Index Persoane Companii

Lista autori | Despre noi | Contact | Harta site | Cariere

Vin, 25 Mai 2012, 11:00
Actualizat: 11:35, 2010 Mai 22

Home » International » Europa » Impresiile unui scriitor britanic despre Transilvania: “Un fel de Kosovo”

Impresiile unui scriitor britanic despre Transilvania: “Un fel de Kosovo”

01 Mar 2009 Ionut Dulamita | 31 comentarii | 10406 vizualizari

Rating:

20 voturi

foto(1)

Aflat în Transilvania pe urmele “eroului personal”, Matei Corvin de Hunedoara, jurnalistul-scriitor britanic Marcus Tanner ironizează pentru “The Independent” pioşenia românilor din zonă, acuză imaginea pe care i-au atribuit-o Castelului Huniazilor, descrie ranchiuna lor faţă de maghiari şi aduce un tribut istoriei săseşti.

Britanicul, scrie în “The Independent”, s-a trezit în Deva, “un oraş deloc atrăgător din mijlocul Transilvaniei”, cu cardul de credit blocat din ţara natală, aflat pe urmele unui rege de secol XV despre care scria o carte. “Trebuia să ne spuneţi că mergeţi în România. Se află pe lista noastră neagră privind furtul de identitate şi fraudă. De aceea v-am blocat cardul”, i s-a explicat când a sunat în ţară.

O Lady Di trupeşă peste memoria lui Matias Rex

Încercând să uite de grija banilor, Tanner s-a delectat cu un tur al Castelului Huniazilor, casa copilăriei lui Matei de Hunedoara, “un erou personal” al său şi regele despre care vrea să scrie. Monarhul Ungariei este preţuit apoi în patru paragrafe, în special pentru că a lăsat armele deoparte şi a urmat exemplul lui Iuliu Cezar, dedicându-se “culturii înalte”.

Şi pentru că a înalţat “una dintre cele mai mari biblioteci ale Europei renascentiste”, că s-a împrejmuit la curte de filozofi, scriitori, artişti şi cântăreţi “din toate părţile Europei”, că a prezidat asupra “unei adevărate epoci de aur”, a cărei moştenire “a fost făcută fărâme când Imperiul Otoman a invadat Ungaria în anii 1520”.

Muzeul instalat în Castelul din Hunedoara nu l-a impresionat însă pe jurnalist şi scriitor pe cât a făcut-o imaginea lui Matei Corvin. Pe lângă corbii care i-au inspirat numele, scrie el, principalele piese de expoziţie “sunt o colecţie de figuri de ceară ilustrând personalităţi ale lumii, printre care şi o trupeşă Lady Di, îmbrăcată într-o rochie de seară eau-de-nil şi purtând o tiară”.

“Un grup de turişti români a trecut forfotind, păstorit de preotul acestora ortodox, făcând o scurtă pauză pentru a arunca o privire fugară prinţesei Diana şi tovarăşului ei din ceară, Osama bin Laden”, continuă el.

Transilvania, o regiune disputată

Jurnalistul a părăsit castelul puţin dezamăgit pentru că, după ce a răscolit Europa în căutarea rămăşiţelor faimoasei librării a regelui, împrăştiate prin Ungaria, Italia, Spania, Belgia, Austria şi Anglia, spera să găsească urme mai clare ale vieţii lui Matei Corvin de Hunedoara.

“Dar aşa cum arăta şi liniştea din castel din jurul numelui său, acest lucru nu părea chiar atât de uşor, pentru că Transilvania este o regiune disputată. La fel ca în Kosovo sau în Irlanda de Nord, o naţie se află în posesia pământului, în timp ce o alta contestă acest lucru”. Scriitorul britanic explică apoi conflictul transilvănean:

“În Transilvania, acei «ceilalţi» sunt maghiarii, stăpânitori ai Transilvaniei până la Primul Război Mondial şi, de-atunci, cetăţeni nefericiţi şi refractari ai României. Românii le răspund la rândul lor cu ranchiună, ignorând cu fermitate caracterul maghiar al străvechilor monumente transilvănene - de unde şi întâietatea lui Lady Di în faţa lui Matias, în castel”.

Marcus Tanner a luat apoi drumul Clujului, una dintre bijuteriile din coroana transilvană, cum îl descrie, dominat de o fabuloasă biserică cu acoperişul roşu, de dimensiunea unei catedrale, “în care Matias a fost botezat cu siguranţă şi lângă care se înalţă casa albă şi turtită în care s-a născut în anii 1440”.

