Home » Societate » Administratie » Eroul Trăilă a scăpat cu zile din galeria morţii

Eroul Trăilă a scăpat cu zile din galeria morţii

16 Noi 2008 Ionut Dulamita | 0 comentarii | 7919 vizualizari
Rating:
11 voturi
Marime text a A  Trimite pe email   Comenteaza
 
Salvatorul Sorin Trăilă povesteşte drama căreia a reuşit să îi supravieţuiască. Şi despre colegii care, dacă ar fi fost zece metri mai aproape, ar fi supravieţuit şi ei.
 
Salvatorii au revenit in galerie chiar si dupa a doua explozie
O informaţie-şoc: salvatorii au revenit în galerie chiar şi după a doua explozie, în căutarea ortacilor. Sursa: Agerpres
„Noi ne odihneam în momentul în care s-a întâmplat explozia (n.r. - cea de-a doua). Am simţit un suflu, m-a izbit de banda transportoare, după aceea m-a luat pe sus suflul ăla şi m-a trântit la câţiva metri mai încolo. În momentul în care s-a potolit, toţi am luat-o la fugă în patru labe să ajungem cât mai departe de zonă, pentru că nu se mai vedea nimic. Era praf, căldură, toată lumea fugea să scape“, spune Sorin Trăilă, în vârstă de 37 de ani. Acesta povesteşte pentru Cotidianul drama pe care a trăit-o sâmbătă, printre salvatorii coborâţi să scoată morţii din Exploatarea Minieră Petrila.

Sorin Trăilă lucra de aproape o săptămână ca şef de echipă în cadrul unei operaţiuni de salvare „la un loc de muncă cu probleme“ - EM Petrila - pentru a stinge focurile stârnite de autoaprinderea cărbunelui, paralel cu activitatea obişnuită a celorlalţi mineri. „Începuseră să iasă fum şi gaze, se încinsese cărbunele în partea de exploatare. Prin frecarea cărbunilor unul de altul sau de piatră, aceştia se încălzesc şi se autoaprind. De luni au început (n.r. - problemele), dar eu am început de marţi, din schimbul 1.“

În cazul unor asemenea avarii se lucrează în flux continuu, spune el, ceea ce-i explică prezenţa în şut într-o zi de sâmbătă. „Nu poţi să laşi focul două zile şi să vii din nou luni la muncă. Lucrezi ori până îl stingi, ori până se închide locul de muncă. Dar se merge mult pe salvarea locului, pentru că se pierd nişte locuri de muncă şi nu are nimeni interesul acesta.“

În zilele dinaintea exploziei, concentraţiile de gaze din mină erau în limite normale, continuă salvatorul. Nu se prevestea nimic rău, iar sâmbăta aceasta Sorin Trăilă şi-a continuat munca de până acum, până la sfârşitul turei. A făcut un duş şi s-a îndreptat spre parcare, unde îi era maşina, cu gândul să plece acasă. Inginerul-şef l-a oprit din drum, pe la ora 15.20: „Mi-a zis că a fost explozie acolo. M-am echipat din nou şi am coborât, să scoatem morţii. Se bănuia că sunt şi morţi, nu era sigur 100%. Am aşteptat să facem echipă de salvatori, au venit de la CNH mai mulţi şefi, am şi coborât jos cu unul dintre ei“.

Echipa de salvare a făcut pe moment o verificare a locului, un „plan de lucru“ cum se spune, s-au constatat morţii şi poziţia lor, apoi s-a trecut la evacuarea victimelor. „În primul rând, s-a controlat atunci, la verificarea zonei, dacă se poate intra sau nu. În cazul în care erau concentraţii prea mari, nu ne dădeau voie. Concentraţiile erau în limite normale şi s-a putut intra.“

Trăilă a nimerit într-o echipă de cinci salvatori, printre care şi un inginer responsabil cu securitatea minieră. Au scos primii doi morţi şi, în timp ce au făcut o pauză de odihnă, un alt detaşament de salvatori a evacuat încă un trup neînsufleţit. Echipa lui Sorin Trăilă a mai transportat un cadavru şi s-a oprit din nou să-şi tragă sufletul.

„Atunci a mai intrat o echipă să mai scoată. În momentul în care se întorceau s-a produs explozia (n.r. - a doua). Erau aproape, mai aveau zece metri să iasă din zonă. Ei au fost cinci, echipa care a intrat ultima, şi transportau pe cineva“, îşi aminteşte Sorin Trăilă, izbit cât colo de suflul deflagraţiei alături de colegii lui, împreună cu care a suferit contuzii şi entorse.

