruri, mobilier), simboluri sonore (parole, aclamatii, batai), simboluri gestuale (semne de recunoastere, mers) si simboluri rituale. Predomina interpretarile moralizante. De exemplu, planul, viziunea sau evocarea echerelor, a compasului si a ciocanelor cocheteaza cu ideea de justitie, corectitudine, virtute, fraternitate. Cu uneltele-simbol, francmasonii preschimba "piatra bruta" in "piatra cioplita", pentru a lua parte la "edificarea templului noii umanitati".

Marele templu al Marii Loji Nationale Franceze

Totodata, inainte de a fi initiat intr-un grad nou, masonul trebuie sa predea o lucrare personala asupra unui subiect anume, desi multe grade sint conferite automat. Daca unele loji discuta chestiuni de ordin profan in timpul reuniunilor, cum ar fi politica, problemele de societate (imigrare, relatii Nord-Sud) sau de etica (avort, homosexualitate, SIDA), altele prefera subiecte specific masone. La iesirea din atelier, fratele continua sa actioneze ca un mason, straduindu-se sa raspindeasca si sa puna in aplicare idealurile de toleranta, de libertate si de fraternitate.

• Aflati mai multe despre Colectia ENCICLOPEDICA

• Alte articole despre gruparile francmasonice