Home » Editorial » Editorialisti » Fraţi buni, fraţi vitregi

Fraţi buni, fraţi vitregi

29 Iul 2009 Emil Hurezeanu | 3 comentarii | 7157 vizualizari
Rating:
25 voturi
Marime text a A  Trimite pe email   Comenteaza
 
Alegerile generale din Republica Moldova echivalează pentru cei mai mulţi din observatorii neutri (e cazul ziarului elveţian „Neue Zürcher Zeitung“, în ediţia de miercuri, 29 iulie) cu cronica unor rezultate anunţate.
 
Partidul Comuniştilor din Moldova este o forţă administrativă conducătoare mai mult decât un partid politic. Îi grupează pe foştii politocraţi sovietici şi postsovietici transformaţi în ultimii 20 de ani în aparatcicii consolidării statalităţii şi ai parteneriatului cu Federaţia Rusă. Sunt comunişti doar cu numele. Voronin are a doua mare avere din republică, mulţi din miniştrii şi şefii de structuri s-au îmbogăţit în urma privatizărilor controlate şi a parazitării statului. Armata, justiţia şi serviciile secrete le sunt formal subordonate. În campanie, ministrul de Interne, Gheorghe Papuc, s-a întâlnit cu foşti şi actuali angajaţi ai Academiei de Poliţie „Ştefan cel Mare“. I-a avertizat că le monitorizează relaţiile cu membrii opoziţiei, cerându-le să se gândească bine pentru cine votează.

Comuniştii din Moldova sunt şi pravoslavnici de operetă, fără frisoane atunci când îşi transformă steagul roşu în prapur şi coniacul în tămâie. Dar comunismul a rămas pentru această castă de putere instrumentul oportun al manipulării. Alegătorii, îndeosebi cei mai vârstnici, rurali şi conformişti, au fost învăţaţi să creadă că doar Voronin şi ai lui le dau pensii şi le apără pământurile de invazia românilor şi a UE. Generaţiile active, împuţinate prin exil economic şi exasperare morală în vestul Europei şi Federaţia Rusă, a căror opţiune dominantă în favoarea opoziţiei este consemnată statistic, s-au trezit cu mai multe surprize. „Surpriză“ se numea şi celebrul brandy oferit ca dar, de sărbătorile bolşevice, liderilor de la Kremlin de către enoriaşii de la Chişinău şi Tiraspol.

S-a votat miercuri, nu ca de obicei, duminica. Deplasarea oamenilor care muncesc în sudul Spaniei sau al Rusiei la consulatele Chişinăului din capitale e imposibilă sau dificilă. Studenţii sunt obligaţi să voteze în localităţile de domiciliu, dar termenul în care şi-au putut depune actele a fost scurt şi comunicat în timp ce se aflau în sesiune, la Chişinău. La Paris, Consulatul Moldovei a fost închis. Votanţilor le-a fost recomandat „Micul Paris“, Bucureştiul, ca alternativă. Ziariştii străini au fost descurajaţi să ajungă în republică, iar tehnicile fraudării electorale, de la numărarea morţilor la introducerea pe liste a minorilor, au completat mecanismul fraudării climatului psihologic şi politic.

Alina Mungiu-Pippidi vorbea recent de funcţionarea în România a unei democraţii specifice, „particularismul competitiv“. Nu ideile, valorile, principiile şi deci partidele politice concurează, în acest sistem, ci interesele şi diferenţele specifice. Scopul rămâne obţinerea puterii, în principal pentru îmbogăţirea fără justa cauză.

În Republica Moldova funcţionează însă „particularismul pseudocompetitiv“. Nu doar partidele sau principiile sunt viciate, ci şi campania şi alegerile, pur şi simplu. Avem de-a face cu o cultură politică tributară deopotrivă comunismului şi unei anumite mentalităţi culturale, întâlnită şi în ţara-mamă, a fragmentarismului şi egoismului public şi civic. Unul din rezultate este incapacitatea opoziţiei de a găsi centre de coagulare. Până acum, cel puţin, aşa a fost. Se poate însă presupune ca apariţia acestui „shooting star“ tehnocrat, în linia tehnologiei mai moderne de putere promovată de Kremlin, care este Marian Lupu, să declanşeze finalmente transferul de la imobilism la versatilism, în cel mai rău caz, al personalului politic. Va fi şi un transfer concomitent de la particularismul debusolat (proeuropean) moldovenesc la universalismul rusocentrist al Kremlinului?

