Home » Divertisment » Hello, Janis Joplin!

Hello, Janis Joplin!

18 Noi 2009 Bedros Horasangian | 0 comentarii | 1749 vizualizari
Rating:
17 voturi
Marime text a A  Trimite pe email   Comenteaza
 
Nu ştim bine dacă aceia care ne gratulează prin mijloacele de transport în comun cu tandrul „tataie“ sau virilul scârbos „ce p... mea!“ ştiu ceva despre această cântăreaţă de blues şi hard-rock numită Janis Joplin.
 
 O muziciană de toată isprava, care a cântat cum a trăit şi a trăit cum nu prea ştia bine cum. Şi ce să ceară de la viaţă. Janis Joplin a fost iar prezentă printre noi în aceste zile. Când, preţ de o oră, la emisiunea „Ultimele 24 de ore“, de pe Discovery Channel, ne-a făcut să plonjăm în trecut. Şi să ieşim din timpul imediat. Uitând pentru o oră de greva celor de la metroul bucureştean, de confruntările liderilor politici, de multe alte mizerii ale contingentului. Vocea ei inconfundabilă, vibraţia ei lăuntrică şi cheful ei nebun de a iubi toată lumea şi pe toţi oamenii au făcut-o să fie admirată şi apreciată nu doar în Statele Unite.

Şi nu doar în anii cât i-a fost dat să trăiască. Puţin, nemeritat de puţin. Baladele şi blues-urile ei sunt şi astăzi reproduse şi difuzate prin toată lumea. Iar teribilul ei song, un bocet solo numit „Mercedes Benz“, poate emoţiona şi o rachetă de croazieră, nu doar un suflet sensibil de adolescentă nefericită. Janis şi-a exprimat nevoia de dragoste şi prieteni într-o lume care îi oferea să trăiască doar bine. Generaţia hippies a anilor ’60 a celor care s-au trezit fără Dumnezeu şi fără o noimă în această viaţă s-a dedat unor multiple căutări. Ce să faci când nu ştii ce să faci, încotro s-o apuci dacă toate căile nu duc nicăieri? Au fost căutările şi neliniştile, şi refuzurile unei generaţii de tineri care ştiau ce nu vor, neştiind bine şi ce ar vrea. Să facă. Alcoolul, drogurile, cântecele, sexul, singurătatea,violenţa lumii din jur, neînţelegerea celor din preajmă au venit ca o formă de refuz şi revoltă. Rămase de multe ori fără răspuns.

Sau răspunsurile au venit pe cont propriu. Fiecare cum şi când a putut. Revolta şi inadecvarea lui James Dean din anii de după război se regăseau sub o altă formă şi în strigătul de disperare al lui Janis Joplin. „O, Lord, Give Me a Mercedes Benz...“ Nu despre automobile era vorba. Nu despre bani şi cariere era vorba. Nu pentru „succesuri“ ardeau alde Jimmy Hendrix şi Jim Morrison şi poeţii beat de pe coasta de est. Ce să facem cu vieţile noastre, ce poţi să faci când nu ştii ce să faci şi trebuie să faci ceva? Cine nu-şi aduce aminte de „Me and Bobby Mc Gee“, de „Piece of My Heart“ sau „Magic of Love“? Pe Janis Joplin ar merita s-o descopere toţi cei care îşi mai pun şi azi întrebări. Fără un răspuns cert. Că au 20 sau 70 de ani.

Hello, Janis!
 
 
 
 
Abonare Newsletter
 
 
 

0 comentarii

 
 
Pentru a comenta acest articol va puteti loga aici.
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.

 
Întrucât dorim ca site-ul cotidianul.ro să rămână un spaţiu al al discuţiilor civilizate, îi invităm pe cei care postează comentarii la articole să respecte următoarele reguli:



1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste

2. Să se refere doar la articolul la care postează

3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor


Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
 
 
Locuri de munca disponibile in jobs.Cotidianul.ro
 
 
DIVERTISMENT
 
CELE MAI