Home » Home » Features » Feminism romanesc: Sexul tare frumos

Feminism romanesc: Sexul tare frumos

20 Mar 2008 Raluca Ion, Steluta Voica | 9 comentarii | 12763 vizualizari
Rating:
27 voturi
Marime text a A  Trimite pe email   Comenteaza
 
Miercuri, Cotidianul va ofera antologia „Femei in tara barbatilor: al doilea sex in 23 de episoade“. In avanpremiera, va prezentam o istorie a zbuciumatului feminism romanesc, in care doamne de lume buna, barbate si talentate, s-au luptat cu creierii prodigiosi ai oamenilor de stat in numele ideii scandaloase ca si sexul faimos pentru prajituri si copii are dreptul la educatie, vot si loc de munca.
 
Feminismul romanesc n-a fost un frantuzism, ci s-a nascut din cel anglo-american
Astazi, femeile isi pot permite privilegiul de a considera feminismul o toana postmoderna, un militantism exagerat sau poate o tentativa de sterilizare fortata a feminitatii. In Romania de acum un secol insa, femei aprige, ramase aproape anonime pentru generatiile urmatoare, se bateau sa-si taie drum prin jungla de prejudecati ale barbatilor, cu care acestia legitimau mitul superioritatii masculine.

Intre 1866 si 1932, femeile nu aveau mai multe drepturi decit un copil sau un alienat mintal: nu aveau dreptul sa incheie nici un act administrativ decit cu invoirea sotului sau a justitiei, nu puteau dispune de dota si nici de veniturile lor realizate in timpul casniciei, erau lipsite de dreptul de tutore si obligate sa aiba domiciliul stabilit de sot, nu aveau drept de mostenire, daca nu aveau copii, aveau acces limitat la educatie, le era interzis dreptul de a vota sau a profesa in anumite domenii, chiar daca terminasera, in chip stralucit, o facultate de profil pe spezele parintilor. In argumentele elitelor de sex tare ale vremii, oameni politici, literati si invatati, marimea conta irefutabil.

Titu Maiorescu a luat atitudine intr-o conferinta de la Ateneul Roman din 1882, sustinind ca femeile isi merita locul de la marginea societatii din cauza creierului lor prea mic: „Cum am putea intr-adevar sa incredintam soarta popoarelor pe mina unor fiinte a caror capacitate craniana este cu zece la suta mai mica? Abia ajung astazi creierii cei mai dezvoltati pentru a putea conduce o natiune pe calea progresului si prosperitatii materiale... Din 1.000 de capatini masurate a rezultat 1.410 grame greutate mijlocie la barbat si numai 1.250 la femei“, tuna Maiorescu la tribuna.

Consideratiile lui stiintifice nu se opreau insa aici: „Cu cit inaintam insa in civilizatiune, cu atit rolul barbatului devine mai greu, cu atit el trebuie sa-si munceasca mai mult creierul ca sa poata cuceri un loc in economia sociala si sa fie in stare a-si asigura existenta si viitorul familiei sale. El trebuie sa miste cultura, el sa conduca sau sa sustina statul, el sa faca a inflori artele, el trebuie sa largeasca cimpul ideilor, sa inlesneasca bunul trai al omenirii prin descoperiri si perfectionari zilnice, aduse in sfera practica a vietii, pe cind femeia e redusa la un rol cu mult mai marginit in miscarea societatilor culte. De aici, nici indoiala, diferenta craniana“.

Sofia Nadejde, publicista si prozatoare, sotia lui Ioan Nadejde, care facea parte din conducerea Partidului Social Democrat al Muncitorilor din Romania, nu l-a lasat pe Titu Maiorescu sa-si savureze in liniste locul pe soclu si l-a batut cu propriile arme, intr-un articol din „Contemporanul“. „Un lucru pe care-l trec cu vederea toti citi vorbesc de greutatea creierului femeiesc este ca nimeni nu ia in seama sa-l raporteze la greutatea trupului, femeile relativ cu corpul au creierul mai greu decit barbatii“, scria Sofia Nadejde, prezentind concluziile celor mai mari naturalisti, antropologi sau anatomisti.

