Home
»
Arte & Popcult
»
Carte
»
Gabriel Liiceanu: “Tânărul de astăzi nu este înclinat către 'valorile sufletului', ci către spectaculos”
Gabriel Liiceanu: “Tânărul de astăzi nu este înclinat către 'valorile sufletului', ci către spectaculos”
Rating:
21 voturi
Două cărţi de Petru Creţia, “Ahile sau despre forma absolută a prieteniei. Ariel sau despre forma pură a libertăţii” şi “Cinci cărţi din Biblie în traducerea lui Petru Creţia”, l-au provocat pe Gabriel Liiceanu, care a şi prefaţat primul volum, să evoce figura prietenului său şi să vorbească, pentru Cotidianul.ro , despre plăcerile care orientează viaţa intelectualilor şi despre masca de “personaj serios” pe care a purtat-o, de nevoie.
Expresia “desfrâu cultural” presupune o pasiune care se revarsă asupra lumii, un mod de a trăi cultura sub forma unui frison permanent. Îţi faci din asta axa vieţii tale. Important în întrebarea dumneavoastră ar fi următorul lucru: astăzi, acest model pe care l-a reprezentat el şi în care ne-am înscris, o generaţie întreagă, adică modelul culturii făcute pe verticală, în adâncime şi reprezentat de marii autori ai culturii europene, este pe moarte. Acest model pe care el l-a reprezentat în mod strălucit, având, ca nimeni altul, vocaţia universalului, este astăzi depăşit. O să vă sugerez să vă uitaţi într-o carte care a apărut recent, a lui Alessandro Baricco, numită “Barbarii” (n.red. - “Barbarii. Eseu despre mutaţie” de Alessandro Baricco, Editura Humanitas), în care se explică exact acest lucru: cum o cultură a adâncimii, adică a plonjării în marile întrebări ale omenirii, a dispărut. Această cultură este înlocuită de una a suprafeţelor, el o numeşte a “surfingului”, plecând de la navigaţia care se face astăzi pe Internet. Este deci un mers pe suprafaţă, pe pojghiţă, nu pe forări în marile adâncimi ale culturii. Or, astăzi, suprafaţa, viteza, ritmul, refuzul oricărui moment de plictis, căutarea cu orice preţ de a te branşa la spectaculos, toate astea înlocuiesc modelul de cultură care se face prin studii de ani şi ani, prin pasiuni câştigate după interpretări rafinate ale marilor nume ale culturii. Acest model este acum evacuat. Când cărţile lui Petru Creţia ajung să se vândă în câte 1.500 de exemplare într-un an, acesta e un simptom care spune mult. Ce spune? Iarăşi mă întorc la cartea lui Baricco. Astăzi, spune el, nu sunt mai puţini cititori, dar ei citesc altceva decât cărţile tradiţionale. Citesc cărţile care vin din altă parte decât din cultură. De pildă: biografiile unor actori de cinematograf, ale vedetelor de televiziune, ale oamenilor politici. Humanitas, de pildă, va publica în curând un jurnal al Oanei Pellea, un volum al lui Florin Piersic Jr., mai acum un an a apărut o carte, bine vândută, a Mihaelei Rădulescu. Toate astea sunt cărţi care nu se construiesc dinăuntrul unei tradiţii culturale, care vin dinspre televiziune, cinematograf, viaţă publică, politică, sport etc. Ele dau tonul unei culturi alerte căreia, spune Baricco, îi repugnă adâncimea.
Petru Creţia a întrupat cred, într-un mod absolut strălucit, o mare flacără care astăzi se stinge, şi, odată cu ea, ne stingem noi toţi, cei care am reprezentat “cultura clasică”. Ceea ce s-a întâmplat miercuri la Institutul Cultural Român (ICR) sub titlul “Remember Petru Creţia” a fost o iniţiativă venită din partea unor prieteni care au vrut să onoreze spiritul unui om pe care noi l-am considerat deosebit de important în acest spaţiu al valorilor tradiţionale. Dar eram conştienţi, cei care ne-am strâns acolo, că reprezentam un model cultural crepuscular. Şi asta deşi cărţile unora dintre noi continuă să se vândă în zeci de mii de exemplare. Ceea ce facem noi reprezintă un efort disperat de a crea continuitatea înăuntrul culturii române şi europene. Dar nu ştiu dacă viitorul va fi de partea noastră.
