Home » Arte & Popcult » Film » Fumatul în artă: noua nuditate sau pur şi simplu passé

Fumatul în artă: noua nuditate sau pur şi simplu passé

07 Ian 2010 Daniel Ionescu, Adriana Gheorghe | 3 comentarii | 4049 vizualizari
Rating:
13 voturi
Marime text a A  Trimite pe email   Comenteaza
 
Miros, atrag atenţia şi sunt supraîncărcate de dramatism. Nu ar fi cazul ca teatrele să renunţe la dependenţa de fumat? se întreabă cotidianul britanic The Guardian. cotidianul.ro a transformat întrebarea mai mult sau mai puţin retorică în chestionare extinsă la toate artele performative, plus pelicula, plus literatura. Au răspuns: Theodor Cristian Popescu, Mihaela Michailov, Mihaela Dancs, Alexandra Olivotto şi Mihai Iovănel.
 
Fumatul pe scena
Mihaela Dancs si Adrian Stoian, in piesa de dans Broken cars. Foto: David Laurent.
Dacă în film este prezentată doar imaginea ţigaretei, în teatru ai de-a face cu obiectul în sine, needitat şi nedistorsionat. Totul se întâmplă în aerul comun al actorilor şi spectatorilor. Aerul se mişcă, vibrează, conţine valuri de lumină şi fum. Aici fumul nu e doar văzut ci şi simţit.

O ţigară reală aprinsă pe scenă va alerta dorinţa nicotinică din spectatorii-fumători. Dacă ţigara e falsă sau din plante, spectatorii simt şi ficţiunea se pierde instantaneu. Dar în ambele cazuri, fumatul va rămâne în memoria spectatorilor. Oare trebuie inventate/reactivate avertizări de tipul: Spectacolul conţine fum pe scenă. Nerecomandat nefumătorilor? Funcţionează, oare, aceste atenţionări? Şi dacă da, în ce sens?

Criticii de teatru britanici, întrebaţi de Guardian, au avut păreri împărţite, pro şi contra fumatului pe scenă. La fel şi oamenii de teatru români chestionaţi de cotidianul.ro.

Theodor Cristian Popescu: Nu cred că era spectacol plasat în contemporaneitate în care să nu se fumeze

"În SUA și Canada (mai puțin în Montreal), dacă un actor își aprinde o țigară pe scenă, zeci de spectatori tușesc instantaneu foarte ostentativ, iar unii pot să se ridice și să iasă, dacă nu au fost avertizați în prealabil de un afiș mare la intrare că se va fuma în spectacol”, explică regizorul Theodor Cristian Popescu.

“Uneori fac la fel chiar și cu fumul de scenă, care e complet inofensiv, altminteri actorii ar muri asfixiați, dar paranoia e totală. În teatrul românesc însă, după părerea mea se fumează cam în 50% din cazuri complet nejustificat pe scenă, dar înainte se fuma încă și mai mult. Nu cred ca era spectacol plasat în contemporaneitate în care să nu se fumeze. Se fuma inclusiv în platoul televiziunii, la emisiunile culturale", a comentat regizorul Theodor Cristian Popescu.

Mihaela Michailov: Cred în fumatul necesar, motivat şi cu funcţie performativă

Mihaela Michailov, critic şi autor de teatru şi performance, crede că „trebuie făcută distincţia între funcţia dramaturgică a fumatului şi folosirea lui de fiţă şi că totul stă în justificarea lui performativa”. „Cred în fumatul necesar, insistă ea, uite de exemplu în spectacolul Gianinei Cărbunariu de la teatrul foarte mic „Poimâine alaltăieri” e o scenă în care se vorbeşte despre ultimul fumător de pe pământ într-o lume în care nimeni nu mai fumează. Gestul are, aici, o motivaţie dramaturgică pentru că acoperă o situaţie care ţine de toată sociologia fumatului. La fel, în performance-urile lui Rodrigo Garcia, atunci când apare, fumatul are mereu o funcţie clară”.