Totodata, vajnica Nadejde intoarce marimea impotriva lui Maiorescu, care era mindru sa constate ca „unul dintre creierii cei mai ponderosi ce s-au observat la om a fost al naturalistului Cuvier, 1.830 de grame“, si il arunca in ridicol: „Creierul unui elefant cintarea 3.000 de grame, pe cind a lui Cuvier, 1.830“. O consecinta a superioritatii inalienabile a genelor barbatesti era ca femeilor le era interzis sa-i urmareasca si sa-i arate cu degetelul pe posesorii lor, in caz ca faceau un copil din flori.

Nelly Cornea scria, in 1906, despre pruncuciderile si sinuciderile in rindul mamelor singure, carora le era interzis sa caute tatal: „Este logic ca femeia inferioara sa reziste tentatiunilor, pe cind barbatul superior nu e constrins sa practice virtutea? Toata vina se arunca in spinarea acestor mume nenorocite, pe cind chiar societatea le impinge la crima pruncuciderii prin dispretul cu care le loveste si prin ocrotirea seducatorului. Majoritatea fetelor mume isi leapada copiii de rusine, fiindca societatea le pedepseste pentru maternitate cu prigoniri si hohote de ris. Barbatul, autorul principal al acestor relatii fatale, este considerat numai ca un strengar, pe cind victima lui e condamnata ca criminala“.

Articolul ei din revista „Romanca“ e reprodus in antologia „Emanciparea femeii romane“, alcatuita de Stefania Mihailescu. Aceasta a ajuns sa fie autoarea primei istorii feministe a romanilor fara sa-si fi propus de la bun inceput asta: „Eram istoric, studiam diverse documente si am vazut ce rol important au jucat femeile de-a lungul istoriei Romaniei si au ramas totusi anonime. In 1980 s-a tinut in Romania un congres international de istorie, iar la sectiunea feminina, noi am fost foarte slab reprezentati, s-a spus doar ce bine o duc femeile sub regimul lui Ceausescu. Mi-am spus atunci: «Cum sa nu avem date despre feminismul romanesc, eu nici macar nu cercetez asta si am gasit date!». Feminismul meu consta in a pune femeia pe locul cuvenit in istorie“.

In cele doua volume ale cartii ei, „Emanciparea femeii romane“, Stefania Mihailescu reconstituie, din documentele si textele importante ale feministelor si feministilor, din perioada 1815-1948, cu precizia unui aparat foto, imaginea luptei pentru drepturile femeilor. Prima asociatie si-au facut-o romancele prin vecini. In 1815, la Buda (devenita ulterior Budapesta), Societatea Femeilor Romane avea 33 de membre provenite din familii de negustori macedo-romani si drept scop sa contribuie, prin mijloace banesti, „la sustinerea fondului scolilor nationale de rit ortodox din regatul Ungariei“. „Pina la 1918, in Transilvania au existat multe asociatii de femei, care aveau oficial un scop caritabil, dar care militau si pentru eliberarea romanilor si pastrarea traditiilor nationale“, le recunoaste meritele Stefania Mihailescu.

Feminismul romanesc nu a fost un frantuzism, adus la pachet cu furculisioanele de care s-au slujit gurile boiernasilor de provincie ca sa-si creasca prestigiul. Mihaela Miroiu, profesor de stiinte politice la SNSPA, spune ca, „la inceput, feminismul romanesc a fost axat pe protectie si caritate, apoi pe educatie si ulterior pe drepuri civile si politice. Feminismul politic, ca militantism pentru drepturi civile si politice egale, s-a manifestat dupa 1848, si ulterior, preponderent in jurul discutiilor despre Constitutia din 1923. In mod explicit, feministele romance au sustinut ca din Franta importa mai degraba parfumuri si moda decit actiune pentru drepturile femeilor. A predominat modelul anglo-american“.