Ruşii sunt pe fază, oricum. Renunţarea unilaterală la aplicarea restricţiilor prevăzute de Tratatul Forţelor Convenţionale în Europa le-a redat libertatea deplasării la vedere a unor contingente militare proaspete lângă Tiraspol, la câteva zile după alegerile din aprilie. Pe aeroportul militar de lângă Chişinău a aterizat un avion militar rusesc misterios, înconjurat de poliţie şi securitate, cu o zi înaintea alegerilor de miercuri.

Deşi respectul Moscovei pentru Voronin a fost mereu tivit de neîncrederea imperiului în provincialul cu toane, în conturile republicii sosesc 500 de milioane de dolari, taman de alegeri. O campanie antiromânească bine orchestrată, după modelul celei din Transnistria, poartă aceeaşi amprentă inconfundabilă a Moscovei. Un singur exemplu. „Russia Today“, CNN-ul anglofon global al Kremlinului, prezenta după protestele din aprilie un fel de minuscul ducat fictiv al Valachiei, undeva în estul Europei, recomandat parodic turiştilor exotici de un motociclist cu cască nazistă. A urmat „Atac asupra Moldovei“, un film documentar suprarealist, proiectat cu explicaţii activului de partid şi administraţiei din republică, din care reiese că, la începutul lui aprilie, România îşi masase trupele pe Prut, în aşteptarea unei intervenţii armate în Republica Moldova. Faptul că între timp şi UE, şi procurorul general de la Chişinău au declarat oficial că România n-a avut un amestec subversiv pe străzile Chişinăului nu mai contează. Pentru Voronin&comp. filmul bate în continuare viaţa.

Am lăsat la sfârşit cazul politicii României faţă de fraţii de dincolo de Prut. Ţara-mamă a făcut multe greşeli după 1989. Indiferenţa, pasivitatea, absenţa dezbaterii perseverente a comunităţii de interese mai mult prezente şi strategice decât istorice dintre două state europene suverane au pus repede în surdină tentativele emoţional-anecdotice de fraternizare. Povestea milionului de cetăţenii acordate de Bucureşti moldovenilor, care ar duce inevitabil la subminarea demografică a Europei, este de mai multe ori cusută cu aţă albă. România a acordat până în prezent în jur de 100.000 de cetăţenii, în timp ce Bulgaria (?!) cam 60.000 pentru găgăuzii autonomi din sudul republicii. Românii au vorbit mai mult decât au făcut, nemulţumindu-i pe europeni, în timp ce bulgarii au făcut şi au tăcut. A avea, apoi, relaţii proaste, în acelaşi timp, cu Rusia, Moldova şi Ucraina şi relativ reci cu Ungaria şi Bulgaria nu se recomandă nici măcar în manualele duşmanilor, darămite în politica externă activă a celui mai mare stat euroatlantic din sud-estul Europei.

Ce va urma? Moldovenii şi-au ales noul parlament în mod atât de democratic cât au vrut şi au putut, dar nu neapărat în cunoştinţă de cauză. Republica Moldova rămâne o piesă importantă a Federaţiei Ruse, în încercarea recalibrării intereselor sale de putere la noua-vechea frontieră cu Occidentul. Pe fondul unei politici posibil mai concesive a SUA faţă de interesele Moscovei, deja semnalată cu îngrijorare în Europa Central-Răsăriteană, experimentul postimperial rusesc are nevoie la Chişinău de un regim suveran, dar fragil, dependent economic şi supus geopolitic. Dar aşa cum „finlandizarea“ n-a fost fatală nici măcar pentru Finlanda, în timpul Războiului Rece, nici eforturile de reconvertire a vocaţiei occidentale a Republicii Moldova, azimut Rusia, nu sunt un fapt împlinit. Marja de acţiune şi progres în istorie este mai mare şi reală acum. În acest sens ar fi interesant să aflăm dacă miliardul de dolari pe care China l-a oferit înainte de alegeri Republicii Moldova nu este, de fapt, semnalul că statul moldovean, comunist sau nu, are şi alte opţiuni în afara Moscovei. Chinezii cunosc bine şi de multă vreme „Basarabia românească“, aşa cum odinioară au numit public actuala republică Maotzedun şi Ciuenlai.
 
