Home » Arte & Popcult » Film » Guillaume Depardieu: „Vreau să rămân întreg la cap, să nu mă omor“

Guillaume Depardieu: „Vreau să rămân întreg la cap, să nu mă omor“

02 Oct 2008 Alexandra Olivotto | 0 comentarii | 8702 vizualizari
Rating:
11 voturi
Marime text a A  Trimite pe email   Comenteaza
 
Fiul celebrului actor joacă non-stop, on şi off set, spărgând orice urmă de linişte şi aspiraţie de monotonie. Am vorbit cu el pe platourile de filmare la „Copilăria lui Icar“, regizat de Alexandru Iordăchescu.
 
Dorotheea Petre o interpreteaz? pe infirmiera lui Depardieu
Dorotheea Petre o interpretează pe infirmiera lui Depardieu.
„Vorbeam despre continuităţile tale“, îi spune cineva lui Guillaume Depardieu, proaspăt ieşit din studioul 7 de la Castel Film (unde se trag duble pentru „Copilăria lui Icar“, de Alexandru Iordăchescu), pentru reîmprospătarea machiajului şi o tacla de un sfert de oră cu presa. Prima parte e mai dificilă, căci lăcrimează frecvent. A doua sa venire, post-discuţie şi după ce a filmat scena 31, e însă cu mult mai dramatică; se îndreaptă spre noi mormăind un „of, femeile, femeile, femeile“ drept preludiu şi furnizând apoi lămuriri: „Uite ce mi-a făcut cea pe care o iubesc, mama copilului meu“, zice el fluturând o pereche de ochelari din care lipseşte o lentilă. În general, viaţa lui nu se scurge pe roze, dacă e să îl iei în serios. Zice că s-a născut într-o suburbie veselă şi săracă, devenită brusc bogată şi nenorocită după ce tatăl său, celebrul Gerard, a dat peste roluri mari, faimă şi cash-ul aferent. Povesteşte că, în vremea în care părintele îi era absent, bătea la uşa surorii sale Julie, care se încuia în cameră, şi îi spunea: „Hai să trecem împreună prin asta“ şi ea nu îi deschidea.

Acum nu mai vorbeşte nici cu tatăl, nici cu sora: el le lasă mesaje, ei nu îi răspund. Bunica şi străbunica lui din partea tatălui, una vrăjitoare neagră, cealaltă albă, au vrut să îl tragă pe spuza profesiei lor, dar el a preferat să ia calea muzicii. Care e şi politică, zice el, cinemaul existând doar ca să-i pună o pâine pe masă. Susţine că poate face, cântând la colţ, 200 de euro pe orice stradă din lume, în 15 minute; „Aşa m-am întreţinut opt ani“. A participat la războiul din Bosnia, ştie cum e să ai luminiţele roşii jucându-ţi pe frunte şi pe corp. Poate vorbi îndelung despre arme, vrea să îşi cumpere din România (are şi un scenariu pentru asta, care implică un Mercedes alb), căci Kalaşnikovul l-a lăsat în grădina sa de la Paris, el aflându-se în exil pe motive de... Sharkozy, cum îl numeşte el. „Ce aveţi împotriva lui?“. „Întregul pământ“. Nu-i bai pe termen lung, Depardieu jr. e convins că va ieşi preşedinte la următoarele alegeri. Întrebat unde domiciliază în prezent, îţi arată o furgonetă „Explorateur“, din care mai iese din când în când băieţelul lui să se dea cu trotineta. Precizează: „Nu pot să vă spun unde locuiesc, că mă localizează. Sunteţi foarte candizi, voi, jurnaliştii“.

Adoră să se audă vorbind şi, după ce te obişnuieşti cu grindina de cuvinte, întreruptă din când în când de un „Allah Akbar“, răcnit din toţi bojocii, poţi să pescuieşti calambururi („Ne îmbrăcăm în alb, dar ne deghizăm în negru“) sau panseuri piperate: „Desigur, mă gândesc constant la moarte. În familia mea, toţi am învăţat să murim nobil“. Şi, din când în când, te loveşte cu o sinceritate bine ţintită: „Ştiţi, uneori îmi pierd minţile, nu mai ştiu ce mi se întâmplă“. Însă acest debit verbal de mărimea Gangelui devine mult mai precis când vine vorba despre „Copilăria lui Icar“, în care deţine rolul principal. Îşi face temele seară de seară, rescriind împreună cu soţia scena pe care o va juca a doua zi. Diferă de protagonist prin faptul că ştie că „picioarele nu cresc la loc“ (Guillaume şi-a pierdut unul în urma unui accident de motocicletă, n.r.) şi s-a implicat în film iniţial pentru că avea probleme cu banii, dar munceşte la scenariu de doi ani încoace. Ce vrea el deocamdată este „ritm, o poveste pe care să le-o spun oamenilor şi să rămân întreg la cap, să nu mă omor. Don’t shoot me, you know?“. 

