Login Inregistrare ca membru
Vin, 25 Mai 2012, 09:54
Actualizat: 11:35, 2010 Mai 22
Actualizat: 11:35, 2010 Mai 22
Home
»
Stiinta & Tehnologie
»
Generaţia alungată vânează în Vest particula lui Dumnezeu şi stelele pitice
Generaţia alungată vânează în Vest particula lui Dumnezeu şi stelele pitice
Mulţi tineri români şi-au părăsit ţara ca să studieze în universităţi de elită şi scriu capitole întregi din ramuri de vârf ale ştiinţei. Nici unul nu are de gând să se întoarcă în România.
La începutul lunii trecute, brăileanca Aurora Simionescu, de 24 de ani, doctorand la institutul german Max-Planck, detecta în premieră mondială o bucată din materia lipsă din univers, împărtăşindu-şi descoperirea cu presa internaţională şi cu ziarul Cotidianul. Observaţia este şi parte a tezei ei de doctorat, pe care ea o va prezenta Universităţii din München. Tinerii români pleacă în număr tot mai mare la doctorat peste graniţe, doar site-ul Ad Astra având înregistrate câteva sute.
Ba prin concursuri, ba cu recomandări, ba chiar cu invitaţii, ba mânaţi de himere, împânzind laboratoarele marilor universităţi din SUA, Canada, Marea Britanie, Franţa sau Germania. România ştie de ei doar din prestigioase publicaţii internaţionale, ei ştiu că cercetarea din România, pe care o văd un act de simulare, are cale lungă de bătut până să merite ceva din expertiza lor. Până atunci ar trebui să fie pompaţi mai mulţi bani pentru echipamente şi deplasări ale studenţilor la cercetare, să se închege mai multe colaborări internaţionale şi să fie risipită birocraţia. În mare.
„Particula lui Dumnezeu“ poate fura oricând imaginaţia unui elev de clasa a XII-a. Adrian Buzatu, acum doctorand la Universitatea McGill din Montreal, a trăit-o pe pielea lui, acum şapte ani, intrigat de ce proprietăţi magice ar putea să aibă această particulă, cunoscută ştiinţific drept „bozonul Higgs“ şi responsabilă cu valorile maselor particulelor. O adevărată „revoluţie în fizica particulelor“ i s-a derulat apoi prin faţa ochilor când a aflat că un accelerator avea să intre în funcţiune în 2005, cu sarcina de a hăitui bozonul nedesluşit de nimeni până acum.
Rezultatele de la fazele naţionale ale olimpiadelor de fizică i-au pecetluit lui Adrian Buzatu calea spre Universitatea „Joseph Fourier“ din Grenoble, Franţa. Aici s-a găsit cufundat în Laboratorul de Fizica Particulelor şi Cosmologie şi a plecat cu o diplomă de „licence“, simţindu-se tot mai aproape de CERN şi de „particula lui Dumnezeu“. „M-am grăbit să contactez laboratorul din timp, să prind loc la experimentul ATLAS, cel mai mare ce urma să se desfăşoare la Large Hadron Collider de la CERN. Deja ştiam că acceleratorul îşi va începe activitatea cam prin 2007, nu în 2005, cum se credea iniţial. În cele şase săptămâni, am scris un raport descriptiv al detectorului ATLAS“, ne spune vânătorul lui Higgs.
Şansa l-a purtat însă peste Ocean, la Universitatea McGill, unde aplicase pentru masterat. A rămas aici să-şi facă şi doctoratul, în cadrul experimentului Collider Detector at Fermilab (CDF), urmărit de aceeaşi himeră: bozonul Higgs. Acum face parte dintr-o echipă de 100 de persoane, intrată în competiţie cu CERN. „Fără a înţelege de ce particulele elementare au masă, nu vom putea înţelege niciodată de unde venim. De mai bine de 40 de ani, fizicienii nu au putut descoperi dacă bozonul Higgs există sau nu“, îşi etalează importanţa muncii sale doctorandul, care mai este şi reprezentantul studenţilor la doctorat şi master la fizică din Canada în Consiliul Asociaţiei Fizicienilor Canadieni. O mică şansă de împrăştiere a misterului există la CDF, continuă el, una de 100% în laboratoarele CERN.
