Login Inregistrare ca membru
Vin, 25 Mai 2012, 14:41
Actualizat: 11:35, 2010 Mai 22
Actualizat: 11:35, 2010 Mai 22
Home
»
Home
»
Interviu
»
Herta Muller : "Dupa ce Securitatea mi-a furat viata o data, mi-o fura si acum"
INTERVIU cotidianul.roHerta Muller : "Dupa ce Securitatea mi-a furat viata o data, mi-o fura si acum"
Poeta si prozatoarea Herta Muller a sustinut pe 13 aprilie o conferinta la TNB. Pentru cotidianul.ro a acceptat o discutie despre responsabilitate politica si curaj individual
Volumul de debut, “Niederungen”-Tinuturi joase”, publicat in 1982 i-a fost ciopirtit de cenzura, dar doi ani mai tirziu a aparut in varianta completa in RFG. Regimul comunist i-a interzis sa mai publice si in 1987 scriitoarea a emigrat in Germania, unde traieste si astazi. Germania a nominalizat-o de doua ori la premiul Nobel, iar printre cele mai importante distinctii care i s-au acordat se numara Premiul international pentru literatura IMPAC Dublin (1998), Premiul orasului Berlin, premiul Konrad Adrenauer si Premiul european pentru literatura “Prix Aristeion”.
Cele mai recente volume aparute in Romania sint “Regele se inclina si ucide”, “Animalul inimii” si “Este sau nu este Ion”, toate publicate de Editura Polirom.
Sinteti in Romania pentru o conferinta cu titlu bizar: “Aceeasi zapada si acelasi neica”. La ce va referiti?
Este destul de simplu. Exista in limba germana o expresie, “sa nu te mai gindesti la zapada de ieri” . Asta inseamna ca nu trebuie sa te mai gindesti la un lucru care ieri a fost important, dar care azi nu mai conteaza. Cind eu am emigrat - era noapte, in februarie si ne-am dus cu un camion la granita - mama mea a zis ca e mereu aceesi zapada. Avea in minte anul 1945 cind ea a fost deportata in Siberia. Atunci a crezut ca zapada a denuntat-o, pentru ca ea s-a ascuns intr-o groapa, in gradina, si cind a inceput sa ninga, mama ei n-a mai putut sa-i aduca pe ascuns mincare, pentru ca in zapada se vedeau urmele. Asta mama mea nu i-a iertat niciodata zapezii. A zis ca zapada a colaborat cu rusii. Eu i-am spus ”nu e aceeasi zapada pentru ca noi acum emigram, iar tu atunci ai fost intr-un vagon de vite, plumbuit. Chiar daca eu nu ma duc de buna voie, sintem intr-o alta situatie. Acum ne priveste luna, iar atunci in jurul tau erau niste soldati cu mitraliere”.
Cind am ajuns in Germania, in lagarul de trecere, erau niste birouri ale Sigurantei de Stat a RFG-ului unde am fost interogata timp de trei zile. Tipul nu a inteles aproape nimic. Dupa un timp m-a intrebat daca am vrut sa rastorn guvernul in Romania. I-am spus ca as fi vrut sa pot, dar nici macar n-am incercat . N-am avut o armata, n-am avut nici o arma, am avut o masina de scris. Nu sint atit de naiva sa-mi inchipui ca pot sa rastorn guvernul cu aceasta metoda.
El mi-a spus ca as putea sa recunosc ca asta am vrut sa fac, pentru ca perioada aia e deja “zapada de ieri”, adica a trecut. In tipul ala am vazut acelasi “neica”, pe care il cunosteam din Romania, de la Securitate. Mi s-a parut abuziv sa fiu interogata de un tip care traieste intr-o tara democratica si care habar nu are, si nu poate sa inteleaga, indiferent ce i-as spune.
Veti vorbi despre experienta dumneavoastra personala sau despre abuz, in general?
