Efeminarea face bine psihicului masculin

„Bărbaţii de astăzi au tot timpul impresia că li se reproşează că nu sunt cum ar trebui să fie“, spune psihiatrul Serge Hefez. Pe de o parte, există azi o „tendinţă de a privilegia bărbaţii care-şi pun întrebări referitoare la ei înşişi, care se apleacă asupra emoţiilor lor şi chestionează rolul lor de tată“, afirmă psihanalistul francez, autor al volumului „În inima bărbaţilor“, tradus recent la Editura Nemira. El oferă exemplul noilor filme în care vedem tot mai des bărbaţi care suferă, care se preocupă de afectivitatea lor. Pe de altă parte, bărbaţii care-şi asumă prea puternic latura tandră şi prevenitoare faţă de partenere riscă să fie consideraţi „pe invers“ sau nişte „cârpe“. Macho sau efeminat? Iată dilema bărbaţilor occidentali.

 

E o falsă problemă, crede psihoterapeutul de cuplu Serge Hefez. Pariul „noilor bărbaţi“ şi al „noilor taţi“ este să înveţe să alterneze cele două roluri conflictuale. „Bărbaţii de azi se angajează mai mult în raporturi de egalitate în pofida celor de dominare. Ei preferă negocierea cu partenera şi discuţiile deschise despre ce se întâmplă în sufletele lor. Aceste schimburi aduc o fluiditate mai mare între feminin şi masculin“, observă Hefez. O ambiguitate sănătoasă, accentuează psihiatrul francez. De exemplu, pentru un băiat în căutare de modele, personajele efeminate şi jucăuşe ale lui Johnny Depp sunt la fel de folositoare precum eroii injectaţi cu testosteron interpretaţi de Schwarzenegger. „Pentru un adolescent e important să se confrunte cu o paletă largă de personaje masculine şi să se poată identifica atât cu unii, cât şi cu alţii. E rău când ai o imagine unică, pentru că vei simţi că ai eşuat dacă nu reuşeşti să te identifici cu ea. Normalitatea nu e unică, ci stă în toate aceste aspecte“, subliniază psihiatrul parizian.

 

Metrosexualii, reprezentaţi de fotbalistul David Beckham (foto), sunt un bun exemplu pentru cum pot fi alternate cele două modele masculine. În volumul „În inima bărbaţilor“, Hefez observă cum sportivul britanic nu se jenează să participe la şedinţe foto cu podoabe şi cu părul ras, după care să intre pe stadion, un spaţiu viril prin excelenţă. Paradoxal este că tiparul tradiţional machist este vehiculat azi mai degrabă de homosexuali decât de masculii hetero. „Cei care vehiculează astăzi cel mai mult imaginea virilităţii sunt homosexualii. Ei au lansat moda body buildingului, a corpului musculos, ei au venit cu cranii rase şi mustaţă sau barbă. În cele din urmă, ei au pus mâna pe imaginea tradiţională a virilităţii musculoase, cu care se joacă pentru a se face plăcuţi. Pe când bărbaţii hetero pun sub semnul întrebării acest model de virilitate“, arată Serge Hefez.

 

Incertitudinile referitoare la ce mai înseamnă să fii bărbat vin în contextul modificărilor spectaculoase suferite de familie în ultimii 20-30 de ani. Au apărut familiile cu doi taţi sau cu două mame, familiile monoparentale sau cele cu părinţi vitregi. De aici şi semnele de întrebare privitoare la soarta unui băiat crescut de o mamă şi de o bunică ori de un cuplu de homosexuali. Psihanalistul Serge Hefez nu crede că identitatea băiatului ar avea neapărat de suferit în aceste familii neconvenţionale. Cunoscuta etapă a complexului oedipian poate fi trecută cu bine şi în afara mediului tradiţional, crede el. „E drept că în vremea lui Freud, când relaţiile erau mai stereotipe, mama era într-o relaţie fuzională cu băiatul, iar tatăl avea un rol separator. Dar şi într-o familie homoparentală funcţionează acelaşi mecanism. Unul e mai aproapiat emoţional de copil, pe când celălalt intervine ca pentru a media relaţia, pentru a degaja aspectul fuzional al relaţiei“, susţine Hefez. Cu o observaţie esenţială: membrii familiilor netradiţionale e bine să se pună de acord asupra rolurilor pe care şi le vor asuma şi să evite să prindă copilul în conflictul lor.

 

L-am întrebat pe psihanalistul Serge Hefez cum crede că va reacţiona publicul român citindu-i cartea, de vreme ce la noi valorile patriarhale sunt încă predominante. „Datorită globalizării culturii, vedem aceleaşi filme, citim aceleaşi cărţi şi sunt sigur că mulţi dintre români îşi pun azi întrebări privitoare la raporturile dintre sexe şi la transformările familiei. Sper ca volumul meu să-i ajute să înţeleagă mai bine aceste lucruri“, a răspuns Hefez. În completare, el compară situaţia actuală a bărbaţilor cu incertitudinea trăită de femei cu 30 de ani în urmă. „Atunci ele resimţeau aceleaşi contradicţii. Aveau mai multă putere şi autonomie şi se întrebau în acelaşi timp dacă mai sunt cu adevărat femei“, aminteşte Hefez. Ceea ce contează pentru autorul francez este în ce fel bărbaţii şi femeile, taţii şi mamele vor putea depăşi prejudecăţile simbolice, pentru a-şi acorda luxul de a-şi reinventa, după caz, rolurile şi raporturile de putere.

 

Un tată care exagerează virilitatea băiatului său printr-o atitudine rigidă („Fii bărbat! Nu mai plânge! Plăteşte cu aceeaşi monedă!“) va creşte un tânăr incapabil de comunicare intimă cu o femeie, care se va limita la o „sexualitate brută“, susţine psihanalistul Serge Hefez în volumul „În inima bărbaţilor“. Contactul cu propriul corp şi asumarea emoţiilor vin odată ce tatăl îşi învaţă băiatul că lumea simţurilor şi a mângâierilor nu aparţine doar lumii femeilor. De aceea, psihanalistul francez consideră exagerate acuzele mamelor aflate în divorţ care-şi critică partenerii că-şi atingeau în mod ciudat odraslele. Relaţia corp la corp dintre tată şi băiat va permite acestuia din urmă să se cunoască mai bine şi să-şi poată împărtăşi emoţiile cu viitoarele partenere, observă Hefez.