Home » Home » Features » Fabricanţii de fericire la minut

Fabricanţii de fericire la minut

26 Iun 2008 Steluta Voica | 4 comentarii | 4408 vizualizari
Rating:
41 voturi
Marime text a A  Trimite pe email   Comenteaza
 
Când dorinţa aprigă de a pluti ca o zeiţă pe norişori în ziua aleasă, ţinând într-o mână cornul abundenţei şi în cealaltă pe cel al excelenţei, nu-i e împlinită până şi în cel mai mititel detaliu, mireasa ajunge să se comporte ca răpită de extratereştri. Mirele i se dă supus din cale, familiile reunite tac sfioase, singurul în stare să ia mireasa înfuriată şi să le-o redea cu fericirea retuşată e fotograful de nuntă.
 
Fotografia de nunta nu e documentar sau reportaj ca sa-si permita sa spuna adevarata poveste
Fotografia de nunta nu e documentar sau reportaj ca sa-si permita sa spuna adevarata poveste.
Fotograful de nuntă e obligat, posteritatea i-o cere, să vadă doar roz în faţa ochilor. Iar ca să pună armate de zâmbete în mişcare şi să le conducă spre victorie în poze, are nevoie de o disciplină de fier. Unul dintre ei, Daniel Chindea, descrie condiţiile milităreşti de lucru pe care şi le-a impus de când a lăsat sociologia ca să se dedice în exclusivitate fotografiei de nuntă: „Pare supertare să te duci la nuntă ca la serviciu, dar e un stres nebun, căci e un moment în care se cheltuiesc foarte mulţi bani şi timp şi miresele sar foarte repede în sus, dar adrenalina asta mă împinge să am performanţă. În timpul unei nunţi beau 10 litri de apă de dimineaţa până a doua zi dimineaţa şi abia atunci ajung la toaletă, transpir enorm din cauza concentrării, e cine trebuie în poze, nu e, eu oricum învăţ dinainte programul fiecărei nunţi. Nu mănânc decât foarte puţin şi nu beau alcool, căci creativitatea mea nu trebuie să depăşească nişte limite, iar de la alcool e posibil să fii mai creativ decât trebuie“.

Mirii au de la tine nişte aşteptări pe care tu trebuie să le împlineşti, spune şi Claudiu Ionescu, pe care îl întrerupem de la un shooting de sandviş: „Sunt femei care visează la ziua nunţii de la 12 ani şi şi-o imaginează într-un anumit fel. E foarte rău pentru ele dacă nu seamănă ce şi-au imaginat cu ce e în realitate. Îşi doresc ca fotografiile să fie retuşate, e o mare diferenţă între faţa aşa cum şi-au imaginat-o ele şi cum e în realitate“.

Fotografia de nuntă nu e documentar sau reportaj, ca să-şi permită să le spună adevărata poveste. „Digitalele sunt neiertătoare, se văd cele 50 de broboniţe, pori deschişi şi coşuri pe care le ai pe faţă. Când stai de vorbă cu un om nici nu le remarci decât dacă eşti dermatolog, dar fotografia e statică, poţi observa: «Ia uite câte bube avea pe faţă!». Fotografia de nuntă trebuie să restaureze un fel de adevăr din mintea noastră, iar realitatea e o chestie foarte relativă“, nu-i subapreciază acestuia talentul de iluzionist Claudiu Ionescu.

Lui Daniel Chindea, un prieten fotograf american i-a descris mai demult fotografia de nuntă ca pe opiumul popoarelor: „Bun, ţie ca fotograf ţi-ar plăcea să îi surprinzi pe oameni în momente candide, cu trăsăturile lor naturale, dar lor le plac cel mai mult fotografiile regizate. De ce crezi tu că se îmbracă cum nu se vor mai îmbrăca o viaţă, de ce-şi fac părul cum nu-l poartă niciodată, încearcă să fie ce nu sunt de fapt, proiectează o versiune îmbunătăţită a lor? Să-şi aducă un plus de frumuseţe!“.

