Home » Arte & Popcult » Teatru » Elita unei noi generaţii de actriţe: 12 pariuri câştigate de teatrul românesc

Elita unei noi generaţii de actriţe: 12 pariuri câştigate de teatrul românesc

20 Oct 2009 Gabriela Lupu | 0 comentarii | 4140 vizualizari
Rating:
18 voturi
Marime text a A  Trimite pe email   Comenteaza
 
La o încercare de alcătuire a unui top al celor mai bune tinere actriţe de teatru se constată că acestea sunt cu mult mai numeroase decât colegii lor. De aceea am extins topul de la 10 la 12 şi tot au mai rămas câteva actriţe fără „portofoliu“.
 
Top Actrite
Am cernut cu o sită foarte măruntă şi în cele din urmă, după ce am evaluat rolurile care au marcat ultimele două stagiuni, am ajuns la un top, credem noi, echitabil. Lideri incontestabili ai generaţiei tinere de actriţe care au ajuns să joace deja în liga mare, acumulând roluri peste roluri, nominalizări sau chiar Premii UNITER sunt Andreea Bibiri şi Dorina Chiriac. Deşi a rămas fidelă scenei Teatrului Bulandra, Andreea Bibiri a luat două Premii UNITER, cu roluri jucate în teatre de adopţie: în „Forma Lucrurilor“ la Act şi „Purificare“, regia Andrei Şerban, montat la Teatrul Naţional din Cluj. Actriţă de o rară subtilitate, ea a făcut roluri dintre cele mai diferite, mergând de la ingenue la travestiuri. Andreea Bibiri a avut partituri excelente nu numai în deplasare (cum este şi Nina Zarecinaia din „Pescăruşul“ lui Şerban, montat la Sibiu), ci şi „acasă“, la Bulandra, cea mai nouă performanţă fiind cea din „Lear“, în regia aceluiaşi Andrei Şerban. Dorina Chiriac este actriţă a Teatrului de Comedie şi acest lucru serveşte foarte mult stilului său de joc ghiduş, mergând în creaţiile sale, ca pe sârmă, între dulce şi amar. Cel mai nou rol al său este, poate, şi cel mai bun din întreaga ei carieră, Bufonul din „Lear“.

Descoperită de Ducu Darie după o fotografie şi distribuită în rolul principal în „Ce păcat că-i curvă“, deşi nu avea deloc experienţă scenică, Emilia Bebu s-a dovedit a fi un „loz“ câştigător pentru regizorii cu care a lucrat. În ultima stagiune, ea a făcut un rol de zile mari în „Lear“ şi a intrat deja pe lista scurtă a celor mai bune tinere actriţe. Una dintre cele mai puternice voci din teatrul românesc de astăzi este cea a Ofeliei Popii, actriţă a Teatrului Naţional „Radu Stanca“ din Sibiu. Rolurie Maşa din „Pescăruşul“, regia Andrei Şerban, Ofelia din „Hamlet“, regia Radu Nica, Lulu din spectacolul cu acelaşi nume montat de Silviu Purcărete, dar mai ales Mefisto din „Faust“, al aceluiaşi regizor, conturează portretul acestei adevărate Marlene Dietrich a scenei româneşti. Când de o fragilitate de porţelan, când puternică cât zece bărbaţi, ea este înger şi drac, femeie şi bărbat, copil şi bătrân deopotrivă.

Teatrul Maghiar din Cluj este abonat în fiecare an la Premiile UNITER şi datorită interpretărilor a două actriţe ce dau oricând clasă vedetelor din Bucureşti: Imola Kezdi şi Hilda Peter. Din păcate, bariera de limbă le împiedică să devină staruri, deşi „Unchiul Vania“, multipremiata montare a lui Andrei Şerban, în popasul său de anul trecut la Bucureşti, a făcut ca spectatorii să „rupă“ uşile Teatrului Odeon, rămânând în memoria tuturor ca un spectacol demn de povestit şi nepoţilor. Ambele actriţe fac acolo două roluri memorabile. Ele joacă şi în montarea lui Tompa Gabor, „Trei surori“, care a luat anul acesta Premiul UNITER la categoria cel mai bun spectacol. Tot la Cluj, la teatrul românesc însă, joacă o actriţă a cărei frumuseţe este dublată de un talent debordant: Ramona Dumitrean. De câteva stagiuni încoace, ea este practic capul de afiş al montărilor Naţionalului clujean şi nu numai. Colaborarea cu Andrei Şerban a dus la două realizări scenice foarte bune: cea din „Purificare“ şi cea din „Spovedanie la Tanacu“. De asemenea, Ramona Dumitrean a făcut un excelent rol principal în rafinata montare a lui Radu Afrim, „Vis. Toamnă“, de la Teatrul Clasic din Arad.