Anul trecut, Adrian Buzatu intra şi în echipa de la stiinta.info: un site de popularizare ştiinţifică pentru români, pus pe picioare de românii din Olanda cu doctoratul în ţiplă. Coordonatorul proiectului este Cristi Presură, cercetător la Philips, care şi-a luat titlul de doctor de la Universitatea din Groningen, Olanda, după un concurs pentru burse Tempus în România. „Eu sunt pasionat de podcasturi. Aşa că am început să fac şi eu unul, împreună cu prietenul şi colegul meu Andrei Filip. Cum nu puteam vorbi liber, eu scriam şi apoi citeam. Am zis să pun şi pe web ce scriu, apoi au venit şi alţii să pună şi ei, că şi lor le place ştiinţa“, spune cercetătorul de la Philips, stabilit de zece ani în Olanda. A luat naştere un adevărat club al doctorilor şi doctoranzilor români, care organizează şi un concurs de eseuri pe tema tehnologiilor viitorului.
Pe vremea în care Adrian Buzatu se lăsa pradă „particulei lui Dumnezeu“, Adrian R. Belu savura cu fascinaţie un articol din „Le Monde“, semnat de astrofizicianul francez Antoine Labeyrie, în 2002. Era deja stabilit în Franţa, încă din clasa a VIII-a. Atunci i-au sclipit ochii în faţa cuvântului „exoplanetă“ (n.r. - planetă din afara sistemului nostru solar). „Lucram într-un think-tank parizian la vremea aceea. Articolul relata posibilitatea la orizont de 50 de ani de a desluşi continente pe exoplanete. În pofida unui parcurs de inginer generalist de relativ bun nivel, cu stagii în SUA, Japonia şi Germania, era prima oară când auzeam de termenul «exoplanet㻓, îşi aminteşte Adrian Belu (33 de ani).
Pe 30 aprilie anul acesta, tânărul îşi finaliza, cu sprijinul părinţilor, doctoratul în astrofizică observaţională, la Nisa, unde se pusese în slujba detectării şi caracterizării planetelor extrasolare asemănătoare Pământului. Teza de doctorat i-a asigurat un articol în revista „Astronomy& Astrophysics“, dar şi colaborarea cu Agenţia Spaţială Europeană şi cu firma Thales, unul dintre cei mai mari fabricanţi de sateliţi.
Astrofizica l-a făcut adeptul ei şi pe Marius Dan, coleg cu Adrian Buzatu şi cu Cristi Presură la stiinta.info, care, până să ajungă la Universitatea din Bremen, nu a făcut altceva decât să se „joace“ şi să „viseze“. A terminat Fizică la Timişoara, apoi a tastat pe Google: „PhD computational astrophysics“. „Primul anunţ interesant era cel al profesorului Rosswog, un tip extraordinar“, spune el. Anunţul l-a propulsat printre astre, mai precis printre piticele albe, stele ce şi-au consumat combustibilul nuclear şi pe care le studiază acum la universitatea germană: „Evoluţia lor nu se încheie o dată cu procesele nucleare. Evenimentele cele mai explozive din Univers îşi au originile în sisteme binare ce includ şi o pitică albă, însă mai sunt şi alte fenomene, deşi nu la fel de impresionante pentru publicul larg“.
Marius Dan se chinuieşte să dibuiască şi găuri negre cu mase intermediare (aproximativ de 1.000 de ori mai mari decât Soarele), care nu au putut fi detectate până acum, doar cele supermasive s-au expus omenirii. „Am analizat anul trecut ce efecte ar avea o astfel de gaură neagră asupra unei pitice albe aflate în preajmă. Avem speranţa că rezultatele noastre, coroborate cu observaţiile astronomice, vor confirma aceste obiecte stelare“, continuă el. În plus, echipa din care face parte se apropie de clarificarea unor probleme vechi de decenii în stabilirea strămoşilor supernovelor.