E vorba de un eseu pe care l-am scris despre toate astea, in special despre faptul ca ca trebuie sa pleci. De fiecare data cind ma intorc ma intreb de ce a trebuit sa plec. Vroiam o tara democrata. Pentru asta am fost data afara si tirita in toate partile de Securitate. Este ceva stupid, si toti oamenii astia inca exista. Eu vin aici ca straina, mie mi-au furat ceva, am plecat cu un geamantan si ei n-au treaba. Nu li s-a luat nimic, n-au pierdut nimic si nici n-au fost trasi la raspundere pentru nimic, nici macar pentru crimele pe care le-au comis. E destul de timpit.
Si e o problema cu emigratia dintotdeauna: nu pleaca cei mai rai, cei care sint de vina pentru regimul totalitar ramin. Ceilalti s-au dus in toate vinturile si nu se mai intoarce nimeni cum a plecat. Te duci in alta tara, trebuie sa vezi cum traiesti, sa te adaptezi si cind vii inapoi nu mai apartii de ceea ce ai parasit. Sint lucruri obiective, fara nostalgii si fara interpretari emotionale.
Nu mai aveti nostalgii...
(ride) Poate ce am spus acum e ceva nostalgic. Eu nu regret ca am plecat, dar ma infurie motivul pentru care am plecat. Daca as fi plecat de buna voie, daca stateam intr-o tara democratica si ma decideam sa ma mut in alta tara, era decizia mea, hotaram eu ce vroiam sa fac cu viata mea. Cind altii decid in locul tau te distrug. Daca n-as fi plecat, nu mai rezistam pentru ca am fost terminata nervos. Confundam risul cu plinsul. Am stiut ca daca nu depasesc motivele pentru care am ajuns asa, o sa se inrautateasca situatia.
Cit credeti ca se vor mai vedea sechelele comunismului?
De fiecare data cind ma intorc reactionez emotional. Pentru ca as vrea sa fie altfel. Am crescut in tara asta si o tara nu-ti apartine decit prin biografie. Asta e singurul mod just in care poti sa spui “asta este tara mea” : biografia. Iar biografia mea este tot atit de valida ca biografia nu stiu caror securisti care acum fac pe nebunii si care in epoca ceausista au facut ce-au vrut si au distrus vieti. De-aia ma tot gindesc ca o tara nu ajunge automat democratica. Pe mine ma linisteste numai faptul ca Romania face parte din UE si din NATO. Sper sa fie doua puncte de reper care cer o anumita tinuta democratica.
Se vede o astfel de tinuta?
Nu as vrea sa generalizez. Ar fi stupid sa spui ca nu s-a schimbat nimic. Dar multe, inca, nu s-au schimbat. De multe ori sint niste chestii marunte, dar din ce se constituie viata de zi de zi daca nu din astfel de chestii marunte? Si astfel de nimicuri adunate arata ca nu vorbim de o adevarata societate democratica.
Trecind acum la literatura, in cartile dumneavoastra autobiografia si politicul sint de nedespartit. Poate un regim politic sa marcheze definitiv viata unui individ sau se pot gasi refugii, moduri prin care se poate face abstractie de aberatiile unui regim politic?
Intr-o societate totalitara, intr-o dictatura, nu, pentru ca n-ai unde. Un aparat inregistreaza absolut tot. Din momentul in care ai devenit un obiect pentru acest aparat, un inamic - si dictatura isi cauta inamici ca sa-si justifice controlul, sa se autolegitimeze - nu ai cum sa mai faci abstractie de el. Cum sa-ti faci viata particulara cind un regim se baga in toate? Cind nu poti sa marturisesti nici un gind liber, cind ajungi un schizofrenic? Pe de-o parte stii ce esti si ce gindesti, pe de alta parte stii ce trebuie sa pari in public.
