Home » Editorial » Editorialisti » Fâşiile de eter(nitate)

Fâşiile de eter(nitate)

23 Apr 2008 Emil Hurezeanu | 9 comentarii | 3586 vizualizari
Rating:
21 voturi
Marime text a A  Trimite pe email   Comenteaza
 
Recitirea paginilor despre sfârşitul altora, oameni preţuiţi şi apropiaţi, atunci când cel care le-a scris dispare la rându-i, este singurul doliu împărtăşit de morţi şi vii deopotrivă.
 
În paginile de ‘’Jurnal’’, Monica Lovinescu scrie despre vizita la Emil Cioran, internat la Spitalul Cochin: „Am fost joi, 18 martie să-l văd pe Cioran. Nu ştiu dacă C. m-a recunoscut. Dar simţea nevoia unei prezenţe şi era anormal de afectuos. Nu-l mai văzusem aşa niciodată.

Ne ţineam de mâini, ne îmbrăţişam şi mă tot întreba dacă-am suferit în viaţă. (…) Am stat vreo oră şi jumătate, tot mirându-mă în mine însămi de fondul de bunătate dezvăluit în absenţa cenzurii de luciditate şi umor. Ieşind de la Cochin, din nou, pe strada mea din trecut - Cassini. La ferestrele apartamentului bătea deseori Cioran. Intra şi bârfeam (…) «Dar unde sunt»… bătăile lui în fereastră? La doi paşi şi ani distanţă de patul de la Cochin de unde priveşte şi vede în plafon ceva doar de el ghicit’’.

E aici, un fel de-a privi suferinţa, de a presimţi despărţirea definitivă cu păstrarea cumpătului, foarte propriu Monicăi Lovinescu. Avea o putere uimitoare de identificare cu o cauză abstractă - rostirea adevărului în libertate -, dar şi empatie, compasiune, generozitate, elanul de a se emoţiona lucid.

A criticat cu severitate compromisurile morale sau derapajele din lumea elitelor româneşti, dar a sprjinit cu fervoare gesturile de curaj, pulsaţiile civismului plăpând sau ale eroismului necugetat.

Dacă uneori teza era iacobină în numele unor valori non-negociabile (şi ce bine că în plasticitatea mai mult malignă a reactivităţii româneşti în ciocnire cu istoria au existat şi redute impenetrabile!), antiteza întâlnirilor personale nelimitat înţelegătoare închide rotund, în cazul Monicăi Lovinescu, una dintre marile biografii şi opere cultural-umane dăruite istoriei moderne a României, despre care ar fi scris încântat E. Lovinescu într-o continuare ideală a cărţii sale cu acelaşi nume.

Iată însemnările Monicăi Lovinescu în dreptul zilei de 6 februarie 1993, de această dată la aflarea morţii unui prieten apropiat, criticul I. Negoiţescu, într-o clinică din München:
‘’Azi în zori la ora 5 a murit Nego. (…) Toată ziua sunt năpădită de un fel de înecătoare tristeţe. Deci asta e totul? Banalităţi, evident. Dar în mine e o revoltă nesecată şi n-am reuşit s-o banalizez niciodată. De Nego mă leagă un puzzle de imagini. El apărând în cenaclul tatei, cu ochii atât de albaştri că nu puteai evita epitetul «îngereşti». Nego în Cişmigiu, în rotonda cu statui.
Uite aşa se rup fâşiile de eternitate. Deoarece acolo în Cişmigiu, în rotonda cu statui, ce făceam altceva cu toţii decât să ne credem eterni?’’.

Am fost coleg la Europa Liberă cu Monica Lovinescu şi cu Virgil Ierunca timp de 12 ani. Ei făceau emisiunile culturale de la biroul din Paris, noi, ceilalţi, emisiunile politice, la München. Noel Bernard a fost cel care a înfiinţat emisiunile culturale din capitala Franţei, rămânând, şi din acest motiv, cel mai vizionar strateg al Europei Libere în limba română.

În 1992, conducerea americană a postului a hotărât să închidă birourile din Occident, pentru economii. Pretextul a fost deschiderea de noi birouri în ţările est-europene proaspăt „eliberate“. În cazul nostru, decizia a fost pripită şi abuzivă. Emisiunile de la Paris ale Monicăi Lovinescu şi Virgil Ierunca erau vârfurile de lance ale programului românesc, înainte şi după 1989, nefiind „doar“ culturale, ci esenţiale, pentru milioane de ascultători.

În ţară, zeci de scriitori români, din toate generaţiile, au protestat atunci energic. La sediul din München al radioului, împreună cu Gelu Ionescu, corealizatorul din Germania al emisiunilor culturale trimise de la Paris, am redactat un protest adresat conducerii americane, semnat de toţi redactorii români ai Europei Libere. Nici el n-a fost luat în consideraţie.

A existat însă şi un revers benefic al despărţirii lor forţate de Europa Liberă. Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca au avut timpul şi liniştea să-şi construiască opera scrisă, apărută ani în şir la Editura Humanitas, cu asistenţa devotată a celui mai apropiat şi preţuit prieten din România, filozoful Gabriel Liiceanu.

Aşa avem parte de tot atâtea cuvinte scrise pe câte cuvinte ne-au spus în eterul undelor scurte. Vreau să-l amintesc aici şi pe istoricul Mihnea Berindei. Alături de celebrul cuplu, el a construit o instituţie a exilului politic modern, cu cea mai relevantă platformă de contacte de primă mână în întreaga Europă Occidentală.