În timp ce unii scanează stelele pitice, alţii caută aplicaţiile scanării prin tomografie computerizată în medicină, biologie şi geologie. De fapt asta face Marin Bodale (31 de ani), primul fizician medical angajat într-un spital din România, la doctorat, la universitatea germană din Tübingen. Aici a obţinut prima bursă Marie Curie oferită de UE. „Aplicaţiile tomografiei computerizate în radioterapie sunt utilizate în vederea simulărilor virtuale ale tumorii canceroase“, explică Marin Bodale. Ultimii ani au adus tratamente radioterapeutice 4-dimensionale, „prin verificarea poziţiei pacientului şi a tumorii canceroase în timpul real de tratament“, continuă el. Iar în geologie, tomografia computerizată este folosită la scanarea rocilor, pentru a li se stabili conţinutul fără urmă de secţionare. Tehnica este folosită până şi la mumii.
Nici informatica nu duce lipsă de doctoranzi români plecaţi peste graniţe. Octavian Iercan a îndrăgit acest domeniu încă din preistoria IT-ului, când programele se înregistrau pe bandă audio, nici vorbă de dischete, CD-uri sau DVD-uri. Absolvent de inginerie silvică la Universitatea Transilvania, unde a studiat de la topografie până la proiectare de drumuri, Octavian Iercan a ajuns, prin „Proiectul Apuseni“, doctorand la Universitatea din Freiburg, Germania, unde îşi adânceşte acum cunoştinţele de geoinformatică. Direcţiile sale de cercetare sunt două: e-Learning (n.r. - formă educaţională prin care instructorul şi elevul sunt separaţi spaţial şi temporal, dar legaţi prin tehnologiile online) şi teledetecţia („remote sensing“) pe baza modelelor 3D.
„Am lucrat la elaborarea unui software de vizualizare şi de manipulare a datelor 3D rezultate din date LIDAR (laser). Acest software poate vizualiza «on the fly» date prelucrate (modele 3D) şi neprelucrate (nori de puncte laser) provenite din scanarea suprafeţei terestre de un sensor LIDAR (Light Detection And Ranging)“, precizează el. Mai nou, tehnicile de „remote sensing“ sunt folosite de aşa-numita „arheologie spaţială“, care descoase misterele civilizaţiilor antice. În plus, în ultimii trei ani, Octavian Iercan a publicat trei articole împreună cu alţi autori, iar anul acesta speră să publice un capitol într-o carte de geoinformatică. Dacă unii români aplică direct pentru doctorat în străinătate sau ajung să-l facă în urma unor concursuri, alţii sunt propuşi sau chiar invitaţi.
Propunerea profesorului Mihai Dima a purtat-o pe Monica Ioniţă la Institutul „Alfred Wegener“ pentru cercetări marine şi polare din Germania, unde încearcă să reconstruiască variabilitatea climatică la diferite scări de timp, cercetare importantă în contextul actual creat de încălzirea globală, publicându-şi rezultatele în reviste internaţionale. În schimb, prof. dr. Mihai Ionac a fost invitat la o universitate din Nürnberg, unde şi-a finalizat doctoratul în microchirurgie.
Modelul ucenicului, în care un maestru îi insuflă tehnica învăţăcelului său, nu se pupă cu microchirurgia. Aici, medicul le învaţă de unul singur, împins de marele risc de a greşi atunci când lucrează zeci de minute pe doi-trei milimetri pătraţi. O spune Mihai Ionac, Magna cum Laudae la Universitatea „Freidrich-Alexander“ din Erlangen-Nürnberg, Germania, actualmente şef disciplină microchirurgie la Universitatea de Medicină şi Farmacie din Timişoara. A fost invitat în Germania după un studiu al său pe vasele limfatice, chiar „de către şeful institutului de farmacologie, prof. dr. Kay Brune, care a vizitat universitatea noastră, să realizez un proiect de drenaj limfatic la şobolanul de laborator“, proiect la care cinci germani se opinteau deja de patru ani fără nici un rezultat. Motivul: nu aveau expertiză microchirurgicală.