Mihaela Dancs: Şi ca să trag o concluzie, mi-am aprins o ţigară

Mihaela Dancs, coregrafă şi performer de dans contemporan povesteşte pentru cotidianul.ro că a avut mai multe ocazii de a fuma pe scenă. În timpul unor spectacole de dans. “În Broken car, de exemplu (vezi foto), Bernard (Baumgarten) îmi tot repeta că sunt o superdepravată, sunt după o beţie, iar ţigareta era motiv de harţă între mine şi Adrian (Stoian). Trebuia să-mi ţin respiraţia. Fumul îmi intra în nas şi în ochi. Partenerul meu din acea piesă s-a reapucat de fumat după repetiţii. Mă rog, avea doar nevoie de un pretext. Am fumat şi în cabina Vavei (piesa de dans semnată „Cvartet pentru o lavalieră” de Vava Ştefănescu, în care trei performeri sunt blocaţi timp de aproape o oră într-o cabină telefonică – n.r.), unde lipsa de aer te face să-ţi doreşti şi mai puţin aer. (Râde)

Lucrurile stau aşa pentru mine: spaţiul performativ e una, cu motivaţiile sale, acolo fumatul e ca nuditatea. Sala, însă, e altceva. La concert la Jose Gonzales, de exemplu, se fuma la doi paşi de el. Şi mă revoltasem. Nu înţelegeam de ce i se răspunde aşa. Mi se pare mult mai agresiv să fumeze spectatorii”. Întrebată dacă ea a fumat la acel concert, Mihaela Dancs a răspuns că da, a fumat până la începerea concertului. “Eram şi lipiţi unii de alţii, mi s-ar fi părut îngrozitor să dau fumul în ceafa celui din faţă”, explică ea.

Cât despre fumatul în alte arte, spune iniţial că nu ştie, apoi revine: „În literatură nu mă pot gândi decât la Moromete… Nimeni nu fumează ca Moromete!” mai spune ea, adăugând: “Şi ca să trag o concluzie, mi-am aprins o ţigară” (Râde). Mihaela Dancs este fumătoare.

În film lucrurile stau altfel, fumatul e, dacă e să fie, strict seducător şi mai deloc dăunător. Ori cu atât mai dăunător, neindicând riscul implicat. Fumul de pe ecran se lipeşte, eventual, de creier dar nu se simte în ochii privitorului.

Alexandra Olivotto: Fumatul din filme mă deranjează doar dacă este suficient de bine orchestrat să îmi facă poftă de o ţigară

“Nu pricep de ce i se face morală lui James Cameron pentru fumatul din “Avatar”, una din puţinele subtilităţi ale filmului, Sherlock Holmes mi s-ar părea gol puşcă fără pipă (se aplică şi în cazul viorii), în schimb mă doare inima pentru ţigările irosite de Ben Barnes, titularul din “Dorian Gray”, a declarat pentru cotidianul.ro, criticul de film şi fosta noastră colegă, Alexandra Olivotto, o fumătoare convinsă. “În cinemaul mainstream, personajul negativ e frecvent un connaisseur al tutunului, vezi Hannibal Lecter sau Cruella De Vil (in extremis, şi Darth Vader). Pe de altă parte, ţigara/pipa este un must have al filmului noir: cine şi-ar dori să o vadă pe Marlene Dietrich despărţită de o asemenea podoabă? Este un clişeu doar în masura în care cade în mâinile unui cineast fără imaginaţie. Pe scurt, fumatul din filme mă deranjează doar dacă este suficient de bine orchestrat să îmi facă poftă de o ţigară”, încheie Olivotto.

Mihai Iovănel: “Nu mai e deloc iconic să fumezi. Godard încă mai fumează – şi arată ca dracu”

„Fumatul dăunează grav sănătăţii. Anii ‘60, când fumul de ţigară din filmele intelectuale ale lui Godard putea fi tăiat cu maceta, s-au dus demult. Acum nu mai e deloc iconic să fumezi. Godard încă mai fumează – şi arată ca dracu: e un chin să-i vezi degetele şi dinţii în Histoire(s) du cinéma, în timp ce suge maniacal ţigări de foi. Deleuze, posesorul unuia dintre creierele geniale ale secolului trecut, s-a aruncat pe geam pentru că nu mai putea respira; asta se întâmpla după o viaţă în care fumase şi câte3-4 ţigări simultan. (Un sfat: nu cătaţi fotografii cu Deleuze). Şi Fidel Castro s-a lăsat de fumat şi face propagandă antifumat: da, în Cuba tutunul e o resursă principală şi obişnuim să facem cadou cutii cu trabuce, îi spune Fidel lui Ignacio Ramonet, dar îi sfătuim ca mai curând să le dăruiască duşmanilor decât să le fumeze; iar femeile însărcinate le împiedicăm să fumeze, adaugă Fidel”, declară criticul literar Mihai Iovănel, nefumător.

