Dramaturgii romani au miscat New York-ul

Dupa Andrei Serban, Liviu Ciulei si Lucian Pintilie, trei tineri dramaturgi romani atrag atentia jurnalistilor americani.

Cotidianul american "The New York Times" vorbeste, in articolul "De la Bucuresti la New York, realitatea cucereste scena", publicat ieri, despre preferinta tinerilor romani pentru teatrul "politic". Printr-un proiect al Immigrants Theater din New York, trei dramaturgi au fost invitati in SUA sa lucreze la spectacole lectura dupa textele lor. Piesele "Stop the Tempo", de Gianina Carbunariu, "RedBull", de Vera Ion, si "Romania, te pup", de Bogdan Georgescu, au ajuns la Centrul Martin Segal al Universitatii din New York.

Profesorul de la UNATC, Nicolae Mandea, care i-a insotit pe cei trei, povesteste ca newyorkezii i-au primit cu reactii pozitive: "Faptul ca sint atit de tineri i-a surprins pe americani, pentru ca Gianina, Vera si Bogdan au fiecare o viziune personala, plina de umor si originalitate". Initiativa pentru acest sejur  a apartinut regizoarei Roberta Levitow. Ei participasera la cele trei workshopuri de dramaturgie conduse de regizoarea americana in ultimii doi ani in Romania. Pentru ca au convins-o piesele lor, Roberta Levitow, care are un cuvint important de spus in teatrul american, cu peste 50 de spectacole montate la New York si Los Angeles, a vrut sa-i puna pe tinerii romani fata in fata cu colegii lor americani.

Tinerii au aceleasi probleme

Desi familiarizati cu teatrul est-european, artistii americani de la Centrul Martin Segal stiau prea putine despre ce se intimpla acum pe scenele romanesti. Profesorul Nicolae Mandea, prins de proaspata experienta americana, precizeaza: "Stiau de Liviu Ciulei, Andrei Serban si Lucian Pintilie, vorbeau despre amanunte din montarile facute de ei cu ani in urma. Ca specialisti, sint bine pusi la punct cu teatrul rus, polonez". Vinovat ca nu aveau prea multe informatii despre teatrul romanesc actual ar fi contactul slab cu artistii si dramaturgii nostri. Ceea ce pare pe cale sa se remedieze acum, crede cu optimism Gianina Carbunariu: "Contactele numeroase pe care le-am avut au deschis multe posibilitati, idei de proiecte si colaborari pentru care va trebui sa lucram in aceasta toamna". Ea a lucrat pentru spectacolul lectura "Stop the Tempo" cu regizoarea Melanie Sutherland, iar piesa considerata la noi un adevarat manifest al tinerei generatii a prins la americani. "S-a dovedit ca problemele tinerilor nu difera foarte mult de la un continent la altul", explica Gianina succesul textului sau.

Frustrarile romanilor din diaspora

Invitata sa sustina, in cadrul aceluiasi program, o conferinta la Institutul Cultural Roman din New York, partener organizator, criticul de teatru Iulia Popovici afirma: "Americanilor le-a placut calitatea textelor in primul rind. Dar si ca vorbeau despre o lume de care ei nu stiu nimic, dar o pot recupera, pentru ca nu e chiar de pe planeta Marte". Pe de alta parte, lumea aceasta parea sa-i intereseze mult mai putin pe romanii din diaspora, veniti la conferinta de la ICR. Pe ei i-a nemultumit chiar faptul ca piesele vorbesc despre problemele sociale ale tinerilor romani, despre conflictul dintre generatii, despre datul din coate si derapajele aferente. "Cei din diaspora au adunat foarte multe frustrari si se dovedesc mai romani decit cei de acasa", considera Iulia Popovici, dupa ce a raspuns unor intrebari de genul "De ce teatrul din Romania este atit de mizerabilist?" sau "De ce sa ne intereseze doar ce se intimpla acum si aici, cind lumea e plina de probleme ca incalzirea globala?".

Americanul a inteles corul birocratiei

In opinia Iuliei Popovici, cel mai dinamic si original gindit dintre toate cele trei spectacole lectura a fost "Romania, te pup", al lui Bogdan Georgescu. Acesta a lucrat cu regizorul Kaipo Schwab, caracterizat de criticul de teatru roman drept "exuberant si foarte implicat, care se entuziasmeaza foarte mult atunci cind lucreaza". Regizorul cu radacini hawaiene, japoneze si germane a gindit, impreuna cu Bogdan, un spectacol atipic pentru americani. Piesa urmareste o batrina, o studenta si un om de afaceri intr-un tren. Celor trei personaje insa li se adauga unul colectiv, un fel de cor al angajatilor CFR, care produc tot felul de sunete "romanesti", de la injuraturi la scuipat de seminte si anunturi specifice garilor autohtone.

"La un moment dat, orchestra a ajuns in prim-plan, acoperind dialogul dintre cei trei", povesteste Iulia Popovici despre piesa. "A fost ideea lui Kaipo, care a reusit sa faca un inceput de mizanscena. Miza era sa devii constient de cum, coplesiti de birocratie, nu ne mai auzim unii pe altii in Romania."