Clujul îi apare jurnalistului drept un Oxford învăluit în tensiune etnică şi care, în anii ’90, a fost sub conducerea unui “primar ultranaţionalist”, Funar, ale cărui declamaţii şi campanii antimaghiare şi-au lăsat amprenta, şi nu numai pe băncile tricolore pictate de el.

Funar, omul care a ruinat statuia regelui

Trecând mai departe, Gheorghe Funar este prezentat drept omul care a distrus pe jumătate statuia lui Matei Corvin din piaţa centrală prin săpături arheologice bizare, după care incursiunea se mută în “pieţele baroce” ale Timişoarei, o altă gazdă a Huniazilor în secolul XV şi, acum, “unul dintre cele mai cosmopolite şi atractive oraşe ale României”.

Aici, britanicul a rămas surprins de devotamentul românilor faţă de biserica lor, captat în catedrala ortodoxă “în stil Disney” din oraş, şi a introdus în ecuaţie al treilea mare jucător de pe scena etnică românească: saşii. Şi asta pentru că a ajuns mai departe în Sibiu, unul dintre bastioanele săseşti, pentru a vizita sălaşul “celui mai infam oaspete al regelui Matias” - Dracula.

“Da, prinţul întunericului nu numai că a existat, a fost chiar protejatul tatălui lui Matias, Janos, care l-a şlefuit pe tânărul prinţişor provincial şi l-a dus cu el în Ungaria, în anii 1450, pentru a-l dichisi.”

“Dar după moartea lui Janos şi după ce activităţile tânărului cu ţepuşe au început să-i enerveze pe toţi, Matias l-a plasat pe Dracula sub arest la domiciliu la reşedinţa sa de vară din nordul Ungariei, la Vişegrad. De acolo, ochii luminoşi şi reputaţia sa fioroasă a atras atenţia diplomaţilor curioşi, printre care şi nunţiatul papal, care a scris o lungă descriere a sa pentru Papa Pius al II-lea.”

Dracula, mai preţuit decât moştenirea săsească

Pornind de la această povestioară, Marcus Tanner se arată dezamăgit de faptul că autorităţile române joacă atât de mult pe cartea cultului lui Dracula, încât istoria mai accesibilă şi la fel de interesantă a saşilor rămâne în umbră. O etnie pe care, spune el, românii o privesc cu mai puţină suspiciune decât în cazul maghiarilor, din moment ce nu au revendicat niciodată Transilvania.

“Românii din Sibiu sunt mult mai înclinaţi să preţuiască moştenirea săsească decât sunt omologii lor din Cluj înspre recunoaşterea dimensiunii maghiare, de exemplu. Au ales drept primar chiar unul dintre puţinii saşi rămaşi în oraş.”

În concluzie, deşi Transilvania nu este tot timpul pe atât de confortabilă pe cât sugerează numele, după cum scrie jurnalistul-scriitor Marcus Tanner, a rămas totuşi cu frumuseţea locului - apus auriu, biserică veche săsească, pădure întunecată -, pe o pajişte unde o germancă îi povestea despre nazişti.

Cotidianul.ro iti recomanda stirea de business a momentului: Aici sunt banii dvs: Elena Udrea a dat 40 de mil. euro pe săli de sport

Marime text a A Trimite pe email Comenteaza

Versiune print! Versiune PDF Trimite pe Yahoo

Vezi ultimele comentarii

31 comentarii

Vlad_Dracu 01-Mar-2009 16:34

chiestie de cultura generala

Inca ne mai mira descalecarea unui ziarist cu idei preconcepute (sau innoculate), asemeni trimisilor Papei pe vremea voievozilor de odinioara. Nu mai sunt multi, dar exista. Vina nu este doar a lor ci si a celor care pe aceste "meleaguri" nu s-au ocupat niciodata de binele comunitatii, ci numai de al lor. Ungurii au adoptat fara menajamente spiritul si cultura catolica austriecilor si germanilor. Romanii au ramas fiecare cu ale lui, poate si din dorinta ne-supunerii. Mai la sud, in regat, lucrurile au mers si mai rau, caci turcii nu aveau nici un interes sa vada o natiunie unita, sau o cultura locala infloritoare. Ortodoxismul este in mare parte o religie onanista, si asta o vedem peste tot, de la politica la cultura si stil arhitectural. In Transilvania, casele romanilor seamana cu cele ale sasilor si maghiarilor. In regat, stilul arhitectonic romanesc de pana la sfarsitul secolului 19 este imprumutat de la turci. Finalul articolului (sau al recenziei) este fascinant: biserica saseasca, inconjurata de o padure neagra, pe fundalul unui apus ros-auriu, walking in Prince Charles' footsteps.