Home » Editorial » Editorialisti » Eterul ne petrece

Eterul ne petrece

30 Iul 2008 Emil Hurezeanu | 5 comentarii | 4016 vizualizari
Rating:
24 voturi
Marime text a A  Trimite pe email   Comenteaza
 
Vestea morţii Europei Libere şi a BBC, oricât de exagerată în ultimii 20 de ani, se mai confirmă o dată. Acum, se pare, ea este aproape reală. Începând cu 1 august, programele în limba română ale celor doi clasici ai Războiului Rece pun punct unui capitol de istorie.
 
În 1983, când am ajuns la „Free Europe am Englischen Garten“ l-am întâlnit pe dl Liviu N. Cristea. Avea peste 70 de ani, era un gentleman senin, politicos şi învăţat, din categoria burgheziei interbelice înstărite. Se născuse la Sibiu, ca fiu al notarului principal al oraşului, a fost coleg de clasă cu Emil Cioran la Liceul „Lazăr“. În anii ‘30 a plecat la Paris pentru un doctorat în drept, iar septembrie 1939 îl prinde la Londra.

Acolo devine unul dintre primii redactori ai postului Radio Londra, în limba română. Îi întrezăreşte pe coridoare pe Charles de Gaulle sau pe Edward Benes, veniţi să şoptească pe unde scurte cuvinte de îmbărbătare înspre ţările lor ocupate de nazişti. Dl Cristea, după pensionarea la Londra, în anii ‘70, a fost invitat de Noël Bernard, directorul legendar al Europei Libere, să lucreze, pentru câteva săptămâni, la München. Trecuseră câţiva ani între timp şi era tot acolo.

Precum Hans Castorp, personajul lui Thomas Mann, care vine pentru câteva zile la un control de plămâni şi se transformă în pacientul-mesager al primei mari prăbuşiri europene, în 1914. Dualul domn Liviu Cristea, BBC plus Europa Liberă au avut însă şansa să anunţe nu doar începutul celui de-Al Doilea Război Mondial, de la BBC Londra, ci şi epilogul Războiului Rece, de la Europa Liberă din München. El este mascota operaţiunii al cărei „exitus letalis“ îl constatăm acum.

Într-un fel, Europa Liberă şi BBC au repetat la scara globalizării eterice a Războiului Rece destinul unui sol involuntar şi temporar, transformat în însoţitorul de bord, ferit de panică, al unui Titanic care a avut nevoie de o jumătate de secol ca să se scufunde. Radio Europa Liberă a apărut cu rolul de a-i îmbărbăta pe prizonierii vastei colonii sovietice de dincolo de Cortina de Fier, al căror gând dominant rămăsese, oarecum degeaba, până foarte târziu: „Vin americanii“. Tot pregătindu-se de autodizolvare, în momentul iminent al învingerii comunismului, cu excepţia domnului Cristea, am murit şi am îmbătrânit în mai multe rânduri.

Nu sunt în măsură să vorbesc decât despre Europa Liberă, pe care am cunoscut-o, cum se spune, din interior, timp de 12 ani, între 1983 şi 1995. Când am ajuns acolo, reprezentanţi a două generaţii de redactori, români, armeni, greci, evrei, saşi, coabitau, în numele României precomuniste, mai mult decât în aşteptarea unei eliberări imposibile, în timpul vieţii noastre, de comunism.

Doamnele şi domnii Europei Libere clasice erau pentru mine fenotipul ultimei Românii, mai mari, mai bune şi mai drepte, cu farmecul ei compozit, trecut prin ecluza dramatică a desţărării. Cu calităţile şi defectele lor personale, în slujba unui „employer“ american de maxim profesionalism şi generozitate, aveau cu toţii în comun ceea ce aş numi patrotismul pluralist. Îşi iubeau, fiecare în felul lui, ţara pierdută diferit, dar păstrată prin cuvintele ei comune, penetrând seară de seară Cortina de Fier pentru milioanele de compatrioţi care le aşteptau.

Am multă admiraţie şi pentru maşinăria anglo-saxonă, atât de bine unsă, a întreprinderii de presă Free Europe. Curajul şi lupta vocilor Europei Libere, în măsura în care au existat, n-au fost decât efectele secundare ale fermităţii angajamentului SUA în cauza libertăţii de expresie şi informaţie. Succesul Europei Libere n-a fost datorat doar cazului de distincţie fatal, de genul „chiorul e împărat în ţara orbilor“, ci şi unui robust şi consecvent profesionalism.

Europa Liberă a mai avut o viaţă, destul de lungă şi interesantă, şi după moartea, atât de bine venită, a anului 1989. Când în Europa de Răsărit se prăbuşea comunismul, aşteptam cu sufletul la gură să ne redactăm propriul necrolog de la o zi la alta. N-a fost aşa şi pentru că prăbuşirea comunismului, deşi declarată, a fost amânată cu încetinitorul, îndeosebi în minţile oamenilor, până în zilele noastre. Noua Europa Liberă, de la München, din l989 până în 1995, şi apoi de la Praga, până azi, cu excelenta redacţie de la Bucureşti, înfiinţată în l992, a rămas o voce aparte prin seriozitate şi valori asumate în contorsionatul peisaj românesc. Ea se sfârşeşte cu zile, ca să zic aşa, pentru că mai avea de ce şi ce face.

Nu-mi plac înmormântările, vorba poetului Montale. Sfârşitul Europei Libere în limba română închide însă, pentru mine, singura paranteză istorică a unei biografii personale. Este motivul pentru care gândul meu se-nclină cu respect spre toţi cei care, decenii în şir, au trăit şi au murit aşteptând libertatea în ţara lor şi practicând-o în limba română publică, pe unde scurte.
 