Mi se pare că în ce spuneţi este tristeţe, dar şi un strop de orgoliu. Până la urmă, ştiindu-te parte dintr-un grup conştient că ştie care sunt adevăratele valori, crezi în oferta culturală pe care o propui. A fost invitat la dezbatere, de pildă, şi Livius Ciocârlie, ale cărui cărţi le-aţi publicat, o persoană extrem de discretă, care n-o să câştige niciodată zeci de mii de cititori.
Da. Sunt autori care nu mizează pe ceea ce, vă spuneam, Baricco scoate deasupra ca valoare supremă a vieţii de astăzi: spectaculosul. Petru Creţia şi-a trăit viaţa comentând personaje clasice ale culturii Europei (Ahile, Socrate, Ariel), textele mari ale Bibliei, editându-l pe Eminescu ca nimeni altul, scriind scurte tratate de filozofie de un rafinament extrem. A făcut-o crezând într-un model în care parte dintre noi continuăm să creadă, pentru că noi continuăm să avem nevoie de adâncime şi de “valorile sufletului”. Dar în ce contratimp trăim! Cine mai stă astăzi – şi pentru cine? – zece ani pe “Iliada” lui Homer numai pentru a înţelege “forma absolută a prieteniei”?. Nu poţi să propui asta ca ideal unui tânăr care-şi împarte minutele între vorbitul la mobil, navigatul pe Internet şi căştile IPod-ului bine înfundate în urechi. O civilizaţie care s-a născut în marginea clipului MTV nu este una pe care o aduci uşor în preajma hermeneuticii “libertăţii pure” întrupate de Ariel-ul shakespearian.
Aţi vorbit foarte mult despre valorile în care a crezut Petru Creţia. În textul dumneavoastră însă i-aţi făcut şi un portret foarte viu, de om în carne şi oase. Povesteaţi la un moment dat că minţea sau că avea o grijă pedantă de propria ţinută...
Sau despre felul în care afecta o anume neglijenţă... Da, am încercat să fac portretul unui om viu. În general, oamenii îşi închipuie că personalităţile culturale reprezintă o altă specie umană. Ceva în genul unui creier ambulant, dar deconectat de la trăirile obişnuite. Or, oamenii de cultură importanţi sunt oameni a căror operă s-a născut pe solul unei experienţe de viaţă extrem variate. Petru Creţia a scris despre marile personaje ale culturii europene investindu-le cu propria lui experienţă de viaţă, pornind de la felul în care a trăit el, în viaţa lui, pritenia, iubirea sau libertatea, în speţă ratarea lor. Am încercat să fac acolo un portret polar. Oamenii nu sunt liniari: avem cu toţii abisuri, avem înălţări, suntem oameni ca toţi oamenii. Ei bine da, se întâmplă chiar să cădem şi să decădem până acolo încât să folosim un “body lotion”! Aţi înţeles, sper, că asta este o săgeată la ce-a înţeles ziarul dumneavoastră din cartea mea, “Scrisori către fiul meu”. Ne bucurăm să respirăm, ne bucurăm să mâncăm, ne bucurăm să iubim. Ştim să suferim, să plângem, să ne chinuim. Suntem capabili de măgării, avem duplicităţi. Altfel spus, suntem, noi, oamenii de cultură, oameni ca toţi oamenii. Dar pentru că vrem la tot pasul şi să înţelegem ce e cu noi, suntem poate oamenii cei mai vii cu putinţă. Portretul pe care i l-am făcut lui Petru Creţia i l-am făcut tocmai ca să se înţeleagă că un om de cultură este un om traversat de o mare cantitate de viaţă şi capabil de nebunie existenţială.
Chiar dumneavoastră vi s-au reproşat multă vreme morga academică şi rigiditatea, după care aţi fost acuzat de frivolitate. De ce credeţi că stârniţi aceste reacţii la antipod?