În plus, adaugă colegul lor de breaslă Filip Gabriel, în ziua nunţii acesta e mai mult decât bine venit, e salvator: „Toţi au cearcăne, fug de colo-colo cu băutura, cu invitaţii, au dormit două-trei ore noaptea, sunt agitaţi, mai au o tăietură, un coş, riduri. Când îi retuşez nu-i fac să arate ca de plastic, dar nici să-şi aducă aminte: «Vai, cum arătam! Vai, ce probleme am avut!»“.

Lupta pentru fotografii o dau miresele, ele sunt cele care răscolesc Internetul şi cunoştinţele până la al 7-lea văr al unui prieten în căutarea acelui fotograf de nuntă, creatorul de perfecţiune ideal. „Ele îşi organizează nunta, ţin legătura cu furnizorii şi la ce bun efortul dacă nu e şi înregistrat undeva?“, spune Claudiu Ionescu. La Mircea Avarvari, şi el fotograf cu experienţă în nunţi, miresele vin cu lista de 40 de posturi obligatorii printată de pe Internet în care vor să fie surprinse cât mai romantic cu putinţă: „Se documentează foarte bine, insistă pe lângă mire, mirii sunt cu semnatul contractului, pur şi simplu se supun!“.

De regulă, fotografii aleşi îi invită pe miri la o şedinţă foto înainte de nuntă să-i naturalizeze puţin în faţa aparatului de fotografiat. „Dacă nu, stau ca soldaţii la poză. Foarte mulţi bărbaţi când aud de retuşuri la fotografii se zbârlesc şi zic: «E frumoasă aşa!». Bărbaţii îndrăgostiţi le văd mai frumoase decât sunt. Sunt reticenţi chiar şi la machiaj, sunt atât de îndrăgostiţi încât cred că machiajul le strică frumuseţea, dar eu n-am văzut femeie care să fie mai frumoasă fără machiaj“.

Daniel Chindea mai are un motiv care ţine de profilaxia fotografiei de nuntă pentru care insistă să se facă „şedinţa de logodnă“, cea de dinaintea nunţii: „În felul ăsta ştiu să mă feresc de un nas mai mare, apoi mirelui poate îi place mai mult să fie fotografiat din partea cutare că are o ureche mai mică şi tot aşa...“. Doamne fereşte, spune Daniel Chindea, să ai de-a face cu o mireasă care n-are pozele pe care le-a visat cu ochii deschişi: „Nu cred că e fotograf care să vrea să înfrunte aşa ceva!“.

Cei mai mulţi miri îşi doresc o fotografie comercială bine făcută, spune şi Claudiu Ionescu: „Majoritatea spun că vor fotojurnalism, multe instantanee, şi după nuntă, când le văd pe toate, declară că cele mai frumoase poze sunt cele regizate, din şedinţa de portret. În instantaneu toţi avem ticuri pe care nu ni le ştim şi nu toţi suntem frumoşi. E greu să accepţi că nu eşti frumoasă, în general miresele trecute peste 30 de ani se acceptă aşa cum sunt, dar celor tinere nu. Aşa că eu am grijă să facem şi şedinţă de portret, căci acolo sunt puşi în cele mai avantajoase poziţii. Mireasa are nasul lung într-un instantaneu, dar n-o să-l mai aibă şi la portret!“. „Nu ştiu cum se face“, se miră şi Daniel Chindea, „că cei care spun «Nu vreau decât instantanee!» tocmai ăia spun că le plac cel mai mult pozele regizate!“.

După atâtea nunţi, Mircea Avarvari ştie ce-şi doresc mai mult şi mai mult oamenii: „E ca într-o oglindă: cum îi văd pe alţii în oglindă aşa vor şi ei să fie“.

Tradiţia e ca nuntaşii, cu mirii în frunte, să stea înţepeniţi la poză de parcă ar face parte din armata de teracotă a primului împărat chinez. „Unii miri, foarte fericiţi, dacă îi pui stau şi în cap, dar în general trebuie să te pricepi să vorbeşti cu oamenii, să-i faci să zâmbească, cu răbdare, dar foarte rapid, că nunta nu stă după tine“, spune Claudiu Ionescu.