 
 
Abonare Newsletter
 
 
 

3 comentarii

 
1
alexander20022002 29-Iul-2009 23:41
Marile Puteri
http://www.ft.com/cms/s/0/b3d9079e-7ba8-11de-9772- 00144feabdc0.html
2
inimarea 30-Iul-2009 11:10
Toamna elefantului
Herr H scrie rar şi tot mai rău. O avea dreptate M Neamţu: şi-a schimbat concepţia despre presă. Din poziţia de PDG, respectul pentru cititori e un moft. Bagi şopîrle - banii de la ruşi, de la chinezi; arunci prafuri - avion misterios la Chişinău; tolerezi zvonuri - votul chimic. Funcţionezi ca supermarket - de toate, pentru toate gusturile.
Uite că nu-i aşa. Bîrfa nu-i pentru toate gusturile, improvizaţia nu-i de toţi agreată, dezinformarea rămîne tot dubioasă în ochii unora.
De dimineaţă, am combinat A3 cu RTV, şi-am aflat cîteva lucruri interesante despre constelaţia politică de la Chişinău, care n-are treabă nici cu avioanele ruseşti, nici cu banii chinezeşti. I-am ascultat pe cîţiva lideri politici şi am văzut că situţia e fluidă, că e posibilă orice variantă. Mai grav - fiindcă nimeni n-a catadicsit să explice asta, eu n-am văzut pe nicăieri şi eu \"răsfoiesc\" presa electonică, avînd timpul pe care mulţi nu-l au - am înţeles mecanismul de acolo, de instalare a noii guvernări: sînt 3 etape - alegerea preşedintelui parlamentului, a preşedintelui ţării, desemnarea premierului.
Am mai înţeles că, orice-ar fi, acestea sînt ultimele alegeri anticipate, că nimeni nu se gîndeşte a le repeta prin ianuarie.
Diacov - \"veriga slabă\" a opoziţiei - pune o problemă oranj, cum am zice noi: De ce să asigurăm noi majoritatea liberală? Noi am mai fost împinşi către comunişti.
Cum bine zicea Mircea Druc, problema în RMoldova sînt românii, nu ruşii.
Opoziţiei i-ar mai trebui 8 voturi, pentru a putea alege preşedintele ţării. Urechean zice că, în orice caz, candidatul trebuie să fie neutru - din afara partidelor parlamentare. Vă daţi seama ce-i acolo? Mai rău ca la Bucureşti: cu 7% voturi, spui veto şi i-ai blocat pe toţi. Şi cine să fie candidatul acela, căci pe-aici nu s-a auzit despre vreun providenţial moldovean venit din \"societatea civilă\", ca şef de facto al guvernului.
Aruncăm o privire neglijentă peste Prut, dar ne opărim că America ne ignoră.
3
Sakura 30-Iul-2009 20:21
ok, dar
De acord cu grosul articolului. Însă nu-mi place formularea 'fraţii de dincolo de Prut'. Fraţii mei nu sunt. Iar dacă sunt ai tăi, păstrează-i, n-am nevoie de ei. Eu sunt de părere că ar trebui lăsaţi în pace, mai ales acuma când au sansa de a schimba ceva. Uitaţi-vă la ce stat de mafioţi, piloşi şi corupţi a ajuns România înainte de a crede că suntem în măsură să dăm lecţii altora.
Vezi primele comentarii
 
Pentru a comenta acest articol va puteti loga aici.
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.

 
Întrucât dorim ca site-ul cotidianul.ro să rămână un spaţiu al al discuţiilor civilizate, îi invităm pe cei care postează comentarii la articole să respecte următoarele reguli:



1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste

2. Să se refere doar la articolul la care postează

3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor


Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
 
 
 
Locuri de munca disponibile in jobs.Cotidianul.ro
 
 
EDITORIALISTI
 
CELE MAI