Pentru că ne este mai lesne să gândim în scheme. “Severitatea” e o mască pe care istoria în care am trăit în ultima vreme m-a făcut s-o port. Intervenţiile mele publice au fost legate îndeobşte de probleme grave, de o anumită moralitate politică a societăţii româneşti. Atunci când discuţi despre lucruri extrem de grave, nu poţi să fii frivol. Discuţi cu seriozitate. Această seriozitate cu care s-a întâmplat să discut probleme serioase a devenit singurul mod de a fi perceput. Lumea m-a perceput ca pe un tip extrem de grav şi m-a arestat în figura seriozităţii. A rata omul întreg şi normal care se ascunde în spatele unei prestaţii de tip public este dovada unei lipse de imaginaţie. Ce am încercat să fac în cartea asta, “Scrisori către fiul meu”, a fost tocmai să descriu un intelectual ca pe un om ca toţi oamenii. Mai mult, pariul cărţii mergea în direcţia asta. Când am descris, într-un capitol, cum arată preocupările unui om de-a lungul unei zile, le-am descris încercând să-i fac pe ceilalţi să devină conştienţi de faptul că la rădăcina vieţii noastre stau micile plăceri. Şi că “marile sensuri de viaţă” se nasc din plămada asta, din obişnuit şi cotidian. Filozofii greci ştiau bine asta. Aristotel spunea apăsat că viaţa oricărei fiinţe vii este ghidată de plăcere. Din această năzuinţă se naşte totul, inclusiv extrema suferinţă. Cei care s-au şocat că am putut asocia nesemnificativul şi micile ritualuri hedoniste din viaţa curentă ar face bine să se uite mai atent la cum arată zilele lor. Era o demonstraţie a faptului că viaţa noastră este formată, în primă instanţă, din gesturi mărunte şi că dinăuntrul lor ajungi la un moment dat să-ţi pui întrebarea: bun, dacă aşa arată viaţa mea de zi cu zi, cum se naşte sensul vieţii mele? Am vrut să arăt că filozofia nu coboară din cer şi că problema sensului vieţii fiecăruia dintre noi decolează de pe tărâmul umil al cotidianului şi banalului. Era o intrare cu aparenţe de superficialitate într-un subiect grav. Dar e o postură penibilă să încerci să-ţi aperi cartea. Orice carte intră în lume singură şi fiecare înţelege din ea cât poate şi ce vrea.
-
Cotidianul.ro iti recomanda stirea de business a momentului: Aici sunt banii dvs: Elena Udrea a dat 40 de mil. euro pe săli de sport
15 comentarii
|
||
|
||
|
||
|
||
|
||
|
|
||
|
||
|
||
|
||
|
||
|
||
|
||
|
||
|
||
|
||
|
Vezi primele comentarii
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.
1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste
2. Să se refere doar la articolul la care postează
3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor
Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
Locuri de munca disponibile in jobs.Cotidianul.ro
- SECRETARA - VEL SERVICE
- INGINER OFERTARE - VEL SERVICE
- INGINER OFERTARE - VEL SERVICE
- Assistant Manager - BCL Group
- consultant financiar - DIASING Agent de Asigurare SRL
CARTE
Recomandări de weekend
14 Mai 2010 0 comentarii
“Egoistul”, un spectacol în care Jean Anouilh se pare că şi-a ascuns biografia sub chipul maestrului Radu Beligan. Îl secundează Marin Moraru, Mihai Fotino, Carmen Stănescu, Lamia Beligan, Medeea Marinescu, Sanda Toma, Ileana Olteanu, Cesonia Postelnicu, Silviu Biriş. Sâmbătă, la Sala Amfiteatru a TNB.
Salonul Cărţii de la Torino
Fantasmele memoriei
13 Mai 2010 0 comentarii
Astăzi s-a deschis cea de-a 23-a ediţie a “Salonului Internaţional al Cărţii” de la Torino, care va dura până pe 17 mai. Sunt prezente peste 1.400 de standuri. O noutate a actualei ediţii este şi extinderea manifestării dincolo de hotarele regiunii: la Roma, Milano, Florenţa, Bologna şi Napoli. Pe lângă lansările de carte, publicul entuziast va putea asista la mese rotunde, conferinţe, dar şi la numeroasele concerte ce se vor derula în Salonul Galben de la Lingotto, precum şi în librăriile şi cafenelele din centrul oraşului.