„Am finalizat proiectul în şase săptămâni, după care am realizat multe alte proiecte, unul dintre cele mai spectaculoase fiind drenajul ductului toracic limfatic la şoarecele de laborator. A reuşit atât de bine încât puteam recolta de la animalele cu greutate de 15-18 grame în medie o cantitate de circa 20 ml de limfă.“ De altfel, tocmai această metodă, utilizată pentru studii farmacologice şi imunologice, a constituit tema de doctorat pe tărâmul german. „Am demonstrat că unele antiinflamatoare rămân mai mult în sistemul limfatic, oarecum «se depozitează» aici, aşa încât este util a le administra atunci când se produc inflamaţii în care sistemul limfatic este implicat. O altă aplicaţie o au în bolile parazitare, în care am putut să arăt pentru prima dată că anumiţi paraziţi se răspândesc în corp pe cale limfatică, în salve, în etape, nu în mod continuu, element foarte important în tratament.“
Totodată, Mihai Ionac a aplicat în premieră în România o serie de tehnici chirurgicale, precum tratamentul chirurgical al neuropatiei diabetice - motivul pentru care mulţi dintre diabetici suferă amputaţii -, sau reconstrucţii microchirurgicale de ţesuturi cu tehnici endoscopice.
Toţi doctoranzii şi doctorii intervievaţi văd cercetarea din România departe de rafinament. O primă problemă sunt, evident, banii. „În Olanda câştig bani să îmi întreţin familia şi maşina, în România abia aveam bani de autobuz“, spune Cristi Presură. Guvernul trebuie să aloce mai mulţi bani, cercetătorul să se zbată mai mult pentru granturi şi să investească banii cu înţelepciune în salariile studenţilor şi postdoctoranzilor, în deplasările la cercetare şi în achiziţionarea de echipament, explică Adrian Buzatu.
România e săracă şi la capitolul publicaţii la standarde internaţionale, mai ales că Vestul judecă după criteriul calităţii, spune doctorandul Ciprian Dospinescu, de la Universitatea scoţiană „Robert Gordon“ din Aberdeen, a cărui muncă este pusă în slujba unor tratamente pentru edemul şi hipertensiunea pulmonare. „Diferenţele sunt mari în atitudine, oportunităţi, în infrastructură şi resurse financiare. Din punctul meu de vedere, cercetarea din România e, cu unele excepţii notabile, mai degrabă un act de simulare pentru a păstra nişte aparenţe decât ceva ce aduce beneficii reale“, explică el. Întrebat ce ar schimba în cercetarea românească, Mihai Ionac ar permite să fie „vocale“ şi promovate în instituţiile de cercetare tocmai persoanele cu recunoaştere internaţională.
De altfel, rar se întâmplă ca un grup de cercetare de la o universitate sau un institut autohton să adere la o colaborare internaţională cu care să pună cercetarea la cale prin videoconferinţe şi mai ales prin contact fizic, reclamă Adrian Buzatu. Dincolo, îl completează Monica Ioniţă, doctoranzii au parte de conferinţe internaţionale şi participă la diverse şcoli de instruire profesională.
Birocraţia şi indiferenţa sunt următoarele pe listă. Ce îl irita cel mai mult pe Cristi Presură, în cei doi ani petrecuţi la IFA Măgurele, erau rapoartele scrise pentru minister, pe care nu le citea nimeni. „Muncă inutilă...“. Marius Dan a scăpat definitiv de vizitele la secretariat: „Nu mi-a lipsit nimic de când am sosit aici, începând de la banalul creion şi până la problemele administrative pe care le rezolv cu un simplu e-mail către persoana responsabilă. Aici chiar uitasem de vizitele pe care le făceam la secretariat, până nu m-aţi întrebat dumneavoastră“. Octavian Iercan dă verdictul în cazul românilor care aleg să studieze afară: „Majoritatea au simţit nevoia să se elibereze de un sistem corupt şi necompetiţional ca acela existent în România. Nu te poţi afirma când profesorul tău, în loc să-ţi ofere un loc de muncă, te pune să supraveghezi studenţii la examene şi să predai aceeaşi materie învechită şi searbădă ca acum 30 de ani“.