Revolutionarii de la ’48 au slujit idealurile feministe, dar si feministele au sustinut cauza revolutiei. Dintre ele au ramas in istorie englezoaica Maria Rosetti, sotia lui C.A. Rosetti, Elena Cuza, Pelaghia Rosu, Sevastita Balcescu, Zoe Golescu si bucuresteanca Ana Ipatescu, fata unor negustori, care a zadarnicit, inarmata cu doua pistoale, complotul contrarevolutionar. Ani mai tirziu, Constanta Dunca de Schiau, care a studiat cinci ani invatamintul la Paris, i-a facut domnitorului Alexandru Ioan Cuza sugestii pentru reformarea invatamintului de fete, de care Cuza a tinut cont aproape in totalitate.

Actrita Maria Flechtenmacher, sotia compozitorului Alexandru Flechtenmacher, autorul „Horei Unirii“, a fost una dintre cele mai vocale si expresive feministe, egalata in scriitura doar de Sofia Nadejde. „Timp de cinci ani, intre 1879 si 1884, a scos ziarul «Femeia romana», de cea mai inalta calitate, cu mari greutati, caci, fiind actrita, nu prea avea bani“, spune Stefania Mihailescu. „Ce credeti, doamnelor, ca, daca ne cedeaza scaunele cind ne vad, inseamna ca ne stimeaza? Nu. (...) Cum v-ati inchipui ca un barbat care se considera si poate ca chiar este si mult mai instruit in politica, stiinta, literatura si orice voiti are sa stimeze ceva pe care il considera mult mai inferior lui?“, scria Maria Flechtenmacher in 1879.

Pina la instaurarea comunismului, feministele din Romania au scos zeci de publicatii, au scris mii de articole, au sustinut nenumarate conferinte si s-au organizat intr-o multime de asociatii, dintre care numeroase erau afiliate la organizatiile internationale din domeniu. „Nu va inchipuiti cit de structurate erau feministele romance, ce cercetari excelente despre starea sociala a femeilor faceau“, le admira Mihaela Miroiu.

Majoritatea covirsitoare a oamenilor politici, spune ea, s-au straduit sa nu le dea nici un fir de speranta care sa le conduca spre cistigarea unor drepturi egale cu ale barbatilor: „Politic, Iuliu Maniu a jucat un rol foarte bun (a sprijinit dreptul de vot la locale in 1929). Liberalii erau complet neliberali in privinta femeilor. Nationalistii, preponderent legionarii, le vedeau complet fara drepturi. Barbati colaborationisti (pro-feministi) au fost Cezar Bolliac, Ion Heliade-Radulescu, Al. Vlahuta, Dimitrie Focsa, Stefan Zeletin (implicit), Constantin Dobrogeanu-Gherea“.

Cind absolventa de Drept Ella Negruzzi a cerut, in 1914, sa fie admisa in baroul Iasi, cererea i-a fost respinsa: „Motivul invocat a fost ca nu are drept de vot, iar avocatii trebuie sa aiba drept de vot“, spune Oana Baluta, autoarea volumului „Gen si putere. Partea leului in politica romaneasca“. Dupa sase ani si mai multe procese, Ella Negruzzi reusea sa devina prima femeie avocat din Romania.

Singurul moment in care barbatii au lasat tara pe mina femeilor a fost perioada Primului Razboi Mondial, in care acestea devin mandatare legale ale sotilor mobilizati, se ocupa de treburi administrative, duc in spate agricultura si industria, in 1916 creindu-se un oficiu de plasare pentru preluarea de catre femei a functiilor detinute pina atunci numai de barbati in intreprinderi si institutii publice. Au muncit in spitale, au ingrijit raniti pe front, au facut acasa bandaje si fese pe care le-au trimis armatei, dar, cind barbatii s-au intors de la razboi, acestia le-au aratat din nou unde le este locul si le-au refuzat proiectul de lege, inaintat Parlamentului de deputatul C. Nacu, in care se propunea egalitatea in drepturi a femeilor cu barbatii. Neavind alte argumente, in cele din urma, acestia s-au aratat infricosati de posibilitatea ca, odata intrate in viata sociala si politica, femeile sa-si lase misiunea lor milenara - sa aiba grija de copii si sot - de izbeliste.

