Home » Home » Reportaj » Dumnezeu a trimis câţiva nigerieni să-i creştineze pe români

Dumnezeu a trimis câţiva nigerieni să-i creştineze pe români

20 Apr 2008 Viorel Ilisoi | 2 comentarii | 3919 vizualizari
Rating:
14 voturi
Marime text a A  Trimite pe email   Comenteaza
 
Misionari ai Bisericii Creştine Răscumpărarea Domnului au deschis o "filială în Bucureşti".
 
S-au stabilit în ultimul bloc din Bucureşti, pe stânga, cum ieşi spre Piteşti. E acela cu BRD şi bancomat la parter. Ei stau la etajul 3. E un apartament de patru camere, toate pline de negri mai mici sau mai mari, care apar şi dispar ca nişte năluci. Dacă vrei să fii creştinat, dacă vii doar din curiozitate sau cu altă intenţie, nu contează, locatarii te întâmpină zâmbitori, dezvăluind câte un pumn de dinţi albi, de parcă te-ar cunoaşte din Nigeria natală.

Oricine e bine venit la slujbe. O fetiţă îi conduce pe oaspeţi în capela improvizată în sufragerie. Miroase, ca peste tot, a pipi şi a praf, a câine plouat. Pe un perete, o tablă neagră, acoperită cu litere scrise cu creta. De bună seamă, copiii care au mâzgălit peste tot pereţii şi uşile învaţă să scrie. În cealaltă parte e o combină frigorifică unde, cum se va vedea la sfârşit, se păstrează sfânta împărtăşanie. În rest, scaune de plastic şi multe calculatoare şi imprimante din primele generaţii, stivuite alandala.

O negresă meditează în picioare, sprijinindu-se cu palmele de un pupitru dirijoral. Alături, într-un fotoliu, meditează un bărbat semănând - dar să zici că e chiar el! - cu Sidney Poitier în „Ghici cine vine la cină?“. Meditaţia intensă o face pe femeie să tremure din tot trupul. Tot mai tare. Apoi, deodată, deschizând ochii către cei doi români care se uită la ea încurcaţi, începe să cânte într-o limbă foarte apropiată de engleză, din care răzbat când şi când şi cuvinte româneşti. Confraţii ei se adună de prin apartament şi încep şi ei să cânte. Încet, să nu bată vecinii în calorifer. Pe muzică îşi face intrarea traducătorul - alb, român, numit „Bradăr“ de ceilalţi - şi anunţă în româneşte că Duhul Sfânt s-a pogorât în sufragerie şi că are un plan pentru fiecare dintre cei prezenţi. Când vocile tac, din bucătărie se aude clocotul unei oale pe aragaz.

Slujbele de marţea şi de vinerea seara din apartamentul din Militari, în surdină, nu seamănă nici pe departe cu slujbele duminicale din sala de festivităţi a Şcolii nr. 162. O şcoală mărginaşă, din Giuleşti, despre care s-a vorbit mult mai săptămânile trecute, când, pentru prima oară, o profesoară a fost dată afară din învăţămînt pentru că a bătut o elevă. Doar începutul e la fel - femeia-pastor se roagă - şi finalul, când credincioşii se împărtăşesc cu Fanta de portocale şi napolitane Natty cu cacao, din acelea micuţe.

Întâi, sunt mai mulţi enoriaşi, vreo 40. Şi toţi cântă cu nişte voci care, numai ele, sunt de ajuns pentru a te face să vii la slujbe. Este acolo un bariton, mai ales, care cu siguranţă ar deveni Costel-Busuiocul Nigeriei dacă TVR ar face un concurs „Copiii lui Babel“, pentru străinii din România. Apoi, toată această cântare pe trei sau pe patru voci este amplificată de boxe la care nici nu te-ai fi putut gândi în apartamentul din Militari. Plus că nigerienii au un talent uimitor de a scoate sunete cu orice parte a corpului: pocnesc din degete, bat din picior şi din palme, gem, cloncănesc cu limba, pocnesc din buze, mpa!, mpa!, mpa!, şi sună din tamburine. Efectul e o stare generală de delir care se instalează repede chiar şi în inimile românilor; deşi nu cântă, aceştia repede încep să se unduiască în ritmul muzicii, ridică braţele în aer şi strigă: „Hallelujah“ o dată cu predicatorul, ridică palmele în sus spre a primi Duhul Sfânt, se roagă cu patimă până încep să tremure.