 
 
Abonare Newsletter
 
 
 

5 comentarii

 
1
Mircea Morariu 30-Iul-2008 21:05
Un omagiu
Domnule Hurezeanu, cred ca e indreptatita propunerea d-lor Patapievici si Tismaneanu ca Bulevardul Primaverii sa poarte numele Monicai Lovinescu. Dar tot la fel socotesc ca o strada din Bucuresti trebuie, in chip obligatoriu, sa poarte numele lui Noel Bernard, arhitectul formei moderne a F.E. in limba romana. El a fost cel ce a convins managementul american de necesitatea introducerii in program a Tezelor si antitezelor la Paris si a emisiunii Povestea vorbei, realizată de Virgil Ierunca. Poate ca nu e inutil sa le spuneti celor ce nu stiu ca Liviu Cristea e numele real al celui ce le-a vorbit ascultatorilor sub pseudonimul Radu Pirvan.Multa vreme component al redactiei de stiri, Liviu Cristea a fost un numismat si filatelist de mare clasa. Unul dintre intelectualii care au servit in Departamentul romanesc al Europei Libere. Omagiu tuturor celor ce si-au legat in mod onest numele de Serviciul in limba romana al Europei Libere!
2
Mitica Frunzetti 30-Iul-2008 21:32
!
Munteanu, Hurezeanu, Bernard, Ierunca, Lovinescu, Georgescu, Ratesh, Ioanid si multi altii.

Va iubesc.
3
unIon oarecare 30-Iul-2008 23:32
Un modest omagiu
Europa Libera si Vocea Americii, alaturi de BBC, au fost pentru multi din noi, nascuti si traiti in "mareata iepoca" singurele licariri de normaliate. Eram asaltati de o desantata propaganda cum ca la noi e raiul pe pamant (nu-i asa, domnilor poet i trompeta paunescu, wct,ion ghorghe, etc), in timp ce noi ne zbateam sa supravietuim. Si marturisesc ca nu speram prea mult de la aceste posturi, doar sa aflu ca mai exista oameni care vad realitatea in care traiam si, de la distanta, ne incurajeaza sa supravietuim in speranta unor vremuri utopice, macar a unui comunism mai altfel, mai putin gretos si apasator.
Dupa schimbarea vremilor, am inceput sa dam uitarii acele voci din eter care ne dadeau un pic de speranta, si care incet-incet au intrat in neant - Noel Bernard, Vigil Ierunca, Monica Lovinescu, NC Munteanu si multi, multi altii. De aceea, cred ca gestul D-lui Basescu e doar un modest omagiu acelor oameni care, pe calea undelor aduceau un pic de speranta in casele noastre inghetate.
Iar aceste randuri, as vrea sa fie un omagiu de la un modest Ion oarecare, ce se bucura sa afle cate ceva despre lumea de dincolo de perdeaua de ceata a Cortinei de fier. Si un sincer multam pentru cei care au colaborat si care, din fericire, mai traiesc si pot sa se bucure ca nu au muncit chiar degeaba!.
E drept, lucrurile pe la noi evolueaza lent , dar sa speram ca in directia normalitatii.
Multumesc, domnule Hurezeanu!
4
bambicu 31-Iul-2008 08:06
omagiu
Europa Libera, va mutumesc !
5
kafka 31-Iul-2008 15:37
Dumnezeule, ce titlu!
Daca nu indraznesc prea mult, as adauga ceva la portretul pe care Andrei Plesu vi l/a facut nu demult in Adevarul. Apropo de portretul acela, cu siguranta gestul de omagiu al dlui Plesu v/a umplut sufletul de bucurie, asa cum noua, cititorilor, ni l/a umblut cu admiratie, dar, nu stiu daca v/ati gindit, de la aparitia in spatiul public al acelui portret, chipul dvs. traieste intr/o lume care ne apartine in exclusivitate noua, celor ce va citim si va ascultam. Mda, suna cam confuz apropo/ul meu, ca sa ma intelegeti, va amintesc ce se zice despre PORTRETETELE ADEVARATE, se zice ca ele TRAIESC, AU VIATA LOR. Carevasazica, exceptionalul portret semnat de Andrei Plesu si/a inceput bine/mersi viata lui in mintea cititorilor dvs., o viata pe care aveti toate motivele sa fiti invidios ... Observ ca mesajul meu da semne de iesit pe aratura, asa ca revin la nuanta pe care voiam s/o adaug la portretul dvs. de gazetar. Titlul de azi, ETERUL NE PETRECE, vorbeste despre unul din motivele pt care Emil Hurezeanu este pt mine un model. Dumnezeule, ce titlu! Domnule Hurezeanu, dumneavastra va dati seama ce le/ati facut celor care multi ani au respirat prin plaminii Europei Libere si ai BBC/ului?! Le/ati oferit titlul pt tabloul vietii lor, de fapt ne/ati oferit titlul pt segmentul ala mai lung sau mai scurt din vietile noastre, cind am trait si am murit asteptind libertatea. Despre Europa Libera si BBC s/a scris in fel si chip si probabil se vor mai scrie mii de pagini, dar una din marturiile de mare fortza poate ramine doar titlul dvs. de azi, ETERUL NE PETRECE, pus pe rama de jos a unui tablou care decupeza orice portiune din aerul pe care il respiram. Chapeau!
Vezi primele comentarii
 
Pentru a comenta acest articol va puteti loga aici.
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.

 
Întrucât dorim ca site-ul cotidianul.ro să rămână un spaţiu al al discuţiilor civilizate, îi invităm pe cei care postează comentarii la articole să respecte următoarele reguli:



1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste

2. Să se refere doar la articolul la care postează

3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor


Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
 
 
 
Locuri de munca disponibile in jobs.Cotidianul.ro
 
 
EDITORIALISTI
 
CELE MAI