Drame, politică şi “dezmăţ” la Cannes
14 Mai 2010 2 comentarii
Ploaie de bliţuri, numeroase personalităţi, în seara inaugurală. Cu “maximus, maximus” a fost primit Russell Crowe la premiera filmului “Robin Hood”, o ecranizare a legendei haiducului medieval englez, în viziunea regizorului Ridley Scott. Îi dă replica celebra Cate Blanchett în rolul Lady Marian.
Surprize şi nostalgii la Cannes
12 Mai 2010 0 comentarii
Cu numai două zile înainte de deschiderea festivalului, în competiţia oficială a mai intrat o peliculă. E drept, autorul ei nu este un necunoscut. Organizatorii au admis înscrierea filmului „Route Irish” al lui Ken Loach. 
O chitară pentru tine
15 Mai 2010 0 comentarii
Acesta a fost invitaţia clubului Fire pentru şapte tineri talentaţi care s-au duelat într-o confruntare artistică, miza fiind îndeplinirea visului oricărui folkist: o chitară electro-acustică Ibanez.
Iarmaroc Fest, muzică şi bâlci în pădure
14 Mai 2010 0 comentarii
Între 21 şi 23 mai se dă adunarea amatorilor de rock, folk, funk, techno, raggae, hip-hop, house şi electro la Urziceni, într-un loc pitoresc, o pădure de 27 de hectare, la Iarmaroc Fest, eveniment ce-şi doreşte să recreeze întâlnirile duminicale de bâlci. 
La Arte, Cetăţeni!
15 Mai 2010 0 comentarii
Noaptea europeană a muzeelor este patronată pentru a doua oară consecutiv de UNESCO. Anul acesta, sediul organizaţiei de la Paris îşi va deschide porţile în noaptea de sâmbătă spre duminică marelui public. 
„Ghepardul” revine la Cannes
11 Mai 2010 2 comentarii
În 14 mai, la Festivalul Filmului de la Cannes, în secţiunea Cannes Classics, va fi prezentată capodopera lui Luchino Visconti, “Ghepardul”. Pelicula, realizată în 1963, după romanul omonim al lui Giuseppe Tomasi di Lampedusa, a fost distinsă cu Palme d’Or pentru cel mai bun film, la cea de-a 16-a ediţie de pe Croisette. Filmul va fi prezentat în avanpremieră mondială într-o versiune restaurată digital în 4K. 
Incertitudini, proteste şi speranţe pe Croisette
11 Mai 2010 0 comentarii
S-ar părea că anul acesta împotriva Festivalului de Film de la Cannes s-au unit şi cerul, şi pământul, şi apele mării.
Un templu al cinematografului
14 Mai 2010 0 comentarii
Celebra construcţie de 167 de metri (masa construcţiei are 113 metri, iar cupola, 47 de metri), al doilea edificiu ca înălţime din Italia, “La Molle Antonelliana”, situată în centrul istoric, simbol arhitectonic al oraşului Torino. Această construcţie, în forma cea mai paradoxală din câte pot exista, are o sală de proiecţie în care vizitatorii se pot întinde pe şezlonguri comode pentru a urmări filmele şi unde, la anumite intervale, proiecţiile se întrerup, cupola se deschide lăsându-te să urmăreşti stelele şi norii, care fug cu aceeaşi viteză ca şi imaginile fantastice ale lanternelor magice.
Cu foarfeca prin ziare şi emisiuni
Oamenii mogulului cel bun spun lucruri trăsnite
13 Mai 2010 0 comentarii
Protestele pensionarilor şi posibilele mari mişcări sindicale se pare că au generat unele frisoane. Drept urmare, presa “oficială” a luat atitudine. B1 şi EVZ au fost din nou în prima linie. 
Nu doar Gazprom, ci şi „Rusia Vie”
România devine şi piaţă culturală pentru Rusia
14 Mai 2010 0 comentarii
Ambasada Rusiei şi Centrul de Afaceri al CSI încearcă să aducă aminte că Rusia nu înseamnă doar gaze naturale, ci şi Cehov sau Mihalkov. Un prim pas este spectacolul de pe 16 mai, ora 18.00, de la Sala Tinerimea Română al ansamblului muzical căzăcesc “Jivaia Rus”. Urmează zilele culturii ruse în oraşele româneşti şi retrospective de filme după piesele lui Cehov, la 150 de ani de la naşterea autorului. 