„România trebuie să arate că ne merită“
Dacă Octavian Iercan ar reveni pe meleagurile natale pentru că îşi iubeşte ţara şi a observat că „suntem mai bine educaţi şi mai concentraţi pe ceea ce vrem să realizăm“ decât restul europenilor, Marius Dan s-ar întoarce doar dacă ar putea aduce cu el „coordonatorul ştiinţific, condiţiile de muncă, respectul oamenilor şi salariul de aici“. Pe de altă parte, Adrian Buzatu spune răspicat: „întâi să se transforme România, să arate că poate şi că ne merită şi apoi o să vină şi cercetătorii din străinătate“, conchide el.
1.000 de euro pe lună, „salariu de doctorand“de euro pe lună, „salariu de doctorand“
Bursele pentru doctoratele în străinătate sunt destul de apropiate de la o ţară la alta. În Canada, Adrian Buzatu, ca student doctorand, este plătit cu 19.000 de dolari canadieni (puţin peste 12.000 de euro), din care îi rămân 14.000 după achitarea taxelor de şcolarizare, adică în jur de 1.000 de euro pe lună. „Eu sunt foarte mulţumit. Nu contează doar salariul, ci contează foarte mult puterea financiară a grupului de cercetare, dacă grantul poate să plătească pentru participarea la conferinţe, la a fi la faţa locului, la laborator, la Fermilab. Or, grupul nostru îşi permite aceasta“, explică doctorandul. Marin Bodale a fost răsplătit cu 1.200 de euro pe lună pentru bursa Marie Curie de care a beneficiat, iar Marius Dan cu 1.050 de euro. Pe de altă parte, o bursă DAAD, de care a beneficiat Monica Ioniţă, este cuprinsă între 875 şi 1.000 de euro pe lună, în timp ce bursele pentru doctoranzi în Germania se încadrează între 800 şi 900 de euro.
-
Cotidianul.ro iti recomanda stirea de business a momentului: Aici sunt banii dvs: Elena Udrea a dat 40 de mil. euro pe săli de sport
50 comentarii
|
||
|
||
|
||
|
||
|
||
|
|
||
|
||
|
||
|
||
|
||
|
||
|
||
|
||
|
||
|
||
|
||
|
||
|
||
|
||
|
||
|
||
|
||
|
||
|
||
|
||
|
||
|
||
|
||
|
||
|
||
|
||
|
||
|
||
|
||
|
||
|
||
|
||
|
||
|
||
|
||
|
||
|
||
|
||
|
||
|
||
|
||
|
||
|
||
|
||
|
Vezi primele comentarii
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.
1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste
2. Să se refere doar la articolul la care postează
3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor
Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
Locuri de munca disponibile in jobs.Cotidianul.ro
- SECRETARA - VEL SERVICE
- INGINER OFERTARE - VEL SERVICE
- INGINER OFERTARE - VEL SERVICE
- Assistant Manager - BCL Group
- consultant financiar - DIASING Agent de Asigurare SRL
STIINTA & TEHNOLOGIE
Recomandări de weekend
14 Mai 2010 0 comentarii
“Egoistul”, un spectacol în care Jean Anouilh se pare că şi-a ascuns biografia sub chipul maestrului Radu Beligan. Îl secundează Marin Moraru, Mihai Fotino, Carmen Stănescu, Lamia Beligan, Medeea Marinescu, Sanda Toma, Ileana Olteanu, Cesonia Postelnicu, Silviu Biriş. Sâmbătă, la Sala Amfiteatru a TNB.
Salonul Cărţii de la Torino
Fantasmele memoriei
13 Mai 2010 0 comentarii
Astăzi s-a deschis cea de-a 23-a ediţie a “Salonului Internaţional al Cărţii” de la Torino, care va dura până pe 17 mai. Sunt prezente peste 1.400 de standuri. O noutate a actualei ediţii este şi extinderea manifestării dincolo de hotarele regiunii: la Roma, Milano, Florenţa, Bologna şi Napoli. Pe lângă lansările de carte, publicul entuziast va putea asista la mese rotunde, conferinţe, dar şi la numeroasele concerte ce se vor derula în Salonul Galben de la Lingotto, precum şi în librăriile şi cafenelele din centrul oraşului.