Regizorul Alexandru Iordăchescu dă mai mult din casă: „Guillaume mă ajută enorm cu dialogurile. În general, îmi plac sugestiile lui şi le aplic. Are un simţ foarte bun al situaţiilor şi înţelege ce poate fi scos din dialog şi transpus în acţiune, în joc de actor. Schimbul de replici trebuie să fie un contrapunct al scenei. Dar odată ce am căzut de acord, Guillaume este extrem de profesionist şi de ascultător la cadru. Îi place să joace, să se joace şi e o plăcere să lucrezi cu el. 95% din scene au mers extrem de uşor“, punctează regizorul. „Echipa tehnică e formidabilă, camera e genială, sunetul e genial, câinii (numeroşi, nu glumă - n.r.), geniali“. „Nu mă pregătesc pentru rol. Supravieţuiesc“, conchide junele Depardieu.

Se înţelege bine cu colega lui de distribuţie, Alysson Paradis, „pentru că suntem amândoi puţin sălbatici, puţin animalici. Altfel, de obicei nu mă împrietenesc cu actorii, ci cu cei din echipa tehnică, e aici o familie drăguţă“, zice ea. Are nevoie, căci lungmetrajul nu e tocmai uşor, iar ea şi Guillaume filmează aproape zilnic. „Am enormă încredere în Alexandru, dar şi în directorul de imagine, Marius Panduru. Îi reuşeşte un lucru absolut improbabil: să adauge o altă dimensiune, un alt personaj, care este atmosfera în sine. Nu face nimic la întâmplare şi asta mă relaxează“, subliniază actriţa, furnizând şi un exemplu. „Este o scenă în care sunt aproape goală, şi era dificil de jucat, mai ales când partenerul meu, Guillaume, este complet îmbrăcat. Însă, dintr-odată, din cauza lui Marius, mi-a fost mai uşor, căci ştii că lumina care mai cădea peste pielea ta este frumoasă, că nu va fi vulgar... E atât de bizar, fiindcă nu sunt deloc pudică în viaţa reală. Dar când filmez astfel, mă simt nesigură. Nu era doar din cauza nudităţii, ci din cauza stării în care e personajul meu în acel moment, şi tristă, şi puţin nebună... Iar în următorul film să vedeţi cum o să fie, că trebuie să interpretez o stripteuză, care numai nesigură nu e“, crede Paradis.

Nu era singura scenă cu probleme (cu atât mai mult cu cât a trebuit refăcută o săptămână mai târziu): a şi valsat ore întregi, până a ameţit de era să cadă sau să vomite. Dar a şi cântat, chiar după „scena dansului“, când era verde la faţă; o melodie a trupei The Young Gods, care se ocupă de coloana sonoră a „Copilăriei lui Icar“. I-a trimis-o şi surorii ei, Vanessa Paradis, „care a adorat-o!, cred că era mândră de sora ei mai mică. Însă ea nu îmi citeşte scenariile“, punctează Allyson. Ea nu e ca Guillaume, să-şi rescrie seara partitura; îi sugerează modificările direct regizorului Alexandru Iordăchescu, pe platou. Însă cea mai dificilă scenă din toate, din punctul de vedere al actriţei, a fost „prima mare cu Guillaume. Trebuia să îi spun că toţi oamenii sunt făcuţi pentru a muri şi, nu ştiu de ce, asta m-a bulversat total. Echipa era foarte respectuoasă, se lăsase o tăcere, eu stăteam în colţul meu, cu lacrimi-n ochi, Guillaume a fost extrem de drăguţ“, povesteşte Paradis.

Regizorului Alexandru Iordăchescu i-au mai rămas câteva zile de filmare, însă e vorba de cele mai dificile: toate noaptea, în pădure. „Panduru şi-a făcut foarte bine treaba; n-a mers pe lucruri SF sau stranii, dar a creat nuanţe în funcţie de fiecare loc, de fiecare emoţie pe care voiam s-o inducem“, explică regizorul şi coscenaristul „Copilăriei lui Icar“ apropo de look-ul lungmetrajului. Îl defineşte drept „thriller psihologic“, doar temporar, fiindcă nu crede că asta i-ar rezuma toate nuanţele. Îşi iubeşte actorii şi e încântat de Dorotheea Petre, cu care a avut timp să intre în subtilităţile personajului, dar a vrut şi interpreţi tari în rolurile micuţe. „Până acum, am avut un noroc incredibil cu vremea. Mi-au trebuit nori, am avut nori, şi soare când era nevoie de el“, dă detalii cineastul. I se pare că au trecut doi ani între a doua zi de filmare şi aceea de azi. Filmul va fi gata probabil în primăvară, potrivit estimărilor lui Iordăchescu.

 
 
 
Abonare Newsletter
 
 
 

0 comentarii

 
 
Pentru a comenta acest articol va puteti loga aici.
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.

 
Întrucât dorim ca site-ul cotidianul.ro să rămână un spaţiu al al discuţiilor civilizate, îi invităm pe cei care postează comentarii la articole să respecte următoarele reguli:



1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste

2. Să se refere doar la articolul la care postează

3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor


Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
 
 
Locuri de munca disponibile in jobs.Cotidianul.ro
 
 
FILM
 
CELE MAI