Intre cele doua nu prea exista legatura si lumea, incetul cu incetul, se obisnuieste cu chestia asta. Intr-o dictatura, majoritatea unei populatii este asa-zis “nepolitica”. Dar asta inseamna ori un oportunism latent, ori colaborare, ori sint persoane care au avut noroc. N-au intrat in vizor. Au putut sa traiasca neobservati si nu i-a intrebat nimeni de sanatate. Eu imi ascundeam manuscrisele, le-am dus la o prietena care nu stia germana si nu avea nici o legatura cu literatura, era inginer sudor, o stiam de la fabrica. Pina la urma, dupa ce am plecat in Germania a venit si ea si mi-a zis ca a fost trimisa de securitate. Asta inseamna ca in momentul ala colabora, poate si inainte colabora, dar n-am de unde sa stiu, din moment ce nu pot sa-mi citesc dosarul.
Si tradarea, si prietenia, si dragostea au mers mina in mina. Daca regimul iti intra in casa cind vrea, sau cind te ameninta cu moartea la interogatorii, nu poti sa mai ai viata ta particulara. Asta ni s-a intimplat tuturor, intr-o masura mai mare sau mai mica.
Multa vreme s-a vorbit si inca se vorbeste de rezistenta prin cultura
Ce rezistenta? Romanii ar trebui sa taca din gura, ca n-au cam avut rezistenta. Au avut polonezii, au avut ungurii. Cultura nu e de vina ca se instaleaza o dictatura. Dar nici nu poate s-o schimbe. Pentru asta trebuie altceva. Asa-zisii oameni de cultura nu sint nici mai buni, nici mai rai decit ceilalti si cei mai multi au fost oportunisti sau au si participat. Din pacate au crezut ca au zona lor in care si-au scris cartile. Sau ca au scris printre rinduri impotriva regimului. Ce-au scris printre rinduri?
Eu am alta imagine despre politica si rolul meu ca individ. De ce sa cred ca eu ca om de cultura sint mai important decit altii? Eu am facut un text, altcineva a facut un pantof. Exista parerea ca talentul te ridica peste ceilalti. Pe dracu! E o alta meserie: te lupti cu limba, faci ce altcineva face cu un alt material. In Romania e un cult al geniului. Toti se cred genii! Am vazut prea multe lucruri ca sa mai cred asta. Am lucrat intr-o fabrica si am vazut ca fiecare om are aceeasi importanta ca individ.
Sint totusi oameni cu care pastrati legatura, pe care ii pretuiti in continuare?
Sigur. Ii admir pentru ca sint buni. Dar asta e tot. Sint si croitori pe care ii admir, sau frizeri, sau timplari, de ce sa nu admir si scriitori?
Care sint acestia?
E complicat. Sint scriitori de care imi place si nu-mi place ce fac, sau invers, dar nu vreau sa dau nume.
Dupa experienta dictaturii comuniste, cum vedeti noua stinga care e dominanta in Europa?
Mi se pare straniu. Cred ca e o dovada de uitare, se uita asa de repede. Chiar si in Germania. Fostul partid comunist din RDG s-a unificat cu noua stinga din RFG. Au avut un congres si au pus din nou in program socialismul umanist. Am spus “gata, asta nu mai vreau sa repet.” A dat gres, am avut atita de suferit de pe urma unor notiuni si continuturi de acest fel incit mai bine ar lasa-o balta. De ce sa intram de doua ori cu capul in acelasi perete? Pe mine ma nelinisteste.
In cartile dumneavoastra trecutul revine constant. Sint lucruri cu care nu v-ati impacat?
Cea mai mare parte a literaturii este din trecut. Uitati-va in Spania, in Portugalia, in China. Inca n-am terminat cu fascismul, cu national socialismul, cu Hitler, cu lagarele de concentrare, asa cum nu se termina tematica gulagului, asa cum nu se termina tematica dictaturii in America de Sud. Literatura nu e paralela cu calendarul, iar tema unui scriitor este ceea ce l-a vatamat mai mult. Mi se pare foarte normal. Semprun pina in ziua de azi scrie despre Spania lui Franco.
Un scriitor e rezultatul unei experiente. La fel Kertesz. Sint scriitori care nu au de ales. Eu nu mi-am ales tema. Tema m-a ales pe mine. Poate nici nu ar fi trebuit sa scriu. Nu am vrut niciodata sa fiu scriitoare. Am scris pentru ca n-am mai stiut incotro s-o iau. Mi-am facut obisnuinta sa caut prin asta sa ma ajut pe mine insami. Asta e tot.