Drame, politică şi “dezmăţ” la Cannes
14 Mai 2010 2 comentarii
Ploaie de bliţuri, numeroase personalităţi, în seara inaugurală. Cu “maximus, maximus” a fost primit Russell Crowe la premiera filmului “Robin Hood”, o ecranizare a legendei haiducului medieval englez, în viziunea regizorului Ridley Scott. Îi dă replica celebra Cate Blanchett în rolul Lady Marian.
Surprize şi nostalgii la Cannes
12 Mai 2010 0 comentarii
Cu numai două zile înainte de deschiderea festivalului, în competiţia oficială a mai intrat o peliculă. E drept, autorul ei nu este un necunoscut. Organizatorii au admis înscrierea filmului „Route Irish” al lui Ken Loach. O chitară pentru tine
15 Mai 2010 0 comentarii
Acesta a fost invitaţia clubului Fire pentru şapte tineri talentaţi care s-au duelat într-o confruntare artistică, miza fiind îndeplinirea visului oricărui folkist: o chitară electro-acustică Ibanez.
Iarmaroc Fest, muzică şi bâlci în pădure
14 Mai 2010 0 comentarii
Între 21 şi 23 mai se dă adunarea amatorilor de rock, folk, funk, techno, raggae, hip-hop, house şi electro la Urziceni, într-un loc pitoresc, o pădure de 27 de hectare, la Iarmaroc Fest, eveniment ce-şi doreşte să recreeze întâlnirile duminicale de bâlci. La Arte, Cetăţeni!
15 Mai 2010 0 comentarii
Noaptea europeană a muzeelor este patronată pentru a doua oară consecutiv de UNESCO. Anul acesta, sediul organizaţiei de la Paris îşi va deschide porţile în noaptea de sâmbătă spre duminică marelui public. „Ghepardul” revine la Cannes
11 Mai 2010 2 comentarii
În 14 mai, la Festivalul Filmului de la Cannes, în secţiunea Cannes Classics, va fi prezentată capodopera lui Luchino Visconti, “Ghepardul”. Pelicula, realizată în 1963, după romanul omonim al lui Giuseppe Tomasi di Lampedusa, a fost distinsă cu Palme d’Or pentru cel mai bun film, la cea de-a 16-a ediţie de pe Croisette. Filmul va fi prezentat în avanpremieră mondială într-o versiune restaurată digital în 4K. Incertitudini, proteste şi speranţe pe Croisette
11 Mai 2010 0 comentarii
S-ar părea că anul acesta împotriva Festivalului de Film de la Cannes s-au unit şi cerul, şi pământul, şi apele mării.
Un templu al cinematografului
14 Mai 2010 0 comentarii
Celebra construcţie de 167 de metri (masa construcţiei are 113 metri, iar cupola, 47 de metri), al doilea edificiu ca înălţime din Italia, “La Molle Antonelliana”, situată în centrul istoric, simbol arhitectonic al oraşului Torino. Această construcţie, în forma cea mai paradoxală din câte pot exista, are o sală de proiecţie în care vizitatorii se pot întinde pe şezlonguri comode pentru a urmări filmele şi unde, la anumite intervale, proiecţiile se întrerup, cupola se deschide lăsându-te să urmăreşti stelele şi norii, care fug cu aceeaşi viteză ca şi imaginile fantastice ale lanternelor magice.
Cu foarfeca prin ziare şi emisiuni
Oamenii mogulului cel bun spun lucruri trăsnite
13 Mai 2010 0 comentarii
Protestele pensionarilor şi posibilele mari mişcări sindicale se pare că au generat unele frisoane. Drept urmare, presa “oficială” a luat atitudine. B1 şi EVZ au fost din nou în prima linie.
Nu doar Gazprom, ci şi „Rusia Vie”
România devine şi piaţă culturală pentru Rusia
14 Mai 2010 0 comentarii
Ambasada Rusiei şi Centrul de Afaceri al CSI încearcă să aducă aminte că Rusia nu înseamnă doar gaze naturale, ci şi Cehov sau Mihalkov. Un prim pas este spectacolul de pe 16 mai, ora 18.00, de la Sala Tinerimea Română al ansamblului muzical căzăcesc “Jivaia Rus”. Urmează zilele culturii ruse în oraşele româneşti şi retrospective de filme după piesele lui Cehov, la 150 de ani de la naşterea autorului.