Un fotograf adevărat, continuă el, observă imediat gradele de libertate la care a ajuns relaţia dintre miri când s-au hotărât să intre în rândul lumii: „Sunt miri la care vezi că e formală toată chestia, o poză cu ea, şi cu mama, şi cu tata, şi gata! Aşa e la cei care se iau din interes, interes material sau gravidităţi neaşteptate, iar în cazuri d-astea se vede că mirele nu prea avea chef să se însoare, dar i s-a pus jugul de gât. Uneori e atât de evident că simt şi invitaţii! Sau se vede şi la cei care se iau după 10 ani că intră în categoria «plictis», sunt aşa de obişnuiţi unii cu alţii, el se dă jos din maşină, se apucă să vorbească cu băieţii şi nici nu-i dă mâna miresei lui să coboare. Pe când la cei care se bucură se citeşte imediat, au grijă unul de altul altfel, se privesc altfel“.

La o nuntă, nu o dată mersul lucrurilor ocoleşte punctele marcate cu obstinaţie de mireasă în platforma-program, învrăjbind încă o dată mirii, povesteşte Daniel Chindea: „De exemplu, în locul tortului stabilit apare altul. Îi vezi pe miri cu feţele încărcate de mânie, se privesc cu reproş, se îndepărtează unul de celălalt şi taie tortul împreună cu furie!“. Mâniei nu-i e greu să convertească mai ales feţele mirilor de la nunţile de fală, cărora le întoarce cel mai uşor faţa de la calea cea dreaptă, călcatul pe nori.

Despre simptomele „beţiei abisului“ vorbeşte tot Daniel Chindea: „Oamenii cu bani au şi cele mai multe pretenţii, ca să dau nişte exemple aduc dansatori la nuntă, rochiile mireselor au accesorii pe care nu le mai vezi la o alta, precum mânerul bătut în cristale Swarovski al unui buchet, mâncarea e deosebită, cheltuiesc 50 de milioane ca la ieşirea de la biserică să elibereze în loc de porumbei câteva mii de fluturi albi în două minute, iar când unul dintre aceste lucruri la care ţin neapărat nu merge cum trebuie, gen furnizori care nu se ţin de cuvânt, stau extraordinar de stresaţi. Se vede că nu se simt foarte bine, farmecul nunţii dispare, pentru nişte amănunte care nu ar trebui să conteze“. Dar contează, povesteşte şi Claudiu Ionescu: „Ziua nunţii trebuie să fie într-un anumit fel. Au fost mirese care au făcut crize de isterie din cauza unor bucheţele, aranjament la masă sau a te miri ce“.

Managerii cei mai duri ai imaginii mireselor sunt mamele grijulii. Voinţa lor trebuie să o înfrângă fotografii de nuntă dacă vor să-i facă miresei şi altfel de poze decât cele standard din faţa stării civile, bisericii sau cele obligatorii, pline de poezie la asfinţit, pe iarbă, într-un parc, cu mirele şi rochia roată în jurul ei.

„Mamele spun: «Nu se cade să fotografiezi pregătirile din camera miresei, că aici e dezordine!», unde ştiţi cum e, toate sunt aruncate claie peste grămadă, accesoriile, cutiile cu pantofi, cravate, voalul într-o parte, cadouri în alta, mama în capot cu turbanul pe cap are rochia agăţată pe un umeraş şi calcă rochia miresei. Sau când mireasa e în baie, la oglindă şi încearcă să repare ce a făcut un make-up artist mai neinspirat şi o vezi dezamăgită în oglindă, e o poză extraordinară, vine mama şi spune: «Nu face poze, că nu e faianţa cum trebuie şi se vede!».“ Nu că Daniel Chindea nu ar vrea să imortalizeze chiar toate feţele nunţii: „Miresei îi cade corsetul, căci miresele slăbesc mult pe parcursul nunţii, stres, căldură, rochia e grea, pantofii o strâng poate. Sau sunt mătuşi multe care reuşesc să bea prea mult şi dansează cu poalele în cap, mai mult decât dulce. Amuzant e şi să vezi bărbaţi călcaţi insistent pe picior de neveste că au băut prea mult şi să nu mai danseze chiar cu toate domnişoarele. ~sta e deliciul fotografului de nuntă. Uneori te fascinează cât de diferiţi sunt oamenii“.