Trecând din Ardeal în Banat, la Teatrul Naţional din Timişoara găsim două actriţe de top. Andrea Tokai este o apariţie de o stranietate cutremurătoare. Cu valenţe de tragediană, actriţă de mare forţă, ea a adunat la CV colaborări cu nume grele ale regiei româneşti: Andrei Şerban („Spovedanie la Tanacu“), Alexander Hausvater („Don Juan şi Faust“) şi Radu Afrim („Krum“ şi „Piaţa Roosvelt“). Cel mai nou rol al său, Concha din „Piaţa Roosvelt“, reprezintă una dintre cele mai emoţionante şi mai dătătoare de catharsis interpretări din câte s-au văzut în ultimii ani pe scenele noastre. Cea de-a doua actriţă timişoreană ce intră în top este Claudia Ieremia. Ea a strălucit în ultimele două montări ale lui Afrim la Timişoara, „Boala familiei M“ şi „Piaţa Roosvelt“. Fiica cea mare a lui Luigi M, Marta, care îşi dedică viaţa familiei şi lucrurilor mărunte de pe lângă casă (precum biblica soră cu acelaşi nume a lui Lazăr) adunând resentimente de fată bătrână, şi crainica sălii de Bingo din „Piaţa Roosvelt“ căreia i-a crescut o bilă în locul unde trebuia să-i fie capul sunt amândouă creaţii rafinate şi pline de poezie.

O altă prezenţă scenică atrăgătoare este cea a Mihaelei Trofimov de la Teatrul „Maria Filotti“ din Brăila. Având întotdeauna în joc un fior tragic şi un mister de femme fatale, ea a fost alegerea multor regizori importanţi care au lucrat la Brăila. Victor Ioan Frunză a folosit-o în „Visul unei nopţi de vară“, Radu Afrim în „Plaja“, „Omul pernă“ şi, mai nou, în „Sufletul. Puncte de veghere“, Radu Apostol în „Drept ca o linie“, Mihai Fusu în „Pescăruşul“. Căpătând „buletin“ de Bucureşti, la Odeon, după câteva colaborări cu mai multe teatre din ţară, Nicoleta Lefter, minunatul fluture de-abia ieşit din stadiul de crisalidă, promite să devină cândva actriţa totală. Mulându-se ca o mănuşă pe intenţia regizorală, ea a jucat pervers-noir-seducător sub îndrumarea lui Afrim în „Inimi cicatrizate“ sau „Bjork, of course“ şi naiv-tragic în mâna lui Victor Ioan Frunză („Deşteptarea primăverii“). O altă actriţă al cărei talent s-a „copt“ la Teatrul Odeon este Antoaneta Zaharia. Prezenţă de nelipsit din distribuţiile teatrului de pe Calea Victoriei, ea a creat roluri ce nu se vor uita uşor în „Chip de foc“, regia Felix Alexa, „E doar sfârşitul lumii“ şi „De ce fierbe copilul în mămăligă“ (nominalizare UNITER), în regia lui Afrim, „Ionesco. Cinci piese scurte“, „Camera de hotel“ şi „Pyramus&Thisbe 4 You“, regia Alexandru Dabija. Inteligentă, jucăuşă, caldă, Antoaneta Zaharia emană talent prin ochi, prin pori, prin zâmbet şi este spumoasă şi dătătoare de fiori dulci ca o şampanie deschisă în zi de sărbătoare.
 

 



 
 
 
 
Abonare Newsletter
 
 
 

0 comentarii

 
 
Pentru a comenta acest articol va puteti loga aici.
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.

 
Întrucât dorim ca site-ul cotidianul.ro să rămână un spaţiu al al discuţiilor civilizate, îi invităm pe cei care postează comentarii la articole să respecte următoarele reguli:



1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste

2. Să se refere doar la articolul la care postează

3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor


Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
 
 
Locuri de munca disponibile in jobs.Cotidianul.ro
 
 
TEATRU
 
CELE MAI