“Problema cu fumatul nu e că n-ar fi evident că fumatul face rău, îşi continuă acesta pledoaria, problema e că acest rău e din ce în ce mai interzis. În momentul în care un întreg sistem se montează împotriva lui, fumatul încetează să fie doar un fapt nociv şi se transformă într-o metaforă utilă în lupta pentru autonomia în sistem. Stângiştii devin dintr-o dată foarte excitaţi.

Fumatul nu înseamnă doar o ţigară aprinsă; fumatul înseamnă ţigară + spaţiu. Fumatul contaminează; pentru a ţi-l putea permite, ai nevoie de spaţiu. Când spaţiul public în care fumatul este permis se restrânge, ai nevoie de spaţiu privat pentru a-ţi permite să fumezi. Într-o lume expansivă, spaţiul privat este un produs din ce în ce mai de lux; la fel, fumatul. Apoi, spaţiu privat nu înseamnă doar spaţiu privat, ci şi timpul pe care-l poţi acorda acestui spaţiu. În măsura în care timpul pus la dispoziţia jobului corporatist creşte, spaţiul privat descreşte. Fumatul interzis atrage atenţia, involuntar, asupra acestei descreşteri”, încheie Mihai Iovănel.


 

 

 

 

 
 
 
 
Abonare Newsletter
 
 
 

3 comentarii

 
1
evanescentul 08-Ian-2010 13:43
Fumatul ca nuditatea
Sunt de acord cu madama care `ce ca fumatul in arta e ca nuditatea. Daca serveste unei idei estetice, sau evocarii unei perioade in care fumatul era cool, atunci sa fie, insa daca fumatul se serveste (pe scena sau pelicula) la modul gratuit, atunci spectatorul trebuie macar avizat.