Dar nu prea mult, căci toţi hoţii de mirese pare că se adună în noaptea nunţii din instinct, ca la o întâlnire de breaslă, la picioarele Arcului de Triumf: „Au câte o listă de 20 de locaţii şi aleg Arcul de Triumf. E un kitsch, nu ştiu de unde a apărut ideea asta, dar foarte mulţi aduc mirese din tot Bucureştiul acolo, chiar dacă acum sunt schele. Nu mai spun că se nimeresc şi câte zece mirese cu hoţii lor acolo, îşi fac poze unii cu alţii, e o nebunie. Se adună câte un parc auto acolo şi vine poliţia şi le dă amenzi“. Când pleacă la câte o acţiune a hoţilor de mirese, Daniel Chindea preferă să-i urmărească în viteză din maşina lui: „Circulă ca demenţii băuţi, cu viteze foarte mari prin tot Bucureştiul şi eu nu mă mai urc în maşină cu ei. Mai bine mă ţin după ei, trec ei pe roşu trec şi eu, aşa m-au lăsat fără carnet pe Calea Victoriei la 130 km/h, dar n-am ce face!“.

Preţul fericirii
În ultimii doi ani, preţurile fotografiilor de nuntă s-au dat de cel puţin trei ori peste cap, astfel că acum au ajuns până la 1.500 de euro. “Doi-trei sunt la 1.500 de euro, ceva mai mulţi în jur de 1.200, destul de mulţi la 800 de euro, la foarte mulţi media e de 3-400 de euro, dar găseşti şi la 100 de euro”, spune Daniel Chindea. În Statele Unite însă, fotografii de nuntă sunt organizaţi, se decernează premii pentru cele mai bune fotografii ale anului, e o meserie foarte respectată de familia americană, iar unii dintre ei celebri au şi preţuri pe măsură. “De exemplu, preferatul meu, Denis Reggie, ia 30.000 de dolari pe o nuntă”, spune Filip Gabriel.
 
 
 
Abonare Newsletter
 
 
 

4 comentarii

 
1
Simona_P 29-Iun-2008 21:43
Fabricantii de fericire....
Domnilor fotografi portretisti care ridicati in slavi ceea ce faceti prin acest articol, excludeti complet gresit fotojurnalismul de nunta din ecuatie. Sunt miri care vor va fotografiilor nuntii lor sa nu fie realizate in cadrul unor sedinte in care de cele mai multe ori posturile sunt copiate, si astfel le lipseste acel ceva ce face ca nunta lor (prin fotografii) sa nu fie cu nimic speciala.

Nu stiu sa se fi facut vreun sondaj de opinie in urma caruia sa se traga concluzia ca "cei mai multi miri" vor fotografii regizate. Poate veniti cu ceva date concrete si nu cu ce a spus un fotograf sau altul.

Exista fotografi ca Dennis Reggie (apropo de preferintele domnului Filip), Jeff Ascough si multi altii care sunt foarte bine cotati si nu fac sedinte foto, nu promoveaza sedintele foto si totusi au clienti multi, castiga premii, etc.

Deci haideti sa nu privim doar o parte a fotografiei de nunta, prin prisma unor fotografi care au ca stil principal fotografiile regizate.