Ati gasit o salvare in scris?
Nu am vrut sa ma salvez. Ar fi fost o naivitate, pentru ca stii prea bine ca prin limbaj poate te bagi si mai tare intr-o experienta pe care ai trait-o. Nu cred ca daca scriu ceva ma usurez de ceva. Nu. Limbajul nu te cruta. Ai o preocupare si asta e. Te preocupi cu ceea ce nu te lasa in pace. Atita tot.
Ce scrieti acum?
(ride) Nu spun. Nu din superstitie dar nu vorbesc despre lucruri care nu sint gata.
Va simtiti mai bine scriind poezie sau proza?
Pentru mine e totuna. Trebuie sa aiba autenticitate si sa fie intensa. Poate sa fie si o carte-document. E acelasi lucru.
Cititi literatura romana care se scrie azi? Cum vi se pare ca arata?
Da, sporadic. Eu nu-mi dau cu parerea. Dar nu cred ca are rost ca scriitorii romani sa-si doreasca sa fie universali. Nu exista literatura universala, exista literatura buna.
E o boala dorinta de a satisface modele occidentale?
E explicabil: tara mica, o cultura la fel. Mai e si perioada post-dictatoriala, e o lume deschisa acum si vrei sa faci ceva care se adreseaza Europei. Dar sint scriitori foare buni, ca Gellu Naum, care nu a vrut sa fie universal ci un scriitor bun, si asta a si fost. In Est, trebuie timp ca scriitorii sa ajunga la o constiinta de sine, fara sa vrea neaparat sa se adapteze si sa adopte retetele Vestului.
Vi se pare ca si obsesia Nobelului la noi vine dintr-un complex? Germania v-a nominalizat de doua ori.
Da sigur, mi se pare ridicol. E si asta un premiu, nu te face mai bun sau mai rau. Daca esti pe o lista, esti pe o lista linga sute de scriitori din toata lumea. Nu as vrea sa ajung sa stau sa astept asa ceva. As fi foarte saraca. Cred ca Gunter Grass a asteptat zeci de ani sa primeasca premiul Nobel. Sint scriitori care au povestit ca au asteptat zeci de ani un telefon de la Academie si au fost nenorociti pentru ca nu l-au primit.
Va simtiti acasa in Berlin?
Da. E orasul cel mai interesant din Germania. Nu prea umblu in locurile in care se duce lumea ca sa fie vazuta. Si Berlinul e asa de mare ca poti sa fii anonima cit vrei.
Ce conturi trebuie sa-si regleze Romania cu trecutul, pina sa va simtiti acasa si aici?
Dosarele sint inchise. Se arata numai selectiv. Unde sint problemele grave nu se arata dosarele. Oamenii din fostul sistem au taraganat lucrurile stiind ca timpul lucreaza pentru ei. Trebuie sa spun ca si populatia e de vina. CNSAS-ul n-a avut rolul pe care ar fi trebuit sa-l aiba pentru ca oamenii nu s-au interesat. In Germania au fost zeci de mii de cereri venite de la oameni care au vrut sa-si studieze actele. In Romania ioc
Ce-au facut intelectualii? Ce-a facut Uniunea Scriitorilor? Ce-au facut universitarii, medicii, popii, biserica? Stim citi s-au impuscat la granita incercind sa fuga din tara? Am stat la Timisoara linga spitalul judetean. Stiam ca se aduceau zilnic oameni raniti, rupti de ciini, care incercau sa treaca Dunarea. In multe domenii nu s-a intrebat nimic. Si asta pare normal.
Va trece mult pina sa nu mai para asa?