Feminista Maria Butureanu a cautat cu siretenie sa-i linisteasca, in 1920: „Vrem sa ne sustragem de la protectia barbatului, dar aceasta sustragere n-o facem din neincrederea ce am avea-o in tovarasul nostru, n-o facem nici din ura pentru el, nici din dispret pentru sexul tare, cum se spunea mai deunazi, dar o facem pentru ca vedem ca aceasta protectie a barbatului ne amorteste vointa, ne paralizeaza creierul si ne micsoreaza personalitatea, aducindu-ne a fi mai putin folositoare si barbatului, si copiilor, si societatii intregi“.

Tactica nu a functionat: „Constitutia din 1923, considerata cea mai democratica pe care a avut-o Romania vreodata, n-a fost democratica cu femeile. Acolo se spunea ca dreptul de vot al femeilor urma sa fie stabilit prin legi ulterioare, iar unul dintre motivele invocate a fost ca nu exista o evidenta a femeilor care urmeaza sa voteze. La institutul lui Dimitrie Gusti s-a infiintat o sectie feminina, condusa de Calypso Botez, care a facut studii foarte serioase despre viata femeilor“, spune Oana Baluta despre cea care, in absenta altor date oficiale, a luat statisticile de la asigurari pentru a vedea in ce domenii lucreaza femeile, cite studiaza, cite se casatoresc cu dota sau fara.

Printesa Alexandrina Cantacuzino Maria Butureanu


In 1929, femeile au capatat un drept de vot trunchiat, acela de a vota si de a fi alese in consiliile comunale, insa participarea lor era conditionata de implicarea anterioara la anumite activitati precum filantropia. In acelasi an, cunoscuta in epoca Alexandrina Cantacuzino creeaza primul partid exclusiv feminin, Gruparea Nationala a Femeilor Romane, intrucit considera ca „femeile nu trebuie sa se inscrie in partidele politice pina in ziua in care vor avea drepturi integrale“. In 1939, Carol al II-lea le-a recunoscut femeilor accesul la nivel parlamentar, dar dictatura lui, urmata de cea a lui Antonescu, le-a impiedicat sa se bucure de victorie. In 1946, femeile au fost libere sa se prezinte la urne degeaba, alegerile fiind masluite de comunisti. Ca toti romanii au votat si ele formal pina 1989, abia in ’90 femeile votind pentru prima data cu adevarat in Romania.

Comunism fara feminism

Feminismul a fost incompatibil cu comunismul, care l-a si condamnat ca „deviationism burghez“. „A produs o emancipare prin munca si un patriarhat de stat. A reusit sa etatizeze pina si capacitatile reproductive ale femeilor. A preluat o parte din cresterea copiilor, dar a incurajat dubla zi de munca pentru femei. A contribuit la independenta economica a femeilor, dar nu si la autonomia lor. Diferentele de venituri dintre barbati si femei s-au micsorat semnificativ, desi domeniile in care lucrau femei erau mai prost platite, ca si astazi, de altfel“, insira Mihaela Miroiu albele si negrele comunismului pentru feminism. „In comunism nu a existat feminism, au existat insa feministe remarcabile, precum Ecaterina Oproiu si Stana Buzau.“

Meserii de baieti, meserii de fete

Alina Dragolea, coautoare a cartii „Gen si interese politice. Teorii si practici“, afirma ca si astazi salariile femeilor si barbatilor care fac aceeasi munca sint diferite: „Un studiu din 2005 arata ca, in turism, barbatii cistiga cu 19,7% mai mult decit femeile, in domeniul financiar, cu 23%, iar in educatie, cu 14,8%. Un alt studiu, din 2001, scotea in evidenta faptul ca din 176 de profesori 135 le-au recomandat baietilor si fetelor meserii diferite. Cel mai frecvent, fetelor li se recomanda sa se faca asistente medicale sau sociale, decoratoare, secretare, bibliotecare si traducatoare, manichiuriste sau coafeze. Baietilor, in schimb, li se recomanda sa fie informaticieni, manageri, piloti, ingineri. Si abecedarele sint cu mama face prajituri si tata e aviator“.
 
