Home » Media » Tv » Găinuşă: Cartea e butonul "off" al audiovizualului

Găinuşă: Cartea e butonul "off" al audiovizualului

27 Apr 2009 Eugen Istodor | 0 comentarii | 2391 vizualizari
Rating:
10 voturi
Marime text a A  Trimite pe email   Comenteaza
 
După radioul lui zilnic, după televiziunea lui cârcotaşă o dată pe săptămână, în a opta zi, Găinuşă se pune pe scris. La Polirom i-au apărut absurdele “Povestiri mortale”, o ironică incursiune într-o lume tâmpită de cercetări ştiinţifice şi ştiri.
 
Mihai Gainusa
Eşti pe radio, pe teve, ce-ţi mai trebuie cartea?
De fapt, întrebarea pe care mi-o pun eu e: ce caut pe radio şi tv când eu scriu mai mult decât vorbesc, citesc mai mult decât scriu şi, recunosc, uneori vorbesc mai mult decât gândesc. Aşa că prin carte practic încerc să gândesc. Şi să nu mai vorbesc.

Ce omoară radioul, dar teveul din ideea de carte?
Când deschizi o carte, de fapt închizi un radio sau un televizor. Cartea e butonul ,,off’’ al audiovizualului. Primul rând citit dintr-o carte desfiinţează instantaneu următoarea ştire despre Gigi Becali. Ceea ce e foarte plăcut!

Ce-nseamnă cartea pentru tine?
Pentru mine, cartea e o maşină a timpului. Deschid o scriere de Oscar Wilde şi ajung în Londra secolului 19. Răsfoiesc o carte de Stephen King şi ajung într-o bucătărie americană din Maine, plină de sânge. Citesc Paler şi aştept trenul care nu mai vine într-o gară pustie. Asta spre deosebire de ziare care mă aruncă, toate, în aceeaşi realitate băsesciană plictisitoare.

Cum te porţi cu o carte? Cum o citeşti?
Depinde de carte. Pe unele le citesc muncitoreşte, la normă, uneori trăgând chiulul printre fraze şi raportând depăşiri de plan inventate. Cu altele mă port cu mănuşi, le disec precum un ceasornicar ce se întoarce periodic la arcul căruia nu-i înţelege funcţionalitatea. Iar pe unele le devorez cu pasiunea unui dependent, precum o gospodină drogată de telenovela preferată, precum un manelist chicios la un concert-maraton cu Guţă. Iar pe unele, care-şi bat joc de neuronii şi de răbdarea mea, le tratez mai mizerabil decât Elan pe femeia lui Oţil. Le arunc în necitire.

Care au fost cărţile copilăriei tale?
Au fost aceleaşi cărţi cu ale generaţiei mele de decreţei: ,,Winettou’’, ,,Cei trei muschetari’’, plus următoarele 8 volume de continuări neînţelese. Şi Jules Verne, tatăl refugiilor noastre visate.

Dar cele ale adolescenţei?
În adolescenţă am avut o perioadă de maculatură din raftul ’’Enigma’’, cu cărţi poliţiste, apoi Sven Hassel, mi-am mai revenit cu rafturile de SF - Asimov, Bradbury, Wells - au urmat revelaţia Eco şi ’’Numele trandafirului’’. Dar şi mult Rebreanu, ,,Ciuleandra’’ îndeosebi.

Prin facultate ce citeai?
În facultate am descoperit ficţiunea lui Eliade. Şi cei care, cred eu, m-au influenţat decisiv Ilf şi Petrov, Cehov şi Hasek. Ţin minte că o carte m-a dat peste cap ,,Baletul mecanic’’ de Cezar Petrescu. Mi-a plăcut enorm.

Ai cărţi fără de care nu poţi trăi?
Cărţi fără de care nu pot trăi n-am. Dar nici nu ştiu ce m-aş face dacă ar trebui să nu mai citesc.

Citeşti cărţi proaste?
Citesc cărţi proaste în disperare. Am senzaţia că mai mult de jumătate din ceea ce am citit nu trebuia să înghit. Dar cărţile proaste sunt ca pastilele acelea din ulei de peşte: sunt scârboase, dar te ajută să creşti. Cărţile tâmpite te ajută să le apreciezi pe cele deştepte.

Care-s reţetele de viaţă descoperite în cărţi?
Fiecare autor are propria reţetă de viaţă a personajului. Poate să fie viaţa haios-nepăsătoare a soldatului Svejk. Poate fi viaţa subteran-răzbunătoare a lui Edmont Dantes, contele de Monte Cristo. Poate exista trimisa lui Dumnezeu pe pământ, Mother Abagail din ,,Apocalipsa’’ lui King. Sau viaţa ţărănească-nomadă a lui Tom, din ,,Fructele mâniei’’, de Steinbeck. Sau, de ce nu, prostia-şmecheră a primarului Marean din romanul ,,Fără cap şi fără coadă’’.

Care-s modelele?
Modelele mele preferate sunt personajele negative, care absolut întotdeauna sunt mai fascinante şi mai bine construite decât cele bune, care la final, fireşte, vor învinge. Şi ne vor plictisi până la adânci bătrâneţi.

Care-s cărţile mari ale literaturii universale, cărţile consacrate, pe care nu le vei citi niciodată?
Probabil că nu voi citi Balzac, fiindcă în copilărie am încercat prea devreme şi mi-a picurat sânge din nas, din cauza descrierilor. Dar nu se ştie niciodată în ce dispoziţie o să fiu, am avut etape dostoievskiene, iar dacă îmi spunea cineva la 20 de ani că o să termin frazele kilometrice ale lui Marquez din veacul de singurătate, îi dădeam cu cartea în cap.

Ce-ţi place din literatura română?
Din literatura română clasică îmi plac Caragiale, Rebreanu, Creangă, din cea recentă, Eliade, Steindhart, Paler, iar din cea contemporană citesc Tudor Octavian.

Pe Eminescu îl mai citeşti? Ce-ţi spune?
Eminescu recitesc foarte des, fiindcă îi parafrazez versurile în emisiuni. Sfârşitul ,,Scrisorii a treia’’ este etern valabil pentru politicienii noştri: ,,Spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoi/ Să ajungă a fi stăpână şi pe ţară şi pe noi’’. Nu vă pare cunoscut?

Ai înnebunit vreodată după o carte despre care ai fi spus: bă, ce rău îmi pare că n-am scris-o eu?
Da. După toate romanele lui Stephen King. Păcat că nu sunt aşa de malefic ca el. Dar vreau să mă perfecţionez.
 
 
 
Abonare Newsletter
 
 
 

0 comentarii

 
 
Pentru a comenta acest articol va puteti loga aici.
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.

 
Întrucât dorim ca site-ul cotidianul.ro să rămână un spaţiu al al discuţiilor civilizate, îi invităm pe cei care postează comentarii la articole să respecte următoarele reguli:



1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste

2. Să se refere doar la articolul la care postează

3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor


Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
 
 
Locuri de munca disponibile in jobs.Cotidianul.ro
 
 
TV
 
CELE MAI