Din pacate nu mai trag nici o nadejde. Problema asta o sa urmareasca Romania tot timpul. Actele nu sint puse la vedere. Securitatea nu si-ar fi permis sa faca ce a facut cu dosarele daca oamenii ar fi fost mai insistenti. Nu exista voinata democratica in fiecare cetatean care sa oblige institutiile sa-si faca treaba. Institutia asta, CNSAS, nu i-a interesat. Biserica e legata de degetul mare al lui Dumnezeu si nu se justifica nimanui. Medicii la fel.
Si totusi a fost Rapotul Tismaneanu.
Da, dar nu stiu la ce duce. In Romania chiar daca se incepe ceva, adoarme imediat. E lipsa de interes.
E si asta un motiv pentru care veniti rar in tara?
E si asta un motiv. Dar nu mai stau aici si daca revin nu am numai bucurii. Imi revin multe in minte. Multi inca stau unde n-ar mai trebui sa fie. Eu doar as vrea sa-mi vad dosarul si sa mi se explice de ce nu mi se arata. Am dreptul, exista o lege si n-o sa ma las pina nu mi se arata. Avem o democratie daca actele unui stat criminal mai sint si astazi o taina?
Mie mi-au dat niste raspunsuri care imi jignesc inteligenta. Mi s-a spus ba ca exista, ba ca nu mai exista dosarele, ba ca revolutionarii din Timisoara le-au distrus, ba ca de fapt sint undeva. Am primit 30 de pagini care nu ma priveau. Macar sa aiba tinuta sa-mi spuna: “nu-ti dam”. Isi bat joc de mine, dupa ce ca refuza sa aplice o lege. Vreau sa-mi explic viata mea. Dupa ce mi-au furat-o o data, mi-o fura si acum. Vreau sa vad actele, daca mai exista, daca nu le-or fi curatat pina acum de cite ori au avut chef.
-
Cotidianul.ro iti recomanda stirea de business a momentului: Aici sunt banii dvs: Elena Udrea a dat 40 de mil. euro pe săli de sport
8 comentarii
|
||
|
||
|
||
|
||
|
||
|
|
||
|
||
|
Vezi primele comentarii
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.
1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste
2. Să se refere doar la articolul la care postează
3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor
Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
Locuri de munca disponibile in jobs.Cotidianul.ro
- SECRETARA - VEL SERVICE
- INGINER OFERTARE - VEL SERVICE
- INGINER OFERTARE - VEL SERVICE
- Assistant Manager - BCL Group
- consultant financiar - DIASING Agent de Asigurare SRL
INTERVIU
Recomandări de weekend
14 Mai 2010 0 comentarii
“Egoistul”, un spectacol în care Jean Anouilh se pare că şi-a ascuns biografia sub chipul maestrului Radu Beligan. Îl secundează Marin Moraru, Mihai Fotino, Carmen Stănescu, Lamia Beligan, Medeea Marinescu, Sanda Toma, Ileana Olteanu, Cesonia Postelnicu, Silviu Biriş. Sâmbătă, la Sala Amfiteatru a TNB.
Salonul Cărţii de la Torino
Fantasmele memoriei
13 Mai 2010 0 comentarii
Astăzi s-a deschis cea de-a 23-a ediţie a “Salonului Internaţional al Cărţii” de la Torino, care va dura până pe 17 mai. Sunt prezente peste 1.400 de standuri. O noutate a actualei ediţii este şi extinderea manifestării dincolo de hotarele regiunii: la Roma, Milano, Florenţa, Bologna şi Napoli. Pe lângă lansările de carte, publicul entuziast va putea asista la mese rotunde, conferinţe, dar şi la numeroasele concerte ce se vor derula în Salonul Galben de la Lingotto, precum şi în librăriile şi cafenelele din centrul oraşului.
Drame, politică şi “dezmăţ” la Cannes
14 Mai 2010 2 comentarii
Ploaie de bliţuri, numeroase personalităţi, în seara inaugurală. Cu “maximus, maximus” a fost primit Russell Crowe la premiera filmului “Robin Hood”, o ecranizare a legendei haiducului medieval englez, în viziunea regizorului Ridley Scott. Îi dă replica celebra Cate Blanchett în rolul Lady Marian.