Dosarele de presă cotidianul.ro
Eforia Spitalelor Civile
O restituire necesară
10 Mai 2010 1 comentarii
Sistemul sanitar românesc este fără îndoială şubrezit sau mai degrabă sabotat de perpetua confuzie birocratică în privinţa surselor de finanţare. Situaţia s-ar îmbunătăţi foarte simplu. 
Torino. Allegro con gusto
12 Mai 2010 2 comentarii
Pictoriţa Elisabeth Vigée-Le Brun, portretista Mariei Antoaneta, spunea despre Torino, în 1789, că este unul dintre cele mai spectaculoase oraşe ale Europei, unde “străzile, pieţele au o regularitate a ţesutului urban”.
Interviu cu Florin Marcu - director general Sindserv
Primul serviciu de urgenţe electrice (2)
12 Mai 2010 1 comentarii
Angajaţi punctuali şi un serviciu organizat după modelul nemţesc. În maximum o oră de la efectuarea apelului telefonic, orice fel de problemă legată de sistemul de electricitate este rezolvată. Aceasta este noutatea, în materie de servicii, oferită de electricienii care lucrează pentru serviciul IntervEL, un serviciu nou apărut pe piaţă. 
Advertorial:
Piscina, ca o rachetă de apă
(Sau poveşti din prostiile amatorilor şi din universul profesioniştilor)
12 Mai 2010 0 comentarii
În timp ce Mihaela Bucur de la Chemoform vorbea despre proporţia obligatorie a substanţelor chimice în apa de piscină mi-am adus aminte cum, prin 1993, unul dintre cei mai bogaţi oameni de afaceri români se căina pe marginea unui bazin. Ce dracu' are, că schimb apa tot la două-trei zile şi tot se înverzeşte. Nici omul nostru şi nici românii în general nu prea au habar ce maşinărie complicată este o piscină.
Oscarul italian pentru “Concertul”
10 Mai 2010 0 comentarii
Lansat în premieră mondială toamna trecută, la Festivalul de la Roma, “Concertul” regizorului francez de origine română Radu Mihăileanu a primit cel mai mare premiu decernat în Italia, “David di Donatello”, pentru cel mai bun film european. 
Văduva neagră cucereşte Parisul
09 Mai 2010 2 comentarii
Musée d’Orsay prezintă o şocantă expoziţie, „Crimă şi pedeapsă”, ce va fi deschisă până la 17 iunie.
Mirela Zeţa (Mondenii) despre parodierea vedetelor: “Suntem actori, nu judecători”
08 Mai 2010 2 comentarii
Îndrăgostită de scenă şi de universul provocator al personajelor pe care le interpretează, Mirela Zeţa este printre puţinii artişti care preferă în egală măsură să trăiască în lumina reflectoarelor dar şi în spatele acesteia. 
Jurnal pe portativ, la Viena
09 Mai 2010 0 comentarii
Nicicând Viena nu este mai frumoasă decât primăvara, când este scăldată de mirosul pomilor în floare. Este unul dintre cele mai înverzite oraşe ale Europei.
Shoppingul Principelui
08 Mai 2010 1 comentarii
Muzeul Liechtenstein din Viena, complet renovat, el însuşi un univers baroc, găzduieşte una dintre cele mai importante colecţii private din lume, aparţinând Prinţului Hans Adam al II-lea de Liechtenstein. Colecţia cuprinde peste 1.500 de picturi, sculpturi şi piese de mobilier, de la Renaşterea timpurie până la Romantismul austriac.
Publicitate
GHID CULTURAL DE CALATORIE
Vrem sa alcatuim un ghid cultural pe baza povestilor voastre despre ce spatii culturale ati vizitat sau la ce evenimente ati participat, asa ca va invitam sa trimiteti amintirile voastre aici. Noi le vom publica pe blogul turistilor de elita: travel.blog.cotidianul.ro, iar cele mai bune dintre ele vor aparea in editiile tiparite ale ziarului Cotidianul si vor putea castiga intreaga colectie de carti "Cele mai iubite orase".
Vremea
Ploaie
max: 11 C
min: 4 C