„Am ieşit pe picioarele noastre şi patru sau cinci salvatori, nu mai ştiu sigur, s-au întors, după câte am înţeles după aceea, să vadă dacă mai iese vreunul viu din cei cinci pe care i-a prins explozia. Au mai găsit unul singur în viaţă“, mai spune salvatorul, care nu-şi poate explica încă motivul exploziei. „Nimeni nu-şi dă seama ce s-a întâmplat de a bubuit a doua oară. Nu au fost semne care să ne spună că mai sunt probleme. Probabil că s-au format goluri undeva în spate, unde nu se vedea, altă explicaţie n-ar fi. Şi acolo nu ai cum să măsori.“

În tot acest timp, soţia salvatorului, Iuliana Trăilă, în vârstă de 33 de ani, îşi pierdea răbdarea în aşteptarea unei veşti din subteran. S-a furişat pe poarta exploatării înainte de sosirea jandarmilor şi a rămas la staţia de salvare a minei. „Ca să pot afla detalii despre Sorin, a trebuit să mă ascund pe la mină ca să nu mă dea afară din curte. M-am mutat şi eu pe la lămpărie, prin diferite birouri, să nu mă vadă şefii şi să mă dea afară, ca să pot afla informaţii despre el. Care nu se dădeau“, îşi aminteşte aceasta. Singurele veşti pe care le-a putut afla au fost cele de la televizor, comunicate de apropiaţi prin telefon. La ora 18.40, când a fost a doua explozie, Iuliana Trăilă se afla în lămpărie (n.r. - încăpere în mine în care se păstrează şi se întreţin lămpile sau felinarele). „Am aflat prin telefon că a fost a doua explozie de la soacră-mea care a auzit la Antena 3. M-am dus în staţia de salvare a minerilor şi stăteam de vorbă cu şefii lor, cu colegii care intrau după ei, dar nu mai erau în legătură cu cei din subteran ca să spună e bine, nu-i bine, e la spital sau nu“.

Când a auzit că soţul ei a ieşit din mină, femeia în vârstă de 33 de ani s-a grăbit să-l vadă înainte să fie urcat în salvare. „A fost pentru prima dată când am urcat pe un plan de mină, nu pot să spun în ce fugă am putut să urc şi prin ce gropi şi întuneric.“ A ajuns prea târziu, Sorin Trăilă era deja în ambulanţă, aşa că şi-a luat maşina şi a pornit spre Spitalul Petroşani, la Urgenţă. Aici a dat peste un cordon de jandarmi care nu permiteau accesul în unitatea medicală.

„Tot aşa am apucat să intru. Mi-am luat un halat alb şi toată lumea a crezut că sunt cadru medical, nu m-a oprit nimeni. Soacra mea s-a rugat la poartă şi Antena 3 a băgat-o în spital“, mai spune soţia salvatorului. Acesta se află acum în afara oricărui pericol, revenit din şocul tragediei.

Diplomă de salvator 

Pentru a deveni salvator, un miner din Valea Jiului trebuie să facă pregătire teoretică şi practică timp de o lună în cadrul unei instituţii specializate cum e INSEMEX. Practica se face în poligoane speciale, unde se imită situaţia din subteran, după cum ne explică un salvator din zonă, care vrea să rămână anonim. „Trebuie să ai o anumită vechime în meserie, fie că eşti sondor sau artificier, şi să fii apt medical. Fiindcă în momentul în care intri în acţiune e bine să fie oameni din toate categoriile. De obicei, vechimea e de minimum cinci ani“, spune el. La final se dau un examen şi o diplomă, urmând instruiri lunare la unităţile miniere şi reinstruiri obligatorii de circa două săptămâni, din nou la INSEMEX, din trei în trei ani. „În general, echipele de salvare se programează la unităţile miniere din start. Dar, la o intervenţie urgentă, şefii staţiei de salvare sună salvatorii şi primii care ajung la unitatea minieră formează prima echipă de intervenţie.“
 
 
 
Abonare Newsletter
 
 
 

0 comentarii

 
 
Pentru a comenta acest articol va puteti loga aici.
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.

 
Întrucât dorim ca site-ul cotidianul.ro să rămână un spaţiu al al discuţiilor civilizate, îi invităm pe cei care postează comentarii la articole să respecte următoarele reguli:



1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste

2. Să se refere doar la articolul la care postează

3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor


Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
 
 
Locuri de munca disponibile in jobs.Cotidianul.ro
 
 
ADMINISTRATIE
 
CELE MAI