Mihnea Berindei le-a fost „Monicilor şi Ieruncilor“, cum îi alintam cu ştiinţa şi spre amuzamentul lor, fiu spiritual şi prieten la nevoie, îndeosebi în anii marilor suferinţe fizice din urmă.

Fâşiile de eternitate nu s-au destrămat. Prea aproape şi rodnic le-a fost eterul, pentru ca eternitatea să nu le surâda cu aceeaşi binemeritată complicitate.
 
 
 
Abonare Newsletter
 
 
 

9 comentarii

 
1
Lumy 23-Apr-2008 22:25
Raiul e plin de lovinesti
Va invidiez , domnule Hurezeanu , ati fost atat de aproape de nemurirea Monicilor si Ieruncilor .... mai scrieti despre ei , ca de noi suntem satui .....
2
chris123 23-Apr-2008 23:00
Pacat
As fi vrut sa aud ceva de felul acesta luni seara, la Realitatea. Chiar daca emisiunea era inregistrata, cred ca era totusi de luin si stiati de aceasta moarte. Dar nici dv nici Dinescu n-ati scos un cuvint. De ceilalti nu ma mai mir.
3
Micheline 24-Apr-2008 09:15
Felicitari pentru articol
D-le Hurezeanu, pacat ca nu avem mai des asemenea articole atat in Cotidianul cat si in alte ziare.
Asa cum am mai spus-o si simt nevoia s-o repet, dvs sunteti varful de lance al jurnalismului romanesc si consider ca faceti parte cu succes din elita jurnalismului european.
4
ania 24-Apr-2008 11:06
Minunat, dle Hurezeanu
Viata e scurta, este un adevar absolut, de necontestat. Cind vom invata sa pretuim clipa - in ea fiind cuprinse vietile tuturor pe care acum ii avem ?
De ce nu ii pretuim acum pe domnii Plesu,Liiceanu,Patapievici si ,din fericire pt poporul roman, inca destul de multi altii ?
De ce, crestini crezindu-ne marea majoritate dintre noi, nu renuntam la sportul national de ..aruncare cu piatra, cind Iisus ne-a zis atit de simplu si profund ca doar cei fara pata pot sa o faca...,daca vor....,ideal fiind ca nimeni de aici ( de pe pamint )sa nu o faca...
Iarta-ne,Doamne...,cu atit mai mult cu cit stim ce facem...
Sarbatori curate tuturor !!!
5
nicholasclotan 24-Apr-2008 13:22
Va multumesc
Felicitari Dle Hurezeanu pt articol. Ca in vremurile bune de la Europa Libera-calitativ vorbind. Acelasi regret ca luni seara nu ati scos o vorba nici Dumneavoastra nici Dl Dinescu despre Monica Lovinescu. UN Paste Fericit si Crestin!
6
Roman Polanschi 24-Apr-2008 16:02
Acest necrolog ,
pe care te ai simtit obligat sa l asterni pe hirtie iti face cinste.
Nu stiu cine o sa mai scrie despre noi -ma refer la aproape aceiasi generatie.
Apropo de Dinescu:incearca sa te desparti de el,cel putin in emisiuni comune.Nu aveti nimic in comun.
Un Paste fericit! Si nu minca mai mult ca mine!
7
cristicristi2 24-Apr-2008 16:35
statul acasa
Lumy (23-Apr-2008 22:25)
Raiul e plin de lovinesti
Va invidiez , domnule Hurezeanu , ati fost atat de aproape de nemurirea Monicilor nu vreua s ava judec d-le hurezeanu, dar nici dumneavoastra nici ceilalti car eo plangeti pe doamna Lovinescu prin ziare nu v-ati miscat pana la Paris sa va luati ramas bun de la ea preferand evenimente mondene prin bucurestiul mult iubit

sa va fie de bine
8
Lumy 24-Apr-2008 17:58
@cristicristi2
cristicristi2 (24-Apr-2008 16:35)
statul acasa
nu vreua s ava judec d-le hurezeanu, dar nici dumneavoastra nici ceilalti car eo Daca pt tine Parisul e colea , la o aruncatura de bat , pt mine nu ! Subscriu ideii tale cu aluzie la prezenta la ceremonia de adio [ spun de adio pt c-am inteles ca o sa fie incinerata ] a reprezentantilor culturii romane dar nu am competente in asemenea evenimente , asa ca nu inteleg de ce m-ai citat . Numai bine !
9
marcelus 24-Apr-2008 19:09
Cand mori...
afli raspunsul la toate intrebarile. Unele raspunsuri dor, chiar daca esti eter pur. Altele iti lumineaza eternitatea pana la judecata de apoi.
Monica Lovinescu s-a petrecut fara ca romanii contemporani cu ea sa fi inteles cine este si de ce vrea atat de mult pentru noi, pacatosii ei concetateni!
Cand ne vom fi petrecut si noi, cei carora ne mai pasa, vom afla raspunsul: cine a fost Monica Lovinescu si de ce ne-a iubit pe noi, niste straini de ea.
Vezi primele comentarii
 
Pentru a comenta acest articol va puteti loga aici.
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.

 
Întrucât dorim ca site-ul cotidianul.ro să rămână un spaţiu al al discuţiilor civilizate, îi invităm pe cei care postează comentarii la articole să respecte următoarele reguli:



1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste

2. Să se refere doar la articolul la care postează

3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor


Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
 
 
 
Locuri de munca disponibile in jobs.Cotidianul.ro
 
 
EDITORIALISTI
 
CELE MAI