Dosarele de presă cotidianul.ro
Eforia Spitalelor Civile
O restituire necesară
10 Mai 2010 1 comentarii
Sistemul sanitar românesc este fără îndoială şubrezit sau mai degrabă sabotat de perpetua confuzie birocratică în privinţa surselor de finanţare. Situaţia s-ar îmbunătăţi foarte simplu. Torino. Allegro con gusto
12 Mai 2010 2 comentarii
Pictoriţa Elisabeth Vigée-Le Brun, portretista Mariei Antoaneta, spunea despre Torino, în 1789, că este unul dintre cele mai spectaculoase oraşe ale Europei, unde “străzile, pieţele au o regularitate a ţesutului urban”.
Interviu cu Florin Marcu - director general Sindserv
Primul serviciu de urgenţe electrice (2)
12 Mai 2010 1 comentarii
Angajaţi punctuali şi un serviciu organizat după modelul nemţesc. În maximum o oră de la efectuarea apelului telefonic, orice fel de problemă legată de sistemul de electricitate este rezolvată. Aceasta este noutatea, în materie de servicii, oferită de electricienii care lucrează pentru serviciul IntervEL, un serviciu nou apărut pe piaţă.
Advertorial:
Piscina, ca o rachetă de apă
(Sau poveşti din prostiile amatorilor şi din universul profesioniştilor)
12 Mai 2010 0 comentarii
În timp ce Mihaela Bucur de la Chemoform vorbea despre proporţia obligatorie a substanţelor chimice în apa de piscină mi-am adus aminte cum, prin 1993, unul dintre cei mai bogaţi oameni de afaceri români se căina pe marginea unui bazin. Ce dracu' are, că schimb apa tot la două-trei zile şi tot se înverzeşte. Nici omul nostru şi nici românii în general nu prea au habar ce maşinărie complicată este o piscină.
Oscarul italian pentru “Concertul”
10 Mai 2010 0 comentarii
Lansat în premieră mondială toamna trecută, la Festivalul de la Roma, “Concertul” regizorului francez de origine română Radu Mihăileanu a primit cel mai mare premiu decernat în Italia, “David di Donatello”, pentru cel mai bun film european. Văduva neagră cucereşte Parisul
09 Mai 2010 2 comentarii
Musée d’Orsay prezintă o şocantă expoziţie, „Crimă şi pedeapsă”, ce va fi deschisă până la 17 iunie.
Mirela Zeţa (Mondenii) despre parodierea vedetelor: “Suntem actori, nu judecători”
08 Mai 2010 2 comentarii
Îndrăgostită de scenă şi de universul provocator al personajelor pe care le interpretează, Mirela Zeţa este printre puţinii artişti care preferă în egală măsură să trăiască în lumina reflectoarelor dar şi în spatele acesteia. Jurnal pe portativ, la Viena
09 Mai 2010 0 comentarii
Nicicând Viena nu este mai frumoasă decât primăvara, când este scăldată de mirosul pomilor în floare. Este unul dintre cele mai înverzite oraşe ale Europei.
Shoppingul Principelui
08 Mai 2010 1 comentarii
Muzeul Liechtenstein din Viena, complet renovat, el însuşi un univers baroc, găzduieşte una dintre cele mai importante colecţii private din lume, aparţinând Prinţului Hans Adam al II-lea de Liechtenstein. Colecţia cuprinde peste 1.500 de picturi, sculpturi şi piese de mobilier, de la Renaşterea timpurie până la Romantismul austriac.
Publicitate
GHID CULTURAL DE CALATORIE
Vrem sa alcatuim un ghid cultural pe baza povestilor voastre despre ce spatii culturale ati vizitat sau la ce evenimente ati participat, asa ca va invitam sa trimiteti amintirile voastre aici. Noi le vom publica pe blogul turistilor de elita: travel.blog.cotidianul.ro, iar cele mai bune dintre ele vor aparea in editiile tiparite ale ziarului Cotidianul si vor putea castiga intreaga colectie de carti "Cele mai iubite orase".