 
 
Abonare Newsletter
 
 
 

9 comentarii

 
1
duorina 21-Mar-2008 23:05
excelent articol
Foarte interesanta aceasta prezentare, pacat ca n-ati dezvoltat mai mult situatia contemporana.
Mai avem inca multe probleme de gen in Romania.
2
golanitzky 22-Mar-2008 03:05
vb
feminismul nu e deloc incompatibil cu comunismul dovada chiar spusele din articol..."deviatonism" burghez...asta inseamna ca in viziunea comunista, feministele cred in ideologie dar o fac intr-un mod naiv spre deosebire de militantul bolsevic de profesie la care impregnarea ideologica e totala...si intr-adevar daca vrei "sa schimbi" ceva e mult mai indicat sa mergi pe mana bolsevica pentru ca ai la dispozitie un aparat intelectual infinit mai puternic decat ce poate oferi feminismul...
3
mirceapopa1979 23-Mar-2008 19:52
MIRCEA POPA liderul ANTIFEMINIST
Primiti o invitatie calduroasa de a va alatura singurei comunitati ANTIFEMINISTE din Romania unde aveti ocazia sa cunoasteti ce este cu adevarat FEMINISMUL si implicatii le lui dezastruoase pentru pacea si armonia societatilor si familiilor atat in mediu public cat si in mediu privat.
Este singurul loc unde puteti citi ce este cu adevarat feminismul si cine si pentru cine si ce sunt cei care promoveaza cu FORTA FEMINISMUL.

http://groups.yahoo.com/group/roman ian_misogyny/
4
mirceapopa1979 23-Mar-2008 19:56
MIRCEA POPA liderul ANTIFEMINIST
Si inca ceva:FEMINISMUL este prin ETIMOLOGIE o contopire a doi termeni:FEMEI si COMUNISM.
5
UNIFERO 24-Mar-2008 16:16
Uniunea Internationala a Femeilor Romane
Noi, femeile, suntem peste jumatate din populatia planetei ca si a Romaniei.
Din pacate avem foarte putine reprezentate in sfera politicului, businessului si managementului de orice natura, desi suntem implicate activ in societatea civila. Consideram ca a fi in primul rand mame si sotii nu este mai prejos decat munca barbatilor, ci din contra. Avem dreptul la respect, la afirmare, la punerea in valoare a intregului nostru potential. Avem idei, sperante, bucurii, dureri, pe care adesea nu avem timpul si nici curajul sa le impartasim.
UNIFERO va invita sa va alaturati demersului nostru de a arata lumii ca suntem creatoare si participante active de valoare la viata familiei, a societatii in care traim, a planetei.
unifero2007@yahoo.com
6
retete culinare prajituri 21-Apr-2009 01:31
super articol
dorina are dreptate, avem destule probleme si in ziua de azi
7
solariss.ro 17-Oct-2009 22:50
avem nevoie de femei
avem nevoie in locuri publice mai des de femei care sa ramana si materne, asta-i problema, nu sa se brbateasca
8
Yala.ro 21-Oct-2009 14:04
..
sexul tare face trupul frumos ;)
9
solar-magazin.ro 22-Oct-2009 17:00
balai
ce-i frumos si noua ne place :D
Vezi primele comentarii
 
Pentru a comenta acest articol va puteti loga aici.
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.

 
Întrucât dorim ca site-ul cotidianul.ro să rămână un spaţiu al al discuţiilor civilizate, îi invităm pe cei care postează comentarii la articole să respecte următoarele reguli:



1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste

2. Să se refere doar la articolul la care postează

3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor


Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
 
 
Locuri de munca disponibile in jobs.Cotidianul.ro
 
 
FEATURES
 
CELE MAI