Eroul Urziceniului, Dacian Varga: “Mi-ar plăcea să mă antreneze Mircea Lucescu!”

Eroul Urziceniului împotriva lui Dinamo, Dacian Varga, pare să aibă un permanent cont deschis cu echipa din Ştefan cel Mare. Golul de duminică seară, care a dus Unirea pe primul loc, este al doilea decisiv pe care Dacian îl reuşeşte în faţa dinamoviştilor, după ce în urmă cu 3 ani marcase în minutul 91 pentru Sportul Studenţesc în victoria cu 5-4. Crescut la Dinamo până la 17 ani, când, din cauza faptului că nu-şi găsea loc în echipa de juniori a roş-albilor, a ales să plece la Sportul, Varga pare în permanenţă stăpânit de setea de revanşă împotriva clubului care n-a ştiut să-l păstreze. Copil fiind, a ales Dinamo şi datorită tatălui, Ioan Varga, fost internaţional, fotbalist ani buni la Jiul Petroşani şi la Dinamo. Între timp, părinţii săi au ales să meargă pe drumuri separate. Tatăl s-a întors la Deva, iar Dacian a rămas în Bucureşti cu mama, cea care l-a crescut de mic.

Cei care-l cunosc spun despre el că este un tip extrem de sociabil şi fără fiţe de vedetă, chiar dacă între timp a debutat şi în echipa naţională. Le aduce amicilor bilete la meci de fiecare dată când Unirea joacă acasă, la meciul cu CFR Cluj, de exemplu, fiind susţinut din tribune de un grup numeros de prieteni veniţi de la Bucureşti cu zece maşini! Majoritatea celor care fac parte din gaşca sa sunt machidoni - aşa cum este şi el de altfel -, împreună cu aceştia fiind un client relativ fidel al cluburilor bucureştene. Antrenorii lui ştiu însă că nu consumă alcool decât rareori şi atunci în cantităţi mici.

Dacian, ai ce ai cu Dinamo. Asta pentru că n-au ştiut să te păstreze?
Nici vorbă. Pur şi simplu aşa a fost să fie. Poate că erau jucători mai buni decât mine la grupa mea de vârstă, nu jucam şi atunci am hotărât că e mai bine pentru mine să plec. Aveam 17 ani, dacă nu jucam la vârsta aia atunci când să joc?

De curiozitate, câţi dintre foştii tăi colegi de grupă de la Dinamo, ăia care spui că erau mai buni decât tine, au ajuns fotbalişti?
Păi, dacă stau să mă gândesc bine, unul! Joacă la Liga a II-a!

OK, şi de ce ai ales să pleci la Sportul, şi nu la Rapid sau la Steaua, de exemplu?
M-am gândit că mi-e mai uşor acolo să urc la prima echipă, pentru că Sportul e un club care promovează din propria pepinieră. Dinamo nu era adepta unor asemenea promovări. De fapt, nu e nici acum.

Crezi în fuziunea asta între Unirea şi Steaua?
Nu, nu cred.

Dacă, totuşi, prin absurd, s-ar produce, te-ai duce la Steaua?
Eu mă duc acolo unde sunt dorit.

Păi, probabil că la ora asta te doreşte toată Liga întîi.
Crezi? Eu nu sunt convins. Dacă eram atât de dorit ar fi venit oferte cât am stat la Sportul, or, din ce ştiu, ofertele astea au fost mai mult din gură. Concret, nimic.

Poate că a cerut Şiman prea mult pe tine.
Da’ de unde! Şiman n-a ratat niciodată un transfer! Dacă cineva a vrut un jucător de la Sportul, l-a luat. Chit că nu s-au înţeles de la început la sumă, apoi s-au pus la masă şi n-a existat vreodată să nu se înţeleagă.

Dar cu paltoanele cum a fost?
Eu n-am prins perioada cu paltoanele, dar mi-au spus şi mie apoi băieţii că paltoanele alea n-au fost date în loc de prime, ci ca bonus la prime. Mai târziu, cu telefoanele la fel s-a întâmplat. Acum, sincer, cine ar fi spus “nu” unui telefon mobil de ultimă generaţie, mai ales dacă venea peste primă?

Şi chiar n-au fost oferte pentru tine cât ai jucat la Sportul?
Au fost, dar de afară. Germania, Rusia, Belgia, Olanda. Nu e timpul pierdut. Oricum, mi-aş dori ca şi la anul să joc la Unirea, pentru că este o atmosferă fantastică la echipă. Sper ca oamenii de aici să se înţeleagă cu Şiman pentru prelungirea împrumutului.

E adevărat că le dai bilete la meci prietenilor?
Da, aşa e. Îmi place să-i ştiu în tribună, aproape de mine. Acum, la meciul cu Dinamo, au fost vreo 40.

Revenind la meciul cu Dinamo, Dan Petrescu te-a pus mijlocaş dreapta, pe tine, un stângaci.
Da, dar mie îmi place mult să joc în dreapta.

Bun, dar cu siguranţă că nu te-a pus acolo doar pentru că îţi place ţie.
Normal că am fost trimis în zona aia cu sarcini speciale, dar nu mă întrebaţi care pentru că vă daţi seama că nu pot să le divulg. Nu dau din casă!

 

Sportul Studenţesc din ţară, iar din străinătate Barcelona.

Există vreun antrenor cu care ţi-ar plăcea să lucrezi?
Dacă îl excludem pe Dan Petrescu, da, mi-aş dori mult să lucrez cu Mircea Lucescu. Chiar îl admir, ar fi fascinant să fiu antrenat de dânsul.

 

O ultimă întrebare, devenită deja clişeu: Cui dedici golul cu Dinamo?
Mie chiar îmi place întrebarea, pentru că ţin în mod special să dedic golul mamei mele, care m-a crescut de mic. Greu, uşor, nici nu mai contează cum!