Femeia-pastor, acum îmbrăcată în haine ţesute cu fire strălucitoare şi mărgeluţe, se prezintă: ea e sora Felicia. Felicia Adebendo. Ea a fost trimisă de Dumnezeu să-i creştineze pe români, iar pe cei deja creştinaţi să-i atragă la Răscumpărarea Domnului şi să-i înveţe să se roage. Nu în şoaptă, la icoane, ci cu toată forţa, ca să audă Dumnezeu. Trebuie să ne rugăm tot timpul şi cu convingere. Mai ales rugăciunea din mers ajunge mai sigur la Ceruri. „Eu noaptea merg câte 6 staţii de autobuz pe jos şi mă rog“ - mărturiseşte sora Felicia, ajutată de Bradăr, care traduce stâlcit în româneşte, deşi e român - de fapt se alintă, cam cum făcea fotbalistul Răducioiu după numai trei luni de stat în Italia. „Merg prin oraş şi mă rog pentru tot poporul român“, spune Felicia. „Împart fluturaşi şi îi chem pe români la rugăciunile noastre“, continuă ea.

Sidney Poitier, pe numele său John Adebendo, e soţul Feliciei şi spune în dulcele grai englezesc că bărbaţii se întâlnesc vineri la miezul nopţii în Piaţa Unirii, la McDonald’s, şi de acolo pornesc apostoliceşte pe un traseu oarecare. „Vineri am mers pe jos până la Gara de Nord, le spune el enoriaşilor, pe drum ne-am rugat, la oamenii pe care i-am întâlnit le-am vorbit de Dumnezeu. Toţi bărbaţii sunt rugaţi să vină cu noi noaptea“.

Mai sedentari, românii nu prea s-au convertit. Sora Felicia spune că şi-a început misiunea sfântă în România în 2002 şi până acum a adunat 80 de credincioşi, din care numai vreo 20 de români, care nici nu prea vin la slujbe, iar restul nigerieni, mai ales studenţi. Ani buni, slujbele s-au ţinut într-un garaj din Giuleşti sau în containere închiriate. Din decembrie 2007, gruparea şi-a mutat rugile de duminică la Şcoala 162 şi asta, speră sora Felicia, va atrage mai mulţi credincioşi. La ultima slujbă, patru studenţi de prin părţile Sucevei au semnat adeziunea la Răscumpărarea Domnului.

Sala de festivităţi a Şcolii 162 nu are decât un dezavantaj: planşele de pe pereţi, cu evoluţia şi răspândirea animalelor pe pământ, alcătuiesc un cadru darwinist în contrast cu predicile pastorilor nigerieni. Pentru că aproape toţi sunt pastori şi îşi predică unii altora cu sinceritate. La sfârşit, când se face cheta, ei nu mai sunt aşa de sinceri şi doar se prefac că pun bani în căciuliţa cu mâner - ca o plasă de fluturi - în care se strâng banii.

Oricum, e mai bine decât în containere. E o sală de 200 de metri pătraţi şi nu costă decât 5 euro pe oră. Sumă pe care nigerienii chiar o plătesc, nu se prefac. „Sunt venituri extrabugetare, spune profesorul Dorin Stoican, directorul şcolii, care pentru noi înseamnă ceva... Cumpărăm consumabile pentru birotică. Fiind o şcoală de cartier, la licitaţie nu s-a obţinut mai mult“. Directorul şcolii ştie că „nigerienii, nişte oameni foarte cuminţi şi mai civilizaţi chiar decât locuitorii din cartier, desfăşoară în sala de festivităţi programe culturale, cântă, spun poezii“. Şi chiar dacă ar fi vorba de o sectă şi de activitate religioasă în şcoală, nu e o problemă, crede directorul, fiindcă „este duminica şi nu interferează cu activitatea şcolară“.

Dimpotrivă, Marian Banu, inspector de imagine la Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti (ISMB), susţine hotărât că în şcoală nu se poate petrece chiar orice, fie şi duminica, doar pentru că „nu interferează cu activitatea şcolară“. Legea învăţământului interzice clar, în articolul 11, alineatul 3, orice formă de prozelitism în şcoli. Ca o coincidenţă, site-ul Inspectoratului (www.ismb.edu.ro/index.php) are un moto preluat din Brigham Young, unul dintre întemeietorii sectei mormonilor, mai cunoscut pentru cele 27 de neveste decât pentru opera pedagogică.

