FMI: Faceţi ce vreţi cu banii noştri!

În condiţiile unei scăderi economice accentuate, care nu mai asigură de mult statului veniturile necesare pentru a susţine cheltuielile care vin din vremea boom-ului economic, România, prin vocea preşedintelui Traian Băsescu, a cerut schimbarea destinaţiei banilor din împrumutul extern. Astfel, următoarea tranşă de împrumut din acordul cu FMI, în valoare de două miliarde de euro, ar putea intra în vistieria Guvernului, pentru finanţarea deficitului bugetar, şi nu a Băncii Naţionale, pentru susţinerea rezervei şi a cursului de schimb leu-euro.

 

„Aceşti bani vor veni şi, din păcate, datorită măririi deficitului bugetar ca urmare a scăderii cu 8% a PIB, va trebui să vedem în ce măsură putem obţine de la FMI dreptul de a îndrepta a doua tranşă către bugetul de stat“, a declarat Traian Băsescu la postul public de televiziune, întrebat dacă România va primi a doua tranşă din împrumutul contractat de la FMI. Preşedintele a şi avut joi o întâlnire pe această temă cu delegaţia Fondului, prezentă în aceste zile la Bucureşti pentru prima evaluare a acordului. Dacă Fondul acceptă, este o premieră în istoria instituţiei financiare de la Washington în relaţia cu România. Şi se pare că a acceptat. „Demersul autorităţilor e un succes, este o soluţie bună, aduce lichidităţi ieftine şi lasă bani şi pentru creditare. Pentru România este o premieră, este o măsură excepţională, care a mai fost luată, în istoria recentă şi în cazul Ungariei sau Letoniei“ ne-a declarat reprezentantul României la FMI, Mihai Tănăsescu.

 

Foamea de bani a statului a fost o caracteristică a acestui an. Din ianuarie şi până acum, Finanţele s-au împrumutat la bănci în peste 40 de rânduri, prin emisiuni de titluri de stat în lei, cu dobânzi cuprinse între 9 şi 11%, fie pentru a-şi rostogoli împrumuturile mai vechi ajunse la scadenţă, fie pentru împrumuturi noi. Un calcul mai vechi realizat de Cotidianul arăta un rulaj de 11 miliarde de euro. Numai pe această schemă de finanţare, statul trebuie să ramburseze băncilor (sau să rostogolească) circa 4 miliarde de euro până la sfârşitul anului. Am venit apoi creditul de 1,27 miliarde de euro obţinut de la opt bănci locale, printr-un împrumut special, de tip „club loan“, cu dobândă mică (sub 4%) şi scadenţă îndepărtată (trei ani), şi prima tranşă, de 1,5 miliarde de euro, din creditul de la Comisia Europeană. Toţi aceşti bani au avut ca destinaţie bugetul, adică finanţarea cheltuielilor statului. Mai mult, Finanţele vor ieşi şi pe piaţa internaţională de capital, anunţând o emisiune de bonduri de 300 de milioane de euro.

 

România este obligată să trăiască pe datorie pentru că produce cu mult mai puţin decât consumă. De la un buget construit iniţial pe o creştere de 2,5%, s-a ajuns la o prognoză de contracţie economică de 8%, ba chiar de 8,5%. În aceste condiţii, deficitul bugetar, stabilit iniţial prin acordul de împrumut la 4% din PIB, ajunge potrivit ultimelor estimări la 8%, iar autorităţile încearcă acum să convingă FMI să ne permită un 7%. Deficitul explodează pentru că, din cauza crizei, veniturile scad, iar cheltuielile cresc faţă de cele din perioada similară a anului trecut, cauzate în special de sporurile de salarii şi pensii din a doua jumătate a lui 2008. După primele şase luni ale anului, veniturile sunt în scădere cu 5% , iar cheltuielile în creştere cu 5,6%. În ciuda repetatelor promisiuni de tăiere a cheltuielilor de personal, acestea sunt mai mari cu 12% faţă de perioada similară a anului trecut. În condiţiile în care, de exemplu, încasările din TVA, una dintre cele mai importante surse de venit, scad cu 15%, statul continuă să cheltuiască un miliard de euro pe lună pentru cele 1,4 milioane de bugetari. Preşedintele Băsescu a reiterat îndemnul la concedieri, afirmând că, dacă nu există voinţă politică pentru acestea, salariile se vor plăti „din împrumuturi“.

 

 

De la încheierea acordului cu FMI şi până la intrarea primei tranşe de împrumut de la Comisia Europeană, finanţarea cheltuielilor statului era în aer dacă mecanismul de eliberare a rezervelor minime obligatorii ale băncilor comerciale de la BNR nu exista. Cu alte cuvinte, lichidităţile astfel eliberate au ajuns tot la Pogea, care a devenit cel mai fidel şi fervent împrumutător de la bănci. Banii au fost luaţi cu dobândă mare şi risc zero pentru bănci, care au fructificat impotenţa statului român de a finanţa cheltuielile obligatorii de pe urma colectării de taxe şi impozite. Graţie acestei suveici BNR-bănci-Pogea, creditarea sectorului neguvernamental, adică a populaţiei şi a firmelor, a suferit un declin dramatic şi rapid, în vreme ce creditul guvernamental s-a mai mult decât triplat faţă de 2008. Deşi declinul veniturilor bugetare nu poate fi pus doar pe seama slabei guvernări, faptul că restructurarea cheltuielilor bugetare abia acum începe, la presiunea FMI, poate pune capăt acestui joc scump şi periculos practicat de guvernul Boc. În ajutor a venit şi tranşa de la Comisia Europeană. Cert este că dacă FMI va accepta cererea Guvernului român de a finanţa direct deficitul bugetar din tranşa a doua a împrumutului, aceasta nu se va întâmpla decât în condiţiile reducerii drastice a cheltuielilor publice.