In ceea ce priveste obiceiul fumatului, credeti-ma, este un obicei prost, ca scobitul in nas, onania sau scarpinatul in coor, dar cu mult mai daunator decat acestea. Fumatul este demn mai degraba de natiile inapoiate, decat de cele avangardiste. Niciodata n-am reusit sa-i inteleg pe fumatori. Ce-i drept, in tinerete faceam sport si numai tutun nu-mi trebuia, iar la un moment dat , din cauza faptului ca lucram cu doi bosorogi imputiti in birou, injiniori nimic de zis, am devenit fumator pasiv. Unul dintre ei manca ceapa si usturoi, iar de aerisit aerisea doar cand vroia el. Am zis sa n-o fac pe nebunu, dar dupa ce ce am capatat o afectinue asemanatoare asmei, am incercat sa determin onor conducerea sa ma mute din biroul bashinoshilor. N-au reactionat. Pe cale de consecinta, intr-o zi, machit fiind (ca alcoolul imi cam placea) i-am luat la intors si am varsat in capul lor toata gusa de venin acumulat pe parcursul a doi ani de frustrari. Asa ca s-au dus ei la directie sa ma reclame ca sunt violent si ca mai am putin si-i bat! M-au mutat in alt colectiv unde spatiul era mai generos asa ca nu ma mai sufocam din cauza fumului.
Acolo am cunoscut o gagica misto, pe care am vindecat-o de fumat. Acum mi-e soata si-mi spune ca daca nu eram eu probabil ca si acum ar fi fumat ca serpoaica. In schimb am invatat-o sa bea. Ca si cu beutura e un dichis. Trebuie sa te tii de ea, ca altfel e nashpa! Hahahaha!!!
2
tudor paroiu 08-Ian-2010 21:16
nou
va propun un alt fel de comenteriu, pe baza unei teorii in care orice forma de existenta indiferent daca este o existenta obiectiva (ca orice forma de organizare a materiei),sau subiectiva(care isi dovedeste existenta prin efectele si nu prin existenta ei, dumnezeu sau vidul) teorie a simultaneitatii in orice forma de existenta a tuturor calitatilor si defectelor pe un finit mic de axe de la pozitiv la negativ asa cum de altfel este si fumatul.Ce credeti, calitate sau defect? Cu siguranta si calitate si defect pe un infinit mic de axe (respectiv formele de existenta) de la pozitiv la negativ. Ca sa ne stabilizam analiza trebuie obligatoriu sa ne definim punctul de echilibru,( respecti puntul zero care desparte nagativul de pozitiv ca in matematica) doar ca in existenta acest punct depinde de un factor determinant, individ sau grup dupa cum vrem sa analizam lucrurile cu conditia ca orice forma de existenta este si grup si individ dupa cum ne alegem sa analizam.Priviti acum fumatul(sau orice alt subiect :arta,stiinta.religie,viciu sau calitate,etc prin aceasta teorie ,care de fapt este mult mai ampla, veti constata ca in orice individ exista orice cu o conditie indiviodul sau grupul din care face parte sa fie capabil sa reflecte( sa scoata in evidenta )calitatea sau defectul pe care il cauta , nu inseamna ca daca nu-l vede el nu exista oricit demic sau de mare si calitate si defect in acelasi timp.Poate ca individul il ascunde sau il relifeaza ca in teatru sau ca in viata, fiti siguri ca exista de la forme dramatica la forme simple unele in aparenta zero doar ca zero nu exista este o conventie a noastra si relativa si mai trebuie sa stabilim ceva la fel de important cum masuram. cum stabilim nivelul la care se gaseste fumatul sau orice alta \\\"caitatedefect\\\", ne trebuie un element de comparatie ca metrul pentru lungimi sau kg pentru greutate sau 60/90/60 pentru frumusete (toate sint conventii relative ).SPATIU PREA MIC.
3
kiustenge 09-Ian-2010 09:08
O noua isterie: FUMATUL!
Am asistat (prin lectiile istoriei, filme pe tema, etc.) la efectele interdictiei alcoolului. Se pare ca unele forte nu reusesc sa se faca intelese decit prin interdictii. Am fumat 20 de ani. (De la 22 la 42. 18 tigarete pe zi.Numarat.) Acum, am 53 si va pot spune ca ma simteam mult mai bine inainte! Niciodata nu am simtit nevoia unei tigari, privind un film. Fiecare om are reactiile lui. Nu-i poti judeca pe toti dupa unul. Sunt de acord ca fumatul dauneaza, dar nu trebuie sa faci o isterie din asta. Campania antifumat trebuie dusa mult mai decent si nu pe canalele principale mass-media, interdictii, viciind spectacolele de teatru sau film. Sau prin parasirea ostentativa a salii de teatru, tusituri, etc. (Poate ca ar trebui pus pe afis atentionarea pentru bolnavi, nefumatori, ca pe scena se va fuma.) Iar activistii/ele care exagereaza pe tema (ca si salvarea animalelor, etc.) ar trebui sa fie trecute in esalonul secund al organizatiilor respective. Fac parada ca sa urce in schema sau sunt prea prosti/e ca sa gaseasca drumul cu adevarat eficient in campania lor. Oricum, de ce ar gindi si s-ar comporta toata lumea la fel? Este un neocomunism, mult mai periculos decit cel clasic. (Daca ne gindim bine si comunismul a pornit -ca initiativa intelectuala- din aceleasi medii. Si azi este aparat doar de aceleasi medii....) De moment ce pornografia e libera si garanteaza libertatea mass-mediei, fumatul (pe scena, in film) trebuie sa aibe acelasi rol. Numai ca fortele respective adora pornografia, care nu omoara fizic, dar detesta fumatul. Poate pentru ca barbatii ramin impotenti daca fumeaza excesiv si vreme indelungata? (Nu e cazul meu.)
Vezi primele comentarii
 
Pentru a comenta acest articol va puteti loga aici.
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.

 
Întrucât dorim ca site-ul cotidianul.ro să rămână un spaţiu al al discuţiilor civilizate, îi invităm pe cei care postează comentarii la articole să respecte următoarele reguli:



1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste

2. Să se refere doar la articolul la care postează

3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor


Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
 
 
Locuri de munca disponibile in jobs.Cotidianul.ro
 
 
FILM
 
CELE MAI