Surprize şi nostalgii la Cannes
12 Mai 2010 0 comentarii
Cu numai două zile înainte de deschiderea festivalului, în competiţia oficială a mai intrat o peliculă. E drept, autorul ei nu este un necunoscut. Organizatorii au admis înscrierea filmului „Route Irish” al lui Ken Loach. O chitară pentru tine
15 Mai 2010 0 comentarii
Acesta a fost invitaţia clubului Fire pentru şapte tineri talentaţi care s-au duelat într-o confruntare artistică, miza fiind îndeplinirea visului oricărui folkist: o chitară electro-acustică Ibanez.
Iarmaroc Fest, muzică şi bâlci în pădure
14 Mai 2010 0 comentarii
Între 21 şi 23 mai se dă adunarea amatorilor de rock, folk, funk, techno, raggae, hip-hop, house şi electro la Urziceni, într-un loc pitoresc, o pădure de 27 de hectare, la Iarmaroc Fest, eveniment ce-şi doreşte să recreeze întâlnirile duminicale de bâlci. La Arte, Cetăţeni!
15 Mai 2010 0 comentarii
Noaptea europeană a muzeelor este patronată pentru a doua oară consecutiv de UNESCO. Anul acesta, sediul organizaţiei de la Paris îşi va deschide porţile în noaptea de sâmbătă spre duminică marelui public. „Ghepardul” revine la Cannes
11 Mai 2010 2 comentarii
În 14 mai, la Festivalul Filmului de la Cannes, în secţiunea Cannes Classics, va fi prezentată capodopera lui Luchino Visconti, “Ghepardul”. Pelicula, realizată în 1963, după romanul omonim al lui Giuseppe Tomasi di Lampedusa, a fost distinsă cu Palme d’Or pentru cel mai bun film, la cea de-a 16-a ediţie de pe Croisette. Filmul va fi prezentat în avanpremieră mondială într-o versiune restaurată digital în 4K. Incertitudini, proteste şi speranţe pe Croisette
11 Mai 2010 0 comentarii
S-ar părea că anul acesta împotriva Festivalului de Film de la Cannes s-au unit şi cerul, şi pământul, şi apele mării.
Un templu al cinematografului
14 Mai 2010 0 comentarii
Celebra construcţie de 167 de metri (masa construcţiei are 113 metri, iar cupola, 47 de metri), al doilea edificiu ca înălţime din Italia, “La Molle Antonelliana”, situată în centrul istoric, simbol arhitectonic al oraşului Torino. Această construcţie, în forma cea mai paradoxală din câte pot exista, are o sală de proiecţie în care vizitatorii se pot întinde pe şezlonguri comode pentru a urmări filmele şi unde, la anumite intervale, proiecţiile se întrerup, cupola se deschide lăsându-te să urmăreşti stelele şi norii, care fug cu aceeaşi viteză ca şi imaginile fantastice ale lanternelor magice.
Cu foarfeca prin ziare şi emisiuni
Oamenii mogulului cel bun spun lucruri trăsnite
13 Mai 2010 0 comentarii
Protestele pensionarilor şi posibilele mari mişcări sindicale se pare că au generat unele frisoane. Drept urmare, presa “oficială” a luat atitudine. B1 şi EVZ au fost din nou în prima linie.
Nu doar Gazprom, ci şi „Rusia Vie”
România devine şi piaţă culturală pentru Rusia
14 Mai 2010 0 comentarii
Ambasada Rusiei şi Centrul de Afaceri al CSI încearcă să aducă aminte că Rusia nu înseamnă doar gaze naturale, ci şi Cehov sau Mihalkov. Un prim pas este spectacolul de pe 16 mai, ora 18.00, de la Sala Tinerimea Română al ansamblului muzical căzăcesc “Jivaia Rus”. Urmează zilele culturii ruse în oraşele româneşti şi retrospective de filme după piesele lui Cehov, la 150 de ani de la naşterea autorului.