Sunt oameni care vor tocmai acea realitate, care nu e atat de subra cum o descriu fotografii din articol, ci de cele mai multe ori este amuzanta, frumoasa si interesanta. Mirii nu sunt toti stresati si crizati, unii chiar stiu sa se bucure de ziua nuntii lor.
2
Adrian Popescu 29-Iun-2008 21:47
Se poate si altfel
Trebuie sa-i contrariez putin pe colegii mei fotografi si sa le spun ca exista si varianta nuntilor adevarate, mai putin numeroase binenteles, mai greu de gasit, si binenteles mai greu de fotografiat . Nunti care nu se fac pentru a strange darul, sau pt. a arata ce locatie extraordinara isi pot permite mirii, ce limuzina extravaganta isi pot inchiria, ce rochie fantastica facuta de nu stiu ce designer cu cristale de nu stiu ce fel.
La o nunta la care lipsesc sentimentele reale, lipseste sprijinul sincer al familiei, lipsesc prietenii adevarati tot ce ramane este intradevar o sesiune aranjata si regizata (ca altfel nu poti sa surprinzi dragostea dintre ei), un retus de cearcane, niste detalii cu tortul, locatia si alte lucruri care sa salveze realitatea trista.
Dl Chindea spunea ca "cei care spun «Nu vreau decât instantanee!» tocmai ăia spun că le plac cel mai mult pozele regizate!“" ... este normal sa fie asa, pentru ca este evident ca mirii au facut greseala si au angajat pe cine nu trebuia pentru acele momente. Trebuia angajat un fotojurnalist pentru a surprinde momentele reale, nu un portretist.
In final, realitatea trista este ca nuntile adevarate sunt mai greu de gasit, si atunci ca sa poti sa faci o afacere profitabila din fotografia de nunta e mult mai usor sa fotografiez dupa niste retete bine invatate anumite nunti unde mirii au bani foarte multi si sunt gata sa-i arunce pe lucruri de fatada. Intodeauna vor exista mult mai multi clienti falsi, si atunci este mult mai usor sa le oferi falsitate unor astfel de oameni.
Si spre informatia lui Filip Gabriel, Denis Reggie este un fotojurnalist celebru care surprinde momente reale, nu momente regizate si retusuri neplastificate , e surprinzator ca este preferatul tau.
Si un fotograf bun nu trebuie sa-si justifice pretul mare aducand scuze ca aparatura si retusurile, el trebuie sa faca o treaba de calitate si sa reuseasca sa surprinda personalitatea mirilor in fotografii, atat.
Cu respect, Adrian Popescu
3
Adrian Popescu 29-Iun-2008 21:53
A nu se intelege gresit
Nu doresc in nici un caz sa incep un conflict, dar cu siguranta articolul trebuia prezentat altfel, nu asa partinitor si categoric.
Nu exista o autoriatate in astfel de probleme, si trebuie lasat loc si pentru o alta opinie.
4
danielphotography 01-Iul-2008 11:26
Regret
Regret modul in care doamna jurnalist Steluta Voica a inteles sa scrie acest articol. Imi cer scuze in fata mirilor pe care i-am fotografiat de-a lungul timpului. In niciun caz nu am gandit sau spus ceva care sa le aduca prejudicii. Am tot respectul pentru ei. Am incercat in permanenta nu sa infrumusetez ci sa suprind acele momente care definesc o nunta, definesc personalitatea mirilor. Sesiunile foto din cadrul unei nunti sunt menite sa puna in cea mai buna lumina chipurile mirilor, imbracamintea lor. Dar, asa cum mirii cu care am avut onoarea si placerea sa lucrez stiu, restul evenimentului este fotografiat inobtruziv, neregizat.
Probabil ca unii fotografi nu stiu alt gen de fotografie decat fotojurnalistic si de aceea privesc portretul ca ceva de nimic.
Exista miri care apreciaza fotografia domnului Adrian Popescu. Exista miri care ma apreciaza pentru fotografia mea. Nu exista insa sens pentru comentariile domnului de mai sus. Mai cu seama ca se vede cu ochiul liber ca jurnalistul a tintit derizoriul din fotografia de nunta, citand in schimb fotografi ce muncesc extrem de mult pentru a darui mirilor fotografie de calitate.
Salut fotografii citati in acest articol, e o lectie pentru noi sa nu mai acceptam acest gen de interviu. Desi am cerut bunul de tipar pentru a-l accepta, raspunsul jurnalistei a fost negativ.

Multumesc celor care au citit acest comentariu. Imi cer scuze inca o data pentru derizoriul in care jurnalista a aruncat fotografia de nunta si nunta in sine.

Multumesc,

Daniel Chindea
www.danielphotography.ro
Vezi primele comentarii
 
Pentru a comenta acest articol va puteti loga aici.
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.

 
Întrucât dorim ca site-ul cotidianul.ro să rămână un spaţiu al al discuţiilor civilizate, îi invităm pe cei care postează comentarii la articole să respecte următoarele reguli:



1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste

2. Să se refere doar la articolul la care postează

3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor


Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
 
 
Locuri de munca disponibile in jobs.Cotidianul.ro
 
 
FEATURES
 
CELE MAI