Conversaţie cu Dumnezeu 

Biserica Creştină a Răscumpărării Domnului a fost înfiinţată în Nigeria de pastorul neoprotestant Josiah Akindayomi. În 1952, Dumnezeu i-a vorbit personal pastorului şi i-a revelat dreapta credinţă. Numele noii biserici i s-a arătat scris pe o tablă. În 1980, puţin înainte de moartea sa, padre Akindayomi a mai vorbit o dată cu Dumnezeu, care i-a spus să-şi aleagă un succesor tânăr, educat, şi care să nu fie membru al Bisericii. Uitându-se în jur, întemeietorul l-a văzut pe tânărul matematician Enoch Adejare Adeboye, lector la Universitatea din Lagos, şi l-a desemnat urmaş al său. Sub Adeboye, Biserica Răscumpărării Domnului a ajuns să aibă 2.000 de locaşuri de cult în Nigeria, iar misionarii au adus tot mai mulţi adepţi din ţările africane vecine, dar şi din SUA, Anglia, Germania, Franţa şi România.

În ţara noastră, biserica nigeriană activează, fără succes, prin intermediul Asociaţiei Mântuirii Domnului, reprezentată de doctorul Odusote Ayodele Adekunle. În afară de cultele şi asociaţiile religioase recunoscute de stat, orice grupare religioasă poate activa în România fără a avea personalitate juridică, numai să nu încalce Constituţia, după cum precizează Secretariatul de Stat pentru Culte.
 
 
 
Abonare Newsletter
 
 
 

2 comentarii

 
1
ManeaMan 21-Apr-2008 11:44
Suntem crestini
Pe cand nigerienii se rugau la tunete si fulgere, la spirite ale naturii noi eram crestini. Avem dreapta credinta care se numeste ORTODOXIA, singuta biserica care NU a schimbat nimic din credinta pe toata existenta sa. Nu condamn pe pastoul acela pentru ca el isi indeplineste misiunea. Suntem ortodocsi nu trebuie sa bagam in seama orice sectar care intra in tara asta."Băgaţi de seamă să nu vă înşele cineva. Fiindcă vor veni mulţi în Numele Meu, şi vor zice: ,Eu sînt Hristosul!` Şi vor înşela pe mulţi." Matei 24:4-5
2
toca_ioan 26-Ian-2009 09:24
Ce bine ar fi sa fim crestini adevarati!
Un crestin adevarat nu se lauda...el este un crestin si toti din jurul lui vad si recunosc acest lucru. Acest crestin va fi neinteles de ceilalti, va fi dezaprobat marginalizat si chiar persecutat. Din pacate crestinii adevarati au devenit mai rari decat aurul. Daca suntem un popor crestin sau nu, aceasta nu o vom afla din statistici ci o poti afla singur. Cum? Dute duminica dimineata in oricare biserica Ortodoxa Catolica etc.din tara si numara membrii prezenti in raport cu cei absenti si vei afla procentul real. Unde sunt ceilalti "CRESTINI"din acel cartier? Cei mai multi acasa absorbiti de preocuparile lor personale, altii la televizor altii la distractii, tineretul la disco, barurile sunt pline, bordelurile la fel si culmea... daca-i intrebi, fiecare afirma sus si tare ca sunt crestini !!! Aceasta este oglinda in care ne putem verifica daca suntem un popor crestin sau nu. Din pacate ne-am indepartat de mult de valorile morale crestine, am pierdut esenta de mult si am ramas doar cu coaja. Ce pacat ca daca cineva se incumeta sa ne puna oglinda realitatii in fata si daca ne aduce aminte de adevar, suntem gata sa-i improscam cu pietrele discreditarii in modul cel mai tendentios posibil, sa-i umilim in cel mai josnic mod cu putinta, atitudine care nu este altceva decat semnul manifestarii necrestinismului din noi, al nivelului nostru de inferioritate si a constiintei care din stafundurile sufletului ne acuza. In alta ordine de idei Mantuitorul Hristos ne invata ca putem privi sau analiza ceva doar in doua feluri: cu ochiul bun cand vei vedea partea buna a lucrurilor si vei raspandi lumina si bucurie in jur,sau cu ochiul rau, atunci cand te concentrezi pe partea intunecata cautand sa o faci de zece ori mai intunecata decat in realitate, raspindind in jurul tau intuneric si ura. Mahtuitorul spune: Daca ochiul tau este rau, tot trupul tau este in intuneric...si ce mare trebuie sa fie intunericul acela! Concluzie:la acest grup vei vedea un crestinism practictic.
 
Pentru a comenta acest articol va puteti loga aici.
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.

 
Întrucât dorim ca site-ul cotidianul.ro să rămână un spaţiu al al discuţiilor civilizate, îi invităm pe cei care postează comentarii la articole să respecte următoarele reguli:



1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste

2. Să se refere doar la articolul la care postează

3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor


Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
 
 
Locuri de munca disponibile in jobs.Cotidianul.ro
 
 
REPORTAJ
 
CELE MAI