Dosarele de presă cotidianul.ro
Eforia Spitalelor Civile
O restituire necesară
10 Mai 2010 1 comentarii
Sistemul sanitar românesc este fără îndoială şubrezit sau mai degrabă sabotat de perpetua confuzie birocratică în privinţa surselor de finanţare. Situaţia s-ar îmbunătăţi foarte simplu. Torino. Allegro con gusto
12 Mai 2010 2 comentarii
Pictoriţa Elisabeth Vigée-Le Brun, portretista Mariei Antoaneta, spunea despre Torino, în 1789, că este unul dintre cele mai spectaculoase oraşe ale Europei, unde “străzile, pieţele au o regularitate a ţesutului urban”.
Interviu cu Florin Marcu - director general Sindserv
Primul serviciu de urgenţe electrice (2)
12 Mai 2010 1 comentarii
Angajaţi punctuali şi un serviciu organizat după modelul nemţesc. În maximum o oră de la efectuarea apelului telefonic, orice fel de problemă legată de sistemul de electricitate este rezolvată. Aceasta este noutatea, în materie de servicii, oferită de electricienii care lucrează pentru serviciul IntervEL, un serviciu nou apărut pe piaţă.
Advertorial:
Piscina, ca o rachetă de apă
(Sau poveşti din prostiile amatorilor şi din universul profesioniştilor)
12 Mai 2010 0 comentarii
În timp ce Mihaela Bucur de la Chemoform vorbea despre proporţia obligatorie a substanţelor chimice în apa de piscină mi-am adus aminte cum, prin 1993, unul dintre cei mai bogaţi oameni de afaceri români se căina pe marginea unui bazin. Ce dracu' are, că schimb apa tot la două-trei zile şi tot se înverzeşte. Nici omul nostru şi nici românii în general nu prea au habar ce maşinărie complicată este o piscină.
Oscarul italian pentru “Concertul”
10 Mai 2010 0 comentarii
Lansat în premieră mondială toamna trecută, la Festivalul de la Roma, “Concertul” regizorului francez de origine română Radu Mihăileanu a primit cel mai mare premiu decernat în Italia, “David di Donatello”, pentru cel mai bun film european. Văduva neagră cucereşte Parisul
09 Mai 2010 2 comentarii
Musée d’Orsay prezintă o şocantă expoziţie, „Crimă şi pedeapsă”, ce va fi deschisă până la 17 iunie.
Mirela Zeţa (Mondenii) despre parodierea vedetelor: “Suntem actori, nu judecători”
08 Mai 2010 2 comentarii
Îndrăgostită de scenă şi de universul provocator al personajelor pe care le interpretează, Mirela Zeţa este printre puţinii artişti care preferă în egală măsură să trăiască în lumina reflectoarelor dar şi în spatele acesteia. Jurnal pe portativ, la Viena
09 Mai 2010 0 comentarii
Nicicând Viena nu este mai frumoasă decât primăvara, când este scăldată de mirosul pomilor în floare. Este unul dintre cele mai înverzite oraşe ale Europei.
Shoppingul Principelui
08 Mai 2010 1 comentarii
Muzeul Liechtenstein din Viena, complet renovat, el însuşi un univers baroc, găzduieşte una dintre cele mai importante colecţii private din lume, aparţinând Prinţului Hans Adam al II-lea de Liechtenstein. Colecţia cuprinde peste 1.500 de picturi, sculpturi şi piese de mobilier, de la Renaşterea timpurie până la Romantismul austriac.
Publicitate
GHID CULTURAL DE CALATORIE
Vrem sa alcatuim un ghid cultural pe baza povestilor voastre despre ce spatii culturale ati vizitat sau la ce evenimente ati participat, asa ca va invitam sa trimiteti amintirile voastre aici. Noi le vom publica pe blogul turistilor de elita: travel.blog.cotidianul.ro, iar cele mai bune dintre ele vor aparea in editiile tiparite ale ziarului Cotidianul si vor putea castiga intreaga colectie de carti "Cele mai iubite orase".












